Iniţiez azi o serie (şi o categorie) nouă de texte pe blog: Părerea unui bărbat despre… Primul articol şi încă vreo cîteva sînt scrise de Omul meu, dacă aveţi şi voi pe-acasă bărbaţi dornici să se exprime în faţa unui public 95% feminin, îi aştept cu drag. Al meu nu era neapărat dornic, dar l-am cam obligat, recunosc, prin metode care vor rămîne secrete (nu de alta, dar nici el nu le cunoaşte). M-am gîndit că ar fi util să aflăm şi ceva insight masculin despre problemele pe care noi, femeile, le dezbatem pînă la epuizare pe internet. Azi, despre alăptatul în public.
Am fost întrebat, în calitate de reprezentant al populației bărbătești, ce părere am despre alăptatul în public (ăla executat de mame cu prunci, nu altul). Trebuie spus de la început că nu știu dacă ce gândesc eu este reprezentativ pentru ce gândesc toți bărbații, dar cu siguranță nu sunt singurul bărbat care gândește într-un anumit fel (nu sunt chiar atât de special), deci cred că părerea mea nu e lipsită de relevanță – măcar unii dintre bărbați vor gândi similar.
Cred că este clar pentru toată lumea că alăptatul în public este o necesitate în anumite momente și mamele nu ar trebui să se abțină de la alăptat în public doar pentru că cineva s-ar putea simți ofensat. Asta e, doar nu dai nimănui în cap, cred că unele persoane mai sensibile vor putea supraviețui șocului de a vedea o mamă alăptând în public, dacă despre un șoc e vorba. Între a lăsa copilul mic flămând și a leza cine știe ce sensibilități dubioase ale unui necunoscut, alegerea mi se pare simplă.
Acum, ce pot dezvolta mai pe larg este ce părere am eu despre ce părere au mamele despre alăptatul în public, ce părere am eu despre cum e receptat alăptatul în public de către bărbați și cum cred eu că ar trebui să ne comportăm cu toții când se pune problema de alăptat în public.
1. Părerea mea despre părerea mamelor despre alăptatul în public
Mi-ar plăcea să aud mai multe mame care să se raporteze relaxat la această treabă, adică să o facă atunci când e nevoie și gata, fără prea multe discuții. Poate sunt multe asemenea mame, dar ele tac mai mult – cert este că ce văd eu cu precădere (pe facebook) sunt fie mame care consideră că e rușinos, deci spun că evită cât pot, fie mame la polul opus, care nu numai că nu consideră rușinos, dar se simte din vorbele lor o anumită dorintă de ostentație, de parcă de-abia asteaptă să comenteze cineva ceva legat de alăptatul în public ca să-i poată sări în cap.
Cred că alăptatul în public nu este un gest normal și firesc, orice s-ar zice, chiar dacă alăptatul este cel mai normal și firesc gest. Iar asta nu o spun eu, asta o poate proba oricine este în prezența unei mame care face asta sau chiar și unele mame care alăpteaza în public. De cele mai multe ori, există în aer o anumita stânjeneala nemărturisită când se întamplă așa ceva, iar acest lucru este un semn că societatea încă nu a digerat complet acest tip de manifestare a maternității. Asta nu înseamnă că nu ar fi în regulă să alăptezi în public, bineînteles.
Recunosc că înainte de a avea copii, aș fi fost destul de bulversat să văd o mamă alăptând în public, eventual cu sânul la vedere, în sensul că nu aș fi știut ce părere să am despre asta. Motivul este că acest subiect nu era pe lista mea de lucruri la care să mă fi gândit, nu mă preocupa problema. Iar astfel de oameni sunt mulți, chiar dacă mamele cred că toată lumea poate întelege care e treaba cu copilul – nu este deloc așa, există mulți oameni care fie nu au ajuns la momentul ăla în viață, fie l-au depășit demult (ăștia din urmă sunt cei mai răi în multe aspecte legate de maternitate, pentru că dacă pe vremea lor lucrurile erau într-un fel, se oftică dacă acum stau altfel, și în general consideră că toată lumea are datoria să sufere la fel ca și ei).
Stânjeneala asta despre care am pomenit poate fi alungată în mod programatic, adică după ce stai și te gândești și-ți dai seama că nu e cazul să o ai, dar ea este prima reacție.
2. Părerea mea despre cum receptează bărbații alăptatul în public
Eu când văd o mamă care alăptează în public mă uit în altă parte pentru că simt o anumită stânjeneală care mă determină să fac tot ce pot ca acea mamă să nu se simtă privită, expusă, analizată. Dacă în schimb aș vedea o femeie scărpinându-se la ureche sau facând un alt gest asemănător, de asemenea dacă aș vedea o mamă schimbând scutecul copilului sau un copil în pielea goală, nu aș simți același gen stânjeneală. Ceea ce înseamnă că stânjeneala asta are legătură cu sânii acelei femei, fie pentru că sunt vizibili, fie pentru că și dacă nu sunt vizibili, eu tot știu că sunt afară din bluză. 🙂
Ăsta e probabil momentul în care unor mame alăptătoare li se ridică nivelul adrenalinei în corp: „Cum, porcule, poți să te gândești la mizerii când sânii sunt folosiți conform destinației principale pentru care au fost proiectați, adică pentru a hrăni minunea mică și pură?!”
Păi nu știu dacă ma gândesc chiar la „mizerii”, adică la ceva sexual, deși eu nu consider sexul o mizerie în nici o situație (nici chiar pe ăla murdar :)), mai degrabă mă gândesc că este vorba despre expunerea în public a unor părți despre care lumea e de acord că nu prea se expun în public, adică la un tabu larg răspândit în societatea noastră. Sincer să fiu, eu nu mă simt total în largul meu nici când văd sâni dezgoliți la plajă, mai ales dacă se întâmplă să mă cunosc cu doamna respectivă. Adică dacă stăm pe plajă mai mulți oameni care ne cunoaștem și unele doamne din grup nu poartă sutien, fac eforturi să nu-mi intre acei sâni în câmpul vizual. Și mai fac și eforturi ca să nu pară că fac eforturi să nu mă uit. 🙂
De fapt sincer să fiu, inițial m-am gândit că nu prea există motive pentru care cel puțin o parte a bărbaților să ignore total sânii unei mame care alăptează, pentru că nu vedeam motive clare pentru care simpla prezență a unui prunc la pieptul unei mame anuleaza interesul sexual al bărbaților care se întâmplă să fie în jurul ei. Înteleg perfect că pentru o mamă care alăptează erotismul este ultimul lucru la care se gândește, însă s-au mai văzut cazuri în care ce au femeile uneori în cap referitor la sex și ce au bărbații în cap referitor la sex se află la milioane de ani lumină distanță.
Este un fapt acela că femeile aflate în orice stadiu de maternitate (de la sarcină până la alăptare) pot fi văzute ca fiind foarte atractive sexual de către bărbați, chiar dacă femeilor nu le stă mintea la asta. Motivul este simplu: la toate animalele, masculii sunt programați să împrăștie sămânța, asta e principala lor responsabilitate în cadrul speciei și nu sunt motive să se încurce într-un detaliu cum e faptul că femela are deja un pui („ok, dar după ce alăptezi putem face sex?”).
Dar între timp am mai vorbit pe tema asta cu un băiat și mi-a spus că el tinde să nu vadă o mamă care alăptează cu sânii la vedere ca pe o potențială parteneră sexuală, deși s-ar simți și el mai confortabil dacă mama ar alăpta într-o cameră separată, în caz că așa ceva este disponibil. L-am întrebat de ce crede că prezența copilului la sân alungă interesul sexual și a spus că probabil are legătură cu sentimentele de protecție a puiului pe care o asemenea scenă i le activează. Cu alte cuvinte, nu se bagă (metaforic vorbind) ca să nu-i ia puiului țâța de la gură. Accept această explicație, dar notez în același timp că există multe specii de animale la care masculul omoară puii pe care îi are deja femela pe care o întâlnește, tocmai ca să se poate împerechea cu ea (exemplu: lei, urși). Se pare deci că ăsta e un caz care arată că omul e un animal superior sau ceva.
În general se zice că mintea bărbaților funcționează pe bază de sertărașe, adică una-i una și alta-i alta. Nu ar fi deci de mirare ca unii bărbați să fie mai interesați de sânul aflat la vedere decât de puiul atașat de el, pe care îl pot ignora cu succes. Nu putem exclude această posibilitate, zic eu. Și mai zic că nu mi se pare nimic de condamnat aici la bărbați, dacă ar fi așa.
