Când scrii public, te faci vinovat de toate eșecurile și furiile celor care te citesc: despre ură, dreptul la exprimare, amăgiri și dezamăgiri, expunere și asumare

164 comentarii

1. Nici eu nu inteleg de ce exista atata ura la unii oameni.Poate un psiholog sau psihiatru ar sti sa spuna care sunt cauzele.In plus eu am mai observat la unii oameni ca se bucura de nefericirea altora si sunt ” enervati” de reusitele sau bucuriile celorlalti. Uneori in compania anumitor oameni ma simt stresata, sunt putini oamenii care transmit stari pozitive.Cum spunea un filosof ” hono homini lupus”…

   • Buna Ana, ma bucur ca ai întrebat asta pentru ca e un subiect care ma preocupa și pe mine, ca psiholog. Exista o carte care explica foarte bine cauzele apariției ostilității cu toate nuanțele ei (invidie, gelozie, lăcomie, ura, ingratitudine, furie narcisica, tăcere pasiv-agresiva, imbufnare, bârfa etc) și Explicațiile sunt foarte clare, fără limbaj de specialitate: https://carturesti.ro/carte/vrajitoare-giganti-si-oameni-inspaimantatori-1988350

   • O materie oblogatorie la scoala ar trebui sa fie diplomatia. Fiecare om are dreptul la o opinie care poate fi oricat de excentrica vrea, dar modul in care o transmite trebuie sa fie universal corect.
     Pe internet, culmea e!, ar trebui sa fie mai usor sa te exprimi diplomat, vezi cuvintele, le poti reformula… si totusi cea mai mare cantitate de hate e online.

     O alta culme este ca hate online primesti de la necunoscuti, in viata reala nu te opreste nimeni sa ti reproseze ca ai parul albastru. Totusi, in viata reala acceptam mult mai usor hate de la persoane apropiate, poate nici nu l catalogam asa, desi e fix acelasi lucru.

     Bunica mea are o vorba: „nu ma duc la borş la nimeni”. Asta gandesc cand aud sfaturi nesolicitate, comentarii tendentioase…

2. Off, imi pare rau ca un om atat de bun si curat ca tine primeste ura, e trist si revoltator! Dar noi cei care te admiram sincer, suntem langa tine si te rugam sa nu renunti! In cel mai bun caz pt tine inchide contul public de Fb si deschide altul privat, doar cu prieteni adevarati. Eu asa as face. Te imbratisez cu mare drag si iti doresc din suflet sa gasesti puterea sa ignori zambind astfel de mesaje si personaje.

   • O optiune ar fi taierea comentariilor si a oricarei alte metode de contact. Cine are ochi de vazut si sanse de inteles va intelege si va aprecia mesajul transmis

3. Esti cam “foarte in eroare” sa zic asa ?. Incerci sa generalizezi, cu tine mereu in acelasi rol: de victima. Cred, fara teama ca gresesc, ca pe alocuri suferi de mania persecutiei si de asta iei drept ura unele chestii care nu sunt neaparat ura ci poate cel mult frustrari ale unora, pe care ar trebui sa le tratezi ca atare. Uite, de exemplu tu imi displaci profund ca persoana pt o magarie pe care ai facut-o candva, tot cu argumentul ca “lumea te uraste” si tu te aperi….lupti, or something. Pur si simplu ai rasturnat vidanja intr-un loc, impreuna cu un grup de persoane, avand grija sa stropesti cat mai rau de jur imprejur. Nu te-am urat atunci, desi m-ai stropit nitel si pe mine ?, dar ti-am pus o eticheta, care clar nu te-ar maguli (chestie pe care nu o retrag si asta nu inseamna ca te urasc). Probabil, o parte din persoanele care atunci ti-au tinut de vidanja, cu alte ocazii ti-au servit episoadele pe care tu le consideri ura. Cu toate astea, cand ai aterizat in povestea Covid vs Suceava, desi clar ai avut partea ta de vina pt ce ai starnit, de exemplu mie mi-a parut sincer rau pt tine si pt sotul tau (si el foarte priceput la improscat cu laturi in diferite ocazii). Asta nu ma transforma brusc in fana ta, cum motivele pt care imi displaci nu ma transforma in dusmanul tau.

   Incepe prin a nu mai considera nici tu ca cineva iti datoreaza feedback pozitiv doar pt ca te citeste gratis si nu alege sa treaca cu vederea textele tale, pur si simplu pt a nu-ti rani feng shui-ul.

   Ce vreau sa spun e ca nici tu nu ar trebui sa te miri daca candva nu va mai fi nimeni pe aici. Este foarte ok sa iti fi ajuns ?. De fapt, daca nu o sa mai fii pe aici, chiar nu vad problema….inseamna ca o sa fii la alt job, care nu presupune sa accepti feedback masiv, atat pozitiv cat si negativ, la care nu o sa trebuiasca sa consideri ca oferind text gratis anulezi orice drept la feedback negativ. Si mai inseamna ca cei care “te urau” si-au gasit alte tinte, nu? Deci cum s-ar zice win-win. Asa ca nu prea vad sensul amenintarii cu pustietatea, cu strans jucariile si plecat ?. Pleaca, na…asta e, e dreptul tau. Dar banuiesc ca acum vrei sa cauti consolare in cateva zeci sau daca se poate chiar sute de postari in care lumea te roaga sa nu pleci, ca fara tine li se surpa universul virtual.

   • Nu îi datorează nimeni feedback pozitiv, dar să nu treci cu vederea o postare nu înseamnă să vomiți tot căcatul din tine doar pentru că ai acces la internet. E fix libertatea aia pe care noi o înțelegem greșit: „am o părere, ce fac cu e? Ia să o las eu aici, chiar dacă e o infecție care nu folosește nimănui. Lasă, să-și asume, că o cunoaște lumea. De ce scrie dacă nu acceptă ce cred oamenii?”. Nu-i așa deloc. Nu are nicio datorie să citească atâtea mizerii de la niște necunoscuți cărora nu le datorează nimic, doar pentru că n-au ei loc de ea pe internet.

     Eu o citesc de mulți ani pe Ioana, au fost articole cu care n-am rezonat, cum e normal, au fost cărți pe care nu le-am pus în lista de preferate, au fost postări pe care nu le-am citit deloc, dar pentru niciun text care nu era pe gustul sau convingerile mele n-am comentat aiurea, despre cum ar fi trebuit să facă sau să simtă.
     Eu mă mir că are atâta hate din partea unor femei, mame, unele mai citite, mai spălate, altele mai puțin, dar cu o grijă comună: de ce face ce face si de ce nu face ce nu face?

     E oribil ce ai scris și că stai agățată de blogul ei dacă tot ți-a vărsat vidanja în cap. Stalkerii ca tine sunt periculoși și pentru alții și pentru ei înșiși.
     E destul conținut pe internet, alege ceva care-ți face plăcere să citești, nu care îi toarnă urii ăsteia apă la rădăcină.

   • Problema este ca e o mare diferenta intre feedback negativ si frustrarile personale ale cuiva. Feedbackul negativ este exprimat civilizat, fara injurii si etichete. Frustrarile se „varsa” intr-un morman de chestii negative

   • Ha ha ha, QED… 😀

   • Al doilea comentariu chiar. Rapid.

   • Cat timp ti-ai format o parere si inca esti aici pana se stinge lumina, e o dependenta de blogul ei si oglinzile lucreaza si pentru tine.

   • Cred ca tu confunzi feedbackul negativ (adica o parere diferita, pe care o argumentezi corespunzator) cu ura gratuita, cu injurii si amenintari. Daca nu iti place ceva sau de cineva, ai 3 optiuni:
     1. iti spui argumentele contra, in mod civilizat („eu nu sunt de acord cu tine”, „eu cred ca…”), dar pentru asta ar trebui sa intelegi un text si sa fii capabil sa argumentezi (mai simplu sa arunci un „proasto”, „curvo”, ca oricum ala e nivelul majoritatii)
     2. incetezi sa mai urmaresti persoana respectiva, pentru ca nu sunteti pe aceeasi lungime de unda, si nu vad de ce ai urmari pe cineva care te aduce in astfel de stari, sa vezi negru in fata ochilor de ura si nervi
     3. ignori articolul respectiv, poate revii sa citesti alte articole, poate nu
     Pentru nimic din lume, niciodata, sub nicio forma, nu exista scuza pentru a lasa unui om astfel de mesaje, cu injuraturi, amenintari, insulte, sa-l faci cum iti vine la gura. Efectiv nu exista scuza pentru asta, in conditiile in care omul respectiv nu ti-a intrat in casa sa te injure, tu ai intrat la el pe pagina sa-i lasi astfel de comentarii (nu ma refer la al tau, desi ma nelamureste de ce continui sa o urmaresti, daca nu rezonezi cu ea si ai o parere atat de proasta despre ea).

     Pe de alta parte, nu inteleg nici persoanele care se simt atacate de astfel de comentarii, mai inteleg sa te afecteze la 15 ani, dar eu una, la 30, am inteles de mult timp ca acele comentarii spun ceva despre persoanele care le lasa, nu despre mine, niciodata despre mine, ca nu trebuie sa-mi pese decat de parerea celor pe care ii respect si de care imi pasa (de exemplu, n-as da 2 lei pe parerea cuiva care nu scrie corect, este irelevant pentru mine, mai multa gramatica si mai putin Facebook, ca e clar care e nivelul si cat de capabili sunt sa-si dea cu parerea in legatura cu diverse subiecte, daca n-au trecut de nivelul de educatie al unui copil de clasa a IV-a), ca exista block pentru toate scursurile astea semianalfabete, care se simt cumva indreptatite sa urasca niste necunoscuti (ceea ce au dreptul sa faca, atata timp cat isi tin laturile pentru ei sau daca sunt in stare sa si le exprime si fara injuraturi).

   • buna, nici eu nu as fi inteles persoanele care se simt atacate de astfel de comentarii, daca nu as fi vazut inbox-urile Ioanei.

     1. in primul rand ca una e sa te injure unul public si alta e sa te injure in privat; invazia pe care o simti e mult mai mare in cazul nr 2, ca daca o face public te simti cumva aparat.

     2. in al doilea rand, cantitatea conteaza; nu e numai despre continutul mesajelor, este si despre numarul lor.
     Ioana are vreo 150.000 de urmaritori pe FB si un articol mai controversat poate ajunge la mai multe sute de mii
     daca din acele sute de mii un procent infim, sa zicem 0.1% decid sa o injure, tot vorbim de sute/mii de mesaje, ceea ce este enorm de mult.

     e o chestie pe care nu cred ca o poti intelege cu adevarat pana nu treci prin ea si nu cred ca exista vreun om care sa treaca complet neatins de sute de mesaje private de ura intr-un timp scurt.

     voiam sa mai zic ceva ref la pct 1
     cand a fost cu covid-ul, a scris cineva public ca vrea ca Ioana sa fie „aspru pedepsita”
     eu m-am ingrijorat in acel moment ca nu stiam ce vrea sa spuna, poate voia sa ii dea in cap etc asa ca l-am intrebat in privat, foarte civilizat, ce a vrut sa spuna mai precis.
     ei bine, omul a sarit in sus si a zis ca de ce ii scriu in privat, ca el se simte amenintat!!!

     deci recapitulez: un barbat cere public la modul f serios ca o femeie sa fie aspru pedepsita iar cand sotul ei il intreaba in cel mai ne-amenintator mod posibil la ce s-a referit mai precis, el zice ca se simte amenintat.
     asta e diferenta dintre ce zice cineva de tine public si ce zice in privat.

   • @ Robo Probabil ca ai dreptate, nu pot sa vorbesc, fara sa fi fost in situatia respectiva, cred ca este coplesitor. E adevarat si ca eu sunt o persoana care are interes 0 pentru parerea celor din jur, de-abia ma deranjez sa-mi pese de ce zic cei dragi, mai departe de atat nu se pune problema sa-mi pese (mai ales cand am atatea criterii dupa care stabilesc cine merita bagat in seama si cine nu :)) si o fac doar daca vad ca exista vreo urma vaga de inteligenta umana, ca ai cu cine sa dezbati). Cred in continuare ca Ioana este suficient de desteapta incat sa stie cu certitudine ca acele comentarii nu sunt despre ea, ci despre cei care le lasa. Alte solutii: sa dea block tuturor celor care jignesc, este comunitatea ei, exista reguli: jignesti, injuri, ameninti, block (probabil cativa vor continua sa injure folosind alte conturi, banuiesc ca cei mai multi nu se vor mai deranja totusi). Pentru mesajele din Inbox, nu exista o aplicatie care sa le stearga automat, sa setezi anumite filtre legate de continut si sa le stearga fara sa mai ajunga sa le citeasca? Este clar ca nu putem controla ce vine din exterior, deci tine doar de noi cum ne organizam interiorul (de la psihic, emotional, pana la continutul Inbox-ului si oamenii pe care ii acceptam in jurul nostru, iar aici nu ma refer la a refuza sa acceptam pareri diferite de ale noastre, ma refer la a refuza sa acceptam mizeriile altora).

   • @Alina M
     o parte importanta din acele mesaje vin de la oameni care nu o citesc in mod obisnuit, sunt oameni care dau peste un articol ceva la un moment dat si decid sa o injure in privat.
     deci nu pot fi blocati inainte ca nu stim cine sunt ei – evident ca clientii abonati la injuraturi sunt blocati, dar inainte sa o faca prima data nu se poate.
     Ioana nici nu poate sa nu se uite pe ce ii scriu oamenii, pt ca foarte multi oameni ii scriu ca sa ceara un ajutor ceva sau sa ii spuna lucruri bune etc
     iar aplicatie de FB care sa stearga automat injuraturile din inbox nu stiu sa existe, poate este cineva pe aici care stie.

     eu nu inteleg dorinta asta a oamenilor de a injura in privat pe cineva, mi se pare o josnicie incalificabila.
     eu cand dau peste chestii care ma enerveaza sau nu imi plac etc niciodata nici macar nu mi-a trecut prin cap sa ii scriu autorului in privat, tot ce am de spus spun intotdeauna public.

     PS tot cand a fost cu covidul m-am dus pe o pagina din suceava sa scriu acolo sa ma injure pe mine, nu pe nevasta-mea, ca eu am scris articolul.
     si m-au injurat vreo cativa, un procent infim fata de cati au injurat-o pe ea, dar tot au fost niste unii care m-au injurat in privat.
     ei, desi si eu sunt un om care are interes minim pt parerea celor din jur, pot sa iti spun ca nu m-au lasat indiferent injuraturile alea, m-a mancat mana sa le raspund fiecaruia si m-am abtinut cu greu.
     de aia nu cred ca exista un om care sa fie 100% indiferent la lucrurile astea.

   • Teama aia, că ai putea greși, Roberta, e cea care te-ar salva, dacă ți-ai îngădui-o. E ce ne salvează pe toți de rigiditate și falsa siguranță pe care ne-o pretindem. E cea care ne aduce intr-un contact real unul cu celalalt, nu cel superior si plăsticos, dictat de dreptate.

   • Da, am observat si eu ca astfel de comentarii apar mai des la articole care sunt distribuite masiv, care ajung la oameni care nu fac parte din comunitate.
     Legat de block, mi se pare util si sa poti bloca dupa primul mesaj, tot e mai bine decat nimic, decat alternativa de a primi in mod constant mesaje de la aceste persoane.
     Imi amintesc ca, pe forumuri mai vechi si pe paginile unor ziare, apareau comentarii marcate ca spam „acest mesaj incalca regulile comunitatii”, stiu ca pentru SMS-uri se poate face asta (cu aplicatii de tip Pumpic, care blocheaza in mod automat mesajele care contin anumite cuvinte), ma gandeam ca exista ceva asemanator si pentru mail/FB (desi nu pare sa apara la o cautare simpla pe Google).
     Perioada aceasta cu Covid mi-a spulberat si ultimele sperante in ceea ce priveste inteligenta romanilor, atatea comentarii idioate, ura si dezinformare eu una n-am mai vazut pana acum, parca a scos tot ce e mai rau din oameni, probabil au avut si mai mult timp la dispozitie sa-si lasa mizeriile pe Internet, de la atata stat in casa. Asta in conditiile in care multe informatii sunt la un click distanta, e suficient sa iesi putin din bula ta, sa mai deschizi si alte pagini in afara de Digi/Antena (poate mai multe din strainatate?, ca eu de acolo mi-am luat informatiile, informatii care apareau la noi cu 1-2 saptamani intarziere, inclusiv cele legate de schema de tratament, studii noi despre virus).
     Din pacate, genul acela de oameni nu poate fi educat/influentat pozitiv, Internetul este doar o unealta care le permite sa jigneasca, nu o sursa de informatie. Nici nu-mi dau seama daca oamenii au fost dintotdeauna atat de rai si prosti, sau daca au devenit acum mai vizibili din cauza faptului ca au mai multe cai de a-si demonstra si altora prostia. Noi sa fim sanatosi, sa ne ferim cum putem de ei si sa ne reamintim constant ca mesajele acelea nu inseamna nimic si nu spun nimic despre valoarea noastra ca oameni, ci despre a lor.

   • Opinie pertinenta expusa civilizat..

   • sincer, prea multa rautate zace in tine! pacat! sper sa ti se lumineze minte si sufletul! sa iti gasesti pacea sufleteasca!!!
     mare pacat ca iti permiti sa scrii rautatiile astea !!!!

   • Nu inteleg sincer de ce citesti bloguri cu care nu rezonezi si blogeri pe care ii displaci. Gaseste un blog cu care rezonezi si gata. E ok sa nu iti placa toata lumea si toti blogerii.

   • Roberta, Ioana “îți displace profund ca persoana”- am o întrebare- pentru ce îți mai pierzi vremea pe aici?! Too much free time?

   • @Roberta, oare ce fel de viata poti sa ai daca inca te mai agati de un lucru care ti-a fost „facut CANDVA”? Nu ieri sau anul trecut. Ci CANDVA! Toata viata o sa ti-o traiesti gandindu-te la asta?

   • Da, mai ales ca nu i-a fost facut ei nimic, ea a facut altora. Asta cred ca o bantuie. Dar nu vrea sa recunoasca. 🙂

   • Roberta, manipulatoare si mincinoasa mica ce esti, probabil una dintre mizeriile de femei de pe forumul acela…
     Haide sa spunem lumii adevarul: se stransesera acolo mai multe individe nefericite in viata reala care de ani de zile o tot criticau pe Ioana din invidie pentru ca la acea vreme prindea avant tot mai mare in online. Rautatea, propriile neimpliniri si nefericiri le faceau sa scrie acolo uneori zilnic despre ea si familia ei, insa cu o ura care te speria pur si simplu, daca nimereai intamplator pe acolo sau iti dadea cineva link-ul!

     Care e situatia acum? Si-au sters mesajele de acolo, dar au reaparut pe facebook, unde unele fac pe influenceritele, toate, pe sfintele, cand de fapt aceleasi jeguri au ramas. Nu, nu exagerez, nu scriu urat despre ele, este doar stampila pe care o merita si care e prea mica in raport cu raul pe care l-au facut acolo ani de zile. Prietena mea, cea care mi-a dat si link-ul cu acel forum, mi-a aratat, dupa ani, profilul a doua dintre ele, le-am urmarit niste postari si nu mi-a venit sa cred cu cata ipocrizie scriau acolo.

     Ioana, lasa-mi mesajul, chiar daca e dur, tin minte perfect ca prietena (care te urmarea pentru ca avea un bebelus la vremea aceea si gasea multe articole la tine care o ajutau) mi-a spus „hai sa iti arat o mostra de rautate umana pura”, iar eu am ramas socata de ura acelor muieri (sorry, dar la cat cacat au aruncat ani de zile pe familia si copiii Ioanei acolo, fara sa le traga nimeni la raspundere, au scapat prea usor. Deocamdata. Pentru ca karma :). La randul meu, i-am aratat sotului, caruia nu ii venea sa creada cata mizerie zacea in acele muieri, se intreba cum ar reactiona daca al nostru copil ar fi intrat in malaxorul unor demente de pe net ce aveau liber la improscat cacat, doar pentru ca in tara asta, la ora aceea, nu se dadea socoteala legal.

