Iată mai jos un interviu imaginar cu un ateu neimaginar (care absolut întâmplător e una și aceeași persoană cu soțul autoarei blogului de față). Îl public pentru că poate e cineva curios ce are în cap un asemenea om. Este perfect de înţeles să nu vă intereseze să citiţi despre asta, caz în care vă rog să citiţi altceva astăzi.
- Ce înseamnă pentru tine să fii ateu?
La noi în Romania cuvantul „ateu” are o conotatie negativă, suna ca şi cum ar fi vorba de o boală sexuală ruşinoasă sau de o condamnare penală pentru furt, iar eu cred ca acest cuvânt merită să fie reabilitat. Eu cred că sensul etimologic al cuvântului (atheos = fără zeu/zei, în greacă) este cel mai simplu de înţeles şi cel mai aproape de felul în care înteleg eu ateismul meu. Ateul este pur şi simplu un om care trăieşte fără să creadă în vreun zeu. De exemplu, o categorie de oameni care trăiesc „fără zeu”, adică sunt atei, sunt nou-născuţii şi copiii foarte mici, din simplul motiv că ei încă nu pot întelege despre ce e vorba în propoziţie. În orice propoziţie, deci implicit şi în acelea în care e vorba despre religie.
- Tu chiar ai chef să antagonizezi cititorii de la prima întrebare, spunând o bizarerie ca aceea că copiii sunt atei?
Încercam doar să reabilitez termenul. Dar starea de a fi ateu nu înseamnă că eşti neapărat în opoziţie cu cineva care este religios. Ca să dau un exemplu, există oameni care țin cu Steaua şi oameni care țin cu Dinamo şi care pot fi destul de dușmănoși unii cu ceilalți. Dar mai exista şi oameni care nu apreciază fotbalul și pe care nu îi interesează care din cele două echipe este mai bună. Ateul este un om care pur şi simplu nu se uită la fotbal şi deci pentru el acest subiect de discuţie nu e pe agendă, nu este interesat să aibă o opinie în legătura cu asta. Sigur, uneori poți să o iei în freză de la un suporter chiar dacă tu personal nu te uiți la fotbal, dar asta-i viața.
- Si totuşi, mulţi atei par să aibă o opinie „în legătura cu asta”, ba chiar vocală
Da, este adevărat, deși probabil există mai mulți credincioși militanți față de atei militanți pentru simplul fapt ca numărul ateilor este mai mic decât al credincioșilor. Există într-adevar un ateism care neagă explicit existenţa lui Dumnezeu, dar există şi un ateism care spune că nu se poate şti dacă există sau nu Dumnezeu (agnosticism), mai există un ateism care este indiferent la orice discuţie pe tema asta (îi zice apatheism) şi mai sunt şi altele.
Pozitia agnostică mi se pare printre cele mai interesante dintre felurile de ateism pentru că ea duce la următorul raţionament: este adevarat că nu putem şti dacă există sau nu Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, nu putem şti dacă există sau nu o mulţime de alte lucruri. Printre acestea, mai faimoase sunt două: ceainicul lui Russel şi Monstrul de Spaghete Zburator. Poate cineva să spună sigur sigur că nu există, de exemplu, un Monstru de Spaghete cu puteri supranaturale? Nu poate spune, și-atunci e clar că se poate întemeia o religie care să-l aibă pe acest monstru drept divinitate (ceea ce s-a și întâmplat, iar în unele țări pastafarianismul este și recunoscut oficial ca religie, cum e și normal în orice stat care respectă libertatea religioasă).
Aceste 2 exemple au fost construite de oameni mai deştepţi decât mine pentru a ilustra ideea că datoria (povara) de a dovedi o afirmaţie revine celui care o face, nu celui care o neagă. Cu alte cuvinte, simplul fapt că nici un om nu poate să dovedească că Dumnezeu nu există nu înseamnă că Dumnezeu există. Fapt este că probabilitatea să existe un zeu este suficient de mică (deşi nu avem cum să ştim sigur că este zero) încât să poată fi ignorată. Ăsta e probabil motivul pentru care acelaşi Russel a spus: „I ought to call myself an agnostic; but, for all practical purposes, I am an atheist.”
- Cum ai devenit ateu?
