Nu știu dacă știți, dar România are una dintre cele mai mari rate de mortalitate în rîndul nou-născuților din Europa (9 la o mie de nou-născuţi vii, faţă de media europeană de 3,7‰). Asta se întîmplă pentru că nu există dotări pentru a ține în viață copiii născuți prea devreme, pentru că nu există suficienți specialiști cu suficientă pregătire pentru a acorda sprijin acestor cazuri complicate, pentru că nu există modalități de transport compatibile cu nevoile prematurilor, pentru că multe femei însărcinate nu sînt suficient informate cît să ia măsurile necesare pentru a preveni o naștere prematură, pentru că unii medici ginecologi nu iau decizia corectă de a trimite o gravidă cu travaliu prematur într-o maternitate dotată cu aparate și specialiști care pot asigura supraviețuirea unui prematur, pentru că nu sînt bani, pentru că nu există consiliere psihologică pentru părinții și familiile copiilor născuți prematur, dar nici pentru medicii care lucrează cu ele.
E nevoie de multe, multe progrese în toate direcțiile enumerate mai sus. E nevoie de alte legi, de bani, de resurse, de oameni dedicați schimbării, de oameni dispuși să aplice și să promoveze schimbarea mai departe, vor trece poate multe decenii înainte să ajungem, și la acest capitol, acolo unde au ajuns deja multe țări din lumea asta. Există însă și lucruri care se pot rezolva mai rapid, cu bani: dotări și consumabile, campanii de informare. Banii se adună de la companii și de la oameni cărora le pasă. Și uite-așa, într-un an se pot dota 10 maternități cu incubatoare, monitoare vitale și aparatură de resuscitare.
Ieri am mers la Cluj, la maternitatea Ginecologie 2 a Spitalului Județean, care se află pe primul loc în zonă ca număr de nașteri și rată de supraviețuire și recuperare a prematurilor. La fața locului am aflat și de ce: o echipă de OAMENI dedicați, talentați, pregătiți, dispuși să facă tot ce pot pentru viața și sănătatea pacienților lor mici și mari. Am stat de vorbă mult cu conf. dr. Ligia Blaga, șefa secției de Neonatologie de aici, de la Stanca. Am stat de vorbă cu cîteva dintre asistente. Am auzit vorbind pe medicul ginecolog Dan Mihu, șeful secției de Obstetrică Ginecologie. Oamenii ăștia fac echipă. Sînt mereu împreună. Donează bani pentru dotarea secțiilor în care lucrează. Sînt iubiți de echipele pe care le conduc, de pacienți, care se întorc mereu cu recunoștință să le mulțumească pentru tot ce au făcut pentru ei.
Echipa dr. Ligia Blaga salvează frecvent prematuri de sub un kilogram, născuți mai devreme de 27 de săptămîni.
– Mulți vin cu elicopterul SMURD, cu hemoragie cerebrală, cu hipotermie, 32 de grade intrarectal, îmi povestește dr. Blaga. Pe ei nu-i mai putem salva, oricît am încerca, nu știu de ce nu sînt transportați în condiții optime, că doar au incubatoare în elicopter, sau ar trebui să aibă… Dar pe majoritatea îi salvăm, dacă se nasc aici, la noi”. Rata de mortalitate a nou-născuților la Cluj este mai mică decît media pe țară, 7,3%, datorită acestei echipe de luptători.
Toate incubatoarele secției erau pline. Cel mai mic bebeluș avea 12 zile și 700 de grame. Am încremenit acolo lîngă incubator. Era cît un pui de pisică. Mic, slab, intubat, ventilat, perfuzat, hrănit prin sondă gastrică.
– O să fie bine? am întrebat-o pe dr. Blaga.
– Nu știm, mi-a răspuns ea în șoaptă, de parcă îi era și teamă să se gîndească. La vîrsta asta e pericol mare de infecții nozocomiale, e mic, nu se poate lupta, pot apărea multe probleme. Noi facem tot ce putem. Sperăm că o să fie bine.