     Roberta, sigur esti una dintre muierile alea, ai fi scris tu mult mai infect, dar ti-a fost teama sa nu-ti stearga Ioana mesajul si ti l-ai cosmetizat cat ai putut, insa daca scriai tot pe forumul ala, dumnezeu cu mila ce-ar fi fost la gura ta. Rele si nefericite ati fost, rele si nefericite o sa muriti.

     Celorlalti, inainte sa ma judecati ca ma adresez lor asa, va spun ca nu am intalnit in viata mea pe internet o situatie atat de cumplita de bullying cum a fost cea impotriva acestei familii intretinuta de catre niste muieri infecte, care vorbeau infect, jigneau infect, glumeau infect despre Ioana si copiii ei. Ioana trebuia sa le dea in judecata, aici a gresit ea, ca a permis unor dereglate care se ascundeau sub anonimat sa verse tone de cacat pe net asupra unor oameni care nu le facusera nimic. Nimic, intelegeti? Oricum, dereglatele au ramas lipite de blogul asta si din cand in cand mai varsa si pe-aici cacat, dar voalat, sa le fie lasate mesajele. Muieri mai rele ca alea, in viata mea n-am intalnit! Le-a adunat anonimitatea netului pe toate la un loc pentru ca de fapt le lega nefericirea pe care o traiau in viata de zi cu zi, un om implinit, fericit cu sinele sau, cu partenerul, un om educat n-ar face in veci ce-au facut muierile astea acolo ani de zile. Inca o data, inainte de a imi judeca mesajul dur, puneti-va in locul Ioanei, sa fiti tocate ani de zile de niste demente, pe net, fara sa le faceti nimic si fara sa va puteti apara. Abia apoi ganditi-va daca mesajul meu e dur sau exprima realitatea. Tocmai nascusem si imi amintesc ca eram atat de revoltata de ce vedeam, incat mi-am aparat psihicul si implicit starea de bine atat de necesara familiei mele si de care trebuia sa am grija, incat nu am rezistat sa citesc mult acele tone de mizerii si am refuzat sa mai intru.

     Una dintre acele muieri am vazut ca se autointituleaza „fost jurnalist” si face acum pe sfanta pe facebook-ul ei, in realitate o pocitanie infecta din toate punctele de vedere. Nu m-ar mira sa aflu ca Ioana a facut terapie din cauza lor, atat de lung si ingrozitor a fost atacul lor pe acel forum, ani de zile. Imaginati-va ca cineva va spurca pe voi, copiii vostri, sotul vostru, ani de zile pe un forum, fara sa puteti face nimic, doar pentru ca legislatia permitea unor nemernice sa defuleze pe net fara sa plateasca despagubiri!

     Ioana, daca nu imi aprobi mesajul, ma intristezi! E singura mea forma de a le spune acum, dupa cativa ani, ce oripilati am fost eu, prietena mea si sotul cand am citit grozaviile de acolo!

     Cititorilor care vor avea imboldul sa ma judece pe mine pentru duritatea mesajului, le doresc doar atat: sa-i fereasca bunul Dumnezeu de asemenea otrepe in viata lor! Sunt oameni pe lumea asta care fac numai rau, gandesc rau, judeca, uneltesc in haita sa faca rau unor fiinte pe care le invidiaza, am vazut din experienta mea de viata pana acum ca astora nu le astupa gura decat moartea. Nu mai sperati sa schimbati un om rau, e o cauza pierduta din start, cu epuizarea propriei vieti degeaba, singura aparare este sa ii izolati, sa ii dati in judecata (daca va aduc prejudicii). Doar ca sa ii ignorati, nu e de ajuns, ca nu va ignora ei. Trebuie sa-i puneti la punct, dar intr-un fel transant, care sa nu va tina mult legat de ei. Oamenii asta sunt atat de toxici incat doar si cea mai mica legatura cu ei va otraveste viata.

     Roberto, mars de-aici, ca murdaresti blogul (cum probabil murdareai si forumul ala, desi voi va credeati desteptele qooroului).

   • Multumesc! 🙂 Sa stii ca le stiu pe majoritatea dintre doamnele astea cu nume si prenume, am tot primit mesaje atunci de alte membre ale forumului oripilate de ce fac ele acolo, s-au lamurit multe intre timp, dar tot mi se pare ca ce fac ele acolo este dovada de ura pura, cum spui tu, si deșert emoțional. E foarte interesant ce afiseaza ele pentru prieteni vs. ce varsa acolo pe forum. 🙂 Fascinanti sunt oamenii!

   • da, a fost ceva special cu „doamnele” alea.
     ne-au tocat pe toti 4 pe toate partile niste ani de zile… eu mai intram o data la cateva luni sa mai vad ce e acolo, ca Ioana nu avea curaj, si tot la fel era de rau.

     una e sa zici ca nu iti place ce scrie sau sa nu iti placa de mutra ei pur si simplu si cu totul alta e sa-i intorci pe toate partile copiii si sotul si ce a facut in parc si ce a zis si cum a mers etc si sa faci asta niste ani de zile.

     acolo a fost (si poate mai este, nu stiu ca nu am mai intrat demult) un bullying inimaginabil.

   • „Doamne”? Niste mizerii infioratoare! Nu stiu cum de ati rezistat atunci, singuri in fata unei haite de nenorocite care meritau sa fie pedepsite penal cu maximum care putea fi dat pentru incadrarea aceea! Eu m-am imbolnavit numai citind, de-aceea am si refuzat sa mai intru, pentru ca stiam cat de important era sa fiu bine pentru familia mea. Dar ce-ar fi fost sa traiesc zilnic, ca voi, ura unor dezastre de femei?

     Robo, sotul meu mi-a spus ca daca i se intampla sotiei lui (adica mie), nu se lasa pana nu le pedepsea pe nenorocite! Chit ca ar fi stat cu anii prin tribunal Ce vreau sa spun este ca v-ati comportat prea deosebit pentru niste lepre de cea mai joasa speta, trebuia sa va uniti puterile si sa le dati in judecata!

     Dupa asemenea bullying care n-a mai existat pana acum in online, eu nu stiu cum de ati ramas cu mintile intacte!
     Oameni buni, cititorilor, ce s-a intamplat atunci si acolo, a fost un film horror! Daca eram in locul Ioanei, ajungeam la nebuni! Si vine acum infecta asta de roberta si profita de un articol care, iarasi, da voie tuturor interpretarilor si defularilor, sa mai marcheze inca o data un cacat pe viata (blogul) Ioanei! Nu i-a ajuns cat a desfiintat-o atunci, cu haita de nemernice, mai vrea, pentru ca de fapt ele nu se potolesc niciodata, asa vor muri, nefericite si pline de ura!

     Pentru ultima oara spun, n-a existat in online o situatie de bullying atat de lunga si distructiva psihic cum a fost cea impotriva Ioanei si a familiei ei pe acel forum, timp de ani de zile. Ani de zile! Va puteti imagina asa tortura, ca niste ordinare sa va atace zilnic in cele mai marsave moduri cu putinta?!?

     Credeti-ma, daca pe Ioana si sotul ei ii gaseau intr-o situatie de cuplu mai delicata, puteau ajunge si la divort din cauza tensiunilor si durerilor psihice si emotionale pe care leprele alea le provocau zilnic prin postarile lor!

     A spus bine cineva mai jos, online-ul scoate toata mizeria din om, da, pentru ca anonimitatea e mana cereasca pentru dementi!

     Pentru ca n-am avut ocazia sa va spun atunci, eu va doresc ca acele cicatrici psihice sa ramana acoperite pentru totdeauna, iar durerile de atunci sa nu le mai simtiti niciodata in viata voastra! Cat despre lepre, karma chiar lucreaza, nimeni n-a scapat dupa ce a facut rau cu buna stiinta. Mai devreme sau mai tarziu vor da socoteala, chiar daca voi le-ati iertat, daca le-ati iertat (desi asa ceva nu se mai uita in veci, ramane o rana care te jeneaza pana la moarte)!

     Sa fiti uniti!

   • Ioana, astea doamne? Sunt niste mizerii cu chip uman! Nu stiu cum de ati rezistat atunci, singuri, in fata unei haite de nenorocite care meritau sa fie pedepsite penal cu maximum care putea fi dat pentru incadrarea aceea! Eu m-am imbolnavit numai citind, de-aceea am si refuzat sa mai intru, pentru ca stiam cat de important era sa fiu bine pentru familia mea. Dar ce-ar fi fost sa traiesc zilnic ura unor dezastre de femei?

     Robo, sotul meu mi-a spus ca daca i se intampla sotiei lui (adica mie), nu se lasa pana nu le pedepsea pe nenorocite! Chit ca ar fi stat cu anii prin tribunal Ce vreau sa spun este ca v-ati comportat prea deosebit pentru niste lepre de cea mai joasa speta, trebuia sa va uniti puterile si sa le dati in judecata!

     Dupa asemenea bullying care n-a mai existat pana acum in online, eu nu stiu cum de ati ramas cu mintile intacte!
     Oameni buni, cititorilor, ce s-a intamplat atunci si acolo, a fost un film horror! Daca eram in locul Ioanei, ajungeam la nebuni! Si vine acum infecta asta de roberta si profita de un articol care, iarasi, da voie tuturor interpretarilor si defularilor, sa mai marcheze inca o data un cacat pe viata (blogul) Ioanei! Nu i-a ajuns cat a desfiintat-o atunci, cu haita de nemernice, mai vrea, pentru ca de fapt ele nu se potolesc niciodata, asa vor muri, nefericite si pline de ura!

     Pentru ultima oara spun, n-a existat in online o situatie de bullying atat de lunga si distructiva psihic cum a fost cea impotriva Ioanei si a familiei ei pe acel forum, timp de ani de zile. Ani de zile! Va puteti imagina asa tortura, ca niste ordinare sa va atace zilnic in cele mai marsave moduri cu putinta?!? In conditiile in care Ioana nu scria acolo, nu comenta, nu barfea, nu improsca cu ura si venin, nici macar nu exista pe acel forum! Si cu toate astea, zilnic veneau acolo acele femei si-o desfiintau in cel mai josnic mod, desi ea nu le critica pe nicaieri, nu se lua de copiii sau sotii lor, n-avea nici o treaba cu ele!

     Credeti-ma, daca pe Ioana si sotul ei ii gaseau intr-o situatie de cuplu mai delicata, puteau ajunge si la divort din cauza tensiunilor si durerilor psihice si emotionale pe care leprele alea le provocau zilnic prin postarile lor!

     A spus bine cineva mai jos, online-ul scoate toata mizeria din om, da, pentru ca anonimitatea e mana cereasca pentru dementi!

     Pentru ca n-am avut ocazia sa va spun atunci, eu va doresc ca acele cicatrici psihice sa ramana acoperite pentru totdeauna, iar durerile de atunci sa nu le mai simtiti niciodata in viata voastra! Cat despre lepre, karma chiar lucreaza, nimeni n-a scapat dupa ce a facut rau cu buna stiinta. Mai devreme sau mai tarziu vor da socoteala, chiar daca voi le-ati iertat, daca le-ati iertat (desi asa ceva nu se mai uita in veci, ramane o rana care te jeneaza pana la moarte)!

     Sa fiti uniti!

   • Siiii…. Tu aici ai comentat din ce poziție mai exact, Roberta? Oricum ai fost un pic pe lângă, articolul nu era despre cum nu suportă Ioana feedback negativ, ci despre cum oamenii simt nevoia sa o amenințe si sa ii dorească cancer, sa îi moara familia sau sa spună ca ea minte despre tot ceea ce scrie, doar pentru ca nu le pică lor bune. Cam cum i-ai zis și tu acum in cuvinte mai alese sa se ducă…. unde vede cu ochii, ca nu-i pasă nimănui. Oare de ce ai simțit nevoia sa ii spui asta?

   • Draga Roberta, la ideea ta ” nu te mira dacă nu va fi nimeni pe aici”, îți răspund:” cel putin eu sigur voi fi aici”.Faptul ca duci asta in derizoriu, spunand ca fara Ioana mi se surpa universul virtual, ma face sa ma gândesc: ce interesant, in mine scrisul ei a trezit intotdeauna doar emoție pozitivă, a scos ce e mai bun in mine, un timp ce in tine uite, …denumeste tu, ca mi se pare o dovada de infantilism sa iti pun eu etichete.Dar probabil se reconfirmă: vedem(/ citim/înțelegem) ceea ce suntem.

4. Ce as dori sa adaug acestui post este ca in umila mea parere insusi ideea dialogului socratic, daca vrei, s-a deteriorat comparativ cu alte generatii. Oamenii (si imi asum generalizarea) epocii social media nu asculta pentru a intelege, a comunica, a avea un dialog, ci mai degraba pentru a-si confirma niste bias-uri (as sugera tuturor care inteleg limba engleza sa urmareasca ori NPR ori CUNY TV doar pentru a vedea o diferenta) Citeam in Foreign Affairs acum ceva vreme ca pe langa erodarea intelectualismului in US, multi americani confunda facts cu opinions si le acorda aceiasi valoare. Cred ca asta e o problema globala. Plus doar ideea de anonimat,de lipsa de responsabilitate da foarte mult curaj oamenilor si de acolo si libertatea in exprimare este atat de fluctuanta. Aceste lucruri nu scuza marlania, extremisul, lipsa de empatie si evident exista oameni care nu au de nici unele. La sfarsitul zilei depinde de fiecare dintre noi cand vrem sa spunem stop. La un nivel mai putin abstract, eu nu am publicat niciodata pe internet, dar este de admirat, in ceea ce ma priveste, atitudinea pe care ai luat-o asupra unor chestiuni mai sensibile, putin acceptate in societatea romaneasca actuala 🙂

5. Esti prea bună și prea talentată ca sa renunți! Am râs și am plâns la atat de multe articole, le-am pierdut șirul, oricum nu conteaza asta. Zilnic iti verific site-ul sa vad ce ai mai scris. Nu am comentat niciodată la nici un articol , deși te urmăresc de ani de zile. Acum vreau sa te rog , te implor sa nu renunți niciodată! M-ai învățat atat de multe despre creșterea și educarea copilului, despre iubire și toleranță, despre viața în general încât mi-ai devenit model. Te rog, te rog Ioana, nu renunța! Dar voi înțelege dacă o vei face! ? Te îmbrățișez! Stiu ca ești puternică! Voi spune o rugăciune pentru tine si familia ta!

   • Mă tot gândesc dacă sa scriu, sa răspund la postul tau. Will it matter? Will it be about you or about me? Nu am nici un răspuns concret, dar am ales sa o fac.

     Cred că e bine că scrii despre. Îmi imaginez, pentru că de fapt nu am cum sa știu, cum este să primești atâta ură. Atâta timp. E greu. E normal sa fii supărată. E in regulă sa te simți o victima. E ok sa ai nevoie sa plangi. Take the time.

     Și e normal să dorești să nu mai scrii. Dar sper sa nu o faci. De ce? Pentru că noi toți, inclusiv eu, inclusiv tu, ne luptam cu felul acesta de a fi. Ne luptam cu ura, disprețul față de ceva… Cineva… Fie că ești profund dezgustat de analfabetism, fie că ești de partea celor care accepta homosexualitatea, fie că ești profund religios și îți e greu sa o vezi că o normalitate. Toți funcționam intre niste parametrii.

     Împreună putem să învățăm. Cum sa ne acceptam pe noi și pe ceilalți, chiar daca ne doare. Cum sa ne schimbam.

     Știu, e greu, pentru că de cele mai multe ori vedem și ne afectează feedbackul negativ mult mai mult decât cel pozitiv. Dar sper la un moment dat sa te poți da in spate și să vezi și cât de mult ai schimbat, cat de multi oameni sunt aici nu pentru a critica, ci pentru că simt iubirea.

6. Ziua in care la celalalt capat al blogului n-a mai fost nimeni, sper sa nu vina prea curand.
   Dar, mai mult de atat, sper sa iti fie bine.
   E o perioada. Oameni suntem. Si ziua in care n-o sa ne mai afecteze deloc e posibil sa nu fie musai una buna.

   Iti zic ceva din stomatologie, care o sa iti placa: un dinte care doare inseamna ca e viu.

7. Tot ce stiu, este ca ti-am scris odata, eu – o necunoscuta, si mi-ai raspuns in mai putin de o zi. Nu am copii , dar imi face placere sa te citesc, de la inceputurile tale. Sunt si oameni care nu judeca, oameni care vad si binele din jur, care nu scuipa venin. In concluzie nu pleca, in lumea murdara a online-ului e nevoie de tine?

8. Suntem campioni la ură, da! Dar să știi, Ioana, că există mai mulți oameni care te apreciază, te iubesc și te citesc cu drag, atât ce scrii pe blog, cât și în cărțile tale.
   Nu știu ce-aș mai putea spune…
   Te îmbrățișez!

9. Am încercat sa găsesc ceva, oricât de relevant pentru postarea ta de azi in comentariile a doua articole. E greu, da, sa citești atâtea comentarii despre nimic cu ocazia experimentului tau cu portocala. Dincolo de faptul ca ai tratat audiență ta cu un je m’en fiche oribil am văzut comentarii pe măsura tratamentului aplicat, poate unul, doua deplasate, altele chiar de bun simț, ma refer la cel cu scrierea adaptata noilor norme. Am căutat răutățile pe care le menționezi și in comentariul cu radiografia. Nu, nici acolo nimic deplasat! Poate ca le ștergi tu pe cele deplasate și bine faci! In fond, asta susții ca vrei sa comunici prin postările tale: decenta, moderație, instigare la bine și bun! Atunci lasă așa, asuma-ți fără sa tipi ca și asta e un risc odată ce te erijezi in apărătoarea binelui public! Rămân încă o data la părerea mea: consider ca ești una dintre cele mai ipocrite personaje din câte cunosc in spațiul public, din fericire pentru tine și pentru noi, ești o persoana extrem de inteligenta și documentata!

   • Se pare ca oamenii te urasc si pentru ca nu esti dispusa sa inghiti ura si sa taci. Imi pare rau. Sper sa continui sa scrii.

   • Comentariile urate, ca sa zic asa, sunt pe Facebook. Acolo vad multi articolele, nu sunt neaparat dintre cei care urmaresc blogul.
     Si, probabil, o parte dintre mesaje sunt transmis direct pe mail, nu le mai vede decat Ioana.

   • Exact ce era scris… de ce sa trec cu vederea ce nu imi place, cand pot sa jignesc si sa arunc cu noroi?
     Ce nu ne place la altii (ipocrizia, in cazul tau) este exact ce nu imi place la tine: ca esti ipocrita si urasti asta. Fii mai blanda cu tine si citeste doar ceea ce rezoneaza cu acele convingeri proprii. Nu incerca sa fii altceva.
     Ori nu intelegeti esenta: ura gratuita nu face cinste nimanui.
     Ioana scrie, traduce carti/articole, organizeaza evenimente gratuite, strange fonduri, ajuta prin blogul si grupul fondat, pe cand o persoana plina de rautate si ura contribuie doar la aruncarea gunoiului din suflet catre altii, cu sau fara motiv. Aceasta opinie este doar o jignire usoara pentru cate primeste zilnic.
     Multumesc pentru opinie, chiar nu stiam parerea ta si acum sunt recunoscatoare.

   • Buna, Carmen.
     Poti da exemplu de ipocrizie din partea Ioanei…?
     Subscriu si eu la parerea exprimata in mai multe comentarii. De ce o persoana ar urmari postarile unei persoane despre care crede ca este ipocrita? Care este binele care si-l trage de aici…? Nu isi hraneste cumva latura „intunecata”?
     Hai sa fim mai buni! Sunt mai buna decat Ioana si o cred ipocrita? Nu o mai urmaresc…
     De ce sa o urmaresc? Sa o dau in vileag? Sa arat ca stiu eu mai bine?
     Trist, trist, foarte trist…
     De ce mai multe ori o citesc pe Ioana, desi multe articole sunt despre copii si eu nu ii am… Dar citesc sa ma „imbogatesc”, caci asta consider ca face Ioana prin blogul si conferintele organizate si cartile scrise. Daca nu as simti asta, nu as mai deschide pagina…
     Este atat de greu sa fim mai buni…?