3. Părerea mea despre cum ar trebui să ne comportăm în această situație
Cu discreție. În primul rând oamenii din jurul mamei ar trebui să facă tot ce pot ca să-i asigure o oarecare discreție, un oarecare confort, pe cât posibil. Măcar să se uite în altă parte cred că poate oricine. Sau să se abțină de la a avea orice reacție, dacă este imposibil să întoarcă privirea (de exemplu stai la o cafea cu mama și deodată, pe nepusă masă, puf! îti intră o țâță în ochi).
Cred că și mamele se simt mai confortabil dacă sunt protejate de expunerea la privirile necunoscuților, pentru că există o tendință prezentă și la animale de a alăpta într-un mediu cât de cât sigur, pe de o parte pentru că mama și puiul sunt feriți de prădători într-un moment vulnerabil, pe de altă parte pentru că se evită tot felul de alte întreruperi care nu l-ar lăsa pe pui să se alimenteze. N-o să vezi o mâță alâptând în mijlocul străzii. Sigur, la oameni nu mai e vorba de amenințări directe, dar atavismele sunt acolo.
Eu nu pot să recomand mamelor să se acopere atunci când alăptează în public, pentru că nu știu cum e să alăptezi, deci nu știu dacă acoperirea este confortabilă pentru toată lumea. Faceți ce trebuie să faceți, mamelor.
Sursa foto: alăptat în public via Shutterstock.com
Un articol foarte echilibrat, bravo! Eu am experienta alaptarii a 2 copii, inclusiv in public, ca asa s-a nimerit. Nu imi amintesc daca am avut vreo parere inainte de a avea copii, dar stiu ca am prietene pe care le-am vazut alaptand si mi s-a parut normal.
Noi iesim mult din casa si s-a intamplat la un moment dat, cand baietelul avea 8 luni, sa se serveasca pur si simplu. Asa ca, cu toata groaza, am gasit o bamca mai retrasa, m-am acoperit putin si asta a fost. In timp am ajuns sa alaptez mai relaxata, dar mereu ma acopar cum pot, fara a acoperi copilul, pentru ca niciunul nu se lasa acoperit. Incerc sa fiu cat pot de discreta, nu cred ca am fluturat vreodata nimic in fata nimanui, cred ca de foarte multe ori publicul nu isi dadea seama ce fac.
Ha ha ha!!! Fix parerea Omului meu din dotare :))) …. doar ca expusa cu mai multa finete.
Amuzant (sau nu!) e faptul ca alti domni din cercul nostru apropiat nu par sa aiba vreo problema cu faptul ca eu alaptez – la genul ca eu incerc sa ma feresc, sa nu se trezeasca bietii oameni cu ţâţa in ochi, dar ei parca de-a naibii isi fac de lucru in zona unde sunt eu
Mi se pare o idee foarte buna seria asta noua de articole!
Alaptatul e un proces asa natural si totusi, atat de controversat.
Nu este deloc controversat , pur și simplu trebuie sa faci ce trebui. Dar nu trebuie răspândit fenomenul la modul că : daca unei femei ii dai posibilitatea de alapta in public fara nici o jena , ea ( unele femei) in mod special vor ieși din casă pt a alapta in public , de exemplu fenomenul Facebook. Daca este interzis din punct de vedere moral ,ea (unele femei) oricum o va face , dar mai discret
Dar nu inteleg de ce nu se poate pune o esarfa ca paravan peste…asa se scapa de o gramada de probleme.
Gen asa ceva:
http://eatcraftparent.com/wp-content/uploads/2012/08/capri_inuse_1000px2.jpg
Eu stiu…? Incearca si tu sa stai lipita de pielea cuiva acoperita de un cearsaf si spune-ne cate minute rezisti pana iesi de sub cearsaf pentru o gura de aer proaspat!
Și ce ar mai lipsi? Eventual o Burka ceva sa ne recunoască nimeni?! Mai ales la 40°…
La nou nascuti poate ca se poate, dar bebelusii mai mari, care misca, nu stau acoperiti. Cel putin ai mei amandoi dadeau orice la o parte. Dar se poate alapta discret, asta da, fara a acoperi copilul.
Pentru ca nu e normal sa mananci cu patura in cap ca adult si nu ar trebui sa se considere normal nici pentru un copil.
Plus ca mananca, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se priveze usor de oxigen de dragul „civilizatiei” cat timp face asta.
bun dar atunci nu comenta cand se uita toti perversii la sanii tai, pentru ca esti totusi in public si e si dreptul lor in public sa se uite unde vor. Asta e mai enervant decat ideea in sine: „vai e dreptul meu sa alaptez in public si nu vreau sa ma duc la locurile special amenajate…dar cum indraznesc imbecilii aia sa se uite la sanii mei”
Și ce ar mai lipsi ar fi O Burka peste ochi sa nu ne recunoască nimeni nu?! Mai ales la 40°…
Am alăptat în public într-un centru comercial pe o bancă, deoarece camera ‘Mama și copilul’ era deja ocupată.
Am fost abordată de un ‘domn’ care mi-a spus ca el nu e obligat sa mă vadă pe mine dezbrăcată (în condițiile în care sânul era în proporție de 95% acoperit de un scutec din bumbac) și ca ar trebui sa alăptez în altă parte. I-am explicat ca este ocupata camera destinata bebelușilor.
Apoi mi-a sugerat sa merg la toaleta. Acolo găsesc sigur un loc.
L-am întrebat daca lui îi place sa mănânce la toaletă.. S-a întors și a plecat.
Mă întreb dacă domnul cu pricina se simțea la fel de deranjat de avalanșa de sâni revărsați mai mult sau mai puțin ostentativ din decolteele care sunt peste tot.
Ce să spun…
Mi se pare o ipocrizie cât China și total nepotrivit să abordezi o mamă care își hrănește copilul.
Dacă nu ești suficient de destupat ca să vezi normalitatea,uită-te în altă parte.
Dar ce vorbim noi despre ce a spus bacea ăsta,mi-am amintit de bunica aceea care i-a spus nepoatei „hai de-aici că tanti face prostii”,în parc,atunci când alăpta Ioana.
Eram intr-un mall si cand m-am dus la toaleta era o mama care isi „parcase” caruciorul in fata uneia din usile de la toalete si urma sa intre cu bebelusul in brate. Am crezut ca vrea sa faca „altceva” si m-am oferit s-o ajut sa tin bebelusul pana termina ea. A zis ca vrea sa alapteze si ca acea camera „Mama si copilul” e la etaj si bebelul nu mai are rabdare. Mi s-a parut atat de penibil sa fii nevoita sa faci asta….adica ” pe toaleta?? Really??(eu sincer as fi fugit repede pana sus cu liftul…bebele nu urla deloc, era chiar relaxat)
SI apoi de ce nu se pun acele camere speciale la parter? avea si ea dreptate…
Eu m-as fi pus pe o banca in mall si i-as fi dat.Dar eu sunt mai simpla, asa. Mi s-ar parea groaznic sa fug cu copchilu si carutu undeva unde sa nu ne vada nimeni. De fapt cred ca s-a intamplat, oricum am alaptat oriunde cand a fost nevoie, dar cat de discret s-a putut, chiar si la biserica sau in masina cu altii. Totusi, care e problema? de vazut nu se vede nimic daca te straduiesti un pic. Si daca ar exista bun simt, nici ceilalti nu s-ar uita.
Ok ! Hai sa-ti dau un exemplu : presupunem că suntem în tren și avem locuri fata in fata , eu văd că tu ai bebeluș și deodată trebuie să alăptezi. Eu normal mă holbez la tine , și tot tu ai fi ofensată , pt că nu mă uit în altă parte . Dar mă obligi tu să mă uit în altă parte decât pe direcția înainte sau unde vreau eu???? Think about.
nu inteleg de ce atata tam-tam pt o mama care isi expune o parte din tata in timp ce isi alapteaza copilul atata timp cat sunt doamne si domnisoare care isi expun ostentativ sanii siliconati sau naturali pe strada, in parcuri, localuri si mai ales in mass-media…
se pare ca respectivii sani nu ofenseaza pe nimeni, in schimb sanii care hranesc o fiinta umana sunt culmea nesimtirii.. DE CE??
unde in parcuri sau strada? unde ai vazut tu? in localuri mai inteleg pt ca sunt platite unele pt asta si pt ca oamenii de acolo chiar sa asteapta sa vada asta. Dar cele care alapteaza in restaurante elegante? sincer nu vreau sa vad scena asta cand mananc .