Dr. Blaga a mai avut prematuri de 700 de grame care acum sînt copii mari și frumoși de 1 sau 2 ani. Are pozele lor în cabinetul ei. Ni-i arată cu mîndrie.
– Uite ce mari s-au făcut, sînt copii perfecți! Anastasia (îmi arată un colaj de poze) avea 500 de grame, s-a recuperat fără sechele, au stat internate aici la noi patru luni!
Aici, majoritatea prematurilor sînt salvați și recuperați. În multe maternități din țară însă, dotările au rămas la nivelul anilor 60. Acolo majoritatea prematurilor mor în primele două săptămîni de viață.
– Nu credeți că le-ar fi de folos mamelor de prematuri un sprijin psihologic în spital? am întrebat, știind deja răspunsul.
– De curînd s-a externat o mamă psiholog. Cît a stat ea aici la noi, internată, toată secția a avut altă atmosferă. Toate mămicile au fost mai liniștite, mai optimiste, personalul medical a interacționat altfel cu ele. S-a simțit o mare diferență.
– Faceți lucruri extraordinare aici! Presa locala manifestă vreun interes pentru ele?
– Nu. Presa sună cînd e rost de scandal. Era un post de televiziune peste drum. Mai sunau din cînd în cînd să ne întrebe dacă s-a întîmplat la noi vreo grozăvie, să facă material. Le spuneam că uite, am salvat un copilaș de 800 de grame. Ah, nu e interesant, îmi răspundeau. Îngrijim anual peste 300 de prematuri. Și asta nu e interesant.
Dar ar trebui să fie! Oamenii trebuie să vorbească mai mult despre asta. Despre ce fac bine alți oameni, despre cum se pot implica și ei să ajute. Presa trebuie să acorde atenție și acestor lucruri complet neinteresante, cum ar fi asistența permanentă oferită unui copil de 500 de grame care nu știe să respire singur și care trăiește primle patru luni din viață într-un incubator, hrănit printr-un furtunaș. Trebuie să vorbim despre asta, trebuie să ajutăm cu vorbe bune familiile care trec prin asta, trebuie să lăudam echipe de medici ca cea de la Cluj, trebuie să donăm către campanii precum cea a Salvați Copiii, de dotare a maternităților, apoi trebuie să povestim despre asta tuturor, poate vor dona și ei. Trebuie să cerem ministerului fonduri și suplimentări de personal, trebuie să cerem instituțiilor de învățămînt care pregătesc cadre medicale să fie mai exigente în examinarea lor, trebuie să ajutăm mai mult, mai mulți, micii oameni născuți prea devreme, care se luptă cu toatel cele 500 de grame ale trupului lor să trăiască!
Asta am spus în partea mea de discurs din timpul evenimentului la care am participat la Cluj. Prietenii de la Libris.ro, cu care am avut o colaborare frumoasă pentru promovarea cărții mele pe site-ul lor, m-au invitat să particip alături de ei la conferința de presă despre donația făcută de Salvați Copiii cu ajutorul Libris: o masă de resuscitare complexă în valoare de 75.000 de lei, care a deja folosită de maternitatea Stanca.
Chiar cînd eram acolo împreună cu presa, un bebeluș născut exact atunci era cîntărit și măsurat pe această masă performantă.
În ultimii doi ani, organizația a mai reușit dotarea maternității clujene cu un incubator de ultimă generație, un monitor de funcţii vitale şi un compresor, în valoare totală de 80.000 lei.
Felicitări, Libris.ro pentru idee. Oamenii au implementat un sistem foarte simplu pe site-ul lor: orice om care comandă orice carte sau CD are opțiunea de a adăuga în coș și o donație mică spre Salvați Copiii, un leu, cinci, oricît. Libris are transport gratuit la orice comandă, așa că mulți dintre utilizatori, gîndindu-se că oricum au economisit ceva, au donat și către Salvați Copiii. Peste 55.000 de clienți Libris au donat prin acest sistem echivalentul a 42.775 de euro, care au fost folosiți pentru a dota maternitatea Filantropia din București și acum maternitatea Stanca din Cluj. Peste o cincime dintre comenzile Libris au conținut și o donație!