   • Wow… Si tu plina de pace cu acest comentariu hahahaa

10. Ioana, nu voi fi singura care iti va spune: ITI MULTUMESC! Ai facut mult bine in jurul tau si inca faci. Este atat de minunat sa vezi un om care face binele incat nu ai cum sa nu vrei sa incerci si tu macar 10%, atat cat poti, in patratelul tau. Esti un model de om normal, insa stim ca firescul devine tot mai rar in jurul nostru.
    Te imbratisez si iti multumesc pt tot ce ne transmiti GRATIS! Asta nu inteleg toti cei care te contesta. Pentru ca nimeni nu mai crede in binele facut neconditionat. Si daca ai bani, de aceea ii ai. Pentru ca primul tau gand a fost sa ajuti, nu sa te imbogatesti, iar Dumnezeu da inzecit celui care da la randul lui. E o lege de netagaduit, fara sa fie vreo legenda din popor….
    Multumesc!

11. Un articol extraordinar, felicitari! Imi pare rau ca nu am comentat de fiecare data cand m-ai inspirat, m-ai ajutat, m-ai amuzant sau pur si simplu am pe trecut 5 minute interesante citind ce ati scris, tu sau Robo.
    Te urmaresc de 7 sau 8 ani, la recomandarea mamei mele. Ea nu mai e, intre timp, iar eu am trei copii, care nu existau atunci.
    Eu iti multumesc. Nu datorezi nimic, nimanui, stiu ca stii asta. Doar ca eu si indirect copiii mei iti multumim.
    Felicitari!

12. Wow. De fel consider ca dc nu îmi place postul TV, apăs pe buton. D’aia vreau sa zic: io pe canalul ăsta m-am uitat des, și am reținut chestii misto, și profit de informații culese, alese, documentate și puse la botu’ calului. Mulțumesc. Și ipocrita dc ai fi, eu n-am găsit ceva sa ma facă pe mine un om mai rău sau mai prost. Dar cred ca in scrierile tale exista fond și forma, si statornicie, și dacă era ceva mimat scapa pe undeva… ❤️

    • Am lucrat 10 ani ca bucatar. Eram 3 fete in bucatarie si lucram si 16 ore pe zi pe timpul verii. In timp ce lumea stãtea la plajã noi ne topeam intr-o bucatarie farà geam sau vreo sursa de aer rece.
      Uneori se intampla sa mai gresesc timpul la o pasta ( eram in Italia si pasta prin lege trebuie sa fie al dente ?), nu iti imaginezi comentariile oamenilor care veneau de ani de zile si mereu faceau complimente. Era de ajuns o singura eroare si stergeau pe jos cu noi.
      Te inteleg perfect, nu este usor sa stai printre oameni, dar Eu iti multumesc pt toate articolele tale. Mai ales despre non violenta cu copiii nostri. Am o fetita de 14 luni si am invatat multe,inainte sa am copii eram obisnuita cu : o palma la fund si sa vezi Cum te asculta.
      Te imbratisez cu drag si iti doresc tot binele din lume!

13. La un nivel mult mai mic, am trait si eu ce spui tu … rautate gratuita doar de dragul de a contrazice sau a ataca ceva, pe oricine, pe cine este la indemana, deci da, cei care se expun …
    imi pare tare rau, felicitari ca reusesti sa nu le mai iei personal. eu am lucrat mult la asta, caci mi-am luat-o fix cand am simtit ca imi aduc contributia mai mult.
    te imbratisez!

14. O parte dintre raspunsuri vor fi: aia e, trebuie sa-ti asumi si partea de hate. Pentru ca asa li se pare normal, sa-si arunce gunoiul in alta parte decat la ei acasa, cu cat mai public cu atat mai bine. Desi probabil o sa sune aiurea, cred ca-ti va fi mult mai bine cand vei scrie doar articole si carti, cine pricepe din ele, bine, cine nu, aia e. Sunt extrem de dezamagita cand vad ca oameni de la care aveam asteptari nu vor sa vada decat punctul lor de vedere, fie ca e vorba de mancat portocale, vaccinat, covid sau tampoane. Sa alegi in asa fel incat sa va fie voua bine, nu datorezi nimic nimanui.

15. Iubeste-te si lasa-i sa curga. Tu nu esti responsabila pentru oamenii care fac rau si zic rau, tu ai grija doar de familia ta. Daca poti face bine, si timpul a demonstrat ca poti, bucura-te de asta. Rau si bine vor exista mereu. Cumva, tot hate-ul asta te va intari si iti vei da seama la un moment dat ca nu te mai atinge. Si sa stii ca ai facut bine pentru mine, sigur mai sunt si altii. Daca poti sa iti cresti copiii in iubire si sa schimbi lumea prin asta se zice ca este suficient. Tu, insa, ai facut mai mult. Ai reusit sa schimbi oameni prin acest blog. In bine. Ceea ce e un mare lucru. Fii mandra de asta si lasa sa curga raul.

16. „Ce vreau de fapt să zic este că dacă vreodată o să veniți pe-aici și n-o să mai fie nimeni, e posibil să fi decis că mi-a ajuns.”
    Mi-ar parea sincer rau sa se intample asta… dar te inteleg!
    Fii mandra de spatiul asta si de ce ai creat si let them hate 🙂

17. Oamenii te iarta daca faci crime..dar nu te iarta daca esti fericit. C. Noica.
    Curaj si mergi mai departe!

18. In mentalitate noastra, un medic, un dascal, un terapeut, sunt eroi. Ei primestc, pe langa salar, respect si recunostiinta, desi nu fac voluntariat absolut niciodata, fiecare ora muncita, la stat sau la privat sau de multe ori cumulat, este pontata si remunerata cu o suma contractuala. Nu doresc sa exprim ura la adresa lor dar tot timpul mi s-a parut ciudata aura de noblete cu care sunt inconjurati acesti oameni doar pentru ca isi fac meseriile.
    Uneori compar acest lucru cu munca ta, si a altora ca tine, care nu au un venit fix garantat, zile de concediu platite, si deseori nici respectul beneficiarilor.

19. Ce mi se pare mie cel mai frapant e ca, desi stii bine ce hazna e internetul, te-ai hotărât sa-ti bagi si copiii in mizerie! Mai sunt blogari, probabil la fel de urâți si criticați, despre care stiu doar vag dacă au copii sau nu. Despre ai tăi stie toata lumea mai multe decât e cazul! Oare o sa-i poti apara când vidanja asta de care zicea cineva o sa vină si peste ei? Sau e banul mai important si fără această expunere nu prea iese?

    • Buna ziua, imi permit eu sa va raspund doar cu un aspect legat de expunerea copiilor: e inevitabila, pe un blog de parenting.
      Nu stiu daca e nevoie sa fie aparati de vidanja sau nu, si nici daca decizia blogger ului e legata de bani. Dar absolut toti bloggerii care scriu preponderent despre parenting isi expun copiii, nu prea ai cum sa scrii despre copii, fara sa scrii despre ai tai, in primul rand.
      Va pot da ca exemplu si bloguri de calatorii, eu urmaresc trei, dar am citit article de pe mai multe, in toate sunt expusi si copiii respectivilor, fie si doar pentru idei de calatorii special cu copii mici.
      Chiar si in bloguri generale mai apar uneori copiii (de exemplu, Mihai Vasilescu are un copil adult, si totusi unul dintre cele mai citite article ale lui e derivat din experienta de tata. In prezent mai scrie despre ce fac sau zic copiii mai mici ai partener ei).
      Va pot da foarte multe exemple concrete, le gasiti si singura. A ei bloggeri celebri care nu scriu despre proprii copii fie nu ii au, fie sunt mari, fie subiectele lor sunt din cu totul alta sfera.

    • @RAI – corect
      in plus, daca ar scrie despre parenting fara sa scrie nimic despre copiii ei, evident ca ar aparea reprosuri ca de ce nu zice nimic despre copiii ei, oare sa fie din cauza ca ideile pe care le promoveaza nu se aplica / nu functioneaza nici macar pe copiii ei? :-)) si asa mai departe.

      unde mai pui ca asta e unul din blogurile in care copiii sunt expusi mult mai putin fata de altele.

    • Rai, imi permit sa va contrazic: Miruna (care a comentat chiar aici la articol) se indreapta tot mai mult spre zona de parenting, de cand are cei 2 baietei. Si totusi, cine nu o cunoaste personal sau n-a recunoscut-o pe strada cand e cu copiii, habar nu are cum arata baietii ei.

      Ioana a procedat la fel multa vreme, apoi a inceput sa expuna tot mai mult copiii, de cand cu povestile citite live. Daca i-as vedea pe strada fara ea, i-as recunoaste de indata, pentru ca sunt foarte vizibili in filmuletele puse pe pagina publica.
      Este alegerea ei si a sotului ei, dar sa nu spunem ca e inevitabil pentru un blogger de parenting – fiindca nu este.

      Strict pe subiect, eu cred ca se consuma foarte multa energie pentru a explica lumii ca parerile negative nu afecteaza.

    • Claudia, chiar meritam comentariul asta?
      deci Ioana a vrut sa faca ceva pentru copii in pandemie si a gasit solutia asta cu cititul live.
      evident ca eram toti acasa, ca na, era pandemie.
      ce ar fi trebuit sa faca, sa inchida copiii cu cheia intr-o alta camera ora aia cat citea?
      nu a avut ce face, de aia apar copiii in live-uri.

      am discutat amandoi despre asta si concluzia a fost ca nu avem ce face si ca e mai important sa citeasca decat sa nu apara copiii public.

      acum asteptam comentariul care sa zica ca si cititul l-a facut pentru bani sau pentru notorietate.

      In afara de asta, toate live-urile au fost sterse la 2-3 zile. Te invit sa verifici.

      nu mai am cuvinte, serios.

    • Robo, imi pare sincer rau ca ai interpretat asa. Imi cer scuze. Nu asta a fost intentia, ai cuvantul meu. Eu chiar urmaream povestile si ma miram sa-i vad, desi-mi placea si-mi place de ei.
      Sterge-mi comentariul, te rog, caci nu asa am vrut sa se inteleaga. M-am exprimat aiurea. Nu am vrut sa spun in cheia asta, a fost o exprimare nefericita, daca il lasi ca sa ma umple lumea de rahat de pomana, e alegerea ta.

      Inca o data, scuze. Nu as am vrut sa spun. Dar eu chiar cred ca se poate foarte bine scrie pe teme de parenting – cum a fost pana-n pandemie – fara ca nimeni sa stie cum arata Sofia si Ivan de fapt.

    • Gradul de expunere al copiilor poate fi totuși diferit. Urmăresc anumite bloguri. Unul- imi plăceau mult articolele- era neasumat, poate mulți îl stiu, e “Mama lui Victor”. Târziu am aflat cine e mama lui Victor, cine e Victor ( pe care nu îl cheama așa in realitate), am văzut ca știam persoanele din alte împrejurări. In fine, ăla nu era fix blog de parenting ( nici asta nu este, in sensul autentic, in care cel ce scrie are studii in domeniu), era distractiv însă și extrem de bine scris. Apoi am mai văzut și alte ( Cristina Buja, Otilia Mantelers) care expun copii in anumite măsuri. De exemplu, ce mi se pare destul de riscant este modul de invadare a intimității copilului. Nu vreau sa critic sau sa judec, nu este hate, dar de pe blogul asta știm muuulte despre parturile date de copii, ma întreb dacă se vor simți confortabil cu acest tip de expunere, in orice moment al vieții lor. Ma întreb dacă băiatul nu va putea fi ținta unui bullying autentic, in condițiile in care oricine poate citi ce îndrăgostit a fost de tzatza mamei. Lucruri firești dacă ne gândim ca le citesc niște adulti functionali și normali la cap, dar cu dus și întors dacă ne gândim la adolescenți, Pre-adolescenți. Sunt multe lucruri drăguțe, prin care toți trecem ca părinți și ne identificam in povestioare, ne face chiar bine, dar e sigur ca pentru copii e bine sa fie acolo, in orice moment al vieții lor? Discutați frecvent cu copiii despre asta? Aveți acordul lor asupra oricărui aspect al vieții lor pe care doriți sa îl faceți public? Copilul meu cel mare, de exemplu, mi-a interzis cam de când avea vreo 8 ani sa pun poze cu ea, sa trimit poze cu ea celor ce nu fac parte din familia noastră, sa povestesc despre ea anumite amănunte. Ii respect rugămintea de atunci, ii cer acordul când mi se pare ca e posibil sa aibă ceva de protestat. Așadar, blog de parenting poate ar însemna ceva studii in direcția asta, apoi articole mai mult îndreptate spre date concrete, validate de studii. Poate câteva chestii despre ce crema de plaja folosesc copiii și ce mănâncă, dar sa fie vagi, atât timp cât sunt alegeri personale și nu recomandari ferme medicale. Apoi, pt întâmplări amuzante, nu stiu…aici e greu, copiii sunt faini e adevărat și blogul a crescut mult de când cu ei, dar poate lucruri punctuale și mai putine date intime și care se pot întoarce împotriva lor. Selectat atent cât se expune.

    • Acum de cand copiii au mai crescut da, va trebui sa facem o reevaluare a gradului in care sunt expusi. Probabil ca va trebui redusa expunerea mai mult decat pana acum.

    • @Claudia, probabil ca exista si cazuri de expunere mai redusa, exemple pot fi date in ambele sensuri. Cred ca va referiti strict la aparitia fetzei (scuze, nu am diacritice) copiilor, dar doamna care comentase precizase ca lumea stie despre copiii lor prea multe. Ori, revin la ideea anterioara, plus ce a spus Robo, nu esti credibil nici daca scrii despre cum gatesti un tort fara sa pozezi tortul, dar despre copii, fara sa povestesti despre ai tai….

    • Nu era vorba despre liveuri sau despre cum arată, in general (desi recunosc, de la un articol de genul m-am enervat, acela in care zicea Ioana sa nu punem poze cu copiii pe facebook). Este vorba despre faptul ca ei au deja o imagine in online, nu știu daca e reală sau nu, dar după cum ati văzut cu toții asta nu contează deloc! Imi aduc aminte, in primul rând, un articol despre relația dintre copii, ca frați, la care unul dintre primele comentarii era ca Sofia e un copil rău! Imi aduc aminte ca unii cititori au fost oripilați de această etichetare, alții însă au fost de acord! Asta e un exemplu dintre multe, ideea e ca expunerea aceasta există si, cel mai probabil, este foarte dăunătoare.

    • Rai, Deea, Lia, multumesc ca ati inteles ce am vrut sa spun. Ati exprimat mult mai bine si mai limpede, decat am putut eu sa o fac.
      Sper ca si Robo si Ioana au inteles ca ideea nu a fost sa critic demersul ei. Nu, Robo, dupa cum vezi nu a pus nimeni problema in termeni de „a citit pentru bani sau notorietate”. Ce dracu’ frate, e usor de facut diferenta intre rautacisme si feedback constructiv si bine intentionat.
      Dincolo de vreo 2-3 comentarii extrem de tendentioase ce-i drept, eu cred ca-n general s-au dat numai sfaturi bune si utile aici, ma refer acum la articolul asta. Incaltea pe tema expunerii copiilor cele spuse de Rai, Deea si Lia este extrem de pertinent si ar trebui sa dea serios de gandit.

    • Impresia asta că sunt expuși copiii mult prea detaliat am avut-o și eu încă de acum câțiva ani. Alte bloguri de părinți nu urmăresc constant, nu știu care e practica.

      Faptul că li se vede sau nu fața mi se pare aproape irelevant. Adica da, ok, înțeleg de ce au ales să nu pună poze cu fețele copiilor. Nici eu n-aș pune și eu nici măcar nu sunt persoană publică, dar pedofililor care răscolesc netul după poze cu copii nu le pasă neapărat ai cui sunt copiii. Doar că pe termen lung, șansele de a afla că cineva chiar a salvat și folosit o poză a copilului tind spre zero, drept pentru care nu te afectează direct. Te afectează doar gândul că s-ar putea întâmpla, așa că e mai bine să nu pui ca să stai liniștit.
      În schimb, zeci de articole detaliate postate la liber pe internet cu tot felul de amănunte din viața copiilor din primele lor zile, pot fi material foarte juicy de bully-ing pentru niște adolescenți cărora li s-a pus pata pe protagoniștii articolelor. Și asta i-ar afecta rău de tot și direct. Exact cum zice cineva mai sus – că citește un adult normal la cap e una, că citește un adolescent zguduit de hormoni, rănit în amorul propriu sau cu alți pitici pe creier (sau poate direcționat de părinții invidioși care dau cu ură în inbox?) poate ieși destul de urât.
      Așa că mi se pare un risc foarte mare să expui viața copiilor atât de mult. Dar e un cerc vicios pentru că dacă nu mă înșel blogul a devenit tot mai popular tocmai din acest motiv, că oamenii sunt curioși și le place să-și bage nasul în viețile și în familiile altora. Mai puține articole cu și despre copii s-ar putea să însemne mai puțini cititori.

    • Eu cred ca cei care vor sa faca bullying, o vor face gasind orice motive.

      Clar „ahaha ce scria mama ta despre tine” devine „vaaai ce bluza ai”, „cum esti pieptanat etc”.

      Primul lucru pe care il inveti (cu greu) e sa nu mai traiesti cu frica de ce zice lumea.

      Nu poti multumi pe toata lumea. De asta, dupa adolescenta, dupa ce te dai peste cap sa te integrezi si sa te placa altii, realizezi:

      1. Tot e careva sa te critice
      2. Nemultumirea de a te cenzura pt altii ramane.

      Plus te cam saturi si pici in extrema de a-i da pe toti naibii. :))

20. Acest articol m-a uns pe suflet, pentru că dezbate cea mai mare frică și dilemă a mea în privința scrisului și a exprimării. De când am deschis al doilea blog am fost regulat judecata, înjurată și jignită, pentru ceea ce am scris onest, deschis și câteodată foarte personal. Prima dată când am primit de la un cititor mesajul că sunt o zdrență m-am blocat câteva zile de la scris.
    Acum ignor, dar tot mă afectează, mă deranjează și îmi influențează creativitatea, pentru că atunci când doresc să dau o formă mai pronunțată textului, duc cu mine în minte o mică voce care mă întreabă ce ”va zice lumea”. Este motivul principal pentru care mi-am făcut bloguri doar sub anonimat, pentru că mi-e frică de această ură nemăsurată și necontrolată a necunoscuților. Știu că sună absurd și probabil dacă i-aș întâlni pe acei oameni în persoană, s-ar comporta frumos față de mine, dar este o povară grea de dus.
    Felicitări pentru curajul de ați asuma public ceea ce scrii și în ceea ce crezi. Te admir și te înțeleg foarte bine.

21. Te citesc de mult și țin minte ca ai zis ca îți dorești să scrii o carte, ai scris mai multe, eu tot cam unde eram atunci sunt și acum de ce, pentru ca nu am muncit suficient mi. A plăcut sa ma complac in situație, tu ai luptat pentru visele tale, sunt mult mai mulți cei care te citesc și te respecta decât cei care au o problema cu ei….

22. Cat de puternica esti, te admir mult, ce faci tu e greu, extrem de greu. Eu una nu as putea. Citeam de curand in Biblie (o recitesc desi nu sunt religioasa dar imi place cartea si cred in D-zeu, o recitesc cam la fiecare 6 ani). Zicea ceva de genul: sa nu te faci invatator (cel ce ajuta oamenii, ii indruma) ca vei suferi amarnic, dand exemplu pe Iisus – uite ce a patit din ura oamenilor. Putini oameni pot indura asa chinuri.
    E greu ce induri, cred ca daca nu eram in epoca internetului nu te puteau lovi asa direct cu noroi…Pe vremuri lumea trebuia sa interactioneze direct, sa iti spuna drept in fata ce nu le place. Cel mai bine ar fi sa ignori, usor de zis, greu de facut. Ar trebui o lege impotriva agresorilor online, ma mir ca nu este deja.

23. Buna, sunt probabil una dintre cele mai vechi cititoare ale blogului, de prin 2008. Primul articol citit era despre cum o sticla de detergent de vase a tinut mai mult decat ultimele doua relatii. Omul nu aparuse inca.
    Am comentat foarte rar.
    Imi aduc aminte insa de un articol scris cu ura despre bonele vorbitoare de engleza din parc, judecai parinti pe care nu-i cunosteai personal drept parveniti. Erau probabil niste parinti care incercau sa ofere un avantaj copiilor lor, la fel cum ai facut si tu cand ti-ai inscris copiii la scoala cu predare in limba engleza. Nu e nimic rau in asta, e lucru bun ca oamenii isi schimba ideile. Au mai fost si alte articole de hate.
    E in firea umana sa ne uram pentru diverse motive, sa nu uiti ca si tu faci parte din rasa asta.

