Doamnelor, domnilor, mame şi bunici care treceţi p-aici, înainte să vorbim despre bunuri materiale trecătoare şi complet adorabile cum ar fi salopete înflorate, frapiere goale şi cărţi de Amorrrr, vă poftesc să daţi o mînă de ajutor spiritului meu turmentat. Nu vă povestesc acum despre vizitele mele recente la dermatologi şi dentişti, care vizite s-au lăsat cu noi drame în regat. Că vin sărbătările şi e păcat de toate ouăle alea umplute cu maioneză şi inimile umplute cu sentimente pioase. Motivul turmentării este de această dată imposibilitatea de a mă decide în următoarea chestiune de care mă lovesc cam de două ori pe săptămînă: ar trebui să accept propunerea unor firme, agenţii, branduri şi persoane mai mult sau mai puţin publice de a-mi da cu părerea despre ele sau despre produsele lor, la invitaţia lor? Pînă acum am recomandat lucruri pentru că am vrut. Nu am fost constrînsă niciodată de vreun contract, de bani sau de altfel de obligaţii, promisiuni sau cadouri. Sigur că nu se pune problema să recomand lucruri care nu-mi plac. Sper că nu mă bănuiţi că vă cer voie să fiu nesinceră. N-o să accept să scriu posturi doar pentru că primesc la schimb o cremă de corp (sau un set de trei creme) ori o ladă de cozonaci (decît dacă absolut întîmplător cozonacul ăla e suficient de bun cît să mă gîndesc să mă mărit cu el, şi atunci o să scriu exact asta).
Nu ştiu ce să fac. Nu e despre bani. E despre a face diferenţa fără a renunţa la lucrurile în care cred. Despre a ajuta lucrurile bune (pe care poate altfel nu le observ, pentru că mă învîrt în lumi în care lucrurile cu pricina nu-s vizibile) să se separe de restul. Şi da, recunosc, de a face şi altfel de lucruri decît să scriu ca nebuna despre toate lucrurile care mi se zvîrcolesc în cap şi-n suflet.
Votaţi acolo în stînga ce credeţi, vă ia numai o secundă. Mie îmi va lua un secol să mă decid. Pentru că nu-mi plac afacerile, nu ştiu să negociez, nu ltiu să mă vînd, prefer să pierd bani decît să fiu măcar o secundă nesuferită, insistentă sau bănuită de nesinceritate.
Bun, revin la concurs, că simt cum unele dintre voi fierb la foc mic şi deja piuie ca oala sub-presiune. În seara asta anunţ primul cîştigător.
Nu avem un cîştigător la ambele enigme, aşa că premiul cel mare se reportează. Nimeni nu ia şi cartea şi salopeta. Daaar. Cineva ia salopeta. Dacă-i vine.
Gata? Sînteţi pregătite? Bun. Aşadar. Ghicitoarea cea mai simplă, cea despre locul în care am fost. Aţi ghicit mai mulţi, dar prima a fost Doina. Şi pentru că tu ai pus ochiul pe salopeta, a ta să fie! Te aştept pe la mine s-o primeşti, împreună cu felicitările mele sincere. 🙂 Scrie-mi, să stabilim date!
Da, la Greenfield Residence am fost, pentru un live-drive. Adică am stat acolo o zi şi-o noapte să vedem cum e. Şi a fost… în nişte feluri. O să vă povestesc în amănunt imediat ce aflu detalii de preţuri, suprafeţe (noi am stat la 2 camere, vreau să văd cum arată şi apartamentele de 3 şi de 4). Aşa, ca sumar, a fost altfel decît mă aşteptam, în multe feluri.
Restul concurenţilor care au nimerit locul primesc o vedere de la Praga şi încă ceva bun de la Praga, nu ştiu încă ce, staţi să ajung acolo să vedem ce e mai bun şi transportabil. Adică: IrinaC, Daiana, Adina, Valentina. Doamnelor, aştept repejor pe e-mail adresele voastre fizice (dacă nu cumva le am deja), să vă pot trimite mărfurile.