Nu am mers la biserică cînd eram mic pentru că nu m-a dus nimeni. Cât am fost adolescent nu m-am dus la biserică așa cum nu m-am dus la baia de abur, de exemplu – pur și simplu nu era pe agenda mea, nu că aș fi avut ceva împotriva credinței. Totuși, fiind născut într-o țară cu o majoritate creștin-ortodoxă, nu am rămas impermeabil la religie/ credință. Cred că prima data când am încercat să mă rog a fost înainte de examenul oral la română de la bac, că nici măcar nu citisem mai bine de o treime din subiecte. Apoi mi-a picat un subiect pe care îl știam, am luat notă bună și a fost ca în bancul cu tipul care nu găsește un loc de parcare deși avea nevoie mare de el, motiv pentru care se roagă la Dumnezeu să-l ajute să găsească un loc de parcare. În secunda următoare vede un loc liber și zice „Mersi, Doamne, nu mai e nevoie”. Anii până am împlinit vârsta de 30 au fost trăiți într-o indiferentă față de credința și Dumnezeu, poate și pentru că am fost norocos și nu am avut necazuri în viață. Apoi, a venit un moment în care mi-am spus că trebuie să tranșez chestia asta cu mine însumi, adică să stabilesc și să îmi asum dacă sunt sau nu credincios. Cam în 5 minute de gândire am ajuns la concluzia că sunt ateu. Era clar că sunt de mult, doar că nu avusesem până atunci curajul să o spun cu glas tare.
- Pai şi cum trăiesti aşa, ateule, ca animalul?
Poate vei fi surprins, dar în afară de faptul că nu mă rog, nu-mi fac cruci și nu mă duc la biserică, trăiesc exact la fel ca oricare alt om luat la întâmplare de pe stradă: mă enervez în trafic, mă plictisesc la muncă, mă joc cu copii, fac sex cu nevasta din când în când, beau bere, citesc știri, văd un film, din astea.
- Dar cum poti să fii un om moral, cum poţi să ştii ce e bine şi ce e rău dacă nu ai credinţă?
Mă iau după ce spun alții, la fel ca toată lumea. Ei, glumesc. Influența religiei creștine asupra moralei actuale nu e de neglijat, bineînțeles. Pe de altă parte, este un pic depreciativ la adresa umanității să spui că în lipsa lui Dumnezeu, totul este permis, cum a zis Dostoievski, pentru că asta înseamnă că omul este o brută care în lipsa unui imperativ superior se comportă exact ca o brută. Iar acest imperativ superior în religia creștină este perspectiva iadului, deci practic tot ce-l ține pe om în frâu este frica. Nu știu ce să zic, dar mie îmi place să cred că oamenii sunt capabili să se abțină de la făcut rău și din alte motive decât frica de iad sau de lege.
Dar se poate discuta: dacă de exemplu nu s-ar aplica legea, oamenii care acum nu fură ar începe să fure? Uitându-ne la realitatea românească, răspunsul e cam afirmativ – cei care au avut motive să creadă că legea nu îi poate prinde, s-au apucat de furat. Dar pe de altă parte nici credința nu i-a împiedicat să fure, având în vedere ca mulți, dacă nu toți marii hoți din România se declară credincioși. Cred că cel mai bine e să spunem că credința nu te face în mod necesar un om moral, la fel cum lipsa ei nu te face în mod necesar un om imoral.
Iar eu aș modifica citatul din Dostoievski și aș zice că dacă Dumnezeu nu există, totul este posibil, nu totul este permis – de exemplu e posibil să trăiești fără vina de a te fi născut (păcatul originar), una din cheile de boltă ale creștinismului practicat la noi. E foarte bine să trăiești fără vină și fără frica de păcat – te simți așa, mai ușor, și ești scutit de o grămadă de frământări interioare, de exemplu când vine vorba de practici sexuale mai neortodoxe dar care ne plac tuturor.
- Nu ai răspuns la întrebare, totuşi, cu toată polologhia de mai sus.