24. Ca sa raspund la intrebarea „de ce o urmaresc, daca nu sunt de acord cu ea”: nu, nu o urmaresc. E adevarat ce a zis Robo, ca are mii de followersi si banuiesc ca foarte multi care nu ii sunt followersi au in lista lor de de FB sau in anturajul lor persoane care o urmaresc si care se intampla sa o aduca in discutii ocazional. Si din cate stiu nu este nimic in neregula sa dezbati pe tema unor persoane care se vor publice sau chiar sa le lasi un feedback desi nu esti neaparat interesat de ele. Sunt infantile argumentele: nu urmari daca nu iti place, nu da feedback daca nu urmaresti, nu vorbi cu anturajul despre ei daca nu te intereseaza si pe tine etc.

    Nu o urmaream nici cand a ales sa ajunga sa faca circ intr-un loc neutru, care nu era nici pagina ei de Fb, nici blogul ei, dar unde aflase ca se fac glume pe seama ei. Glume, care ce sa vezi, nu ii umpleau inbox-ul, erau in spatiul public si nu erau pline de ura ci doar mistocareli absolut legale.

    Da, este ok ca atunci cand te vrei persoana publica sa existe locuri in care esti aplaudata, in care esti injurata sau in care esti mistocarita. Ca are inboxul plin cu mesaj pline de ura, sunt de acord ca s-ar putea sa fie si asa, mai ales in acel episod numit de mine Covid vs. Suceava, episod care m-a facut sa regret sincer ca in situatia respectiva ei chiar ajung sa primeasca asa ceva, desi s-au facut putini vinovati de treaba asta. Indiferent cat de antipatica o gasesc eu pe ea sau cat de deplasat mi s-a parut el in alte situatii, mi s-a parut ingrozitor de deplasat faptul ca au primit acel val de mesaje grotesti. Si da, desi nu ma intereseaza, desi nu o urmaresc, desi nu si nu si nu si nu…uite ca mi-a parut rau de ei la modul cat se poate de sincer.

    Doar ca nu este prima data cand ea pune la gramada ura, cu antipatia, cu lipsa de aplauze sau cu neapreciatul textelor ei. Din tot ce a scris ea mai sus fix asta reiese: pt ea tot ce nu este cu aplauze, este ura. Exista doar doua variante pe care le accepta: ignora-ma sau lauda-ma. Daca nu ma ignori, ma urasti! De fapt, nu m-as mira nici ca si raspunsurile la aceasta postare, care nu includ laude si aplauze, sa le considere ura, pt ca by default a presupus ca va starni un val de ura.

    • Hai ca am inteles la ce se refera Roberta. Acum niste ani, o femeie ne-a ascultat in parc si a pus pe un forum de femei o poveste rautacioasa despre noi patru. Nu s-a intamplat nimic in iesirea aia, adica nu ne-am certat, nu am strigat, am sosit cu bicicletele in parc, copii s-au jucat, Sofia a vrut o chinezarie de la chiosc, am refuzat-o politicos, am plecat acasa. Sute de comentarii despre copii si despre noi, multe minciuni oribile despre viata mea personala, da, o galeata de cacat nejustificata de nimic altceva decat de faptul ca sunt, sa zicem, persoana publica. Hate ca am venit in parc sa stam 5 minute (veniseram de fapt din alt parc si copiii au vrut sa poposim si in asta putin), hate ca eram cu bicicleta, hate ca nu am lasat copilul sa linga volanul de metal, hate ca nu i-am luat chinezaria, ca sunt snoaba etc.
      E foarte bine ca ai adus vorba despre asta, mi se pare un exemplu foarte relevant in conversatia asta. Ura nejustificata pentru cineva pe care nici nu-l cunosti. Barfe, rautati, cacaturi.
      Acuma aflu ca EU mi-am aratat fata in acel scandal. Dar eu n-am comentat acolo nici macar un rand, doar am citit ingrozita cum se dau in stamba niste oameni facand misto de familia mea.
      E foarte amuzant, Doamne, ce chestii mai afli…
      Deci eu am fost ipocrita si nasoala acolo. Yeap, fair enough. :))

25. Toate cele câte le spui vin la pachet cu viața de persoana publica. Nu e ok ce fac oamenii dar oamenii nu se schimba, nu se vor schimba, oamenii nu sunt prin definiție buni și cumva doar viața, traumele etc ii fac rai. Dimpotrivă, pe unii doar legile și normele societății ii fac cât de cât acceptabili, a se vedea tot ce se intampla in lume in ultimele luni. Omul, in ființa sa, e ceva groaznic, primitiv și plin de răutate și cruzime. E greșit sa vedem lucrurile altfel și sa căutam traume și mai stiu eu ce. Mereu am fost barbari, pana la urma suntem niște animale oleaca mai răsărite, dar suntem totuși specia cea mai cruda ( singura care omoară din plăcere). Așadar, tu ai hotărât sa expui viața ta, copiii tai, acestor ființe. In încercarea de a face aceste ființe mai bune și de a câștiga și un ban, in tot acest proces. Întrebarea pe care mereu mi-o pun e dacă chiar merita. Adică, eu una nu as face asta, recunosc însă ca sunt fricoasa și ușor paranoica de felul meu. Lucrând ca medic, cumva pot oricând ajunge “persoana publica” fără voia mea, cu ura și umilirea și amenințarea m-am confruntat din primul an de rezidențiat, iar atâta ura cât exista pt medici, in țara asta, nu am mai văzut. Am primit și eu amenințări și vorbe de tot felul, deși încerc sa fiu un om cât mai puțin vizibil și sa imi fac treaba cât de bine pot. Chiar aici pe blog mi s-au vărsat in cap niște chestii, absolut gratuit. Și lucrurile au fost lăsate așa, fără măcar o avertizare din partea cuiva. Chiar indirect s-a sugerat ca e ok sa murim, noi și copiii noștri, și tot ok a fost privit comentariul. Am refuzat mereu orice oferta de a apărea la vreo emisiune medicala, orice articol, absolut orice ar fi putut sa ma aducă in atenția publica. Am colegi și foști colegi cu canale YouTube, unii scriu regulat pentru publicul larg, alții apar la tv…e cumplita expunerea asta. Da, ei așa salvează vieți, sfaturile lor sunt absolut decente dar Doamne, cu ce preț uneori. De grea a fost doar perioada asta, când la noi in țara personalul medical a fost privit iarăși ca Dușmanul nr.1, mie imi este frica sa spun ce meserie am.
    Referitor la blog, eu am avut mereu de comentat la partea cu vaccinările, recunosc. Nu a fost hate, sper ca nu a fost privită atitudinea mea așa, doar ca părea ca promovează idei ușor antivacciniste. Vaccinul este totuși scaunul de mașina, trebuie privite in același mod, sunt in egala măsura importante. Nu sfătuiești tu, ca persoana publica, cine și cum și când sa se vaccineze, dar poți spune clar ce atitudine ai avut in familie și ce medici competenti pot da astfel de sfaturi ( avem experți in vaccinologie, grup de lucru, exista medici reprezentanți in toate județele). Am văzut in schimb și recomandari pseudomedicale, pseudostiintifice ( aia cu Secom fiind ultima dintre ele). Nu am vrut însă sa jignesc sau sa lezez pe cineva. Dar problema bolilor contagioase exista totuși, o mare problema și tocmai am văzut ce poate face o astfel de boala, împotriva căreia ce bine era dacă aveam vaccin. In rest, ce bine ca sunt oameni care își sacrifica siguranța, a lor și a copiilor, pentru binele altora. Recunosc ca eu sunt lasă și nu pot face asta. Sincer, e de admirat ce faci dar trebuie conștientizat ca nimic nu se va schimba și mai buni, in procent considerabil, nu vom fi. Depinde de fiecare cât de mult e dispus sa între in cușca leilor.

26. Cred că cel mai potrivite cuvinte care sa descrie aceasta ura este lipsa de educație. Sunt sigura ca cei care îți scriu astfel de lucruri, cei mai mulți o fac din lipsa de ocupație, din frustrare sau pur și simplu fiindcă doar asta știu ei sa facă. Sunt sigura ca dacă ar avea educația necesara, ți-ar putea scrie părerile lor într-un mod frumos, și sa expună clar ceea ce îl deranjează, sau pur și simplu sa nu citească dacă nu ii place. De ce și-ar consuma timpul citind ceva ce nu ii place? Scriindu-i unui om pe care nu îl place sau mai rău îl urăște? E doar lipsa de educație și lipsa de ocupație.

27. Pe blog vad ca lumea e decenta, poate ar trebui sa iti restrangi activitatea de pe Facebook si de pe grupuri (daca acolo au loc majoritatea injuriilor) si sa activezi in locurile in care esti tratata cu mai mult respect (blogul tau).

28. Comentez atat de rar la articolele tale, desi le citesc pe multe dintre ele. Am vrut doar sa iti spun ca, desi nu te cunosc personal, cred ca esti un om minunat si mi se pare ca faci atat de mult bine scriind cum scrii tu. Sa stii ca suntem multi cei care te apreciem, chiar daca suntem mai tacuti. Nu imi pot imagina cum este sa primesti atata ura zilnic, asa ca macar azi vreau sa iti trimit o imbratisare virtuala 🙂

29. Imi pare sincer rau ca treci prin asa ceva :(. Cred ca esti foarte puternica ca ai rezistat pana acum. Recunosc ca si eu am facut ulele comentarii usor malitioase, pentru ca nu ma regaseam in ceea ce scriai (fix articolele cele mai controversate, gen pisu in parc- consider ca e ecologic :)) se spala la ploaie, la fel si cu zaharul- noi mancam dulcuri de la 2 ani cu mici restricitii, la fel cu tableta de la 2 ani, la fel cu palma peste fund- te rog nu ma judeca, ma lupt in continuare sa fiu mai buna si mai rabdatoare, dar nu-mi iese tot timpul 🙁 ). Dar totusi am luat lucrurile bune care mi se potriveau si am devenit mai toleranta la frustrare, mai toleranta la toleranta 🙂 si mai toleranta la acceptare. Multumesc pentru tot!

30. Ioana, te-as ruga din suflet sa nu te opresti din a mai scrie aici. Dar ar insemna sa fiu egoista. Te voi ruga in schimb sa ne anunti pe ce alta cale vei decide sa transmiti frumosul din inima ta…ca sa il putem accesa acolo 🙂
    E o comunitate minunata aici, oameni care se imbogatesc (psihologic/ mental) citindu-te. Sper ca gandurile noastre toate sa iti poata da putere sa iei decizia cea mai buna pt tine. Te imbratisez.

    • Ioana, te admir pentru tot ce faci!
      Nu te lasa doborâtă!
      Eu doresc sa iti multumesc pentru ca exiști si pentru modul în care scrii!
      De multe ori cuvintele tare au fost leac pentru rănile mele.
      Te rog, continuă!

31. Draga Printesa nu sunt de acord cu tine decat in proportie de 90% asta insemnand ca in general avem aceleasi pareri despre lume si viata dar totusi nu suntem identice. Cam la fel sta situatia si cu sotul meu 🙂 Dar asta nu inseamna ca nu va iubesc si pe unul si pe altul. Un gand cald de la mine si o imbratisare dragastoasa!

32. Cyberbullying este real si imi pare foarte rau sa aud ca Ioana trece prin asta, pentru ca nimeni nu ar trebui sa indure agresivitatea nimanui.

    Nimeni este imun, oricat de „nu imi pasa ce zice lumea” ar fi persoana respectiva.

    Oameni care vin aici si scriu ca Ioana crede ca „daca nu sunt aplauze inseamna ca e ura” tot cyber bullying fac.

    Diferenta dintre a avea o parere si a agresa pe cineva este ca o parere este despre o situatie si se exprima cu grija acceptand posibilitatea ca ar putea fi gresita. Agresiune este cand o persoana este direct atacata cu interpretari despre personalitatea ei si apelative gen: „victima”.

    Mie mi s-a strans stomacul cand am citit unele comentarii si nici macar nu este despre mine.

    Ioana stay strong. Tot ce simti este valid. Efectele psihologice ale cyberbullying ului pot fi foarte mari, si sunt sigura ca tu stii cel mai bine cum poti sa te protejezi.
    Peace!

33. Draga Ioana,
    Eu sigur sunt mai bogată din multe puncte de vedere de când te citesc: de la relația cu mine, cu copiii, cu colegii și până la rețete și aspiratoarele achiziționate (da, mă ajută enorm un feedback sincer, pentru că asta consider că este). Pentru toate astea îți mulțumesc! Nu suficient de mult și des pentru că stau mai low profile, dar faci parte din familia și gândurile mele și te admir enorm pentru ceea ce faci. Eu sigur nu as putea încasa toate zoaiele… Sper să găsești un filtru fizic /spiritual prin care sa elimini mizeria asta și să continui sa scrii!!!

34. Un gând bun și de la mine 🙂 Urmăresc zilnic blogul, am învățat foarte multe prin intermediul lui și am găsit multe surse interesante de informații.

    Nu sunt de fiecare dată de acord cu punctele de vedere expuse (și asta nu cred că e o probmemă în sine, ci o situație care se ia ca atare, toți avem păreri și concepții dintre cele mai diferite, dar de aici la insulte e cale lungă).

    Eu sunt foarte bucuroasă că am această resursă la dispoziție și recunoscătoare pentru munca depusă.

35. Ioana, cum ziceam, ura peste tot, nu? 😀 Cum indrazneste cineva sa te ironizeze? Cum indrazneste cineva sa rada de tine? Cum poate cineva sa zica rautati la adresa ta…tu o printesa care ofera GRATIS text. Cum poate cineva sa faca mistouri pe forumuri de o printesa? Cum Doamne, cum??? OMG! OMG!

    Fix despre asta este vorba. Si da, desi nu iti convine, este adevarat ceea ce ti s-a mai spus: esti una dintre cele mai ipocrite persoane din mediul on line si la cum reactionezi, as zice ca degeaba te bati cu pumnii in piept ca te-ai „vindecat”, ca esti plina de acceptare, ca intelegi ca nu iti datoreaza nimeni simpatie.

    Stai linistita, ca ai suficienti aplaudaci cat sa iti hranesti orogoliul de printesa ranita :D. Personal nu te compatimesc pt asta si cred ca si ei se pot linisti, ca nu ii paste prea curand riscult sa iti iei jucariile si sa pleci. Si stii de ce? Pt ca asa cum ai zis tu este mai mare numarul celor care „te consuma” in ciuda ipocriziei tale, decat numarul celor care da, isi permit sa mistocareasca articolele tale sau sa le faca subiect de amuzament in diferite discutii. Ca tie nu iti convine ca exista si ei, nah….shit happens, te vei smiorcai nitel si o sa iti treaca. Cand te mai apuca jalea mai scrii un articol ca asta, mai primesti niste aplauze, mai niste laude, mai iei pulsul aplaudacilor, constati ca inca mai are cine sa „te consume”, dupa care o sa iti vezi de oile tale.

    PS: in continuare consider ca este o diferenta intre porcarelele pe care le consideri tu, vai Doamne….ura si reactii ca cele in care a fost implicat si Robo dupa ce si-a pierdut tatal, care da, pot fi considerate ura si pe care nu le merita nimeni, indiferent ce apucaturi civilizate sau mai putin civilizate are.

    • nu stiu daca ti-ai dat seama sau nu, dar la episodul cu Suceava eu nu am primit nici macar 1% din noroiul pe care l-a primit Ioana.
      ce s-a intamplat atunci la ea s-a contabilizat, nu la mine, desi eu am scris articolul.
      deci nu inteleg de ce zici ca e o diferenta intre „porcarelele pe care le considera ea” si ce s-a intamplat atunci, ca ea se refera inclusiv la ce s-a intamplat atunci.

      de fapt, nu am auzit-o niciodata ca vrea sa renunte pana la episodul cu Suceava.

      cat despre afirmatia ca este una din cele mai ipocrite persoane din online… scuza-ma dar ori nu cunosti mediul online romanesc, ori esti pur si simplu rauvoitoare.

    • Pt ROBO

      Probabil daca il scriai pe blogul tau articolul cu Suceava ai fi incasat tu rautatile.

    • @Robo: mi-a parut rau ca ati sters articolul ala, desi inteleg motivul
      @Ioana: te-ai gandit vreodata sa externalizezi partea de raspuns la mesaje? Sunt convinsa ca ai gasi pe cineva cu care sa rezonezi si care sa raspunda pentru tine. Ti-ai canaliza energia doar spre lucrurile faine, de ce ti-ai pierde timpul cu toti frustratii?

    • Roberta, daca ai sub 60 de ani, cred ca intelegi notiunile de „hate” si „hater” in mediul online, insa te faci ca nu intelegi. Acopera o gama foarte larga de reactii negative, de la mici rautati la amenintari violente, dar tu te agati de argumentul omului de paie ca, vezi Doamne, unele lucruri nu sunt ura pe bune, de unde rezulta ca Printesa e paranoica si cerseste validare. Stai linistita ca nu trebuie sa fie cu amenintari cu moartea sau cu blesteme la copii ca sa fie foarte, foarte toxice – comentariul tau e un exemplu perfect. La fel cum o marlanie nu trebuie sa fie cu „huo” si „fa” ca sa fie o marlanie – again, cazul tau. In plus, nu e nimic rau in a cere validare de la oamenii care o citesc si o apreciaza – dar ei, adevarat, n-au logica ta care taie-n carne vie, sunt doar niste aplaudaci ca la congresul PCR. Eu nu comentez des aici pentru ca n-am copii, dar am comentat nu o data in dezacord cu articole pe alte teme, si nici laturi in cap nu ne-am turnat, nici Ioana nu si-a dat foc la geaca pentru ca ne-am contrazis. Nu stiu cum am reusit.

      Si, cu toate astea, tu nu urasti, pentru ca ti-a parut oleaca rau, sau cel putin nu te-ai bucurat, cand aceasta familie a fost terorizata de necunoscuti dupa moartea bunicului, adica nu esti chiar un monstru. Ce bine.

    • Roberta,
      sa râzi de cineva si sa-ti facă plăcere sa faci misto de un om, oricine ar fi el, inseamna sa-l umilești (il faci de rusine in public sau in privat). Adica asta e clar bullying.
      Misto-urile / ironiile / sarcasmul / cinismul sunt toate forme de agresiune (bullying) sau de a-ti bate joc de cineva, intr-un fel sau altul.
      Adica prin ceea ce spui / scrii despre el vrei sa-l pui pe celălat la pământ, sa-l strivești practic, doar ca tu sa te simti mai sus pt un moment. Ok, înțeleg ca asa sunt unii oameni, dar atunci am câteva intrebari pt ei:
      1. Cu ce intentie spui / scrii cuvintele respective?
      2. De ce ti-ar place sa faci asta?
      3. Ce din tine se hrănește atunci cand faci glumițele si mișto-ul?
      4. Ce arata asta despre tine, ca individ?

      Cand un cineva isi bate joc de un om (nu conteaza mijlocul prin care face asta si nici motivul găsit) automat acel cineva se pune in poziția agresorului.
      Una e gluma si alta e miștoul gratuit si batjocura.

      Iar cand iti mai si iei plăcere din asta, atunci se cheamă lipsa de caracter dupa standardele mele.
      But… that’s just me.

    • @Roberta, daca nu iti place de Ioana de ce mai revii? Doar sa-i zici ca e intr-un fel si ca nu esti de acord?
      De ce vrei sa faci pe cineva ipocrit? Cu ce te ajuta pe tine? Crezi ca cei care citesc o sa deschida ochiii si o sa zica: ah da, ia uite, zice Roberta ca Ioana e ipocrita, atunci asa e?

      Cu ce te deranjeaza ca Ioana are o imagine pozitiva si ca are „aplaudaci”?

    • Cât de nefericită și neîmplinită sa fii ca in loc sa stai sa îți mângâi copilul pe cap sau sa razi cu soțul tău, sa stai pe net și să scrii șiruri întregi de comentarii atât de urate?! Ce sa zic, sa fie la tine acolo!