Pot sa va raspund eu la intrebarea dvs, foarte buna de altfel, asa este sanii ostentativi nu deranjeaza pe nimeni, pe cand cei din care suge copilul da. Din toata ecuatia asta nici sanul si nici copilul nu-i pricina dezgustului…sanul e un san, normal, (in afara de doamne fereste femeile bolnave care nu au) , restul 99,8% toate femeile au sani… Copilul e normal, frumos, pufos, dragalas, fara cusur, un suflet pur. Si atunci? Ce este acel ceva care declanseaza in sufletul nostru acest sentiment neplacut la vedere? M-am gandit de multe ori, mai ales ca si pe mine ma deranjeaza cand vad asa ceva, si mereu m-am simtit prost ca ma deranjeaza, am incercat sa fac ceva sa nu ma deranjeze dar nu am reusit. Eu cred ca de fapt deranjanta este combinatia gestului. Daca luate separat sanii si copiii, nu provoaca niciodata dezgust, dar alaptatul da, atunci de vina este procesul…Probabil suptul in sine, sau efectiv imaginea, poate este prea intima ptr multe creiere, inclusiv al meu. Pe acelasi principiu, daca vezi un absorbant il privesti ca pe un obiect oarecare, dar daca vezi o fata punandu-si absorbantul parca nu mai e ceva asta de obisnuit, e mai degraba o actiune pe care persoana trebuie sa o faca fara sa fie vazuta. Eu nu vreau acum sa compar importanta copilului flamand cu importanta/iminenta punerii unui absorbant. Dar daca stai si te gandesti si absorbantul trebuie sa ti-l pui repede, cum ar fi sa vezi prin mall fete in acea perioada fara niciun absorbant, pur si simplu sa curga siroaie de sange pe picioarele lor si pe jos sa calci pe ele. Si cu toate astea, pana acum nu am vazut vreo fata sa-si puna absorbantul prin mall la vedere, pe principiul ca era ocupat/ coada la baie!
Eu zic ca e mai scarbos sa vezi oameni cum mănâncă în public pe strada. Cum rup dintr-un covrig sau sug din tigară, sau crăpa seminte. Sa isi acopere gura in timp ce o fac. Nu se pune problema in cazul lor? De ce se pune problema in cazul copilului meu? Eu il alaptez si nu stiu cum se face ca sunt chiar mândră ca reusesc, desi e unul dintre cele mai firesti lucruri de cand s-a inventat omenirea. Fratilor ce am nu mai stiu sa folosesc virgula. Scuze pentru greseli.
Vezi ca tocmai te lauzi ca il inveti de mic sa manance pe strada. Poti fi mandra si de asta ! :))))))))
daca oamenii ar manca goi pe strada, da, ar fi scarbos ca nu am chef sa le vad partile intime. nu e acelasi lucru cu mancatu ca asa ii poti da copilului si un biberon tot cu laptele tau (de pompa ai auzit/ )
Dar tu de faptul ca laptele tinut la temperatura camerei nu mai este bun dupa jumatate de ora – o ora, pentru ca poate incepe sa se acreasca, ai auzit?!
Desteptule.
Cum ai gasit tu solutia la problema nr. 1 a omenirii, anume ca mai alapteaza cate o femeie in public din cand in cand.
Am alaptat de multe ori in public dar atat de discret incat nu cred ca a avut cineva ceva de vazut. Adica in sling, pe o banca mai retrasa, cu o esarfa peste san etc. Stiu ca e un proces normal dar eu nu ma simt confortabil sa ma expun. Nici de fata cu copii din familie nu ma simt ok. Ei se uita cel mai curios, mai curios si decat barbatii, pentru ca nu sunt obisnuiti sa se uite discret. Sotul meu cred ca e de aceeasi parere 🙂
Ce inseamna copiii din familie? Fratii mai mari? Cred ca daca au fost expusi la alaptat de mici si au fost si ei alaptati nu se uita. Cu atat mai putin curios. Cel putin din experienta mea ☺️
Dacă sunt mai mărişori e posibil să aibă instinct sexual.
Eu cred totuși ca deja unele mame exagerează, in sensul ca am văzut cum si-au alăptat copiii,iar apoi si-au lăsat sănii descoperiți și un minut de parcă ar fi uitat să-și ridice bluza. Plus ca am observat ca dacă copiii sunt alăptați în cadrul spațiului de joacă unde toți sunt familiarizați cu alăptarea, nimeni nu se uita indiferent de sex
Cam aici ma situez si eu! Nu ma pot pune inca in pielea unei femei care alpteaza dar ma pot raporta la cateva „incidente” din familie! Consider alaptatul normal si nu ma „ataca” vizual vederea unui san (am si eu o pereche) totusi consider ca in anumite circumstante mamele care alapteaza sau se mulg ar trebui sa o faca cu un pic de discretie! Concret! mergem la colindat la niste veri, cantam in fata usi, ne deschide gazda si intram fix in houl/bucatarie unde se mulgea de zor verisoara cu ambii sani la vedere (nu e k in conditiile in care ne-a auzit colindand cateva minute de cealalta parte a usii) era clar ca urma sa intram inauntru si nu eram putini ,8 pers (apartamentul avea 4 camere, deci chiar nu era cazul sa ne „intampine” si ea fix in momentul in care avea treaba!) Alt caz, mergem in vizita la socri, intamplator erau si cumnatii cu piticul acolo, era fix ora mesei copilul isi cerea dreptul, cumnata mea nici mai mult nici mai putin isi ridica bluza scoate ambii sani la vedere, cupleaza copilul si continua discutia! copilul termina de supt dupa ceva vreme, ea ramane asa cu sanii la vedere pana ii atrage al meu sot atentia ca e cazul sa se acopere! K vrei sa-ti arati sanii poarta un decolteu pana la buric nu te opreste nimeni, ai de alaptat copilul fa-o, e perfect natural! dar cel putin arunca o privire in jur ca poate nu e chiar plaja de nudisti si parca scopul era sa manace bb nu sa iti fluturi tu sanii in public! nu odata ne-am nimerit la prieteni sau rude cu copii mici care trebuiau alaptati si marea majoritate daca au avut unde sa se retraga pt alaptata au facut-o, daca nu s-a putut am iesit noi din camera tocmai pt a nu pune mama in ipostaze jenante! dar cele care „uita” sa-si acopere sanii dupa ce au alaptat mi se pare ca intind coarda si uita de bunul simt! la fel de mult ma deranjeaza cand o mama alapteaza si bunicii (ma refer la barbati) fix atunci trebuie ei sa se joace ei cu copiii *(k nu ai mai vazut sani live demult, nu cred ca e fix momentul potrivit sa-ti stresezi nora/fiica/nepoata oricat de deschisa e relatia dintre voi) deci, in orice situatie moderatia e solutia!
E destul de simplu sa rezolvam problema in asa fel incat sa fie bine pt toata lumea. Cand o femeie alapteaza, se acopera si gata. In ziua de azi sunt tot felul de sisteme noi in domeniul acesta. Personal, nu vad ca e in regula sa ne expunem in public. Clar ca puiul mic flamand e important, dar cum am spus si mai sus, ne putem acoperi si astfel evitam tot felul de priviri curioase si ganduri ciudate. Cineva zicea mai sus ca nu se lasa copiii acoperiti. Nu cred, sincer. Daca de mici sunt invatati asa, accepta mai usor cand sunt mai mari.
Ma numesc Roxana si alaptez in public :)) Meli, eu m-am acoperit cu esarfa/geaca/cardigan cand alaptam in parc si era bebelusul pana-n 7-8 luni, Acum la un an jumate se serveste singur si-n Mega Image(bineinteles ca nu-l las, dar isi baga mana-n sutienul meu pan’ la cot), cand suge la san sta si-n picioare si-n fund, se frichine si imi baga mana-n gura sa ma traga de limba….Concluzia? Il alaptez in masina la varsta asta, sau pe o banca super retrasa :)) Copii NU se lasa acoperiti, chiar daca ai incercat sa-i obisnuiesti cand erau mititei tare
Imi place noua serie. De multe ori eu ca o balanta dezechilibrata ma decid greu si sotul expune asa sistemat totul ca decizia e evidenta. Cat despre alaptat: si mie imi place discret de multe ori in sistemul de purtat, cum imi place sa mananc o inghetata fara sa scot limba de un metru oricat de buna e. Metode de acoperit : cred ca cea mai eficienta pe termen lung e sutienul cu capac, esarfa daca nu cumva se joaca bebele cu ea. daca va referiti la acele sorturi atarnate de gat si copilul sub vedem cum poti manevra un bb dupa ce sta in fund, merge samd.