Avem un cîştigător şi la enigma cu nr. doi. Grea a fost, dar ne-am amuzat umpic, nu? Bietul Robo, cum a jucat el în poveştile voastre, aşa costumat doar în frapieră şi papuci de casă… Dar despre asta vă povestesc mîine, că am auzit eu că lucrurile care stau la fiert peste noapte ies mai fragede. 🙂
Printeso, printeso, iti place sa ne fierbi…Sau vrei sa te asiguri ca te vizitam si maine?
Oricum, interesant conceptul de live-drive, mi-ar placea si mie asa ceva…
Neatza! Daaa, incerc sa fac trafic mare ca apoi sa nu fac nimic cu el. 🙂
Nu-i asta, da nush cum fac cu premiul…
Daca vrei live-test, intri acolo pe site si contactezi un agent, iar el îţi aranjează treaba. Nu ni s-a făcut nouă cine ştie ce favoare…
Pai problema e ca noi nu suntem copii de capitala. Si la noi in provincie nu s-a auzit inca de conceptul asta.
Te inteleg perfect la faza cu traficul. E ok ca exista, dar singurul lui scop e sa te binedispuna.
As fi vrut sa bifez lasa campaniile si pastreaza-ti sufletul, dar nu ne-ai oferit varianta… prin care deduc ca te-ai cam hotarat deja, undeva, adanc acolo 🙂
AO, crezi ca la prima campanie o să-mi zboare sufletul pe geam? Am vrut să adaug şi varianta asta după ce-am citit comentariul tău, dar apoi mi-am dat seama că dac-aş pune-o aş admite că n-am prea multă încredere în mine ca om, ca jurnalist şi ca scriitor de lucruri.
Dar ţi-am înţeles votul, mulţumesc!
Nu, nu m-am hotărît deloc. Sînt cel mai puţin hotărîtă din lume.
Weee, vedere! o sa ai curand adresa si tot :* Despre ce te framanta, eu cred ca deep inside vrei cumva sa spui da si poate te-ar distrage sa scrii despre lucruri pe care altfel ziceai ca poate nu le descoperi. Mie deranjant mi se pare cand un blog se umple de bannere si reclame tremuratoare, cu imagini animate and co. Daca sunt posturi despre ce-ai mai descoperit bun … nus, n-au ce strica. Nu sunt nici foarte pro, nici contra, cum simti. La urma urmei, mie cel putin daca nu mi-ar placea un produs pe care il lauzi, nu trebuie sa fiu de acord cu tine … inteleg ideea de „responsabilitate” pentru cititor sau indoiala ca ceva va fi interpretat nus’ cum, dar ma gandesc ca fiecare judeca singur pentru sine si ia ce vrea de aici, da inapoi opinii, etc. As adauga casuta cu „treaba ei, oricum voi continua sa trec la fel de des pe-aici”.
Am inteles, s-a notat. Bannere n-or sa fie, cel mult joculete, sondaje si proiecte speciale, concursuri creative, d-astea. Nu advertoriale, nu poze cu link. Fun stuff, ma gindesc.
Adaugam casuta de care spui. Gata.
Hai cu adresa cea noua!
Deci sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic. Citim si advertoriale, dar sa primim si de-ale sufletului, cum ne-ai obisnuit:)
Aaa, pai tot d-ale sufletului o sa primiti, stai fara grija. Advertorialele nus pe lista noastra de lucruri de dorit, de scris sau de citit.
😀
Aha, acum te razbuni tu cu zimbete ambigue? 😀
Exact! hihi
Printesa, eu as intra in jocul campaniilor insa cu un fel de regula, de tipul „din tot ce primesc testez 1 produs/1 serviciu pe saptamana”. asa te asiguri ca te „arunci” doar acolo unde ti se pare interesant si nici nu caz in capcana de a deveni o promoterita.
Aaa, Alexandra, da nu-s asa de multe, poate o testare la juma de an sa fie… Dar poate vor fi concursuri, jocuri, who knows… Nu bannere, nu advertoriale. Dont worry, nu ma fac ambasadoare Loreal.
Problema cremelor este că trebuie să te dai cam o lună cu una, să vezi dacă ai întinerit şi abia apoi să o ridici în slăvi. În caz că le amesteci, n-ai să ştii care ţi-a fugit cu ridurile, iar dacă-i bună, poţi să dai cu antirid şi pe perdele, ca să nu le mai calci.