36. Draga Ioana, e teribil de greu si oricat ai fi de puternica sigur vor lasa urme adanci toate cuvintele pline de ura primite. Ce mi se pare trist cu adevarat este ca sunt foarte putini oameni in tara asta uitata, care mai stiu sa scrie si mai au curajul sa abordeze toate subiectele imporante sau tabu. E de fapt o mana de oameni care fac cu adevarat jurnalism sau blog si scriu cu toata sinceritatea asumandu-si fiecare cuvant si faci parte dintre ei. Suntem din aceeasi generatie si mi se pare trist ca mai mult din 80 % din oamenii acestei generatii, oameni cu curaj, multi straluciti, care indrazneau, au emigrat (cel putin in cazul meu asta e procentul, de multe ori imi pare rau ca nu am facut-o si eu). Uneori ma simt parasita aici. Totusi se pare ca tu esti printre cei curajosi ramasi. Probabil ca in ziua in care te vei retrage din scris si postat pe internet, va fi si mai trist, sperantele se vor micsora si ele. Sper sa nu ajungi acolo si sper sa ne poti ispira in continuare pentru ca schimbi in bine oameni si mentalitati. Don’t give up!

37. Chiar imi era dor de un articol care sa starneasca controverse, la care sa curga comentariile. Ultimele au fost prea caldute, dragute…e ca si cum asculti Prodigy dupa muzica clasica.Orice ati zice, blogerii stiu psihologie, sociologie…:)))

38. Doamne, Dumnezeule…
    Îngrozitor de trist… trist câtă lipsă de umanitate. Și ce e mai rău, observ că unii urăsc și nici nu-și dau seama că urăsc, și nici nu înțeleg sensul cuvântului și al cuvintelor…
    Da fapt cred că totuși înțeleg, altfel nu s-ar exprima coerent. Deci probabil e doar ura care dictează.
    Doamne în ce lume trăim! Cât de dezarmant… ???
    Știu că e așa, știu că oamenii sunt răi, până la diabolici, iar când uit sigur vine ceva să-mi amintească. Dar ție ți se amintește în fiecare zi, deci nu cred că poți uita…

    Ești înțeleaptă și puternică, pe lângă darul pe care îl ai de a scrie, altfel nu văd cum ai fi putut continua atâta timp. Nu spun asta ca un compliment ? vreau doar să spun că mă bucur că e așa, că găsești în tine atâtea resurse, atâta echilibru, că ai atâta dorință de a răspândi binele prin informare în ciuda unor astfel de cantități de ură primită în schimb… Mă bucur cu adevărat pentru tine. Și mă bucur că vei ști când e prea mult și nu vei lasă să îți facă rău.

    Much love ❤

39. Îmi pare foarte rău că treci prin așa ceva. Te admir pentru tot ceea ce faci, am învățat atât de multe lucruri de la tine! Sper din toată inima să găsești puterea de a depăși răutățile care se îndreapta către tine și familia voastră minunată. Capul sus, draga mea! Ești o persoană minunată care a reușit să aducă multe zâmbete pe chipul celor care au avut nevoie de susținere!

40. Te citesc si eu de mult timp. Te-am urmarit in timp, din ce in ce m rar.
    Un lucru e cert in ceea ce te priveste: esti foarte talentata la scris. Ce faci cu talentul asta tine exclusiv de tine. Sunt alegerile tale.
    Daca lucrurile nu evolueaza in directia dorita poti oricand face alte alegeri. Eu nu cred ca te straduiesti suficient sa faci asta daca ceva te deranjeaza.
    Succes!

    • Draga Printesa!
      Citesc articolele tale de 5 ani, primul articol fiind „Cezariana de urgenta si sentimentul de vinovatie”. Nascusem atunci de 2 ani, prin cezariana si am reusit sa scap de sentimentul de vinovatie datorita acelui articol. Dupa aceea au mai fost multe articole in care m-am regasit si datorita carora am incercat sa devin o mama mai buna pentru copiii mei. Multumesc!

41. Eu zic: curaj! Si o imbratisare de-aia cu caldura si cu hohote. Cu release… Rareori comentez, citesc din umbra. Ce-i drept, nu cred ca am gasit ceva cu care sa nu fiu de acord, sau mai bine zis nu citesc pentru a pune etichete de corect sau gresit, bine sau rau. Cred ca se umple incet paharelul cu rabdare la reactiile lumii, mai ales cu varsta cand cauti calitate si nu iti mai permiti sa pierzi timpul cu aspecte superficiale. Din pacate, cititorii sunt din cam toate categoriile. Multi aleg sa taca… si cred ca tocmai cei care ar avea ceva frumos de zis. Au citit, s-au incarcat si alearga catre alte experiente meaningful. Cata dreptate ai cu refularile respective (ale comentatorilor catre autoare)… Vedem si interpretam cum vrem textul si rabufnirile sunt numai frustrari proprii sau rani nevindecate. Insa e greu sa-ti fie mila de persoana in cauza cand tinta esti chiar tu. Eu vad multa lumina si constiinta din directia ta si a familiei tale. Ma bucura ce vad si mi-ar placea sa fiu o mama asa constienta si constiincioasa (nu am copii inca). De multe ori citesc blogul chiar cu intentia de a ma pregati pentru bune si rele. Tare ma bucura sinceritatea ta in ambele taramuri ale mamiciei. M-am bucurat si de alte articole despre orice altceva. Am incredere in opinia ta si nu de putine ori a avut un impact chiar si publicitatea. Eu o vad ca pe un lucru bun… Practic, un om in care am incredere, a muncit pentru a-mi livra o parere sincera si in definitiv tot eu voi alege.

    Cat adevar in cuvintele astea: „Life is 10% what happens to you and 90% how you react to it.” (Charles R. Swindoll) M-am regasit in momente in care aceeasi intamplare a avut un impact diferit asupra mea. A tinut de satusul meu mental, de hormoni poate, dar simt ca fiecare pas si efort depus in directia buna isi spune cuvantul in momentele de cumpana.

    Eu sper sa ajungi la concluzia ca inca merita sa scrii pentru multi ani de acum… Si cand simti ca nu mai e cazul, nu mai e placut deloc, sa nu te uiti un urma. Pana atunci sper sa fie mai multe voci care te sustin moral si sa trimit good vibes si iubire. Cand vom intelege ca ceea ce proiectam se intoarce inapoi?

    ❤️

42. Mai, absolut întâmplator am găsit link la articolul asta al tău. Ca background, te știu online de dinainte sa fii celebra, a fost o perioada scurta cât te-am urmărit când ți-ai făcut saitul asfa apoi mi-am dat seama ca nu rezonam și eu am plecat :), revenind rar spre foarte rar pe saitul tău și mai ales dacă cineva făcea vreo recomandare către tine care ma atrăgea.
    In fine, destul despre mine, măcar a creat set-up-ul.
    Initial nu am vrut sa comentez, nu mi s-a părut nimic de spus.
    Dar apoi mi-am dat seama ca este și nu prea așa.
    Poate e nevoie sa reevaluezi ce faci și ce vrei sa faci de acum încolo. Dacă toate principiile cu care ai plecat la drum încă sunt acolo, eu nu văd cum ai renunța. Online-ul, oamenii, stelele nealiniate, nimic nu trebuie sa te facă sa renunți pentru ca motivația ar trebui sa ți-o iei din alta parte. Și, da, înțelegem toți ca nu e ușor. Pentru nimeni nu e ușor, sa nu ai impresia ca ești singura. Accepți sau te opresti. Cam asta e. Fără dramatisme, pana la urma nu e decât alegerea ta. Nu cred ca te-a obligat nimeni, nu te tine nimeni pe un scaun sa scrii, totul e o alegere.
    Părerea mea e ca persoanele apropiate ție trebuie sa te ajute in lupta asta. Tot ce faci public se întoarce intr1un fel sau altul înapoi. Ai nevoie de nervi tari pt asta 🙂

43. Ai uitat să scrii de hate-ul de la articolul cu orgasmul. N-o să uit cum a scris o comentatoare ceva de genul: „Vai, dar ce subiect obscen, dar cum se poate să-ți stea gândul la așa ceva mai ales acum că ești mamă.” Pe principiul: „Gata, nu-mi place de tine, nu contează că ai scris zeci de articole care mi-au fost utile sau m-au informat. Dacă ai îndrăznit să te intereseze să simți plăcere în viața sexuală, clar ești mamă denaturată.”
    Mi-e milă de femeile astea, jur.

    În altă ordine de idei, nu știu cât e vorba despre ură, și cât e de fapt despre invidie, foarte multă invidie. Pentru că vrei sau nu să recunoști, ai multe lucruri pe care mulți și le-ar dori. Vezi lucratul de acasă, despre care cred unii că e raiul pe pământ până îl experimentează, apoi se răzgândesc pentru că de fapt nu e pentru oricine. Invidie că reușești să te înțelegi cu copiii tăi omenește, fără bătaie. „Ah, sigur minte, nu există, dacă mie nu-mi iese, sigur și ea minte”. Că e greu să-ți faci un pic de introspecție și să vezi de ce nu-ți iese. Faptul că ți-ai dat copiii la școală particulară, lucru pe care mulți și l-ar dori.

    La cum ai expus problema cyber bullying-ului, pentru mine este absolut de neînțeles de ce continui să faci o chestie care îți face atâta rău. Gen, ai un job, o afacere, merge bine, dar periodic un grup de colaboratori te-ar lua la bătaie, înjurături, jigniri. Ai mai colabora cu ei? Ai păstra afacerea în forma aia? Dacă ar fi un job, imaginează-ți că în fiecare dimineață când ajungi, o parte dintre colegi te trateaza așa. Te-ai mai duce la jobul ăla? Oricât de fain ar fi în rest, cum te-ai putea duce în fiecare dimineață cu groază că cine știe cine se poartă mizerabil iar?
    Ai abordat vreodată în atâta amar de ședințe de terapie subiectul „de ce stau și-ndur ceva ce-mi face atâta rău? oare ce anume din mine mă face să accept?”
    Că eu nu știu ce anume poate să compenseze ca să merite atâta stare de rău. Na, tuturor ni se mai întâmplă nasoale la serviciu, dar nu în halul ăsta.

    Ca persoană publică orice ai face, dar absolut orice, se va găsi cineva să comenteze contra, așa că statutul de persoană publică nu e pentru oricine, trebuie să ai pielea foarte groasă și un psihic beton ca să poți trăi liniștit și să ți se fâlfâie cu grație de comentarii negative, de ură, de invidie, de înjurături.

    Îmi place să citesc ce scrii, îmi plac articolele tale că sunt documentate serios și scrise corect, rezonez cu unele dintre ideile tale despre educarea copiilor, dar mi s-ar părea perfect justificat dacă ai deveni mai selectivă cu ceea ce postezi pe blog (pentru că evident nu toate subiectele cauzează atâta dramă).

    • Rox, am ales să răspund la comentariul tău pentru că văd din nou, iar și iar, referirea la articolul între timp foarte cunoscut despre școala particulară…
      Au fost atunci câteva persoane care i-au explicat, cu bunăvoință și calm, Ioanei, unde și de ce a greșit cu articolul ăla și de ce multă lume l-a perceput ca un fel de ”in your face”. Ea a răspuns părând să înțeleagă, din ce-mi amintesc și-a cerut și scuze pentru situația creată pe blog, dar tot cu ceva note de victimizare…. În sfârșit.

      De ce zic de articolul de școală – mi s-a părut o dublă măsură cruntă. În condițiile în care pe acest blog s-au publicat de-a lungul timpului mai multe articole ale unor mame care-au ales să stea acasă, care au primit și comentarii din categoria ”du-te la muncă, pentru că peste ani de zile vei avea nevoie de bani să poți oferi copilului ce e mai bun” și cărora inclusiv prințesa le-a răspuns gen ”vai, drobul de sare, cum să nu stai ani de zile cu copilul acasă numai pentru că poate o să vrea chestii?”… da, mi s-a părut o dublă măsură și ceva foarte… nu urât, dar așa, cam cu două fețe, având în vedere, poftim, articolul cu școala…
      Pentru că na, uite de-asta poate mamele ar trebui să nu stea acasă până iese copilului mustața… ca să-l poată da la școala aia și să nu mai scrie pe bloguri că au inima grea fiindcă ele nu pot oferi așa ceva copilului lor. De exemplu.

      Eu sincer, nu pot înțelege cum de Ioana, cu atâta experiență online, nu poate anticipa că un articol ca ăla devine ”trigger”, zgândărește, provoacă. Dacă-ți asumi asta… bravo, go for it, știi ce va urma, dar ai un scop – acela de-a face cunoscută școala și altora. Perfect, dar la ce te plângi și te lamentezi după aceea?

      Eu o citesc de multă vreme pe Ioana, și nu pot să nu văd că de ani buni a devenit extrem de… sensibilă (ca să nu zic prețioasă), la orice observație. Nic măcar critică, observație. Adevărul e că da, lasă impresia că o supără orice este altceva decât laudă. Poate deranjez prin ce spun, dar așa se vede din afară. Uite, eu nu i-am comentat la articolul ăla cu școala, dar l-am citit și înainte să apară primele comentarii de hate, eram convinsă că o să ia cursul ăsta. La naiba, era atât de previzibil ce va urma! Cred că și-ar fi dat și ea seama, dacă s-ar fi gândit vreun pic.
      Eu cred că Ioana ar trebui să analizeze mai bine ce are de gând scrie și, fie își asumă că va urma un val de comentarii nașpa (iar asumare nu include văicăreală ulterioară, vai mi-au zis aia și aia, ci înseamnă că ștergi mizeria și-ți vezi de treburile tale), fie renunță să mai apese pe ”publicați”. Dacă ne uităm pe blog, vedem că astfel de articole, în care se plânge de critici, au mai fost, și-a primit și atunci sfaturi bune. Devine aproape tipologie, periodic apare câte-un articol de tip ”uite cum sunt atacată”.

      Da, chiar cred că nu e ușor ce face ea. Dar mai cred că ar trebui să se analizeze, serios și poate altfel decât până acum. Chestii gen ”poate nu mă mai găsiți” sunt… de grădiniță, îmi iau jucăriile și plec. A ales un drum greu, dar dacă spune că are și satisfacții, astea ar trebui să aibă întâietate.

    • Asta cu școala…cred ca și eu am fost unul dintre cei ce m-am simțit cumva “atacată” de opulenta acelei scoli. Taxa este colosala, de când a apărut prima data articolul ( era reclama parca la școala aceea de fapt) veniturile familiei noastre au mai crescut dar tot nu stiu cum arată banii aia puși laolaltă, de unde frate ii scoți, ce sa faci pt ei. Iar acolo era menționat ca se muncește mult pt ei dar eu cunosc multe persoane care se rup bucăți, câte 12 ore pe zi, și abia supraviețuiesc. Eu am cei șase ani de facultate ( in care chiar am invatat), cinci dintr-un rezidențiat și încă ceva din al doilea ( pe care nu l-am terminat ca nu era ceva ce chiar imi doream), plus tot ce vine la pachet cu treaba asta. Nu pot sa zic ca nu muncesc și nu am insomnii ca poate vreodată voi greși grav, ca poate nu am făcut tot ce se putea, ca poate …etc. Cât despre stat acasa cu copiii, nici asta nu am prea făcut, întors repede la serviciu, datoria… Sigur, asta a fost alegerea mea, frustrări am mai avut văzând reclame la hăinuțe de lâna-nu-stiu-de-care, jucării ff scumpe, dar școala aia…Doamne mi-a rămas pe creier. Am copii in privat, taxe moderate , chiar și așa facem ceva eforturi, dar taxa aia e opulenta pura și normal a fost sa atragă șoc și groaza. Cum sa prezinți așa o școala pe blog dedicat cumva mămicilor? E ca și cum ai prezenta ultimele modele de coliere cu diamante, din care ti-ai luat și tu vreo trei și poate sunt mămici care mai vor.

    • Am vrut s-o las baltă, dar vad ca încă mai sunt oameni care suferă ca nu-si permit măreața școală pe care ne-a recomandat-o, sper eu, cu bună-credință, autoarea. Well, noi ne-am înscris acolo, la scurt timp după articol. In mai puțin de un an am fugit mâncând pământul! Si cum altfel poți face când copilul este victima unui bullying acoperit de profesori si conducere? Când i-am spus directorului ca eu, in 12 ani de școală publică, n-am fost bătută de nimeni, a zis ca am avut noroc! M-au sunat doar cand a mea (4 ani!) a ajuns la infirmerie cu buza spartă de piciorul altei fete! Am aflat apoi de la psihologul la care am ajuns cu ea (nu al școlii, ca ăla era mereu ocupat) ca e cel puțin a treia oară când fata aia o bate, pentru ca i-a mai povestit a mea două incidente! Dar cum nu a fost cu sânge, nu a găsit nimeni de cuviință sa ma anunțe! Iar după incident ce au făcut? Nimic! La 3 zile după nici nu văzuseră filmările camerei de supraveghere! Ca idee, la școala de stat unde predă mama mea, astea se vad in ziua incidentului! Si da, ma costa cam 9000 pe lună! E țeapă, n-aveți după ce sa va pară rău!

    • Lia, mie nu imi pare rău după școala respectiva, nici nu locuiesc in București deci oricum ar fi fost imposibil sa înscriu copiii acolo. Era ideea in sine, ca ai o pagina care teoretic se adresează familiilor și mămicilor de peste tot, indiferent de nivelul lor educational sau financiar, ca lucrurile la care se face reclama pot fi accesibile noua, mămicilor de rând. Iar când apare ceva exorbitant de scump pare cumva. Dacă era un blog din lumea “buna”, ce se adresa acelor persoane cu venituri foarte mari, cele care nu ies din haine Chanel nici când dorm, evident ca o asemenea recomandare era normala. Dar uneori pare așa, accesibil, alteori efectiv din alta lume. Revenind la școala, eu sunt sceptica și am zis de atunci, sceptica referitor la calitatea oamenilor ce ajung acolo. Am aflat și eu anumite lucruri ( da, am urmărit niște lucruri sa văd dacă am dreptate) și cred ce spui și sunt sigura ca acolo e cu gardul vopsit și înăuntru…Din păcate la noi așa e in școlile ff scumpe, selecteaza oameni nu neaparat de calitate și au așa, o atitudine superioară și ciudata, greu a fost sa găsim ceva privat dar cu persoane educate, modeste și cu bun-simt.

    • Lia, Deea, eu n-am avut intenția să mă refer în mod special la școala aia în comentariul meu, am dat doar câteva exemple din viața Ioanei pentru care oamenii ar putea să o invidieze, așa am perceput din comentarii de-a lungul vremii. Or fi mai multe, n-am vrut să fac cine știe ce listă, am enumerat ce mi-a venit mai repede în minte. Bine, oamenii sunt invidioși și pe chestii mai banale și cel mai funny e când sunt invidioși pe o chestie despre care nu știu mai nimic sau e scoasă din context și de fapt nici n-ar fi de invidiat.

      Dar strict legat de școală, dacă tot a venit vorba, eu de felul meu nu mă simt afectată sau în vreun fel negativ (nici măcar invidioasă) când văd oameni care-și permit lucruri mult mai scumpe decât mine. Și eu la rândul meu îmi cumpăr lucruri care altora li se par exagerat de scumpe și nu e nimic în neregulă nici cu asta.
      Dar eu nu mi-aș da niciodată copilul la o școală numai printre copii plini de bani (mă rog, din familii pline de bani). Pentru că, să fim serioși, cei mai mulți oameni care își dau copiii la școli atât de scumpe, își permit taxa aia fără prea mari eforturi financiare și e oarecum în ton cu întregul stil de viață al familiei, nu trebuie să taie de nicăieri ca să plătească școala. Aș prefera să meargă într-un mediu mult mai diversificat, cu copii din toate mediile sociale. De asemenea, la modul cel mai sincer, dacă chiar aș ajunge să am banii de taxa aia, tot la școala de stat l-aș da și de banii ăla l-aș duce cu orice prilej în vacanțe, în weekend-uri prelungite să vadă în realitate ceea ce învață la școală – balene, foci în mediul lor natural nu la zoo, animale în safari, vulcani, piramidele incașe, egiptene, ruinele din Grecia antică, aurora boreală, Disneyland, Legoland, whatever tot-tot ce se poate și ce-și dorește să vadă.