Tin minte in primele luni nici nu am iesit afara mai mult de 30 min – 1 h de frica sa nu cumva sa i se faca foame bebelusei si sa fiu nevoita sa o alaptez in public.
Cu timpul am decoperit hainele de alaptat (exista si de iarna si de vara) prin care , hai sa recunoastem, nu se vede nimic. Doar o minte bolnava ar putea sa fie deranjata de o mama care alapteaza discret.
Da, am o problema cu femeile care isi ridica tricoul ca sa alapteze, isi dau bluza peste umar ca sa scoata sanul sau merg pe strada in manduca cu sanul iesit. Fetelor exista tricouri la hm pentru alaptat. Nu costa o avere. Eu in ele am stat 1 an de zile.
Sau varianta o esarfa multicolora transparenta pusa peste san. Desi nu mascheaza cine stie ce, este un semn ca v-ati gandit sa fiti discrete.
Musamaua de mai sus din link nu mi se pare chiar ok. Copilul se va agita ca nu vede nimic.
Aaaa si mai am o problema cu mamele care isi alapteaza toddlerii la fiecare bubita. Se lovesc in parc, hop sar si copiii la sanul mamei pentru confort si alinare. Mi se pare un obicei de care cu greu scapi….
sa va spun ca socrul meu se găsea sa il drăgăleasca pe asta mic exact când era la sân? Era o distanța foarte mică între nasul lui Si sânul meu….
Andra, trebuie sa impui niste limite. Sunt socata ca sotul tau nu te-a protejat intr-o asemenea situatie, doar asta este rolul lui (si eu eram cam in aceeasi situatie cu soacra mea, care imi spunea ca baietelul meu prefera sa o muste pe ea de san (?!..), pana „am explodat”. Citeam undeva ca stanjeaneala mamei care vine o data cu alaptatul in public, creeaza emotii contradictorii in mintea bebelusului. Copilul simte ca tu nu te simti ok cand ii dai sa manance, dar nu intelege „normele sociale” si crede ca el este de vina. Alaptatul nu este o treaba usoara; pediatrul meu mi-a zis: „daca nu te simti ok sa alaptezi in public, te retragi in masina sau iesi mai putin in primele luni de viata.”
Ca barbat, in situatii obisnuite intotdeauna am fost invatat sa evit privitul direct al sanilor. Nu e frumos sa te uiti in decolteul uneia, nu e frumos sa te uiti la sanii alteia (desi face topless). Se stie faptul ca barbatii sunt atrasi de sani, singurul loc unde pot sa-si faca de cap, fiind dormitorul si partenera.
Asa ca atunci cand ies in parc si cineva alapteaza, parca tot ce am invatat e o minciuna. Eu cred ca stanjeneala de care zicea Robo vine tocmai din contradictia aceasta. Nu e voie, nu e voie si apoi boom…sanul la vedere.
Un articol extrem de bine scris, felicitari!
Cel mai mult mi-a placut ca s-a pomenit despre mamicile cu acea „dorintă de ostentație, de parcă de-abia asteaptă să comenteze cineva ceva legat de alăptatul în public ca să-i poată sări în cap.” Asa este!
Si eu am alaptat in public. Discret. Atenta doar la puiul meu. Nu s-a legat nimeni de mine. Parerea mea este ca nu vezi acele priviri chiorase sau rautacioase decat daca le cauti.
Imi place mult articolul, echilibrat si adecvat. Exista anumite categorii de persoane ce doresc cu orice pret sa le fie recunoscut un anumit comportament, iar asta presupunere o expunere ostentativa si total nepotrivita. Daca iti doresti ca mamele sa alapteze discret nu inseamna ca ai o problema cu alaptatul, ca nu il consideri natural, dimpotriva- uneori discret inseamna intim, inseamna legatura mult mai intensa. Exista multe alte comportamente naturale, fiziologice, firesti, unele ce presupun multa emotie, si totusi nu e in regula sa le facem in public. Sa iei aceasta stanjeneala a publicului ca ceva personal si sa incepi o adevarata lupta pentru alaptat in public si contra alaptarii discrete este deja ceva ce depaseste normalitatea.
Apropo de ce este scris in articol, eu am citit articole in care femeile erau profund jignite ca „publicul” privea in alta parte cand ele alaptau. O mama povestea, intr-un articol, ca s-a simtit minunat cand colegul ei de discutie (si coleg de munca cred) a continuat sa vorbeasca cu ea firesc cat timp ea scotea sanul si mufa copilul, ba chiar a zambit cald si intelegator. A precizat ca ea se simte jignita cand cineva intoarce brusc capul, se fastaceste in mijlocul discutiei, pana la urma ce face ea e asemanator cu a-si turna un pahar cu apa. Asadar, acest tip de femei nu doresc intimitate si discretie, ba chiar doresc sa alapteze in mijlocul incaperii, cu toti de fata, iar acesti „toti” sa se comporte ca in fata celui mai firesc lucru. Ca persoana ce tine mortis sa i se accepte un anumit comportament, trebuie sa accepti ca fireasca si stanjeneala celor din jur.
Recent, ne-am intalnit mai multi parinti de la gradinita. Eram si mame si tati, eu eram cu sotul, copiii se jucau separat. Una dintre mame avea un nou-nascut, il purta si alapta la cerere. Daca ea statea pe scaun si tu in picioare,e puteai vedea foarte bine anumite detalii. Oricum, indiferent cum statea, regulat tragea bluza, aranja copilul, facea tot felul de gesturi din care intuiai cam ce face pe acolo. Toate acestea se petreceau in mijlocul discutiilor, nu se retragea nicaieri ba dimpotriva, parca era mereu in centru. Barbatii de la intalnire erau vizibil jenati si cautau sa se uite in alta directie cand mama respecitva incepea sa isi potriveasca bluza si copilul, desi ea vorbea in continuare nonsalant. Al meu chiar mi-a spus ca se simte jenat, ca nu are o problema cu actul in sine dar nici nu stie cum sa reactioneze, a preferat sa plecam mai repede. De vreo cateva ori chiar s-a vazut mai mult decat era necesar si e oarecum aiurea sa vezi sanii unei mame de la gradi. Nu poti preciza mecanismele exacte prin care te simti jenat, nici nu ar trebui sa le analizezi prea mult, pur si simplu e o situatie in care nu te simti confortabil. Daca te uiti pare ca te uiti prea intens, daca nu te uiti pare ca o jignesti pe mama si tot asa.
Adevarul este ca sanii, in societatea actuala, sunt organe sexuale. Faptul ca este un copil atasat de ele nu le face mai putin sexuale. Numai cate alte denumiri au fost acordate acestora, in toate limbile. Si nu, nu cred ca un barbat ar putea avea aceeasi reactie fata de sani pe care o are fata de biberoanele din supermarket. Avand in vedere atractia barbatului, automat si majoritatea femeilor au o reactie aparent neasteptata din partea unei femei, de a-si proteja barbatul de vederea unor „balcoane”, cu sau fara copil atasat. Toate aceste reactii trebuie intelese si acceptate, pana la urma sunt la fel de firesti ca si alaptatul.
Pana la urma, eu nici macar nu inteleg isteria cu alaptatul in public. Alaptatul este, in primul rand, hranire, in al doilea rand sentiment si emotie. Mie mi se pare firesc ca cele doua sa se desfasoare discret, in liniste si intimitate. Eu am hranit copilul cand eram afara, uneori aveam biberon, alteori un biscuite, un borcanel de iaurt. Mereu m-am retras pe o banca ferita, m-am sters pe maini, i-am sters si ei manutele, abia apoi a mancat in liniste, fara sa fie distrasa de alte sunete si imagini, fara sa distragem noi atentia altora. Pur si simplu asa am vazut eu actul hranirii. De cel al atasamentului si iubirii nu cred ca e cazul sa mai vorbesc.
si eu cred ca incarcatura sexuala simbolica a sanilor este mult prea puternica ca sa poata fi ignorata de un barbat doar pentru ca sanii sunt folositi pentru o activitate non-sexuala cum este alaptatul.
adica nu prea vad motive pentru care folosirea lor intr-un mod non-sexual in public sa le anuleze incarcatura asta sexuala si acest argument folosit de mame mi se pare ca tradeaza in subtext o anumita problema de acceptare de sine ca fiinta sexuala. Ceva de genul „eu sunt fiinta sexuala doar cand vreau eu, nu cand vrea cel care ma priveste”
daca acest argument ar fi valid, ducand lucrurile la absurd, as putea sa intreb urmatorul lucru: ar fi ok ca un barbat sa-si scoata penisul din panataloni daca, de exemplu, i-ar fi cald? adica nici nu urineaza, nici nu e in erectie, pur si simplu ii e cald si asa cum isi sufleca manecile de la camasa daca ii este cald ar putea sa-si scoata la racoare si alte elemente.
bineinteles, perspectiva unui asemenea gest este absolut pasibila de inchisoare, ceea ce demonstreaza, cred eu, ca schimbarea temporara a modului de folosire a unui organ sexual nu il face mai putin sexual.
