E foarte curajos băiatul meu!
E deosebit de curajos cînd se avîntă la vale pe scări, uitînd că el nici să meargă de unul singur nu știe încă prea bine.
E incredibil de curajos cînd fură de pe masă cuțitul de întins pateul de casă și-l degustă tacticos, ascuns sub scaun.
E curajos și cînd trece pragul balconului singur, privindu-mă mîndru în timp ce trece razant de ghiveciul cu cactuși care abia așteaptă să-și înfigă țepii în bulanele lui grase.
E prea curajos și cînd insistă să rămînă singur în lift, ca să se poată juca doar el la butoane.
Și cînd vrea să-și tragă în cap toate paharele și farfuriile cu ghiveci de pe masă.
Cînd vrea să manevreze el singur mixerul de carne și mașina de înghețată.
Cînd se scobește între dinți cu șurubelnița lui tată-său.
Cînd insistă să se urce pe bicicleta suroră-sii, reușind să și-o tragă în cap.
Cînd se ascunde după rufele puse la uscat și dă cu capul de picioarele uscătorului, dar nu plînge, că deh, e extrem de curajos.
Cînd vrea mai tare, șiii mai taaare în leagăn.
Cînd vrea să mănînce ciorba cu furculița cea mare de inox, că astea micile de plastic de la Ikea sînt pentru bebeluși.
E curajos băiatul meu la un an și o lună.
Mai puțin însă cînd pornește mașina de spălat. Atunci i se așterne pe moacă o figură disperată, sare cu viteza luminii în brațele mumă-sii și-i dă pinteni să se îndepărteze mai repede de mecanismul infernal care tremură din toate țîțînile și învîrte drăcește lucruri. De acolo de sus, din brațe, privește de după umăr, cu un singur ochi, dușmanul. Ultima frontieră pentru băiețelul meu curajos, mașina de spălat rufe.
Sursa foto: băiețel curajos via Shutterstock.com
Ahahaha. Foarte haios baietelul tau. Acum imi dau seama ca singurul lucru de care se teme puiul meu e stranutul lui ta-su. Stii cum sare la mine in brate???? Instant! Si sta asa lipit ceva vreme pana trece frica:)
Filmează-l, Miruna! Știu că e mai greu, nu poți strănuta la comandă.
Îmi aduc aminte că am văzut pe Youtube un filmuleț cu bebeluși speriați de strănuturi…
La noi masina de spalat rufe e „televizor”, asa i-am zis de cand era mica. Ar sta acolo mult sa se uite cum se invart hainele, batand in geam si vorbind foarte serioasa.
Frica momentan nu prea are, e un matisor mic si curajos de 11luni.
La noi masina de spalat e zgomotul alb pentru somn, mai ales pe caldurile astea cand in baie e si putin mai racoare decat in restul casei.
Asta cu fricile vs. curaj îmi aduce aminte cu amuzament de copilărie. Mie mi-a fost frică de aspirator. Și când mama nu voia ca eu să ajung undeva (de pildă, la TV) poc punea aspiratorul în fața acelui obiect. Dar la sora mea i-a fost frică de fulgii din pernă :)). Când făcea multe năzbâtii (era argintul viu, oboseai doar privind-o), mama scotea unealta periculoasă cu care se potolea surioara mea. La Prâslea meu îi e frică tot de mașina de spălat. Dar îi place cumva să îi fie frică, că vine fugind la mine în brațe și eu îl iau și îi fac declarații spartane cum că o să îl apăr, și atunci îl pufnește râsul. Drăguță postare, am râs un pic (mai mult)
Si surorii mele ii era teama de fulgii din perna!?
Si mie si surorii mele ne era frica de fulgi. Incepeam sa strigam „tulgu, tulgu” ca sa vina mama sa ne scape. Inca mai rad cand imi aduc aminte.
Foarte curajos baiatul tau, numai sa nu pateasca ceva ( Doamne fere!) de la atata curaj. Si al meu e foarte curios si curajos, isi doreste tot ce e periculos, jucariile sunt de forma prin casa. El n-are nicio treaba cu masina de spalat. Cand pornesc aspiratorul vrea sa se urce pe el, asa mult ii place. S-a speriat in schimb cand a dat ta-su niste gauri in pereti, cu bormasina. A pus o moaca de crispat si a inceput sa urle, apoi s-a lipit de mine ca mancarea arsa de oala :)) . La fel a facut si cand i-a lins un caine piciorusul !