    • @ Rox, problema atunci nu cred ca a fost ca s-a aflat, între altele, ce școala frecventează copiii. Din câte imi amintesc a fost un articol de genul “ publicitate”, o reclama foarte faina de altfel la acea școala, prezentate toate facilitățile și enumerate motivele pentru care acolo ar trebui sa mergem cu copiii noștri. Din câte stiu copiii Ioanei nici nu erau încă înscriși, dar anunțaseră ca in sfârșit au găsit ceea ce trebuie. După prezentarea minunata, când m-am uitat la taxe , nici nu înțelegeam cum poți avea atâția bani, cam cum ar arata banii aia ( chiar taxa pe o luna) puși la un loc. Sigur noi speram cumva sa fi găsit o comoara in adevăratul sens al cuvântului , adică școala f faina dar pe care sa ne-o putem permite. Așa, putem citi și reclame la stiu eu ce ultimul tip de Mercedes, mașina ideală pentru mămici, ne folosește însă la ceva? In afara de senzația crunta ca totuși trăim in cu totul alte lumi? Nu vreau sa insist mult pe subiectul asta, fiecare alege ce se potrivește familiei sale, eu nu sunt deloc invidioasa și după câte am aflat, nici nu trebuie sa imi doresc asemenea școala.

44. Subiectul asta e si simplu, e si greu. O sa notez cateva idei sporadice:
    – lumea te vinde si te cumpara since forever functie de cat de tare le placi sau displaci;
    – subiectele pe care le ataci adesea sunt bube pline de puroi, poate mai poti tria pe aici si tinde spre mesaje mai temperate. Uneori pare ca e si o oarecare dependenta de a starni lumea din partea ta, adica stii clar ca o sa ai opinii virulente in anumite situatii pt ca mesaju tau rasuceste cutitul in rana, mi-e extrem de greu sa cred ca nu stii. Si mai e ceva: poate merita sa te gandesti daca merita:), daca chiar se schimba ceva sau doar mai adaugi tu o cocoasa;
    – nimeni nu are dreptul sa iti zica mizerii sau injuraturi, dar lumea online-ului e cea mai perversa. Iti trebuie multa rezistenta;
    – pentru tine, blogul nu mai e Doar un mod de exprimare, e un mod de a fi si de a iti castiga chiar si bunastarea cea de zi cu zi. Mult mai riscant decat a scrie o carte, dar raman la parerea ca pe blog e adevarata ta valoare;
    – oamenii care te citesc raman niste straini in trecere. Nu sunt prieteni, nu sunt nici macar fani. Sunt niste umbre. Cred ca odata ce reusesti sa faci delimitarea asta, o sa iti fie mai usor. Problema e ca valoarea ta vine din faptul ca treci dincolo de pragul asta si pui suflet in ceea ce publici. Deci e cu doua taisuri, nu vad cum sa te detasezi de ceva in care te pui pe tine chezas. De asta te si doare atat cand lumea rade gratuit si complet imbecil de tine si de familia ta. N-ai ce sa le faci. Ei vor exista intotdeauna. Si cum zicea si Deea cumva, gradul de lipsa de inteligenta si de educatie ramane predominant si in societatea noastra si la nivel mondial. Aminteste-ti pentru cine scrii, de ce scrii si ce anume urmaresti.
    Acestea fiind zise, cred ca e bine sa iti faci un back up plan just in case. In rest, Doamne ajuta si numai inainte!

45. Uite eu fix pentru articolul ăsta îți dau follow!
    Te-am urmărit răzleț online, dar ți-am devorat cărțile (cele destinate mie) și abia aștept să „te prezint ” fetiței prin cele dedicate copiilor.
    Eu cred că frustrările și lipsa bunului simț depășesc studii și orice altă tentativă de a cizela omul. Mulți dintre ei sunt oameni maturi care nu mai pot fi schimbați, cauze pierdute. Atâta știu și pot ei să ofere lumii.

46. Ioana, te citesc de cand inca nu facusei nunta, chiar daca subiectele de parenting le consult mai pe diagonala. As vrea sa faci totusi diferenta intre atacurile la persoana si cele de simplu dezacord cu opiniile tale, chiar daca uneori imbraca o forma de atac la persoana si cu un usor sarcasm. Sa fim seriosi, bascalia e impregnata adanc in „traditia” noastra, multora li se pare chiar ceva de dorit, un feedback amuzant.

    Daca iti spune cineva ca leacurile de la secom sunt doar vrajitorie cu ambalaj modern, nu e vorba despre tine, enorm de multi oameni au picat in plasa „naturismului” fara discernamant. Daca ofteaza „200 lei e enorm pt o rochie” iarasi nu e despre tine, nici macar invidie. Daca cineva nu e de acord cu tine si argumenteaza, iti imbogateste de fapt blogul, chiar daca vreo PRista se simte lezata ca nu e totul cu inimioare roz despre produsul dat in campanie. Cat despre cele pline de ura, o idee buna mai sus ar fi cu externalizarea catre o „secretara”, probabil nu va rezista nimeni multa vreme, dar macar nu te incarci cu mizerii. Un rezumat de tip „articolul X ti-a adus f multe mizerii” e de ajuns.

47. Tocmai am terminat de vizionat asta, si cred ca ar ajuta pe multi din cei care sunt “receptorii” urii, si poate ar deschide ochii / mințile / sufletele celor care ataca:

    https://youtu.be/26klaNktllI

    E despre ce poti sa faci tu pentru de-propagarea urii. Se potriveste si cu articolul si cu vremurile pe care le trăim.
    Merita vazut pana la final si integrat tot mesajul (sau cat mai mult din el)

48. Daca eu am fost bullied pentru comentarii la articolele tale, imi imaginez cum te simti tu uneori. Nu stiu despre ce e vorba exact acum, dar clar nu esti deloc bine. Stiu, sunt Captain Obvious al comentacilor! 😀
    Revin din exilul dorit de mine in urma haiturii permanente de prin comentarii sa spun si eu niste chestii.
    Comentariile au scazut accelerat ca nivel, intelectual, emotional etc. in ultimii ani. Te urmaresc since forever si mi se pare clar ca in ultima vreme cel putin nivelul e jos tare. Imi pare rau pentru cei care se vor simti jigniti, dar asta e adevarul. 🙂 E greu sa multumesti un public asa numeros, oricum. Sariti-mi in cap dar eu cred ca are legatura si cu virarea blogului catre parenting. Stiu ce mi se va raspunde, dar stiu si ca mult prea multe dintre mamici sunt groaznic de rele, oribil de agresive si foarte rautacioase. Pe acest blog sunt acceptate si intelese, dar asta nu e o scuza. E un subiect care mereu, mereu, va crea conflict si va rani pe cineva.
    In rest, avem aici prin comentarii un mare si gras q.e.d. Bullies la varsta adulta care inca nu inteleg principii simple despre interactiuni si emotii, respect etc.
    Cu totii evoluam, doar ca tu scriind de mult timp oamenii pot sa iti arunce in fata greselile trecutului, sau ma rog, diferentele. Obisnuiam sa cred cumva la fel, dar acum mi se pare un semn foarte misto cand oamenii inteleg lucruri si isi schimba pareri in bine. Imi amintesc ce articol ai scris cand nu dorea nu stiu cine sa vina la nunta ta :=) Dar, in toti acesti ani, in care ti-am citit toate articolele, desi nu am copii (da, am zis de mamici ca sunt disperate si nu am copii, stiu ca o sa ma rastigniti pentru asta 🙂 ), am fost sau nu de acord, dar am vazut ca ai scris ce ai scris cu dorinta clara sa ajuti cumva, de cand tu ai devenit despre asta 🙂 Am problema cu articolul cu analizele prin biorezonanta sau ce naiba era si articolele cu doamna care face misto de psihologie si crede ca nu exista depresie, dar astea sunt foarte mici exceptii. Nu cred, sincer, ca nu accepti pareri contrare, adica mi-ai demonstrat opusul de multe ori. Daca nu as fi avut incredere oarba in tine nu ti-as fi scris articolul meu despre abuzul sexual din copilarie, pe care l-ai publicat si la care oricum s-au gasit comentatoare care sa scrie ca nu trebuie sa publici asa ceva, ca e urat…
    Enihu, haterite de ale tale m-au alungat de prin comentarii si hateritele m-au adus inapoi. Imi pare rau ca te simti asa, sper sa te gasesc prin zona mult si bine si daca eu la randul meu am gresit cu ceva pe aici, imi cer scuze. Ai grija de tine!

49. Observ (nu fara amaraciune) ca comentariile s-au transformat in ceva gen „hai sa facem un inventar la ce ne-a deranjat vreodata la blogul asta”.

    • Nu imi dau seama daca mie mi-ai raspuns, eu tocmai ziceam ca in n ani sunt 2-3 situatii punctuale. Practic, fix pe dos, adica sper ca nu se intelege asta din comentariul meu.
      Eu observ, nu fara amaraciune, ca e greu sa comunici in scris 🙂
      In plus, in ce te asteptai sa se transforme comentariile? Cine este bully traieste din asemenea situatii, cine o uraste sincer pe Ioana crede ca se victimizeaza si isi aminteste ca in 1982 toamna a aparut o cratima mai lunga, cine o place o sa o apere etc. Poate unele articole ar trebui sa ramana fara comentarii, nu mi se pare o idee rea.
      Aveti grija de voi. Pana la urma asta conteaza.

    • Robo, e normal. Cand cineva se plange de atacuri, fiecare se gandeste – „oare eu ce oi fi zis?”.

      Si normal ca isi aduc aminte situatii cand ceva nu le-a placut, au contrazis, avut opinie diferita.

      Si eu am avut de multe ori o parere complet diferita, pe langa situatiile in care am fost de acord. Am si zis-o in comentarii, tocmai pt ca dialogul e pretios si asa invatam toti. M-am ferit cat am putut sa jignesc pe oricine. Explicit sigur nu am facut-o.

      Nu cred ca e un lucru rau.

      Ar fi si culmea sa am 100% mereu aceeasi parere. Nu mi se intampla nici cu sotul meu, nici cu mama mea, nici cu prietenii. Logic ca avand atatia cititori, rezulta ca la fiecare articol sunt gramezi de oameni care nu sunt de acord.

      Daca o fac civilizat si nu in privat, care mi se pare ca e pt prob concrete, e ok. 🙂

50. Of doamne! Tot citesc comentarii si ma ingrozesc! In ce lume de rahat traim!
    Deci fratilor, ideea voastra e ca bullying-ul e firesc! Fucking get used to it, nu???
    Bai voi intelegeti ce lume de rahat contruim?
    Faptul ca blogul asta e citit in principal de mame (sau parinti), face lucrurile sa fie cu mult mai grave!
    Bai voi vreti sa “tratati” victima si nu agresorul, asa-i? Sa dezvoltam toti nesimtire maxima, altfel suntem “sensibili”, “pretiosi” si “ipocriti”!?
    Adica un om transforma viata a mii de copii, alegand sa isi sacrifice viata personala, luptand pentru respectul pe care cei mici il merita, iar voi credeti ca e in regula sa isi ia hate, ca deh, asta-i viata?!! Fuck off!
    Bai uite, eu aleg sa vars hate aici si va transmit tuturor celor care sunteti hateri si bullies ca sunteti de rahat si cresteti copii de rahat, bullies desavarsiti mai tarziu sau chiar acum. Pentru ca ce sa vezi, daca voua vi se pare in regula sa faceti misto de cineva, online sau offline, pe motiv ca alea sunt glume “legale”, si eu cred ca e in regula sa va transmit ca din cauza voastra lumea e de rahat. Voi sunteti otrava societatii si din voi, tot otrava iese. Ai vostri sunt copiii aia pe care nu-i suporta nimeni, in parc, care lovesc, injura si fac pipi la copac.
    Voi sunteti aia care lasati gunoi peste tot pe unde mergeti (si la propriu, si la figurat), iar pe voi nu o sa va atinga nimeni, niciodata, nivelul de nesimtire e mult prea mare ca sa poata fi vreodata combatut.
    Hate-ul si bullying nu sunt acceptabile. Indiferent de motivele bolnave de care va agatati voi, cu vietile voastre “perfecte”. Adica cine sunteti voi sa spuneti despre altcineva ca e intr-un fel sau altul???
    Nu, nu-s un “aplaudac”, cum spunea un fan Antena 3 mai sus. Sunt un om normal, revoltat de nesimtirea unui alt om. La femeia asta pe blog se intra prin click voluntar. Nu te obliga nimeni sa intri si sa citesti ce scrie ea, bun sau rau. Nu instiga la violenta, nu da in cap nimanui, nu iti cere sa o platesti, desi, sincer, ar trebui, Ioana sa iti faci blog cu acces platit, ca sa scapi de toti parazitii care iti intra pe covorul din sufragerie cu bocancii murdari de rahat.
    Hai sa ne vedem toti de treaba noastra si lasati femeia asta in pace, si pe toate celelalte de care faceti voi misto.
    Aveti grija cum va cresteti copii, ei vad ce faceti si cum sunteti voi si invata din exemple, nu din cuvinte.

    • Mi-a plăcut mult comentariul tau!
      Nu inteleg de ce anumite persoane consideră că Ioana ar trebui să fie întruchiparea perfecțiunii pe pământ. Ioana nu a pretins vreodată că ar fi Perfectă. Este om, uneori greșește, ca noi toti! Oare doamnele care își permit să o critice cred ca sunt perfecte? Ar trebui să se analizeze cu mare atentie!

51. O sugestie: puteti implementa o platforma de comentarii stil disqus, in care oamenii trebuie sa se identifice si pot aparea ca istoric, se pot raporta, se pot gestiona mai bine etc.
    Eu urmaresc mult tenis si fenomenul bullying e imens in wta si am auzit multe jucatoare ca pur si simplu au un angajat care le “curata” comentariile de cele agresive sau amenintari etc.
    Si uneori pot fi pur si simplu oprite. Dreptul la libera exprimare e prost inteles de multi si trebuie educat.

    • Da, sau cum a zis cineva mai sus, acces platit pe blog. Asta ar trebui sa „curete” serios, fiindca nimeni n-o sa plateasca doar ca sa injure. Injuratul e cool doar cand e pe gratis 😀

      Sigur, chestia asta implica si un risc – nu poti sti cata lume e chiar dispusa sa plateasca, indiferent ce se sustine la nivel teoretic, pana nu implementezi – dar cred ca linistea obtinuta ar merita riscul.

      In ambele cazuri, ramane problema Facebook-ului, unde de fapt apar si cele mai multe comentarii de hate (monstruozitatile de la articolul despre Suceava, de exemplu – cele mai multe acolo au fost, desi numai Ioana stie ce-o fi primit aici si n-a publicat fiindca era doar mizerie…)

    • blogul nu e problema.
      aici am preluat eu munca de secretariat 🙂 si oricum nu e mare lucru de curatat, sunt f putine comentariile cu injurii aici.
      la FB din pacate nu ma pot baga pe de o parte pt ca e si o chestiune de privacy ca nu am eu treaba sa ii citesc ei mesajele private, pe de alta parte ea tb sa vada si sa raspunda, ca asta e trademark-ul ei, faptul ca raspunde tuturor oamenilor care o apeleaza in privat cu diferite lucruri.
      asa a construit comunitatea asta, prin interactiune directa.

      solutia este sa reduca prezenta pe Facebook, ca asta oricum nu e lucru sanatos nici pentru activitatea ei in general – am discutat despre asta si am identificat niste solutii dar sunt pe termen lung.

52. Orice idee ai promova ofensezi pe cineva. Nu se poate face un blog care sa fie pe gustul mamelor vacciniste si antivacciniste, penticostale si atee, traditionaliste sau lesbiene , divortate sau fericite in casnicie, cu sau fara depreise postnatala, adepte ale invatamantului privat sau de stat, cu situatie finainciara buna sau proasta, educate sau needucate. De aceea cred ca ar trebui mers pe stergerea comentariilor agresive si ofensatoare si pe consolidarea unei nise de urmaritori care sunt cu adevart interesati sau rezoneaza cat de cat cu ideile de aici. Nu ma refer la respingerea completa a criticii ci la curatarea atacurilor personale pe care le incasezi.

53. Îmbrățișări, Ioana. Nu ne cunoaștem, dar eu îți mulțumesc că scrii. Și admir mult curajul care vine la pachet cu asta.
    Iar oamenii care ”cer socoteală” în felurile de mai sus trebuie să mai învețe un pic despre limite și respect. Și să renunțe la ”misecuvinism”. Nu pentru tine, ci pentru ei în primul rând – ca să poată să își dea energia pe lucruri constructive, să se uite mai conștient la ei înșiși și la ceilalți și să nu mai adauge încă un strat la valul ăsta de ură de pe internet (și din viața reală, dar acolo mai șușotit).

    Citeam zilele trecute pe Facebook un comentariu foarte urât și jignitor al unei doamne la adresa unei persoane publice (care postase o chestie absolut banală) și care încheia cu ”nu mai suport țara asta împuțită” 🙂 Cred că doamna respectivă ar trebui să se gândească de două ori la motivul pentru care simte asta. Oare nu și ea contribuie la situație? Eu una știu sigur că e una dintre întrebările pe care mi le pun constant.

54. Daca blogul nu e problema, de ce acest articol aici, si nu pe facebook? Iata de ce:are peste o suta de comentarii, si Ioana a anticipat asta (chiar ea a spus in articol). E jurnalist, ce naiba, a lansat controversa si voi va sariti in cap unii la altii:). ,,Bai” Ana si Cristiana, jigniti in continuare, ca este cea mai simpla forma de comunicare, dar pentru Ioana stati linistite, ca se descurca.

    • M-am lasat atinsa de comentariile tale in trecut, dar not anymore, chiar nu, mersi 🙂 eu te voi ignora, iti multumesc anticipat daca faci acelasi lucru.
      Am vazut articolul si pe Facebook, btw.

    • @onico
      sorry nu inteleg ce spui.
      in caz ca nu am fost clar, ce voiam eu sa zic cand am scris „blogul nu e o problema” este ca invectivele pe blog nu sunt o problema, pt ca sunt mult mai putine decat cele primite pe facebook in privat sau pe mail.

55. Doamne fereste…
    Nu as rezista unor asemenea injurii.
    Si imi pare atat de infantila sentinta “de azi nu te mai citesc, de azi etc etc”, de parca datorezi cuiva ceva cand scrii la tine-n casa despre ce doresti tu!
    Succes in tot ceea ce faci!

56. Da, Robo, pe acest blog nu sunt injurii (bine, nu din acelea urate de care zice Ioana in articol), tocmai asta e ideea, cumva acest articol de revolta impotriva haterilor nu-si prea are locul aici, decat daca are ca scop ,,audienta” online. A starnit controverse, printesa s-a asteptat la asta, si lasand la o parte faptul ca ideea de agresiune in online este condamnabila, unii cititori s-au simtit ofensati tocmai pentru ca ei nu au jignit. Nu stiu, poate gresesc, dar dupa atata timp de munca cu oamenii, cred ca printesa ii cunoaste destul de bine, astfel incat eu n-am sa zic nici ,,scrie in continuare, nu te lasa afectata”, nici ,,asta e, uneori ti-o meriti”, ea stie foarte bine ce are de facut si o face foarte bine.

    • toate articolele scrise pe blog sunt puse si pe facebook, inclusiv asta.
      Ioana nu scrie articole pe FB, le scrie pe blog si pune si pe FB.
      in ultimii ani s-a ajuns ca majoritatea celor care comenteaza sa o faca pe FB.

57. Fiti tari! Pentru noi cuvintele tale Ioana au fost o reala alinare cu multe prilejuri. Sa va aiba Doamne-Doamne in grija lui!

58. Ioana, mie imi place cum scrii, imi place sa te citesc, ma bucur rde fiecare text. Iti multumesc!

59. blogul e casa ta, si ai dreptul sa scrii cum vrei si ce vrei. Ba mai mult, poti sterge comentariile care nu iti priesc sau ti se para ca incita la dezbinare. Comunitatea pe care o formezi in jur poate fi influentata de asta, poate fi trasa in jos de cei cu ura, de cei lenesi, de cei delasatori, de negativisti, de rautacisme. Si nu uita, viata e vazuta prin ochii fiecaruia, unii ochi nu vad decat raul, altii doar binele, altii sunt mai cerebrali, prima data reactionam fix la ranile ce el ducem noi.
    Chiar daca nu am fost de acord cu tine arareori, raman o cititoare si sper ca nu am derankat cu comentariile. We agree to disagree, si de la cei diferiti invatam daca suntem suficient de pregatiti sa deschidem ochii. O imbratisare si scrie inainte, ca scrii bine.