:))))) Buna asta cu penisul:))) Am avut instant o viziune cu barbati care merg pe strada cu penisul scos la plimbare:)))
frumos si echilibrat comentariul. si eu sunt de parere ca alaptatul in public a devenit subiect de controversa numai dupa ce a aparut mult activism si ostentatie in jurul lui, se doreste aprobarea explicita, cu aplauze a unui act firesc. si eu am alaptat in public, dar mi-am cautat un loc mai retras sau m-am intors cu spatele si mi-am vazut de treaba mea, nu am asteptat si nu m-a interesat daca lumea se uita la mine cu simpatie sau dau ochii peste cap.
Eu zic că sânii sunt organe sexuale oricum, nu numai în societatea actuală.
Eu alaptez in public oriunde se intampla sa ii vina copilasului chef de san, deci pot fi locuri mai ferite sau mai aglomerate. Nu ma simt mereu confortabil in public, nu am haine speciale de alaptat, dar puiul meu este pe primul loc. Am avut parte de priviri insistente, de intors de capete surprinse, dar si de zambete si de intors privirea in alta parte. Alaptez in fata barbatilor din familie (socrul meu, cumnatii mei). La inceput se simteau stanjeniti si plecau din zona, dar acum este ceva obisnuit si pentru ei (baietelul meu are 1 an si o luna). Am un nepotel de 2 ani si ceva (a fost alaptat doar vreo trei luni) care imi spune de fiecare data cand ma vede „ai titica?” si intinde manutele spre sani 🙂 iar atunci cand ma vede alaptand se uita zambind la noi doi.
Sotul meu … nu stiu ce gandeste, nu l-am intrebat. Cert este ca nu se opune in niciun fel ca eu sa alaptez in public, oriunde ne-am afla. Am alaptat cu el alaturi si in resturant si pe plaja si cu copilul in sistem pe faleza super aglomerata.
E penibil!
Sotul meu prefera sa nu alaptez in public…nu-i place si gata! „Hai in masina”, „mai asteapta putin”, „in niciun caz in restaurant/terasa”… Bineinteles ca de fiecare data urgenta nu era prea mare si am incercat sa-i fac si lui pe plac… cand au fost situatii in care nu am putut amana sau gasi alt loc, am alaptat si el a facut ture-ture pe langa noi sa ne protejeze si sa spulbere orice privire ar fi putut sa ne deranjeze…Mentionez ca eu alaptez fara probleme, discret, daca sunt doar eu cu fetita afara…
Binevenit articolul, putem face si propuneri de teme? De exemplu pe mine ma intereseaza parerea barbatului despreeee… abstinenta sexuala post natala. 🙂
exista si aceasta tema pe lista de teme propuse, o sa incerc sa scriu ceva despre, desi momentan imi vine greu sa ma gandesc la mai mult de 5 cuvinte: „o parere nu tocmai buna”
:))
Citeam de curand un articol despre acest subiect 🙂 scria:” in primul an dupa nastere femeile au chef de sex la fel cum au chef de scris declaratia pe venit, dar nu va faceti griji, studiile arata ca si barbatii simt la fel” 🙂 ))) sotul meu zice ca nu poate confirma asa ceva si se intreba de studii sunt domnule astea !!! 🙂 ))))
nu`s barbat dar pot baga mana in foc ca parerea despre abstinenta sexuala post natala e destul de proasta.
nu e rau pentru un inceput de articol. pe urma va trebui sa detaliezi de ce nu e tocmai buna. asa, pe intelesul femeilor nedormite, nemancate, nespalate. 🙂
Si ne..:))
Sau, Robo, poti sa ne povestesti despre viata intima cu doi copii, cea mai mare provocare. De multe ori vrei, dar nu poti de copii, iar cand poti nu mai vrei ca te-a luat somnul. Iar cand vrei si poti INTOTDEAUNA se aude un copil.
Revenind la subiect, eu alaptez de vreo 3 ani (2 copii, nu in tandem). La inceput aveam o jena cand alaptam in public, vreo doua luni chiar m-am muls si luam biberon cu mine cand ieseam iar apoi…mi-a trecut.
Cred ca este de bun simt sa incerci sa fi discreta, eu am sanii foarte mari si nu cred ca e chiar ok sa ii etalez peste tot. Dar nu folosesc nici esarfa, nici haine de alaptat (am avut la primul copil si au fost ff bune) si nici nu ma intorc cu spatele cand alaptez. Incerc totusi sa fiu discreta.
Cea mai buna replica am citit-o la un moment dat pe un blog…apropo se salile de alaptat din malluri sau alte locuri. De ce sa ii dai copilului sa manance langa sau chiar la toaleta? Tie ti-ar placea sa mananci acolo? Copilului mai amre i-ai da sa manance acolo, dar sotului?
Eu cred ca alaptand (discret) in public acest lucru incepe sa fie vazut ca ceva normal de catre viitoare mamici, de catre fetite care vor deveni adulti. E pur si simplu natural.
Iar cu barbatii deranjati de asta….sa nu se uite. 🙂 Uneori ma deranjeaza si pe mine cineva care vorbeste cu gura plina sau mananca pufuleti in fata copilului meu, sau ciocolata etc etc. Incerc sa evit si gata.
care viata intima cu (doi) copii?
poate vrei sa spui „vietile intime cu (doi) copii”, in sensul ca fiecare parinte are o viata intima separata, a lui cu el insusi :))
da, asta am vrut sa spun :). Ati vazut filmul „sex tape”? In prima parte exact despre asta e vorba, m-am regasit complet. Parintii isi faceau planuri pentru momentele lor…joi, cand vine mama sa stea cu copiii (desi nu prea merge cu soacra in casa, sa fim seriosi).
Mie mi se pare ca acesti copii au un instinct de aparare impotriva altor frati nenascuti…incredibil. Cum te apropii de sot sau sotie, copilul cel mic vrea lapte, cel mare viseaza urat sau face pipi…gasesc ei ceva de facut, chiar si noaptea tarziu sau dimineata devreme. Cred ca au un radar 🙂
Salila alea sunt….pentru alaptat???Eu am crezut ca sunt pentru a-l schimba pe bebe de caca….si cam atat!
si eu sunt mai pudica si am cautat un spatiu retras pt alaptat. Evident ca am gasit – e suficienta o masina sau o banca, un gest de intors cu spatele, o esarfa mai larga etc.
Cat despre expusul sanilor in public, intrebare catre barbati: dar de tipele care si le arata in push up-uri ce parere aveti?
Nevoia de atentie???? Zic si eu:)
Intrebarea asta o pune atat de multa lume desi eu nu-i vad rostul. Cam ce parere sa aiba un barbat cand vede asa ceva? In cele mai multe cazuri, o parere foarte buna. In functie de situatie si persoana, te poti holba in voie, poti face complimente si glumite, poate chiar cere un nr de telefon. E ok sa faci asta in cazul unui san de care este atasat un copil? Cele mai multe mame ce alapteaza considera ca nu, ba chiar li se pare oribil ca un barbat sa se gandeasca la asa ceva. Femeia cu decolteu isi considera sanii ca organe sexuale, asa cum gandesc probabil milioanele de femei ce se supun unor operatii dureroase si riscante pentru a avea sani atragatori. Apoi, brusc, din acei sani incepe sa curga lapte si creierul barbatilor ( dar si al multor femei) trebuie reconfigurat. Sigur, in momentul in care laptele se opreste ar fi bine sa se revina la setarile initiale, fiindca mama are nevoie sa se simta atragatoare sexual vorbind. E oarecum derutanta toata situatia. In fond, cand iti scoti sanul din bluza, scoti un organ sexual – asta este perceptia zilelor in care traim. Vrei sa o schimbi, atunci incepi cu desexualizarea sanilor in general.
excelent raspuns, asta voiam sa zic si eu, ca as avea o parere buna 🙂
dar si aici trebuie facut un comentariu: daca, sa zicem, o colega de serviciu ma asalteaza cu decolteul (de exemplu suntem intr-o intalnire, trebuie sa interactionam etc), tot ma simt stanjenit. In continuare am o parere buna, dar tot ma simt stanjenit.
cred ca motivul este exact deruta de care zice deea: vad niste sani dar stiu ca nu ar trebui sa-i iau drept ceea ce sunt, adica niste sani, fie pentru ca posesoarea alapteaza, fie pentru ca suntem intr-o alta situatie care impune evacuarea erotismului din ecuatie (cum este situatia oficiala a relatiilor la serviciu… ma rog… :)).
acum nu zic ca vai de mine saracii barbati ce greu le este pentru ca asemenea situatii le creeaza disonante cognitive, dar cred ca e bine sa stie cat mai multa lume ce se intampla in capul altora.