M-aș bucura să văd acest sistem implementat de cît mai multe companii de comerț online și offline. Mi-ar plăcea ca Salvați Copiii să poată dona echipamente performante săptămînal unei maternități din provincie, iar acolo să existe specialiști care să le știe folosi.
Am plecat de la eveniment tristă, dar și optimistă. E nemaipomenit că există organizații ca Salvați Copiii, care luptă pentru copii pe atîtea planuri. Ei combat și violența în familii, fac informare sexuală în zonele sărace, strîng fonduri pentru consiliere gratuită și pentru spitale. Au nevoie de noi, să donăm, să povestim despre ei, să îi lăudăm, să îi însuflețim să meargă mai departe.
Puteți sprijini și voi campania de dotare a maternităților, fie prin donații online pe Salvați Copiii, fie prin SMS la 8844 cu textul SALVEZ (veți dona lunar 2 euro pînă cînd veți opri donarea printr-un SMS la același număr) sau prin redirecționarea a 2% din impozitul vostru pe venit spre Salvați Copiii.
Vorbiți despre acești oameni. Vorbiți despre toți oamenii care fac bine, care nu rămîn indiferenți. Donați, invitați-i și pe alții să o facă. Gestul vostru va salva o viață.
Vă las cu cîteva poze de la Cluj.
Credit foto: Salvați Copiii, Libris, Adina Eva
De la dreapta la stînga, domnul Virgil Oniță, director Libris, asistena neonato cu bebe născut cu 5 minute în urmă, doamna Gabriela Alexandrescu
Echipa neonato de la Stanca, dl. Virgil Oniță și Gabriela Alexandrescu
Alături de dl. Oniță și de un bebeluș prematur de nici 2 kg care dormea pe burtă, fericit că tocmai mîncase, prin sondă gastricăă, lapte matern.
Găluștile nou-născute la termen.
Cu Gabriela Alexandrescu și Virgil Oniță alături de bebe prematur somnoros.
De la stînga la dreapta, Loredana Tudor, Dir. Marketing Libris.ro, inițiatoarea proiectului de donații de pe site, Gabriela Alexandrescu, conf dr. neonatolog Ligia Blaga, eu și dl. Virgil Oniță
Masa de resuscitare donată maternității de clienții Libris.ro
Asta numesc eu presă de calitate! 🙂
In asta trebuie sa se investeasca serios, nu in catedrale poleite cu aur.
n are a face una cu cealalta. Dar in stadioane nu va deranjeaza ca se investeste? sau in autostrazi care se darama dupa mai putin de un an? Spitale si dotari nu sunt din cauza ca se fura nu din cauza ca se fac catedrale (nu ca as fi de acord cu catedrala, dar ma enerveaza manipulare asta).
Nu e vorba de manipulare. In orasul meu sunt biserici care se implica in diferite evenimente caritabile, care au construit cantine pentru saraci ori care finanteaza diferite fundatii. Nu sunt insa de acord cu opulenta, nu in asta consta credinta. Nu asta se asteapta de la noi ca si crestini.
In spitale, te contrazic, ce sa se mai fure? Nu e nimic de furat. Pacientul vine cu tot ce ii trebuie de acasa. Un medic rezident are 1200 lei salariu dupa 6 ani de facultate. Poti trai in Bucuresti sau in orice alt oras din banii astia? Asistentii medicali, la fel, au si ei in jur de 1000 de lei. Mie mi se par destul de dezavantajati de sistem, mai ales ca au un job care implica responsabilitati foarte mari, au maini vietile oamenilor. In mare parte, sunt chinuiti. Si sunt si oameni care chiar isi iubesc profesia si dau ce e mai bun din ei.