Ai dreptate. Un bun punct de plecare pentru a ști ce e bine și ce e rău în lipsa credinței e să nu faci altora ce nu ți-ar plăcea să-ți facă ție alții. Și din chestia asta rezultă imediat că respecți mare parte din Decalog. De fapt, în calitate de ateu ce mă aflu, mie mi se pare că respect mai multe porunci din Decalog decât unii oameni care se declară credincioși, pur și simplu pe baza faptului că nu fac chestii care nu mi-ar plăcea să mi se facă mie. Hai să le luăm pe rând:
- „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” – în lume se vorbește cam de 3000 de zei, ar trebui să am doar unul, adică 1/3000=0.03% și eu nu am nici unul, adică 0/3000=0%; nu mi se pare că e mare diferență, multă lume ar fi de acord că între 0,03% și 0% nu e mare diferență
- „ Să nu-ți faci chip cioplit […].” – o respect, nu-mi fac nici un chip cioplit (selfie-urile nu cred că sunt chip cioplit)
- „Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău […].” – pe asta nu prea o respect, pentru că îmi place să mai înțep lumea, dar dacă aș fi un ateu cumsecade aș respecta-o 100%, adică faptul că sunt ateu nu mă împiedică să o respect
- „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, că s-o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea este odihnă Domnului Dumnezeului tău.” – o respect cu sfințenie, ba încerc să mă odihnesc cât mai mult și în alte zile decât în ziua a șaptea
- „Cinsteste pe tatăl tău și pe mamă ta […].” – o respect, pentru că îi iubesc și aș vrea ca și eu să fiu iubit de copiii mei
- „Să nu ucizi.”– nu fac asta, pentru că nu mi-ar plăcea să mi se facă mie
- „Să nu fii desfrânat.”– nu fac asta, pentru că sunt însurat și nu mi-ar plăcea să mi se facă mie
- „Să nu furi.”– nu fac asta, pentru că nu mi-ar plăcea să mi se facă mie
- „Să nu mărturisesti strâmb împotriva aproapelui tău.”– nu fac asta, pentru că nu mi-ar plăcea să mi se facă mie
- „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău […].” – nu cred că am fost invidios pe cineva vreodată
Deci vezi, respect aproape 9 din cele 10 porunci – eu cred că e suficient de bine pentru un ateu, nu?
În afară de astea, mai respect multe alte principii. Mai important printre ele este acela de a nu-i spune altcuiva cum să-și trăiască viața, atât timp cât felul în care și-o trăiește nu-mi restrânge mie libertatea în mod direct. De ce respect chestia asta? Păi pentru că nici mie nu-mi place să mi se spună cum să-mi trăiesc viața.
- Ar trebui ca unui credincios să-i fie teamă de tine, ateule?
Nu, sunt ochelarist și sunt și gras, deci aproape inofensiv. Iar în ceea ce privește lucrurile pe care le spun, un credincios nu are de ce să se teamă de ele decât dacă credința lui nu e suficient de puternică. Dar dacă credința și religia sunt atât de fragile și pot fi zdruncinate de cuvintele oricărui neica nimeni, poate că e ceva în neregulă cu lucrurile astea. Zic și eu, nu dau cu parul. Oricum, eu dacă aș fi credincios, primii oameni cu care aș vrea să dialoghez ar fi ateii, pentru că aș fi curios să înțeleg cum gândesc niște oameni care văd lumea atât de diferit de mine. Încerc să fac același lucru și eu față de credincioși, dar nu știu de ce dau aproape numai peste oameni care se enervează când vine vorba despre discuții din astea.
- Ce părere ai despre oamenii care sunt credincioși?
Am o singură părere care se aplică tuturor oamenilor credincioși, și anume aceea că sunt iraționali în această privință. Dar iraționali suntem cu toții în anumite momente, de fapt se pare că iraționalitatea face parte din natură umană la fel ca și raționalitatea, deci a spune despre credincioși că sunt iraționali nu înseamnă mai mult decât a spune că sunt oameni.
Altfel, este clar că nu pot să am aceeași părere despre toți oamenii care sunt credincioși. Depinde de ce fac ei. Despre cei care pupă moaște cred că sunt nătângi. Despre cei care dau cu anatema în direcția homosexualilor cred că sunt malefici. Despre cei care omoară oameni în numele religiei cred că sunt demenți. Despre credincioșii care își trăiesc credința în intimitate și cu bunăvoință față de ceilalți am o părere foarte bună, îi respect.
- Si dacă totuși Dumnezeu există?
Ah, pariul lui Pascal. Mi se pare cam de bomboane să fac un calcul din ăsta, adică dacă există și eu nu cred în el pierd o viață eternă de fericire, deci aș face bine să cred. Chestia asta înțeleasă superficial încurajează impostura, pentru că cei mai mulți oameni care îi vor da curs doar vor mima credința. Oricum, oamenii care fac în capul lor înțelegeri cu divinitatea de genul „merg la biserică ca să fiu sănătos” sau „îmi fac cruce ca să nu mă bată Dumnezeu” sau „construiesc biserici pentru că am omorât oameni” mi se par groaznici.