Wow, mi se pare tare misogin raspunsul asta, Deea! Sa-ti masori stima de sine ai incercat?
Adica atata vreme cat barbatii au dreptul sa trateze femeia ca pe un obiect (sa chicoteasca, sa ceara un numar de telefon, sa se holbeze) e ok ca femeia sa poarte decolteu, daca femeia NU isi expune sanii intru delectarea masculilor, sa si-si tina imediat la ea in bluza!
Mi se pare o mitocanie teribila.
Nu ai inteles absolut deloc ideea.
ipocritii!! La tv nu e nicio problema daca vad vreun fund gol sau niste silicoane, sau la mare, niste dudui topless!
Cum s-a schimbat raportul dintre sani si sotii dvs. in timpul actului sexual? Sotul meu ii evita 🙂 sau ii pupa părintește. Sunt singura in aceasta situatie?
Eu stiu un cuplu in care sotul a fost aproape traumatizat de perioada alaptarii. Nu a fost o problema pe care sa si-o fi pus inainte de sarcina si nastere, nu stiu daca macar avea vreo parere despre alaptat. Pur si simplu, cand si-a vazut sotia cu sanul in gura altei fiinte( chiar daca propriul copil de nici 3kg) a avut emotii si ganduri neplacute si neadecvate. Sigur, daca e sa facem psihanaliza situatia ar fi avut o cauza si sigur o rezolvare, dar cand se suprapun nopti nedormite, colici, stress nu prea stai sa analizezi si sa repari. Din fericire pentru acel cuplu nici mama nu s-a impacat cu alaptatul asa ca a renuntat destul de usor, recunoscand ca a avut un sentiment de usurare cand, intr-o zi, nu a mai curs nimic. Sunt convinsa ca astfel de cazuri exista, doar ca prea putini vorbesc despre ele. Stiu barbati ce nu au vrut sa faca sex in perioada de alaptare, stiu unii ce doreau ca sotia sa poarte sutien in timpul momentelor intime. Sigur , e posibil sa aiba legatura cu anumite perceptii eronate, cu situatii concrete din copilarie, dar e greu sa vezi unde este problema daca lumea incepe cu „huo, degeneratul”.
La noi ii evita pentru ca l-am rugat eu sa o faca. Daca trece prin zona sanilor ma gandesc automat la bebe si mi se duce tot entuziasmul. Cat o sa alaptez cred ca asa va fi. M-as simti ciudat sa traga sotul de ei pe unde a fost bebe. Nu cred ca s-a schimbat perceptia lui cat a mea.
🙂 si pentru noi a fost ciudat la inceput! cel putin cateva luni! am preferat sa port sutien in timpul partidei de sex pana m-am acomodat cu noua situatie…
„Și mai fac și eforturi ca să nu pară că fac eforturi să nu mă uit.” :))))) I know that feeling !
Eu zic sa nu faceti eforturi prea mari,ca oricat ati masca, noi femeile oricum sesizam cand sunteti stanjeniti:))))))
Parca nu ma suntem in stare sa gandim rational…am ajuns ca orice asemenea subiect sa nasca nenumarate controverse…
Alaptatul este firesc si fiziologic, dar tine de intimitate.Si nevoia de a urina este fiziologica si toata lumea o face ,dar asta nu inseamna ca ne facem nevoile pe ori si unde ne apuca.
A-ti alapta copilul in fata socrului, cumnatului , altor barbati expunandu-te in toata splendoarea,eu zic ca tine de bunul simt sau mai bine zis de lipsa acestuia.Nu este vorba falsa pudoare , ci doar de un minim de intimitate si confort atat pentru tine, ca mama, cat si pentru cei care se intampla sa fie pe langa tine.
Chiar ma intrebam cand o sa apara comparatia alaptatului cu celelalte nevoi fiziologice:)))
Ce-i drept is destul de asemanatoare intre ele:)))
nu cred ca paralela era cu nevoile fiziologice, ci cu alte „acte firesti si fiziologice”, printre care au fost date ca exemplu asa numitele „nevoi fiziologice”.
un alt act firesc si fiziologic, dar care totusi este netolerat de societate este transpiratia.
eu cred ca comparatia facuta de Mihaela se sustine, am vrut sa o fac si eu initial in articol.
Total de-acord.
E doar amuzanta comparatia,atata tot:)(fara nicio rautate):)
Mihaela, sunt de acord cu tine partial. Dar ce faci daca esti in vizita la cineva si nu iti ofera un spatiu, unde sa ai intimitatea dorita?
Nu exista alta camera, bucataria este ocupata de alti invitati, etc? Si bebelusul iti plange de foame? In plus, TOATA lumea insista ca este ok sa alaptezi?
Caz real: sunt in vizita la familia sotului, toti crescuti si educati sa zicem mai „libertin” in ceea ce priveste expunerea corpului; in schimb, eu am fost crescuta mai pudic, mi-e jena sa imi expun sanii, chiar si pentru alaptat. Toti insista ca este ok sa alaptez, eu insist ca vreau un spatiu rezervat, dar nu exista, toata lumea este cu gura pe tine, bebelusul incepe sa planga de foame, sotul tace ca melcul, ma intorc intr-un colt de camera, cu soacra uitandu-se peste umarul meu, desi ii spun sa nu o faca si ma simt atat de inconfortabil si jenata ca PAC mi se opreste laptele.
Nu exista un raspuns sau comportament standard in ceea ce priveste alaptatul. Totul depinde de educatia primita si de circumstante.
Mda, adevarul e ca ridici o problema cu care se confrunta enorm de multe mame ce au copii mici de alaptat: camere PLINE de alti oameni, camerele de alaturi pline si ele de alti oameni!…
alaptatul e un lucru normal dar ma enerveaza unele femei care`si fac titlu de glorie din asta. nu esti mai femeie sau mai mama daca scoti ochii tuturor ca alaptezi, daca`ti pui poze pe facebook cu copilul la san, daca stai in mijlocul mall`ului si`ti faci treaba si te superi ca oamenii se uita. e un lucru natural care trebuie facut…cu naturalete. atat.
Stiti ca exista si concurs de miss mama alaptand? 🙂 http://lionmentor.ro/eveniment/miss-alaptare-romania/19-eveniment/150-miss-alaptare-romania-2015
Corpul sau ma rog, anumite parti ale corpului vor fi intotdeauna considerate sexuale, indiferent de ceea ce faci sau nu, cu ele. Drept urmare, vederea unui san ce este supus unei activitati diferite de ceea ce facem noi in mod normal (ma refer aici la barbati sau la femeile care nu au alaptat vreodata), este inhibatorie. Si este normal. Ca unii reactioneaza in mod sexual (sa fim seriosi, un „bunic” sau socru ce gadila copilul cand tu il alaptezi te hartuieste sexual si vrea sa puna mana pe tine, nu pe copil) este ceva anormal. Dar tot anormal este si sa alaptezi in fata tuturor ca si cum ti-ai sufla nasul si sa nu intelegi de ce altora li se pare ciudat. Daca am fi la o „sezatoare” in care sunt 5 mame si toate alapteaza, este o activitate normala cu care toate sunt obisnuite si nimic nu este ciudat.
Incep sa ma simt vinovata ca acum un an am intalnit o cunostinta care alapta si am inceput o discutie fara sa imi treaca prin cap ca ar putea sa se simta stanjenita.
Peste cam luna imi vine randul si mie si m-am gandit ca dupa ce mufez copilul cat pot de discret o sa fie destul de acoperit sanul cat sa pot sa alaptez oriunde (am si sanii destul de mici). In niciun caz nu voi alapta la baie si nu-l voi acoperi pe bebe.
Dar eu ma simt parca mai stanjenita in prezenta unor barbati cunoscuti (fie familie sau prieteni) decat a necunoscutilor de pe strada.