Iar in autostrazi se investeste serios, se zice ca avem cele mai scumpe autostrazi din Europa. E drept ca nu au fost construite inca, dar banii s-au cheltuit. Trebuie luati la bani marunti cei care se ocupa de licitatii, sefii de proiect etc. Dar cine sa o faca daca ei sunt la conducere?!
ha hahahaha!!! Stai ca nu ma pot opri!… scuze nu caut cearta, nu vreau sa te jignesc, dar sincer nu ma pot opri din ras…. Deci nu se fura din spitale? serios? tu chiar crezi ca sanatatea e asa cum e ca o amarata de infirmiera sau un parli de rezident isi iau acasa un tub de crema si o pereche de manusi? hai serios! pai sa vb punctual despre spitalul din orasul meu care, dau doar un singur exemplu ca nu am vreme, a cumparat aparatura medicala de peste un milion de euro (de care este intradevar nevoie)dar nu au prevazut in buget instruirea personalul asa ca de 3 ani computere RMN si altele zac in depozite, basca s-a descoperit ca au fost achizitionate la suprapret. Apoi daca asta nu e furt nu stiu ce e. Alt exemplu spital nou construit intr-un oras vecin mai mic, purcoi de bani investiti si inchis dupa doar un an de functionare. Nici asta nu e furt? Si te rog, nu spune ca se investete „serios ” in autostrazi, eventual se investete PROST!!! (daca dupa nici un an trebuie DARAMATA!!!) ca tot te iei de biserici (apropo te deranjeaza doar alea ortodoxe) eu nu am auzit de vreo biserica se trebuiasca daramata dupa un an. Decat sa aratm cu degetul mai bine sa cautam hotii.
Un proiect minunat! Felicitari pentru implicare.
Auzi, auzi: salvarea unui prematur de 500g nu e stire! Poate pentru (o parte, sper) din presa romana. In Germania citesc des in ziare (serioase, nu fitzuici de scandal) articole despre cutare sau cutare clinica, despre progresele facute in tratamentul copiilor (prematuri, bolnavi grav, cu diverse afectiuni) si despre modul in care societatea civila, in speta organizatii locale, sprijina cutare sau cutare clinica din zona lor cu ceva: donatii, voluntariat, lobby, creare de conditii pentru atragerea de personal, asistenta pentru persoanele cu dizabilitati. Avand in vedere tirajul ziarelor, cred ca au cititori destui. Si asta intr-o tara unde asistenta medicala de calitate e accesibila tuturor.
Nu e vina agentiilor de stiri sau a ziarelor ca nu sunt interesate de subiecte de genul. Ele pur si simplu dau ce se cere, ce se consuma, ca sa faca bani, ca orice alta afacere. E valabil si pentru televiziuni, care arata lucruri la care se uita oamenii. De unde stiu ei ce se consuma si ce nu?Pai din ce tiraje se vand sau din cata audienta fac. Este in puterea consumatorului de media sa influenteze ce informatii primeste si este in interesul presei sa ofere ce vrea sa consume publicul. Din pacate, in Romania, stirile socante si emisiunile de prost gust au foarte mare trecere.
eh.. cum era treaba aia, „educi poporul cu televizorul”, nu? nu educa poporul televiziunea. daca vrei sa se uite omul la ceva cultural, da-i ceva cultural, nu gunoiul de la ora 5.
Daca ar da numai emisiuni culturale, televiziunile ar fi in faliment. Nu televizorul face educatie, televizorul doar da ce se cere de catre cei care se uita la televizor. Si sunt foarte multi care se uita la gunoiul de la ora 5, nu pentru ca asta se da ci pentru ca asta vor sa vada, daca s-ar da ceva cultural nu s-ar mai uita. E simplu.
Se ,,educa” poporul cu televizorul in epoca multa blamata. Acum traim democratia la maximum si ne place sa credem ca avem doar drepturi. Si eu sunt de aceeasi parere, ni se ofera ceea ce cere majoritatea.
Nu e chiar asa. Acest blog nu e de scandal si e unul din cele mai citite din Romania. Publicul se poate si educa.
Nu am zis ca blogul e de scandal, am explicat de ce nu sunt interesati cei din media mainstream de stiri ca aceasta. Nu media educa publicul, ci doar ofera ceea ce se cere , lucreaza in sistem cerere-oferta.