Să ştii că dacă nu scrii tu despre nişte feluri de mâncare, am s-o fac eu, de-o să lăsaţi totul baltă şi o să vă repeziţi la nişte papanaşi cu smântână şi dulceaţă de nuci verzi în emisfera de 12 fără un sfert şi de cireşe amaretto în emisfera de 12 şi un sfert.
Pentru a fi verde complet, lui „Greefield Residence” îi lipseşte un „n”.
Ah, da, sint in urma cu recenziile de mincare, am o gramada gata, trebuie doar sa le public!
Rezolvat cu N/ul, multumesc!
Ceasul blogului tău este pe ora Moscovei, cu 3 ore în urmă.
Mda, stiu, da’ nu stiu sa repar, astept pe prietena mea specialista sa ma depaneze! 😀
Nu as vizita regatul mai rarutz. Dar ar fi bine sa o faci din suflet, doar cand crezi tu ca merita.
Promit! Daca va fi cazul…
Ioana, eu zic sa faci campaniile – ce ai de pierdut? Pe mine ma intereseaza sa mai citesc de diverse lucruri si sincera sa fiu mai bine citesc la tine decat in evz.ro! Daca tie iti place ceva mie imi starneste cel putin curiozitatea, daca nu chiar ma face sa cumpar! Atata timp cat articolele sunt scrise de tine si cu sinceritate e ok! Inafara de asta mi se pare foarte logic sa iei si bani pe campaniile astea. E blogul tau si in loc sa petreci o ora cu iubitul tau, tu iti rupi din timp si stai sa scrii! In plus gazduirea costa, domeniul costa! Toata lumea vrea chestii pe gratis, cu totii credem ca ni se cuvin articolele tale, toata lumea vrea sa traga cu ochiul la viata ta, dar daca se poate pe degeaba si eventual sa mai primeasca si cate un premiu din cand in cand…
🙂 Eeei, stii cum e, cind ai un hobby, in cazul meu, blogul, bagi bani in el, nu te astepti sa bage el bani in tine.
Am retinut ce-ai zis, multumesc!
Si eu am un hobby: web design-ul! Dar asta nu inseamna ca fac site-uri pe gratis :)))) Trebuie pastrat un echilibru intre suflet si ban. Cu prea mult suflet mori de foame, cu prea mult ban mori de lipsa de suflet 🙁
Eu cred ca ar fi o idee foarte buna sa te implici in asemenea campanii, doar ca dupa parerea mea ar trebui sa fii foarte foarte selectiva ca sa nu ajungi in situatiile pe care le ai mentionat mai sus si nu ti le doresti…si fii sigura ca nimeni dintre cei ce te citesc nu te vor considera nesuferita sau insistenta pentru ca am ajuns cu totii sa vedem ce persoana extraordinara esti, o persoana care cu siguranta nu ar accepta sa promoveze niste „cauze” in care nu crede cu adevarat… pupicei si iti doresc multa inspiratie in luarea deciziei care sunt sigura ca va fi cea mai buna:D
DOAMNE….NU POT SA CRED….AM CASTIGAT!!!! URAAAAAAAA
…chiar ca ne tii pe jar cu raspunsul le cea de-a doua ghicitoare…dar o sa dormim mai repede in noaptea asta sa putem afla raspunsul!
…si eu zic sa faci campaniile,atata vreme cat esti sincera si crezi in acel ”ceva”! abia asteptam noutati!
mult succes si inspiratie maxima !
pentru salopeta,dau eu de tine…pup dulce!!!!
Yeey! Felicitari!
Buna Ioana,
Te urmaresc de mult „din umbra”, insa ce m-a determinat sa-ti scriu acum este faptul ca ar fi tare fain daca ai lasa blogul asta „curat” si frumos, fara posturi despre produse, servicii si alte nazbatii care ne transforma in consumeristi feroce. Nu de alta, dar bogosfera romaneasca e plina de blogeri „A class” care si-au transformat site-urile personale in fituici virtuale pline de tot soiul de campanii. Ar fi pacat. Si apoi, de ce sa nu ramai diferita in continuare, asa cum spui ca iti place sa fii? :))
Cu drag,
Iulia
PS: Daca nu aderi la „ast” tip de scrieri, promit ca iti trimit vederi din Belgia si imprejurimi :))
Un blog unic, un fel aparte de a privi lucrurile.