Cand eram mica imi era frica de o groaza de chestii: prima, sa merg singura, motiv pt care am mers singura prima data la un an jumate :d, apoi imi mai era frica de aragaz, de apa adanca, de bicicleta si orice sport care implica orice fel de risc ca sa nu mai vorbesc de frica de albine si de ace. Cu frica de apa adanca, de albine si de ace am ramas si acum 😀
Tare simpatic! Si baietelul meu era la fel la 1 an si ceva. Aproape 1 an a durat curiozitatea fata de masina de spalat. De mai multe ori s-a bagat in masina de spalat, curios sa vada cum se invarte cuva. Baietii sunt intr-adevar, curajosi si foarte curiosi 🙂
Al meu e fascinat de tren , insa se sperie cand il aude si chiar se trezeste daca doarme.insa cea mai mare teama o are de mers 🙂
Parcă l-ai descris pe fiul meu,care e mai mic cu două zile decât curajosul tău. Frica cea mai mare,în cazul nostru e mixerul. Numai bine, am scăpat de făcut prăjituri:))
:)) Fetita mea dansa cand pornea masina de spalat. I se parea tot o muzica si invartitul ala zgomotos.
Pentru ea, tot curajul se termina cand latra un caine. Tot asa se urca la gatul meu, strange tare si sopteste ceva incet, incet + „ma-maaa…”
Dragul de el… sa fie din ce in ce mai curajos, ca de restul il apara mama!
Ce dragut 🙂 Ca sa ma laud un pic, si eu am un baietel tare, tare curajos. Uneori mi-as dori sa-i mai fie si teama, caci tare ma tem ca-i lipseste gena asta, a fricii si se baga in tot felul de belele. De la un an jumate are 2 masinute mari, de plastic la care le-a tocit rotile. Dupa cateva luni, taica su i-a cumparat o bicicleta fara pedale pe care la fel o manevreaza intr-un stil…La noi acasa, ca sa ajungi exact in fata casei e o portiune in panta, destul de larga, si isi da drumul la vale cu o viteza de-mi sta inima de fiecare data cand il vad. Are mereu casca, asta e obligatoriu, dar tot mi-e teama. De pe la 2 ani si 3,4 luni a inceput sa mearga pe bicicleta cu pedale, un bmx mic cu roti ajutatoare pe care nu credeam ca o sa il vad pana pe la 3 ani si ceva… Nici vorba, acum are 2 ani si 8 luni si pedaleaza la greu. Noroc ca asta nu coboara asa rapid la vale :)) In rest, suit pe scaune, pe borduri, pe garduri, sarituri pe canapea, de toate. Si enerveaza cumplit daca incercam sa il impiedicam. E atat de sigur pe el ca va reusi. In plus adora motocicletele, avioanele, elicopterele si masinile de curse. Minunat, tre sa ma pregatesc de pe acum :)))
Baietelului nostru tocmai i-a trecut frica de pungile de gunoi :)). In rest e foarte curajos la noi acasa. La socri insa il apuca iar toate fricile. De bibelouri, mileuri, vocea soacra-mii, nu stiu. Nimic nu ii place acolo…
La al meu ii este de „apitoiu”=aspirator. Nu ii este frica, pentru ca si el este un baietel de 1 an si 11 luni deosebit de curajos, dar prefera sa se joace de-a v-ati ascunselea cu acest „mostru galben si urlator care inghite lucruri” si ia sa vezi chestie, monstrul nici nu este in stare sa il gaseasca. 🙂
Ce frumos ai scris.
Parca l-ai descris pe pustiul meu doar ca lui nu ii e frica de masina de spalat ci de babele cu ochelari.
Apropo de masina de spalat, imi povestea sotul ca atunci cand era mic, lui ii placea sa stea in fata masinii de spalat si sa se uite minute in sir la ea cum invarte, cum stoarce etc. Era de-a dreptul vrajit de ea…acum ma uit la baietelul nostru ca are aceeasi ‘pasiune’ ca si tati 🙂
Si piticul meu’adora ‘masina de spalat; si cel mai tare e ca ii place sa o porneasca (pt ca vede!!!! Si a invatat de unde), iar apoi repede repede la mami in brate ca zgomotul il inspaimanta!! Iar peste scari ar zbura dk ar putea!!!