De acord, Alina, numai ca numarul celor care citesc acest blog si care considera ca salvarea unui bebelus de 500 de grame e o STIRE este infim in comparatie cu numarul celor care isi lungesc ochii la „gunoiul de la ora 5” (mi-a placut tare asta :)).
O fi mic numarul celor care citesc acest blog, dar conteaza si ei. Eu zic ca e important sa nu vedem totul in alb si negru si sa ne gandim mereu la ce putem face noi, nu la ceea ce fac sau nu fac altii.
Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume, nu asa era?
L-am multumi pe Dumnezeu cand ne-am uni pentru astfel de cauze.
stiu ca ideea nu e originala dar… cautati studenti la psihologie, cautati profesori universitari si provocatii la un parteneriat, la trimis voluntare sa discute si sa vorbeasca cu cadrele medicale din spitale. Daca nu se poate la toate spitalelle, macar la sectiile unde medicii/sefii sunt dispusi, ca cel de aici.
in plus, multumim pentru articol. E extraordinar ca scrii despre asta! Daca televiziunile nu sunt interesate, hai sa fim noi, presa alternativa interesati si incantati!
M-a emotionat tare articolul tau, desi stiam deja toata povestea. Din perspectiva unei mame de prematur iti pot spune ca ar fi necesar in spitale un psiholog care sa te ajute sa te ridici de pe marginea prapastiei, eram acolo o turma de femei la limita depresiei. Felicitari Libris pentru initiativa, tot respectul.
Am fost norocoasa si am nascut un bebe sanatos, la termen dar nu m-am oprit din plans 3 zile in aceeasi maternitate „Stanca”….un psiholog ar fi binevenit
Clujul are cea mai buna facultate de psihologie din tara, studentii sunt pregatiti cu informatii actualizate pe plan international din domeniu, e plin Clujul (si Bucurestiul cred) de psihologi. Cu greu iti mai poti face loc pe piata acolo. Problema nu este ca nu le-a venit ideea sa angajeze psiholog pentru fiecare sectie (sunt sectii unde nevoia este acuta, cum ar fi oncologia), sau ca nu sunt doritori, ci faptul ca nu exista fonduri pentru a-i angaja. Ce se intampla cu fondurile pentru diverse domenii la nivel national stim toti.
Felicitari pentru implicarea in acest proiect! Am incredere ca e doar inceputul unor lucruri minunate pe care le vei face prin intermediul blogului.
Echipa medicala de la Stanca a fost ingerul nostru pazitor la inceputul anului cand puiul nostru a venit mai repede pe lume. Multumesc din suflet domnului Prof Mihu, doamnei dr Blaga si doamnelor asistente datorita carora ne putem strange in brate baietelul.
Vazand pozele m-am intors in timp printre incubatoarele de la neonatologie….
Si eu iti multumesc pentru articol! Imi dau seama ca nu e prea usor sa fii bloger, pentru ca absolut fiecare are o parere despre ce ar trebui sa nu scrii sau despre ce colaborari ar trebui sa ai sau sa nu ai, dar indraznesc sa sper ca nu vor exista comentarii negative la acest articol.
Atmosfera de acolo a fost incredibila, o combinatie emotionanta intre bucurie si tristete.
Ioana a fost speciala, ne-a incantat cu un discurs frumos si natural.
Ma bucur enorm ca am participat la eveniment si m-a motivat sa fiu in continuare alaturi de maternitatea spitalului, in calitate de psiholog voluntar.
Bravooo!
Adina Eva felicitari! Tot respectul, ma inclin!