La mine e taman invers, eu ma simt tare aiurea sa alaptez in public pe cand sotul cand il aud haide domne mufeaza-l odata ca nu se uita nimeni, ma ia cu transpiratii. Chiar daca si acum la 1 an si 4 luni am strangeri de inima cand stiu ca trebuie sa alaptez puslamaua, asta nu inseamna ca nu am facut-o in n locuri in oras, dar tot am o senzatie ciudata in burta ca nu e chiar ceea ce imi doresc cand sunt prin oras. Tati in schimb nu intelege neam ce atata fofilare, ce atatea scheme si schemutze, de cateodata chiar ma ratoiesc la el sa traga masina mai aproape sa ma bag acolo sau sa stea cu nr1 sa bag nr2 la mufat intr-un loc ferit. Chiar l-am intrebat de cateva ori, ma dar daca eu ti-as zice hai da chilotu’ jos vorba aia, tot asa nonsalant ai actiona cum ma indemni pe mine?
El e mereu de parerea ca decat sa stea copilul nemufat sa inceapa sa urle sa scoale juma de populatie din locul respectiv mai bine „mufarea repede cheia marilor succese” am incheiat citatul. Nici eu nu suport hop tzop scoate boob-ul si incerc sa gasesc locuri retrase, pozitii ferite, spatii special amenajate dar s-a mai intamplat ca asta sa nu se poata…gen pe plaja unde chiar nu aveam unde sa ma „ascund” si nici sa ma acopar ca tragea puslamaua de esarfe, cercefele, prosoape si le arunca prin vecini asa ca mi-am pus ochelarii de soare pe nas, l-am lasat sa se desfasoare si m-am rugat sa nu ma tecunoasca vreun cunoscut taman pe plaja 😛 Asta e cateodata desperate times call for desperate measures…bine ca e tati mai nonsalant ca noi 🙂
Puşlama? Cum sa iti numesti copilul chiar asa.. puşlama? Ma ingrozesc anumite apelative pe care le folosesc unele mame pt copiii lor.Banuiesc ca ai dorit sa dai o nota de umor comentariului tau prin folosirea acestui apelativ, dar mie mi se pare inadecvat si oribil sa-i spui unui copil de 1 an si ceva ..puşlama,mai ales tu ca mama!!…Poate nu cunosti sensul cuvantului „puşlama” , poti trage totusi o privire in DEX cand ai timp.
Numai bine in rest.
Bravo! Mie si cuvantul ” mufare/mufa” mi se pare deplasat!
Oare sotul ii spune tot asa:hai sa te mufez??
Un pic mai mult umor si mai putin atata luat in serios nu ar strica.
Mie mi se pare deplasat si revoltator ca iti permiti tu sa ii spui cuiva CUM sa (nu) isi alinte copilul, mai ales cand era evident un alint, spus cu drag! FUCK OFF!
cu riscul sa nu-mi fie publicat comentariul.
Ceva mai nesimtit de atat nu am citit niciodata. Pana unde poate merge tupeul si infumurarea oamenilor!
Corect, dacă nu ii zice bebe, bubulina, minunea sau bucata de rai întrupat din mine și sufletul meu pereche, probabil ca e o mama oribila care nu își iubește copilul. Foarte corect.
eu sunt proaspata mamica a unui bebe de 2 luni. pana acum nu am avut iesiri prea multe in care sa fie nevoie de alaptat, deoarece stam la aer in curte si nu e nevoie de iesit in parc. in schimb cand am fost la medic am luat biberon cu lapte muls (explicatie pt carcotasi – ca sa nu dureze o ora masa, sa termine mai repede portia de lapte) si cand am mers la bunici am alaptat.
problema sau mai bine zis intrebarea mea este: cum se poate alapta in magazin, din mers?!?!? eu am fost nevoita de cateva ori sa merg cu bebe mufat de la canapea in bucatarie dupa un pahar cu apa…si s-a demufat de cateva ori in 10 metri si a inceput sa faca scandal. vad ca si daca ma foiesc pe canapea sau noaptea in pat are tendinta sa scape sanul si sa se supere ca am schimbat pozitia.
am incercat sa alaptez in wrap cand eram plecat dar nu prea i-a placut. cu chestii peste cap am vazut ca nu e ok inca de la maternitate cand ii cadeau peste fata aripile camasilor de spital. adica pe bebe nu il deranja, dar ma enerva pe mine ca nu ii vad capul si nu vad cum suge.
asa ca repet nelamurirea…alaptat din mers?
mai degraba inteleg sa te opresti undeva in magazin sau sa te asezi pe carucior sau pe un scaun la raionul mobila si sa alaptezi bebelusul. asa cum mie imi place sa stau jos sau pe loc cand mananc, asa mi se pare ca tb sa stai si cu bebe intr-un loc. cine oare poate sa manance ciorba sau felul doi in timp ce se plimba? (carcotasii vor zice de covrigul sau merdeneaua mancate din mers – dar alea nu sunt masa principala, ci doar gustari care potolesc foamea pana ajungi sa iei masa. iar pe bebe nu il poti servi cu o gustare sa ii potolesti foamea pana ajungi acasa sau intr-un loc unde sa poti sa fii relaxat – cel putin al meu urla pana isi face plinul daca isi intrerupe sesiunea de supt)
mai ramane de vazut cum eructeaza bebe in magazin – tot din mers? in timp ce mama pune cumparaturile pe banda? 😛 (just being a little mean here)
Problema asta cu alaptatul, daca citesti cu atentie toate comentariile, este complexa rau de tot. Desi majoritatea sustin alaptatul oriunde si oricand deoarece este dreptul copilului de a manca cand ii este foame si nu e corect ca cineva sa iti impuna sa il tii flamand, vei constata din comentarii ca nu e vorba doar de masa principala a copilului, ci doar de un san in gura lui. Multe mame recunosc ca sanul este alinare pentru copil, ca acolo se repede cand este speriat, frustrat, obosit. Apropo de supermarketuri, din foarte multe motive eu am evitat sa imi duc copilul pe acolo. Pana la 6 luni nu a calcat in asa ceva ( si in niciun fel de spatiu public inchis) din motive de siguranta si sanatate. Dupa 6 luni am luat-o doar cand era absolut inevitabil. Asadar, in perioada in care copilul mananca la cerere si doar de la san nu prea ai de ce sa fii in supermarket, restaurant, mall. Dupa aceasta varsta, mai ales dupa 1 an, sa spui ca daca nu dai copilului san imediat cum plange inseamna ca il lasi sa moara de foame este exagerat. Era un comentariu si despre copilul de 1 an jumatate ce dorea san in supermarket, copiii la varsta aceea au program de masa, sunt diversificati, beau apa. Sanul este probabil cea mai comoda metoda de a alina copilul, pentru mama. Exista inclusiv in pozele din linkul de mai sus ( cel cu miss mama ce alapteaza) o poza cu mama ce merge in supermarket cu sanul in afara bluzei, iar copilul, maricel, probabil se serveste ocazional, nu neaparat de foame. Iar astfel de situatii cred ca sunt cele „delicate”. Citisem pe un alt blog un comentariu ce spunea ca e trist ca singurul mod in care o mama ii poate oferi afectiune si siguranta copilului ( mai ales trecut de o anumita varsta) este bagandu-i un sfarc in gura. Pare dur si deplasat comentariul, dar pe undeva asa gandeste foarte multa lume.
