Sfînta mea Sofia

Se pare că azi e Sf. Sofia, noroc că ți-a urat lamulțiani pe Facebook o doamnă dragă, altfel habar n-aveam că azi e ziua ta.

Așa că la mulți ani, floricica mea de aprilie, soarele meu cu dinți rotunzi, domnișoara mea cu ochi de migdale și miros de primăvară.

Sper să nu-ți fie cald azi la grădi cu ghetele alea de iarnă, că au anunțaț iar 32 de grade. Bine că măcar ai fost de acord să renunți la bluza aia de pijama pe care ai purtat-o la grădi trei zile la rînd, de am putut afla fără urmă de îndoială tot ce ai mîncat la prînz și gustare de luni pînă miercuri.

Mă bucur că nu te mai dor fălcuțele (cele ale fundului, pentru cititorii care au ratat episodul trecut despre ele). Săptămîna trecută ai reușit să cazi cu ele într-un cactus. Da, prieteni, se pare că aceasta fază din desene animate nu este ficțiune. Dacă te dai cu trotineta într-un balcon de trei metri pătrați plin cu cactuși, sînt șanse mari să cazi cu fundul în ei. Desigur că a urmat o dramă în cinci acte:
– Actul 1: Urlet.
– Actul 2: Urlet amplificat.
– Actul 3: Scos ace de cactus din fund, la propriu. Cu urlet.
– Actul 4: Mers prin casă de parcă ținea între picioare un porc de 100 de kg. Cu urlet.
– Actul 5: Adormit pe burtă cu fundul echer, cu geamăt și suspine.

A doua zi uitaseși complet, ba chiar m-ai întrebat senină ce s-a întîmplat cu cactusul din balcon, de arată atît de devastat. A căzut peste el un buchet roz de făculțe, ce să se întîmple…

Ieri ai alergat ca bezmetica și te-ai julit, iar, în genunchi. A urmat, ghici ce, exact, o dramă planetară în 100 de acte. Plîns tot drumul, plîns la dezbrăcat, refuz de a face baie, urlat la ales de plasture cu pisicuță, urlat la băut lapte și făcut aerosoli, mers cu piciorul drept ca invalizii, văicăreli și suspine pentru milimetru pătrat de piele rănită.

Alaltăieri te-ai rănit la un deget. Nici pînă azi n-am observat unde anume, deși mi-ai arătat de zeci de ori. Am pus, desigur, plasture mov cu ursuleț, pe care l-ai ales după o jumătate de oră de strategii. Vreme de două zile, degetul a stat în sus ca un trofeu prețios, neatins de apă, haine sau mami.

Știu, e greu cînd ești bolnav. Te țin în brațe și zîmbesc cu capul ascuns în umărul tău, ești foarte simpatică tu, cu buza curbată spre în jos, bărbia tremurîndă, mucii șiroind, cu ochii apoși și volumul la maximum. Abia aștept să te vad la 14 ani (not).

Nu mai pot de dragul tău, cum te-ai urcat tu pe scenă la lansare și nu te-ai dat dusă de-acolo cu nici un chip și ai mers în patru labe printre picioarele divelor de pe scenă și te-ai scobit în nas în timp ce se uitau la noi 500 de oameni pe viu și încă niște sute pe internet și încă niște mii la înregistrare. Uite-așa, să te vadă tot poporul cît ești de liberă și de frumoasă!

La mulți ani, războinica mamii!