60. Ioana, toate cele bune (aici ar fi trebuit sa fie o inimioara, dar azi scriu de pe laptop… )

    Cred ca ai auzit de transmiterea prin reverberatie a Dr.Yalom, nu?
    El zice asa: „fiecare dintre noi creeaza – de cele mai multe ori fara intentie sau fara sa fie in cunostinta de cauza – cercuri concentrice de influenta care ii pot afecta pe altii timp de mai multi ani sau poate chiar de-a lungul mai multor generatii”.

    Eu sunt una dintre persoanele afectate de cercul tau de influenta in bine. De cand te-am cunoscut virtual si am facut o data de mult o remarca nefiltrata pe FB la care mi-ai raspuns, am inteles cat de important este inclusiv felul in care ne exprimam in scris. Tu m-ai ajutat sa ma schimb. Este adevarat ca si eu mi-am dorit si am cautat schimbarea.Asa ca, multumesc (inimioara).

    Apoi ai lansat „O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda” pe care dupa ce am citit-o am inceput sa o fac cadou :
    – 4 bucati cu autograf de la tine la prima mana ( 2 mame , 2 ne-mame . Toate cele 4 femei si-au schimbat total comportamentul – cele 2 mame fata de copiii lor, cele 2 ne-mame fata de copilaria lor. Una dintre ele a inceput sa faca psihoterapie);
    – 6 bucati de pe unde le-am gasit ( libris… librarii… etc)
    Si iata cum, undele tale de influenta sensibile, inefabile, vulnerabile au trecut de la un individ la un altul. Inca un Multumesc!

    „Cand suntem obositi, suntem atacati de ganduri pe care (credem ca) le-am depasit cu mult timp in urma” zicea Nietzsche acum mai bine de 100 de ani in cartea lui Yalom (smiley cu ras si dinti, fara lacrimi… shh… sunt pe laptop, d-aia!! ). Si cat de multe as mai avea de scris daca nu as avea un toddler urlator langa mine…
    Bottom line : Eu sunt un singur om, UNU – atins de cercul tau de influenta pozitiv care la randul sau a propagat cercul tau altor 10 femei. Si ca mine alte 100.

    De fiecare data cand primesti cuvinte urate sau injurii inmulteste-le cu cel putin 10! pt ca intotdeauna pt fiecare vorba urata vin alte 10 bune la pachet. Noi oamenii astia care te iubim si iti apreciem scrisul de 15 ani suntem aici. Te auzim! Noi suntem majoritatea! doar ca noi nu prea avem timp sa scriem pe FB pt ca avem toddleri enervanti in preajma ;)) (AAA! am descoperit un smiley antic, de acu’15 ani :)))) – inca unu!! ) sau avem joburi sau mini-business-uri, sau huge business-uri si joburi si copii! Iar din pacate nu vorbele sau caracterele bune ies in evidenta… 😉 if you know what i mean…

    Te imbratisez strins cu drag si cu urme de pizza pe tricou (de… toddleru, stii?) si promit ca sa-ti scriu mai des (impreuna cu celelelte 10*) ca sa mai contracarez macar un pic toate vorbele alea nasoale … Pt ca unde-s multi oameni buni, puterea lor creste (citat inventat de mine :))) )
    Inimioara, inimioara, inimioara

    Si da. Imi plac inimioarele si le folosesc des

61. „Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectă persoa­na mea în ochii dumitale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex“ (M. Eminescu)
    Sa stai aici ca sunt multi cei care au nevoie de tine, decat cei care isi exprima frustrarile. Si cand chiar nu mai poti, sa intrerupi posibilitatea de feedback( ce-i drept pierzi si ce e pozitiv si ce e constructiv si ce e de prisos)dar sa continui sa scrii!!!!

62. Draga Prințesă, n-am putut citi pana la capat. Eu iti trimit niste iubire, in comentariul asta, sa mai incline invers balanta plina de ura. Eu te iubesc, iti multumesc pentru toate gandurile frumoase si asumate, pentru tot efortul tau. Ignora ura, si primeste iubirea. Stiu sigur ca in grupul asta sunt o mulțime de persoane care iti trimit iubirea lor. Te rog sa o primesti ?❤

63. Ioana, iti trimit toata aprecierea mea, este impresionanta radiografia asta a urii, mai ales ca vorbim de un singur om, fie el personalitate publica. Dar sunt sigura ca stii ca asta nu spune nimic despre tine, ci despre traumele, frustrarile si mecanismele celorlalti. Te admir foarte tare pentru articolele, evenimentele, cartile (le-am citit aproape pe toate) in care pui atata suflet si pentru familia si persona misto care esti. Te imbratisez cu drag!

64. Imi pare tare rau ca treci prin asta. E incredibil cum se manifesta unii… eu chiar cred ca esti una din persoanele publice cele mai rezonabile, încerci sa fii corecta cu toata lumea. Nimeni nu e perfect clar, dar tu chiar te straduiesti sa nu ranesti pe nimeni. Articolele tale sunt bine documentate, am invatat multe de la tine, si la unele subiecte nu sunt de acord cu tine, dar am incredere in parerea ta, si, daca tu spui ceva, sigur o sa imi dea de gandit. Desi e ok sa gandim diferit, nu pot sa inteleg pe cei care se exprima cu rautate. Cred ca e imposibil sa nu te afecteze ura asta, dar sper sa treci peste. Curaj Ioana!

65. Daca voiam sa ii scriu mai taios si mai jignitor si mai ofensator, fara teama ca nu ma va publica, ii scriam pe facebook, unde i-am mai scris si cu alte ocazii 😀

    Ioana, desi nu mai era cazul, ai dovedit din nou ca nu esti decat o ipocrita :). Cred ca niciunul dintre mesajele mele nu au fost atat de penibile cat cele ale individei preocupate de Karma mea, care probabil ti-a tinut isonul pe acel forum pe care te-ai balacarit si cu care ai amenintat impreuna cu Robo :). Dar cum tu de fapt pt astfel de exemplare ai conceput acest aritcol, nu ma mir deloc ca l-ai publicat.

    Daca tot tii atat de mult la adevarul istoric, desi nu imi amintesc foarte clar pe unde s-a discutat treaba asta, avand in vedere ca nu am activat foarte mult pe acolo si nici nu mai activez de multi ani, pot sa fac putina cercetare pt tine si pt dUamna cu karma.

    Apoi cu karma, stiu eu daca e cazul sa o bagi in discutie? 😉

    • ok eu cred ca ajunge.
      imi amintesc si incep sa ma enervez din nou: deci cat tupeu si nesimtire sa ai ca sa spui „te-ai balacarit pe acel forum”.
      deci niste persoane practic cu probleme psihice (ca alta explicatie nu exista pentru ce au facut ele) ne-au spionat in parc pe toti 4 si apoi au facut misto de copiii mei luni intregi de zile, iar faptul ca le-am apostrofat acolo inseamna ca „ne-am balacarit”.
      mai urmeaza sa zici ca ele sunt victimele, presupun.

      te rog eu frumos, ramai la injurat in privat pe facebook.

66. Ioana, un singur lucru trebuie sa faci: sa o banezi pe nefericita asta. Daca nu, ii permiti sa te agreseze (si) in casa ta. Nu trebuie sa fii draguta cu toata lumea si mai ales nu trebuie sa te gandesti ca vei fi judecata daca o elimini pe individa asta, de fapt vietatea face parte din categoria celor pe care trebuie sa-i troznesti, ca sa scapi de ei! La gunoi cu mizeriile, unde le e locul. E incredibil cat tupeu are dupa ce te-a desfiintat si ea acolo, sa mai indrazneasca sa vina pe blogul tau sa continue golirea haznalei ei psihice pe aici. Doamne, ce dejectii umane! Nici dupa ani de zile nu se lasa!
    Roberto, n-am comentat atunci, ca abia nascusem si imi facea rau numai sa va citesc, de-aceea nici nu am suportat sa intru mult acolo, si nici prietena mea, dar acum regret, macar cateva cuvinte meritati sa vi le spun. Nu-i nimic, repar acum si va spun in fata ca mizerii mai mari ca voi inca n-am intalnit in viata asta. E terifiant ca tu inca ai tupeul sa vii acum in casa ei sa o abuzezi in continuare. Pur si simplu socant. N-aveti nici o limita, netrebnicelor, e cum spuneam, numai disparitia naturala, cand v-o fi scris, va potoleste ura. Asa o sa muriti, stafidite de ura.
    E ultimul meu mesaj, nu meriti mai mult.

    • Azi vreau să-mi anunț aprecierea, îmi place ce ai scris, te citesc de multa vreme, nu prea comentez, dar văd cât de importantă e aprecierea, fix cat să mai contrabalanseze frustrările altora, asupra ta. Hugs!

67. Draga Roberta,

    Ma amuz si imi pare rau de tine. De când a fost publicat articolul, tu te-ai întors zilnic sa mai vezi ce zice lumea despre tine si să comentezi. ???
    Apoi ai menționat vag si neasumat un oarecare incident doar ca sa arunci așa o umbră. Ești o persoană cel puțin moderat inteligentă (nu te cunosc personal si nu am cum sa te cunosc din niște comentarii, dar așa mi-am făcut impresia), și intenționat ai lăsat lucrurile vagi ca sa vezi dacă instigi interesul cuiva pregătit sa arunce cu rahat in Ioana, o persoane care se va duce sa investigheze acel incident si sa adune ceea ce tu probabil consideri muniție. Apoi recunoști ca scrii aici, doar ca sa vezi dacă te publică. Sincer, îmi asum această răutate când zic ca trebuie sa ai un univers interior tare limitat de te întorci sa vezi ce mai comentează lumea despre comentariul tău, doar ca sa încerci sa-i contrazici.

68. Ignorarea şi miserupismul sunt ele mai bune replici pe care le poţi da. În rest stimă şi respect pentru ceea ce faci.Fruntea sus şi mergi înainte: Per aspera ad astra.

69. Decat un articol care nu va schimba absolut nimic nici acum, nici in viitor si nu va schimba parerea absolut niciunui om care ti-a dat acele mesaje, nu mai bine e sa iti iei un ajutor care sa citeasca comentarii, mailuri, etc…sa filtreze tot si sa ajunga la tine doar ce este necesar, astfel incat sa nu te mai afecteze? Pentru ca este clar ca esti afectata. Sa continui sa scrii si sa citesti tot si sa crezi ca aceste mesaje vor inceta, este total nerealist…

70. Ioana, sa stii ca nu e exclus ca majoritatea mesajelor pline de ura sa vina de la aceiasi oameni cu mult timp liber si care au rabdare sa isi faca multe conturi. Vazand polemica cu Roberta, am o banuiala ca sunt cei de acolo, niste femei care au distrus un forum decent prin diverse mizerii, tin minte postarea initiala dar nu cred ca am citit mai mult de 2-3 raspunsuri, ca ajunsese o nebunie. Cred ca niciun om normal nu ar sta sa citeasca ce e acolo, asa ca nu te lasa afectata si acum de acea mizerie, sigur doar alti oameni mizerabili ar intra sa scormoneasca prin acele rahaturi, presarate acum si cu spam de cea mai joasa speta

    Contrabalanseaza te rog cu cei care te apreciaza, chiar daca nu sunt 100% si permanent de acord cu tine. Pe Facebook ar mai fi o idee sa stergi cu totul postarile care au atras prea multa ura ce nu poate fi domolita prin report, nu datorezi nimanui explicatii. La fel, ar fi util sa ai si un cont pentru lucrurile pe care le impartasesti cu familia si prietenii apropiati, dar nu prea potrivite in public, tu decizi care e limita.

    Bully-ingul nu o sa dispara insa daca ne indignam doar, e ceva dat de instinctele animalice, iar vremurile astea le scot si mai mult la iveala. Nu lua drept ura, dupa ani si ani, te rog, chestiuni cum ar fi bullyingul de la scoala sau din studentie. Poate oi fi eu defecta si nu inteleg ca oamenii pot sa si urasca cu adevarat, mai ales pe cineva care nu le-a facut deloc rau.

    Majoritatea oamenilor nu stiu sa argumenteze un dezacord si vor aluneca pe panta unor mini-atacuri la persoana pe care nici ei insisi nu le vad asa. De exemplu, un „iti convine izolarea, ca lucrezi de acasa”, „esti bogata, iti permiti X” nu sunt neaparat spuse cu rautate, chiar daca pe tine te dor . Nici prietenoase, ca sunt lipsite de empatie, dar nu le lua drept feedback negativ, pentru ca nu e vorba decat de criteriile persoanei respective.

71. Despre comentariile Robertei:

    Eu chiar sper ca majoritatea cititorilor au observat cum mistocaria si atitudinea aferenta sunt normale pentru Roberta. Dupa parerea ei, e normal sa faci “glume” mistocare cu niste straini practic. Adica poti sa razi de cineva care nu cunosti, fara probleme. Pentru mine, raspunsurile Robertei trebuiau ignorate total. Degeaba le explici despre bullying la unele persoane (cum ar fi Roberta), pur si simplu nu sunt capabile sa inteleaga. Punct.

    Ioana, o vara minunata iti doresc! Alaturi de familie si de persoanele iubite!

72. Amuzant câtă lume scrie Robertei sau despre Roberta, numai ca să spună că Roberta trebuie ignorată 🙂

73. M-au trecut fiorii, Ioana! Eu nu inteleg cum pot reactiona asa unii oameni. Fiecare cu casa lui, scrie ce considera. Daca nu iti place subiectul, treci peste. Inchizi pagina si gata. Nu vad rostul urii asteia. Cred ca sa dai unfollow e cel mai curat lucru, decat sa stai sa injuri si sa ameninti. Esti foarte puternica. Eu iti trimit ganduri bune si putere in continuare!

74. Buna Ioana,

    Referitor la unul dintre comentariile lui ROBO si optiunea inexistenta de filtrare sau marcare a mesajelor si emailurilor clasificate ca hate-speech/jigniri/etc – care este canalul principal prin care iti intra aceste mesaje si care sunt nevoile si dorintele tale de openess? Inteleg ca doresti sa ramai accesibila persoanelor non-contacte care au nevoie de ajutor insa aceasta inseamna o expunere. As dori sa inteleg mai bine contextul problemei si poate gasim niste best-practices impreuna.
    Stiu ca Facebook are Standarde ale comunitatii foarte bine stabilite: https://m.facebook.com/help/www/181495968648557?ref=u2u#!/help/www/769533159735923?helpref=hc_fnav&ref=u2u
    si aplicarea lor e dependenta de feedback-ul comunitatii.

    Stay strong!

    Nu consider mesajul relevant pt publicat insa este alegerea ta 🙂

    • Multumesc! O sa citesc cu atentie! Comentarii pe fb, mesaje private pe fb, pe pagina si pe profil dar cel mai adesea pe pagina.

75. Buna, acum ca am văzut/auzit niște chestii in jur, unul dintre loviturile care zilele astea atrage multe sprâncene ridicate ( cel puțin) este atitudinea fata de actuala pandemie. Stiu ca acum ceva timp era o postare despre cum după 15 mai ar trebui sa ne comportam, măcar o perioada, la fel ca in starea de urgentă, doar ieșiri scurte și strict necesare etc. A venit și o poza cu masca și bere parca…in fine, ca și cadru medical am înțeles perfect atitudinea, am apreciat recomandarea cumva indirecta către ceilalți de a sta mai mult acasa, pe lângă casa, de a purta masca uneori chiar in exterior…poate ușor exagerate măsuri dar făcând o medie erau șanse sa fim bine ( unii exagerați, alții prea relaxați etc). Apoi, înainte de 1 Iunie, când încă nu era mai nimic deschis, a venit poza de pe plaja. Aia recunosc ca a fost ciudat și pt mine. Sigur, se vedea ca e pustiu in jur, dar de la “ trebuie sa fim la fel ca in starea de urgentă” la litoral e drum foarte lung. Acum mai văd ceva din vacante, pensiuni, terase, asta in condițiile in care cazurile cresc, situația devine iarăși nu tocmai buna- din cauza relaxării exagerate a unora, multora. Nu e așa greu sa respecți măsuri dar unii nu vor, nu pot, habar nu am. Acum, sunt sigura ca poate voi știți ce faceți acolo dar nu e exemplu ok, mai ales ca e in contradicție totala cu articolul apărut înaintea ridicării stării de urgentă. Ăla era un îndemn oarecum ok la prudenta. Recunosc ca noi încă nu ieșim decât in pustiu, de vreo doua ori in zone cu mai multă lume dar am fost îngrozită de lipsa respectării oricărei măsuri, grupuri mari de oameni, sigur nu din aceeași familie, iar asta se vede in numărul cazurilor. Dacă lumea ar fi fost cuminte posibil sa se relaxeze mai mult măsurile, din păcate…. ăștia suntem. In spitale tot stam cu stres, tot avem focare, e foarte greu, a venit caldura și cum aerul condiționat e controversat deocamdată nu se folosește și…in combinezon la 30 grade e o plăcere. Nu zic ca de concedii la cadre medicale nu se știe dacă se poate pune problema, atât timp cât încă e haos. Devine parca mai greu decât înainte.

    • Ceea ce am dorit sa spun nu a fost o critica ci doar faptul ca uneori acuza de “ipocrizie” poate fi justificata. De la un articol cu “nu dam buzna la mare și la munte după 15 mai” “ cel mai probabil nu vom vedea munte sau mare anul acesta”, la poze de la mare la nici 2 săptămâni de la ridicarea stării de urgentă- trebuie sa fiți conștienți ca niște roșii sunt aruncate peste tot. Adică, de ce noua ne-au zis sa stam in case, ce a fost asta? Oamenii se întreabă. Spun asta fiindcă mai aud și eu in jur chestii, oamenii chiar urmăresc bloguri și pagini de fb și chiar merg pe mâna unora, sperând ca ei stiu mai multe, mai bine. Eu nu judec, deși uitându-ma cum cresc cazurile, sincer nu înțeleg de ce lumea merge sa stea la pensiuni și chestii de genul asta, speram sa mai rezistam și sa fim bine măcar in Iulie-August, sa scadă suficient de mult R și numărul de cazuri active astfel încât sa nu mai fim țara cu risc. Dar la ce îngrămădeală e peste tot…ma îndoiesc ca vom fi vreodată o țara ieșită din categoria țărilor cu risc. Speram ca spitalele sa reia activitatea normala, cazurile covid sa fie rare, in fine. E foarte trist, speram ca putem mai mult.

    • A scris
      „Anul acesta probabil nu vom vedea nicio țară străină, posibil nici marea sau muntele.”

      Posibil nici marea nici muntele, nu sigur nici marea nici muntele. Iar asta a fost ca un fel de promisiune fata de sine insusi, deci e cam aiurea sa spui acum ca de ce nu si-a tinut-o, ca e doar treaba ei.

      Au fost 2 saptamani dupa 15 mai in care ne-am comportat exact ca inainte de 15 mai. Apoi, pentru ca nu s-a intamplat nimic notabil dupa acele 2 saptamani, pe 1 iunie am fost la mare. New information adjusts behaviour. Nu am stat la pensiune si nu am fost la terase (oricum nu erau deschise). Pe plaja unde am stat era liber in toate partile cel putin 200 metri. Weekend ul urmator am stat linistiti acasa pt ca stiam ca o sa fie omor la mare.

      In rest, eu cred ca daca e sa fie valul 2, e mai bine sa fie cat mai repede, adica acum si nu la toamna. Adica nu incurajez relaxarea totala care se intampla de facto, dar nici nu cred ca e cazul de scris impotriva ei.