Sufletelele astea micute merita tot interesul nostru, felicitari tuturor! Clinica Stanca are nevoie de o renovare adevarata. Cadrele medicale sunt renumite si foarte competente dar e nevoie de mai mult pentru viata, sanatatea si fericirea bebelusilor si a mamelor. In aprilie am nascut si eu acolo prin cezariana. Sala de operatii e ok si terapia intensiva dar saloanele au niste paturi foarte inalte si escaladarea lor cu burta taiata e o adevarata aventura. Slava Domnului ca noi nu am avut nevoie de ingrijiri speciale dar o consiliere psihologica era binevenita. 🙂
Multumim Printesa pt vizita, la cat mai multe articole frumoase si actiuni de binefacere! 🙂
<3
Postarea asta a ta mi-a adus multe lacrimi … de bucurie ca incep sa se implice diverse persoane in salvarea micutilor … de tristete ca mai sunt multe de facut pentru a salva cat de multi copii (desi sincer daca s-ar implica mai mult cu sufletul toti cei care au grija de pitici ) ar castiga mult mai multi lupta folosindu-se de resursele care le au … de durere ca minunea mea de 900 g nu a fost printre cei invingatori …si chiar daca au trecut 5 ani si 5 luni de cand e la ingerasi doare … Nu imi ramane decat sa ma bucur de victoriile acelor micuti care inving si alaturi de organizatia E.M.M.A. sa imi indrept atentia asupra parintilor de ingeri. Chiar maine organizez Valul de lumina din acest an si asta ma face sa simt ca fac ceva pentru fetita mea ingeras!
Bravo Libris! Sper sa continuati!
Bravo tuturor celor implicati! Fiecare donatie conteaza, fie ea si cat de mica, iar cei 2% merita trimisi la Salvati copiii.
„Cel mai mic bebeluș avea 12 zile și 700 de grame. Am încremenit acolo lîngă incubator. Era cît un pui de pisică. Mic, slab, intubat, ventilat, perfuzat, hrănit prin sondă gastrică.”
Uite-ma pe mine, acum 23 de ani, nascuta la 7 luni de mama care avea 18 ani si habar nu avea ca e insarcinata,atunci cand i-a venit sorocul…Iar incremenitul la vremea aia era tataie, care bocea de ii sarea camasa de pe el de cate ori ma dadea mamaie cu albastru din ala peste tot ca eram toata iritata. A avut tupeu sa ma ia in brate prima data, dupa ce am „implinit” 3 kile.
Eu am avut noroc, dar nu imi doresc ca un copil nascut prematur sa supravietuiasca datorita norocului. Imi doresc sa existe si la noi aparatura necesara si medici competenti, ca acel copil sa aibe sanse sigure de supravietuire.
Am donat si am sa donez de fiecare data, cu mare drag, cat pot, pentru modernizarea spitalelor. Dar o fac cu o mare durere in suflet stiind ca in Bucuresti rasare acea catedrala de sute de milioane de euro din banii statului. Bani, care pentru spitale nu exista. Bani care ma fac sa mi se zburleasca pielea atunci cand ma gandesc la suma lor. Sute de milioane de euro…e o nebunie…
Sunt atat de frustrata….
Am o prietena cu o fetita nascuta prematur (1050 de grame). Din pacate s-a imbolnavit de Klebsiella in spital, echipa medicala nu s-a prea coordonat cum trebuie etc. Peste cateva saptamani li s-a comunicat ca ar fi cazul sa se pregateasca de inmormantare, fata avea deja si ficatul praf, nicio sansa.
Au avut norocul sa ajunga la Szeged (suntem la un pas de Ungaria), unde medicii se pregateu deja de transplant de ficat. Din fericire s-au gandit totusi inainte sa scoata fierea. Aparent asta a avut rezultat bun, copilul a supravietuit. Are acum o cicatrice uriasa pe burtica, inca este in urma motric (si ca ‘greutate’), dar progreseaza frumos. Luna asa implineste un an.
Mai au o prietena careia copilul i-a murit (nascut cam tot prin perioada aia), altii carora le-au supravietuit copiii (tratati aici sau dusi ‘la unguri’).
Avem nevoie de spitale cat mai dotate, de medici care sa aiba acces la cele mai noi tehnologii si strategii din domeniu, care sa fie motivati si de multa educatie pentru toti cei implicati in asta. E pacat ca inca mor copii nevinovati, ce ar fi putut altfel sa fie salvati.
Cutremurator! Felicitari echipei de doctori! Bravo Printeso ca aduci la lumina astfel de povesti! Nu mi-a trecut prin minte ca un bebe la 700 gr poate supravietui…
Pacat ca unii fac miracole altii distrug vieti nevinovate prin diverse metode inumane.