Da, chiar de ce sunt proaste mamele alea si nu infunda copilul cu suzeta sau cu altceva? No, pai ca sa stii ptr ca nu ai alaptat ptelungit si nu stii despre ce e vorba, atunci cand vrea san ptr linistire nu ii ajunge nici cantece, jocuri, jucarii, pupat sau altceva. Dar ptr ca e acceptabil sa bagi suzeta pe gatul copilului… Ipocrizie
Prea putin conteaza ce si cum am facut eu. In comentariu am delimitat alaptarea ca si mod unic de hranire(adica copil sub 6 luni) de alaptarea ca si metoda de alinare al unui copil mai mare de 1 an. Din cate cate stiu eu, majoritatea femeilor sunt deja la munca cand face copilul 1 an ( nu ma refer doar la Romania), asta inseamna ca acel copil mai are pe cineva in preajma, cineva ce clar nu poseda sanul corect. Oare cum se descurca acei ingrijitori? Daca copilul ar fi intre rafturile supermarketurilor cu tatal ( repet, nu mi se pare oricum o idee buna sa porti copilul in supermarketuri si e firesc sa devina agitat, nervos), cum ar face fata acesta unei situatii in care mama doar si-ar scoate sanul? Nu poate exista un ” the next best thing”, special pentru astfel de situatii? Pana la urma, ma intreb, apropo de copiii maricei ce una-doua ridica bluza mamei in public si se servesc: e in regula sa accepti acest comportament? Pana la ce varsta? Inteleg ca la 2 ani inca e acceptabil, este si la 3, si la 5 ani? Mama cand isi poate recupera corpul, sa ii apartina doar ei si nu copilului? E in regula, de exemplu, ca copilul sa ii dea si pantalonii jos, daca asa ii vine? Copilul nu trebuie sa invete, odata cu varsta, ca anumite parti intime nu se expun? Nu pentru ca ar fi ceva in neregula sau rusinos cu ele, ci pentru ca tin de intimitate, de regulile societatii pana la urma. E in regula sa iti dezbraci mama cand esti doar tu cu ea, poate e in regula si cand sunt rude apropiate de fata ( mama decide exact cine), dar e preferabil sa nu ii expui sanii de fata cu necunoscuti, cu seful ei, cu subalterni, cu parintii colegilor de la gradinita.
Cand eram in primul an de studentie, avem doi colegi mai mari ce „detineau” o minune de copil de doi anisori. Copil alaptat destul de lejer si degajat. Nu numai ca mama era despuiata in orice situatie, dar copilul avea obiceiul sa verifice orice alta femeie venea in contact cu el. De fiecare data cand ne vedeam trebuia sa am grija la decolteu, noroc ca o luam si eu mai in gluma. La vreo doua femei ce le-au trecut pragul a reusit sa se si mufeze pentru a verifica daca e ceva acolo. Tatal radea si il incuraja, spunea ca atatea „titi” nu a vazut de cand e el, noroc cu fecioru’. Asa, intre cunoscuti, mai ales la varste tinere, iei lucrurile in gluma si treci peste unele situatii jenante, dar trebuie sa respecti totusi cateva norme sociale, daca tot traiesti „cu lumea”. Asa cum si pipi il inveti sa faca intr-un anumit loc, intr-un anumit fel, desi poate ii vine fix in mijlocul magazinului- dupa o varsta poate intelege ca trebuie sa aiba rabdare pana ajunge la o toaleta. Inteleg ca , referitor la atasatul la san, exista situatii in care chiar e nevoie sa ii oferi cea mai mare alinare posibila ( la medic, in perioade de spitalizare, in situatii neprevazute in care s-a speriat foarte tare) si atunci putin iti pasa de cei din jur, e o situatie de urgenta, puiul tau sufera si ii oferi ce ai tu mai bun, chit ca se arunca si cu rosii in tine. De aici pana la a ii tine sanul in gura numai ca sa iti faci cumparaturile in liniste mi se pare cale lunga.
Ca incheiere, nu mi se pare corecta aluzia la suzeta. Tocmai aici e problema, in razboiul asta permanent pe care unele supermame tin sa-l poarte. In discutia despre alaptat cu public ai voie sa te bagi doar daca ai alaptat prelungit, altfel esti doar o nebuna ce nu are copii, sau, mai rau, o mama denaturata- din aia ce a pus oribila si traumatizanta suzeta copilului in gura.
Nu ar fi cel mai simplu sa nu te duci cu bebele in magazin? Sau sa il iei in caz de urgenta doar cand e doar satul? Nu e prioritar programul copilului in fata umblatului prin magazine??? Zic si eu…
Nu ar fi mult mai simplu sa nu iei copilul la magazin? Sau sa il iei cand e satul, daca e chiar urgent sa mergi la magazin? Nu e prioritar programul bebelusului in fata plimbatului prin magazine???
Marea problema a existentei noastre este ca suntem spalati pe creier si traim un prezent continuu in care ” normalul” si anormalul de este dat de „valorile” pe care le regasim in filme si pe internet. Daca un individ vede sani doar in pornografie, este firesc sa gaseasca nefiresc candidul alaptat! In schim cei ce cunosc isotria, valorile, importanta si legatura de sange a alaptatului vor gandi alt fel!
Din punctul de vedere al unei mame de baiat de 10 luni, nu am nimic împotriva alaptatului in public. Insa, de rusine cred, eu nu am facut-o aproape deloc (doar dupa vaccinuri, ca sa-i alin durerea). Mi-am facut programul in asa fel incat sa evit acest lucru. Pana la 6 luni, ieseam la plimbare dupa una din mese si nu plecam foarte departe de casa ( max 15 min distanta). Cand aveam drumuri mai lungi, mergeam cu masina si oriunde as fi fost ma bagam in masina sa-l alaptez. Intamplarea face sa avem geamuri fumurii si era foarte confortabil pt mine.
Acum, la 10 luni, luam întotdeauna cu noi mancarica (piure, banana, biscuite etc.) si apa.
Eu cred ca sunt mai pudica si de asta am procedat astfel, dar concluzia mea este ca pana pe la 6 luni este perfect ok sa poti alapta si in public (dar intr-un loc mai retras, daca se poate). Dar dupa 6 luni cand copilul este diversificat, ar trebuie sa evitam lucrul asta, pentru ca pana la urma, este ceva minunat intre tine si copilul tau si de ce sa-i stanjenim pe ceilalti?
De voie, de nevoie, am cam alăptat prin toate spatiile publice posibile. Afara, cât era foarte mica. Încercam sa o scot după masa, ca sa evit complicațiile cu alaptatul afara, dar evident ca nu se potrivea. Dar n-am primit nici măcar un comentariu deplasat și de foarte multe ori mi-am dat seama ca putina lume chiar vede ca alăptez.
În spatiile alea de la Mall, care sunt tot lângă toaleta și put îngrozitor. Unde copilul n-a vrut, ca nu e prost sa mănânce în mirosul ala. În Mall sau supermarket nici nu am încercat, mai bine am ieșit ca ar fi fost dezastru. În sistem de purtat de vreo 2 ori cu priviri mirate, dar eram disperata.
Nu mi-a fost rușine niciodată sa alăptez, dar am și încercat sa fiu discreta. Pentru ca, deși mi-e greu sa înțeleg, mulți sunt deranjați de asta și nu ca m-ar fi interesat, dar probabil mi-aș fi stricat ziua dacă m-ar fi abordat vreunul.
Și da, cred ca bărbații sunt puțin contrariați de ce sa simtă. Soțul era mereu f agitat când trebuia sa fac asta, dar mai agitat era copilul dacă nu o făceam…
Omul, cum ii spui tu, scrie mult mai bine ca tine si muuuullllttt mai documentat. Fara suparare! Efectiv nu pot sa cred ca este functionar bancar.
https://www.facebook.com/TrollStationTSYT/videos/1749365411945613/
https://www.youtube.com/watch?v=6XXEAoZmv1s
interesant.
deci presupozitia mea ca lumea, adica barbatii, sunt stanjeniti de alaptarea in public se pare ca e corecta.
Fara suparare dar unele dintre voi chiar exagereaza! Alaptatul este ceva intim nu se face in piata, in parc, in magazine, etc. Ce ar fi sa vada barbatii si baietii toate mamele cu copii cu tatele pe afara? Exagerati si cand luati sotii cu voi in maternitate si nasteti de fata cu ei. O sa realizati abia cand va lasa pt alta. Nu sunt pudica chiar deloc dar sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. Chiar daca iti este barbat nu trebuie sa te vada in nu stiu ce ipostaze aiurea, sa te auda cand tragi un part, cand tipi de durere ca fuge de tine mancand nori! Eu asa vad lucrurile si din experienta cred ca le vad bine. Poate pe moment o sa va supere ce am spus dar analizand o sa vedeti ca am dreptate. Barbatii au si ei intimitatea lor cu colegii, cu prietenii si nu va iau pe voi dupa ei sau sa va povesteasca cand fac pipi unul langa altul.
S-a ajuns deja la niște discuții din ce in ce mai exagerate. Putina decenta nu strica, când eram mici numai țigăncile stăteau atârnate cu copiii ca maimuțele. Se poate alăpta in public fără sa deranjezi pe nimeni, o batistiuta, cărutul in fata ori un loc un pic mai retras….nu cred ca se sufoca bebele de la o batistuta sau eșarfa. Haideți sa nu ne facem un titlu de glorie din alăptat, femeile alăptează dintotdeauna, este ceva normal si natural totodata! Tot valul asta de discuții fără niciun substrat cred ca rezulta din prea mult stat acasă degeaba.
E penibil!