    • Ce vroiam eu sa zic era ca merita scris și asta, condițiile de plecare. Eventual sfaturi, idei. Am înțeles ca ari decis relaxare și concedii dar zic si eu, poate merita menționat cum. Sigur, nu e obligație, dar dacă tot au existat niște idei de izolare, merita expuse și câteva de ieșire din izolare. Plecarea de acasa ( din orașul de domiciliu) presupune un drum, pe care îți mai vine sa mergi la toaleta, mai intervine un neprevăzut, cum este gestionata distanțarea socială corecta in astfel de situații? Ce faci dacă ai o pana, in fine…probleme de genul asta. Dacă intervine o urgentă medicala departe de casa, țineți cont și de ce spitale covid / NON-covid sunt in zona? Ati selectat zona in funcție de asta? Ati studiat graficele cu evoluția cazurilor in zona respectiva? Astea sunt lucrurile ce ma împiedica pe mine sa plec departe de casa și dacă ma gândesc mai găsesc câteva. Distanțare de minim 2 m fata de alte persoane ce nu locuiesc cu voi presupun ca a fost mereu, adică eu cred ca ati luat măsuri, dar ar fi bine sa le detaliați. In alta ordine de idei, ziua asta a arătat ff rău și nu se știe ce va fi. Valul 2 nu vine când vrem noi, nu îl putem aduce acum și gata, la toamna scăpăm. Ideal era sa scădem nr de cazuri active, părea drumul bun, dacă ramaneam sub 200 pe zi și părea la un moment dat ca scădem sub 100 pe zi. Dacă eram cuminți scăpăm de valul 2, e logic. Apoi, era ff frumos sa avem totuși o vara și niște concedii toți, chiar cu măsuri, nu “valul 2”. Nu mai zic ca in spitale unii nu mai pot, e inuman uneori in ce conditii se muncește ( nu peste tot ca din păcate sunt și spitale aproape goale și nu fiindcă nu ar dori oamenii sa munceasca) și lumea își bate joc de toate astea. Nu ma refer la voi…ma refer la mult prea relaxatii…nu era de mers pe nicăieri deocamdată și asta e realitatea, oamenii nu înțeleg ce înseamnă măsuri și respectarea lor. S-au făcut și serbări de final de an, inclusiv in interior, petreceri pe plaja cu oameni umăr lângă umăr. Azi mi se pare totul fără speranța, poate mâine-poimâine va fi mai bine. Imi cer scuze de mesaj, poate e aiurea, nici nu mai stiu…greu sa mai rezistam.

    • Atat timp cat s-a intrat in situatia de urgenta la cateva sute de cazuri totale dar se iese din ea cand sunt 15000 sau cate or fi si sunt sute pe zi, nu mai are sens sa mai zici nimic. Adica, nu stiu cine a decretat ca daca sunt sub 200 de cazuri pe zi e ok, daca te uiti logic la lucruri totul pare o nebunie.
      Asta e, a trebuit sa iesim ca nu mai puteam sta, e o decizie cu care aproape toata societate pare sa fie de acord, deci nu mai are sens sa zici ca nu e ok dpdv al epidemiei.
      Daca cineva si-a inchipuit ca dupa ce se termina starea de urgenta oamenii vor continua sa fie precauti, acel cineva s-a iluzionat.

    • Active avem vreo 5000, cred. Am intrat in stare de urgentă repede și asta a salvat multe, țările care au intrat mai repede se bucura acum de libertate totala ( evident par ceva mai civilizati decât noi). Acum avem niște echipamente medicale, niște spitale de campanie, câteva ( putine) date despre virus și boala provocată de el. In fine, starea de carantina completa nu mai putea continua, din păcate am ieșit din ea când R era 1, ideal este sa fie sub 1 și țările in care treaba a mers bine aveau R sub 1. Ideal era sa mergem cumva acceptabil, era de așteptat sa crească nr de cazuri dar azi sunt exact la fe ca in ieșirea din starea de urgentă ( in condițiile in care atunci se făceau mai multe teste). Acesta este rezultatul relaxării complete si ilegale, pana la urma. Dar așa e, mi-am făcut iluzii ca lumea respecta reguli de bun-simt: masca in spații inchise sau deschise in care nu poți menține distanță de 2 m fata de alte persoane, evitarea contactului cu persoane ce nu locuiesc in casa cu tine, in aer liber distanțare de 2 m minim de orice persoana ( când vorbim de alergat sau ciclism distanță trebuie sa fie mult mai mare). Nu e așa greu, dar oamenii trec prin ceva straniu și inexplicabil – adică niciodată litoralul nu a fost așa plin ca pe 1 Iunie anul acesta, nici nu zic vacanța de Rusalii. Asta zice ceva, o fi ideea ca e moartea lângă tine și poate nu mai apuci o “data viitoare”, o fi disperarea ca ai stat atâta închis, chiar nu înțeleg fuga asta pe litoral într-un Weekend de altfel urat ca și vreme. Ce e drept, și mie imi e dor dar nu pot, nu e cazul, nu se poate încă…

    • Deea, n-ai vrea tu mai bine sa-ti vezi de meseria ta si sa faci bine oamenii, decat sa tot scrii pe aici ce ar trebui si ce nu ar trebui sa faca oamenii?
      Nu e treaba ta ce aleg oamenii, atat timp cat starea de urgenta s-a incheiat.
      Da eu merg la terasa, da merg in parc, da ma duc la mare, da ma duc la munte, da ma duc unde vreau eu si cu cine vreau eu in limita legii.
      Ramai tu inchisa in casa daca asa iti doresti, dar lasa oamenii in pace.

    • Dragă „Cineva”, nu crezi că e cazul să-ţi pese şi de ăia din categoria de risc care ar sta în casă dar sunt obligaţi să iasă la medic, la notar, la poliţie, la veterinar, la bancă, şi pe care cei ca tine care umblă brambura fără să fie nevoie îi pot nenoroci în condiţiile unei transmisii comunitare ?!?

      Nu de alta, dar nu ştii când se întoarce roata şi cineva apropiat ţie descoperă că suferă de cine ştie ce boală nasoală şi începi să te rogi la Dumnezeu să nu îl îmblnăvească careva care gândeşte ca tine acum.

76. Ce-ati vrea voi sa ne tineti in lesa de acum incolo pentru vesnicie, incepe sa va placa puterea pe care v-au dat-o coruptii de la varf care si-au facut treburile murdare cu „pandemia” prin semnaturile neclare si necinstite de pe foile de deces, de au ajuns oamenii sa nu-si poata lua ramas bun si ingropa rudele crestineste si omeneste… De ce nu au facut medicii nici macar o singura autopsie? Cum au putut sa-si incalce juramantul doar pentru ca niste politicieni le-au interzis asta si le-au ordonat ce sa faca (sa taca, sa nu spuna adevarul)? Pentru ca nu le-ar fi iesit alora de sus mortii de-o pandemie, si, deci, nici dictatura (instalata deja), nu? Iar pentru avantajele materiale si de alt fel pe care nu voiau sa le piarda, dar si de teama, cadrele medicale au facut ce le-au dictat niste impostori, putini au fost cei care au avut curaj si demnitate sa spuna public adevarul!

    Vorbesti atat de des de meseria ta si gandesti ca si cum noi toti ceilalti trebuie sa va ridicam statui si sa va pupam pantofii. Nu cred ca exista mesaj in care sa nu spui ce job ai. Pentru un om ocupat petreci cam mult timp pe aici sa tragi oamenii de urechi, sa critici, de cate ori citesc un mesaj de-al tau am o senzatie ciudata, nu esti placuta deloc, esti intruziva, insisti, vrei sa ai ultimul cuvant, esti agresiva, desi iti alegi bine cuvintele, denaturezi (ai mintit ca oamenii de pe aici aproape ca au dorit sa moara copiii medicilor la inceputul „pandemiei”), insisti pe porcaria cu masca (umilire si obisnuire cu statutul de om care si-a pierdut libertatea, inclusiv aceea de a vorbi, a protesta), desi e demonstrat si anuntat de medicii adevarati care nu au frica sa spuna lumii ca masca nu numai ca nu ajuta, dar mai rau face, tagma ta nu zice nimic de porcaria cu scanarea, alta mizerie menita sa ne obisnuiasca cu ce va veni, daca ar fi dupa tine, ne-ai vaccina ca vitele toata viata, pentru ca pentru tine sistemul imunitar si abordarea holistica a unei boli, precum in alte tipuri de medicina care vindeca, nu exista, vaccinuri, nene, vaccinuri, sa ne otraviti de tot, si pe copiii nostri, si pe noi. Esti lipita tare de blogul asta, parca ai o menire sa dai peste bot celor care nu vor in turma, parca vrei cu tot dinadinsul sa ne educi in spiritul vostru si al marelui pharma. Sau pur si simplu ai niste nemultumiri personale pe care ti le ostoiesti tragand mereu oamenii de urechi pe aici.

    Tare ai vrea sa stam ca vitele in casa, sa nu vedem muntele, marea, doar pentru ca niste impostori de la varf nu si-au umplut inca sacii, nu pentru ca asta ne-ar feri de ceva! Imunizarea naturala este calea cea mai corecta si odata si odata trebuie sa dam piept cu virusurile si bacteriile, ca altfel nu ne cream anticorpi naturali pe viata si nu rezistam!

    Am simtit un dezgust imens cand te-ai luat de Ioana ca si-a dus fetita la stomatolog pentru ca nu mai putea sa suporte durerea in timpul „pandemiei”, ai decis tu ca „nu reprezenta o urgenta”, ce neinima ai avut sa ceri in gura mare sa lasi un copil sa sufere!…Si asta doar pentru ca cei mari aveau niste jocuri de jucat… Copiii sunt prioritatea tuturor si in orice conditii, rasturnam pamantul pentru ei si nu trebuie sa-i lasam sa sufere, noi, adultii, putem suporta orice, insa nu ei!

    Ce vrei tu de fapt de la romani, pana cand sa stea inchisi in casa, cine esti tu, cine sunt vela, tataru, cercel sa ne interzica sa vedem soarele (esential pt. sanatate si imunitate), sa ne bage in dictatura fara sa cracnim??? De fapt asta e si scopul final, dar ne fluturati pe la nas minciuna cu „binele nostru”… Au murit atatia oameni pentru ca nu au primit ingrijirea necesara, sau si-au agravat bolile, pentru ca niste impostori fara studii si experienta in domeniu au hotarat ca vietile bolnavilor de alte boli nu conteaza. Conteaza interesele lor materiale si puterea dictatoriala care le-a dat fiori de placere folosind-o pe un popor! Nu pot sa uit pana mor cum l-au batut militienii pe acel tanar care nici macar nu riposta sau cum i-au dat 20.000 amenda babutei care a iesit pe ulita sa-si bage inapoi porcul scapat. Sau pe preoteasa de 40 si ceva de ani care a murit sinistru doar de la un picior rupt de la o cazatura de pe scaun, pentru ca medicii nu i-au acordat ingrijirea de urgenta.

    Nu vreau ca tu, tagma ta si niste politicieni corupti sa aveti drept de decizie pe corpurile si vietile noastre, e cazul sa faceti un pas inapoi, ca ne-ati invadat deja mult prea mult! Stop dictaturii medicale si politice! Nu pentru asta au murit oamenii in ’89!

    • Mult respect Alma pentru comentariul tau! Ai scris doar lucruri adevarate. Din pacate cei ce vad adevarul sunt putini.

      Sanatate multa Alma!

    • Multumesc, ma bucura mult cuvintele tale pentru ca a ajuns sa-mi fie frica nu de mafiotii care ne-au furat drepturile si libertatile, ci de oamenii simpli, normali, de cei ca noi. Pentru ca prin ei, acesti mafioti si executantii lor la fel de mafioti isi pot mentine dictatura pe vietile noastre. Asta nu au inteles oile care ii aplauda, ii pupa in dos pierzandu-si orice urma de demnitate umana si le cer ei insisi sa le se fure drepturile, ca dictatura politicienilor corupti a inceput, ca e doar la un pas sa nu mai fie cale de intoarcere, ca unele drepturi probabil doar cu sacrificiu le vom mai recupera in viitor, ca dictatura medicala e deja pe grumazul nostru, ca nu s-a terminat planul, ci abia a inceput si ca mai e foarte putin pana la controlul total asupra oamenilor!

      Trebuie sa ne unim voce cu voce, sa strigam cu toate puterile noastre, pe oriunde, ca nimeni de pe pamanul asta nu are voie sa ne fure libertatile fundamentale in numele unui virus si sa ne injecteze apoi contra vointei noastre! Nu sunt impotriva vaccinarii, sunt impotriva vaccinarii fortate! Vaccinul fortat inseamna reinvierea medicinii de tip Mengele, adica a totalitarismului absolut. Caci cu un asa precedent de tip vaccin de „gripa covid”, ajungi foarte rapid la fascism medical, la epurare de tip Falun Gong sau de alt fel, cum ar fi internare fortata de catre medici la „infectioase” sau la psihiatrie atunci cand devii indezirabil dictatorilor. Vi se pare imposibil? Tocmai medicii, eroii tarii si dumnezeii pe pamant, sa faca asta? Uitati-va in urma cu vreo 30 ani, cand multi oameni buni ai tarii, cu caracter, coloana vertebrala, moralitate, viziune, cu spirit liber, cu idei creatoare, ce ieseau din tiparul decis de dictatori, sau care pur si simplu isi doreau cu ardoare sa rupa lanturile infecte ale dictaturii ceausiste si sa-si traiasca viata dupa cum le dictau sufletul si constiinta, daca nu erau zdrobiti profesional si personal, erau internati cu forta de psihiatrie si distrusi pe viata la un singur pocnet de deget al sistemului.

      Urmariti-l pe avocatul Gheorghe Piperea si vedeti ce spune despre impostorii care ne-au arestat la domiciliu si ne-au bagat fortat in carantina, cu toate abuzurile de rigoare. Totul cu complicitatea sistemului putred, mafiot si la fel de lipsit de moralitate, cel medicl! Unii fara altii n-ar fi putut reusi ilegalitatea asta!

      Sanatate si tie, si tuturor!

77. Salut. Nu e normal ce faceti, sa nu aprobati mesajul meu doar ca sa o protejati pe Deea, desi Deea face si bullying, e si agresiva cu altii (inclusiv cu voi, si stiti si voi foarte bine) si ne impune tuturor o dictatura a unor impostori pentru ca si ea e rotita din sistemul pe care-l slujeste cu sarg. Din cauza deciziilor luate la varf si implementate de medici fara sa cracneasca, oamenii au murit supid prin spitale sau nu au primit ingrijiri adecvate pentru bolile de care sufereau, in vreme ce rudele nu au putut sa le fie alaturi. Din cauza lor. A impostorilor din politica si cu cate o „Deea” pe post de executant.
    Nu e normal sa ma cenzurati. Cand mesajele oamenilor va ajuta direct, le lasati. Cand nu va convin, le cenzurati. Daca nu imi deblocati mesajul catre Deea, atunci va rog sa nu-l publicati nici pe acesta. Pe moment vreti sa evitati o alta defulare a Deei, dar aceasta femeie practic a contaminat blogul vostru si face propaganda agresiva medicilor si medicinei alopate care, stim cu totii, ce „eficiente” sunt in cele mai multe cazuri si cate malpraxisuri (nepedepsite niciodate) cuprind. Nu sunt impotriva lor, ii respect pe putinii medici profesionisti si cu inima care mai sunt, insa medicina adevarata nu prea mai exista, exista un imens interes de profit al industriei farmaceutice care dicteaza si controleaza aproape totul. Problema Deei este ca ea e impotriva altor forme de medicina, a altor medici, si ii denigreaza pe oamenii care aleg si alte forme de vindecare, sau unele in paralel ori in completare cu cele alopate. E periculos sa permiteti unei persoane sa dicteze si sa impuna oamenilor o singura viziune. In timp, veti dori sa scapati de ea si nu veti mai putea, pentru ca nu va mai fi nimeni sa va ia apararea. E periculos ce faceti cu cenzura asta.
    Nu v-a durut cand s-a luat de fetita voastra? Ca trebuia sa suporte durerea, ca „nu reprezenta o urgenta”? Cat de rea si fara inima a putut sa fie! De ce o favorizati? Va convine sa ramaneti doar pe mana celor ca ea?
    Stiu ca va e greu cu moderarea, pentru ca sunt fel de fel de oameni si pareri, probabil ca exista si mesaje pline de ura care sigur va afecteaza rau de tot (si e normal sa simtiti asa pentru ca si voi sunteti normali, nu ar avea cum sa va treaca pe langa ureche), dar nu e bine ca mi-ati cenzurat mesajul. Uneori am senzatia ca femeia asta v-a capturat blogul si decide politica medicala pentru toti oamenii pentru ca a vazut ca nu pateste nimic. Daca e in regula ca ea sa ne bage pumnul in gura celor care avem alta viziune, insa mesajele unora dintre noi, adresate ei, sa fie cenzurate, atunci eu va urez succes pe mai departe si nervi tari in lupta cu cei care va ataca si nu se vor lasa pana nu va vor distruge afacerea. Ei nu vor parasi niciodata acest blog pentru ca ori au nevoie sa-si descarce ura, ori sa-si impuna agenda.

    • buna.
      mesajul tau anterior a intrat in spam, ca si acesta.
      se mai intampla uneori, nu-mi dau seama care e cauza, posibil sa fie lungimea mare.
      de asta ma uit periodic pe acolo, iar azi am vazut mesajele tale, asa ca le-am aprobat.

      desi trebuie sa spun ca nu sunt de acord cu unele lucruri din mesajul tau anterior.

    • Oh, și acum am văzut așa ca adaug: am scris eu ca copilul trebuia sa suporte durerea? Știi cum se numește asta, când intelegi doar ce vrei? Probabil ca nu. Eu doar am menționat ca, din păcate, ceea ce prezenta copilul nu intra la cazurile de urgentă ( care exista și sunt scrise și presupun efectiv chestii care pun viața in pericol). Eu as fi intervenit și a fost f ok ca acel cabinet lucra dar am colegi dentisti care au avut probleme mari fiindcă au întervenit in astfel de cazuri, așa ca prudent mi se părea sa nu fie menționat numele cabinetului. Toți am lucrat la limita legalității in acea perioada fiindcă nu puteam lasă pacienții sa sufere.

78. Multumesc.

    • Sincer, citesc și plâng și chiar nu glumesc…ca om care știe persoane care au murit și ca om care trăiește o drama și un coșmar de luni de zile…nici nu mai am putere și cuvinte. E atât de urat și crud ce vorbiți, tot ce trebuie este ca lumea sa respecte măsurile, recomandările, ceea ce nu e așa greu. Cuvintele alea scrise de tine in mesajul tău sunt semnele unei boli psihice, semnul se numește delir, inclus in multiple boli. E clar ca unii din anumite mișcări sunt bolnavi ( chestiile cu oculta și toate), dar unii o fac fiindcă sunt parșivi, fiindcă nu au strop de conștiința. Și da, este și lupta politica. Virusul exista, masca salvează, distanțarea și prudenta salvează, nu e deloc greu dar e banal și normal, mai curând credem in niște chestii “wow”. Eu asta zic: sa scădem cazurile, depinde de noi, sa facem un efort, așa se vor deschide secții, se vor salva viețile care pot fi salvate ( stiu ca au murit oameni din cauza ca nu au primit îngrijiri la timp, din cauza nebuniei cu pandemia), se vor putea face concedii, copiii vor merge la scoli și Grădinițe. Cu prudenta și măsuri și reguli respectate. E simplu. Prea simplu pentru unii. Suntem in trend ascendent și probabil vor veni iarăși măsuri, posibil o noua stare de urgentă. Nu imi imaginam , eram sigura ca vom fi bine, ca va merge bine, toți eram…era ok și in spitale, in fine. Culegem ce semănam.

79. Ar fi o idee ca oamenii care-ti scriu in privat sa scrie din titlu daca este un mesaj pozitiv sau negativ! Un cuvant din titlu care sa te pregateasca la continut, macar poti decide daca il deschizi sau nu, si daca pui armura de protectie sau nu. Gen „mesaj de dezacord/critica/nervi”. Trauma vine mai ales din faptul ca nu ne asteptam la ceva rau, ne atinge pentru ca ne simtim goi, nepregatiti, nu avem timp sa declansam mecanismele de protectie.
    Poate ati putea adauga o rubrica obligatorie de completat cand cineva va scrie in privat, macar pe blog. Gen „alegeti categoria mesajului dvs”: intrebare, sugestie, etc si o optiune „altele”, macar sa stii din ce categorie de mesaje ies surprizele negative.