Ce articol minunat. Multumesc.
Acolo am nascut eu, cu dl. Dan Mihu, in urma cu 10 ani 🙂 Un om extraordinar, calm si care, culmea, a venit sa ma asiste la nastere dimineata pe la 4!!! L-au sunat si a venit, nu mi-a venit sa cred.
Si Dna Blaga e un inger de femeie, calda, exact cum te astepti sa fie cineva care lucreaza cu bebelusii.
La tv apareau doar cazuri de malpraxis si tot felul de povesti de groaza din maternitati, mame agresate verbal de personalul medical, etc.
Si Stanca e spital de stat, culmea.
Am niste amintiri extraordinare de la nastere, tot personalul a fost foarte amabil cu mine, inclusiv infirmiera care mi-a pus comprese reci pe cap. Pare putin, dar in momentele alea a contat enorm.
Inainte sa nasc am discutat putin cu o asistenta, care mi-a zis ca foarte rau le face televiziunea, care prezinta numai stiri negative despre maternitati.
Oh, da, si acum 10 ani am stat intr-un salon cu 4 paturi si o baie functionala.
Un minus, poate s-a rezolvat in timp, asistentele nu prea te instruiau dupa nastere cum sa alaptezi copilul. Toata lumea se astepta sa stii.
Este un proverb italian, care zice cam asa: Galagia nu face bine, iar binele nu face galagie!!
Se potriveste perfect cu situatia descrisa de tine!!! Bravo!
Am o fetita nascuta prematur la 34 de saptamani. Acum are 2 ani, de fiecare data cand ma uit la ea in gandul meu se inalta o rugaciune de multumire si de sanatate pentru echipa care m-a asistat la nastere. Din nefericire am fost internata recent la sectia ginecologie din orasul meu iar in timpul noptii o gravida in 26 sau 28 de sapt a facut hemoragie … doctorul de garda a refuzat sa vina „pt. ca ce rost avea”. NU vreau sa va spun cum plangea mama cum se milogea asistenta de … neomul ala sa vina… copilul a murit… si cred ca si o buna bucata din mama. Jos palaria celor de la Cj pt. ca inainte de a fi doctori sunt oameni si stiu ca vietile acestor copii depind in primul rand de oameni si apoi de aparatura medicala. Eu sunt nascuta prematur acum 28 de ani, am avut 1400 de g si le datorez viata.
Am citit plangand.Nu stau intr-un oras mare, cum este Clujul si am caz in familie unde, din pacate, o poveste ca asta s-a terminat tragic. Ma bucur mult ca exista astfel de oameni care salveaza vieti. Te felicit pentru implicare!
E coplesitor. Si eu am o prietena internata in spital, cu copilul ei, pentru ca e prematur si nu ia in greutate. Simt un nod in gat si o mare neputinta cand aud de astfel de cazuri, ma bucur sa aud mai des de cele cu final fericit… si nu pot sa nu ma gandesc ca te-ai indepartat poate de copiii tai ca sa ii poti salva pe ai altora, lansand acest apel.
Am nascut la 34 saptamani, prematur, in Spitalul Universitar. Medicul care imi urmarea sacrina era doar in privat, a fost cinstit si mi-a spus unde sa merg dat fiind faptul ca va fi prematur. (Universitar sau Filantropia.) Al meu a avut 2240 si 46 cm, eu l-am avut in salon in prima zi cand am iesit de la ATI, am alaptat, copilul a fost ok (fara nevoie de incubator sau respirat artificial)..cu toate astea cand l-am vazut cat de mic era am plans in hohote.. O asistenta mi-a spus „Doamna, copilul dvs este foarte bine. Veniti cu mine.” si m-a dus…acolo unde era un ghemotoc de 600 de grame. Era cel mai mic din sectie. Mi-a fost greu sa vad copilul caci era acoperit de branule, tuburi,de toate..Mama lui era desfigurata si-l pazea cat o lasau sa stea langa el..ar fi stat acolo zi lumina..daca ar fi lasat-o. Mi s-a rupt sufletul…si am multumit lui Dumnezeu ca am un bebelus sanatos. Andrei era una devarat urias fata de cei de pe sectie.. Copii care, la 2 luni, aveau 1200g…Copii care nu aveau forta sa suga…de mici ce erau…Noi am iesit in vreo 9 zile, erau mame cu copiii lor care stateau acolo de 2-3-4 luni.. Era Decembrie..venea Craciunul..
Da, cred ca echipele de medici-asistente fac mult pentru copiii prematuri.
Da, cred ca ar fi bine sa existe si psiholog. Mie mi-a fost foarte greu. FOARTE. Si ..cum spuneam…al meu avea 2240 si respira singur si se mufa la san si lua in greutate… Nu imi pot decat imagina ce era in sufletul mamelor cu bebei mai mici….
Multumesc.
O sa donez si eu alaturi de tine 2 euro lunar.
Alex
Am nascut prematur la 31 de saptamani si am stat 6 saptamani in spital. In a treia saptamana cand ne pregateam oarecum de externare era sa o pierd dar am fost norocosi si Dumnezeu ne-a lasat-o in viata. 4 saptamani le-a petrecut in incubator la TINN unde eu o puteam vedea doar 2-5 minute la ora 14.00 si tot atatea minute la ora 20.00. Spitalul avea psiholog care venea periodic in saloane si ne intreba daca suntem ok. Dar mie sincer mi se parea ca acea femeie era depasita. Intr-o seara, in urma discutiei cu mine si colegele mele de salon imi spune ca i-am ridicat moralul sau ceva de genul. Adica, eu? De asta eram acolo? Ca sa nu mai zic ca exista ideea generala printre mame sa nu care cumva sa vorbesti cu ea ca spune mai departe si te muta in nu stiu ce salon la demisol unde e foarte rau. WTF?
Eu as fi vrut sa vorbesc cu cineva specializat in perioada aia, mai ales in cea de cumpana, cred ca m-ar fi ajutat enorm, dar femeia aia ma facea mai tare sa ma inchid in mine.
In concluzie, e mare nevoie de psiholog in sectiile de prematuri, dar sa fie oameni deschisi, cu care sa poti vorbi, sa iti inspire incredere, nu sa fie o sursa de stres suplimentar.
Ca in orice profesie, exista oameni mai multa sau mai putin pregatiti in meserie. Din mesajul tau reiese o atitudine a acestui psiholog care face un deserviciu breslei, scazand increderea oamenilor in aceste servicii:
– dezvaluirea emotiilor personale, care poate fi acceptata doar atunci cand este relevanta pentru pacient si arata empatie, dar de cele mai multe ori nu este indicata
– lipsa informarii pacientului asupra conditiilor de realizare a sedintelor, cum ar fi mentionarea clauzei de confidentialitate
– chiar confidentialitatea interventiei, o sectie neonato nu este locul propice pentru terapie in grup, pentru ca fiecare mama are nevoile proprii.
Ioana, ne-am intalnit la lansarea cartii tale de la Cluj. Eram insarcinata si totul era roz pentru mine. Am nascut saptamana trecuta si din pacate, bebelusul nostru a trebuit sa beneficieze de timp in incubatoarele performante despre care povestesti mai sus. Din fericire, acum putem respira usurati si copilul nostru este perfect sanatos datorita performantei aparaturii si a echipei medicale de la Stanca, in frunte cu doamna doctor Ligia Blaga si a doamnei doctor Mihaela Haşa.
Uf, bine ca sunteti bine, ce emotii!
Da, oameni minunati, dedicati la maxim misiunii lor de a salva vieti, experienta din vara trecuta m-a convins pe deplin ca nu e acceptabil sa pui viata copilului tau in pericol alegand sa-l aduci pe lume intr-un spital oarecare…Jos palaria pentru intreg colectivul Clinicii Stanca din municipiul Cluj-Napoca… Felicitari Libris, felicitari mamica Printesa….!!! Din inima!!!