Dar dacă Dumnezeu totuși există, eu cred că i-aș fi destul de simpatic în calitatea mea de ateu, pentru că el ar ști că poți să fii un om bun și fără să fii credincios, ori înțeleg că despre a fi bun e vorba în religie (sau…?). Deci, sincer să fiu, cred că s-ar găsi un loc și pentru mine ateul în Rai în caz că ar exista Dumnezeu …. desigur, nu în centrul Raiului, dar așa mai pe la periferie, poate într-un cartier muncitoresc, cu acces bun la mijloacele de transport, cred că s-ar găsi.
- Serios, tu ce crezi că urmează după moarte?
Nu știu ce urmează după moarte, părerea mea curentă e că nimic, deși nimicul ăsta e greu de definit. Dar mă bucur că m-ai întrebat asta, pentru că voiam să spun că faptul că un ateu e de părere că după moarte nu urmează viața veșnică îl face să prețuiască cu atât mai mult viața asta, de acum. Pentru că e singura pe care o are și se termină cu viteza de 1 secundă pe secundă. Și îl face să prețuiască nu numai propria viață, ci într-o bună măsură și viața altora. De asta nu o să vezi niciodată un ateu aruncându-se în aer în mijlocul unei gări pe motiv că el e ateu iar alții nu sunt.
- Să trecem la altceva. Ai vorbit vreodată de rău biserica?
Normal. Tu nu? wtf is wrong with you, man, tu nu vezi că principala preocupare a clerului sunt banii și puterea?!
A, ce importantă are că nu toți sunt așa? Chiar și dacă ar fi doar un singur hrăpăreț printre popi, doar unul singur, ăsta ar păta toată imaginea bisericii, pentru că după cum spun ei înșiși, preoții sunt mijlocitorii lui Dumnezeu pe pământ. Ori cum Dumnezeu este bun și infailibil, adică nu poate greși atunci când își alege reprezentanții, asta înseamnă că chiar și o singura poamă stricată în Biserica lui pune probleme serioase, în sensul că ori el nu este bun și infailibil, ori Biserica nu este de fapt ceea ce spune (trupul lui Cristos, mireasa lui Dumnezeu, whatever). Când e vorba de Dumnezeu, nu merge cu jumătăți de măsură, nu?
Iar dacă acceptăm că preoții „sunt și ei oameni”, atunci înseamnă că Biserica nu este decât o altă instituție omenească și ar trebui să i se aplice exact aceleași reguli ca oricărei altei organizații private. Fără privilegii, fără tratamente speciale, fără pretenția de a avea un cuvânt de spus în viața tuturor oamenilor, fără să se amestece în treburile Statului. Cu declarații de impozit pe profit și cu controale de la Fisc, de la Sanepid, ISU și cine o mai fi. Ceea ce nu prea se întâmplă la noi în țara. Deci da, eu cred că Biserică trebuie criticată, mai ales când sunt tone de motive, cum e la noi în țărișoara.
- Ce o să-i inveți pe copiii tăi, ateule?
O să încerc din răsputeri să-i învăț să gândească cu propria minte. Nu o să le spun eu dacă să creadă sau să nu creadă în Dumnezeu, dar o să-i chestionez cu întrebări la foc continuu până vor ajunge la concluzia lor, pe baza judecății lor.
„Crede și nu cerceta” este probabil cea mai nocivă chestie care e propovăduită de religia creștină, sper să nu va supărați pe mine că spun asta. Eu înțeleg că a avea credința este un act de… credință, dar acesta trebuie făcut când ești major și cât de cât vaccinat, nu când ești mic și iei de bun orice lucru pe care ți-l spune oricine este cu minim 10 cm mai înalt decât tine. Este perfect în regulă să devii credincios oricând după vârsta de 20 de ani, dar nu este în regulă să devii credincios la 10 ani, când de-abia ai învățat cum să te ștergi corect la fund. Dacă ai devenit credincios de la o vârstă mică, eu zic că sunt șanse să fi fost îndoctrinat.
Nu crede și întotdeauna cercetează! – o să fac un afiș și o să-l lipesc în camera lor. Ăsta e singurul lucru pe care vreau să-i învăț. În afară de înot, de mers pe bicicletă și de ski, desigur.
- Ești homosexual, ateule?
Nu, sunt heterosexual. Unii oameni nu sunt homosexuali și din alte motive decât acela ca Biserica spune că homosexualitatea e un păcat.
- Ești satanist, ateule?
Nu, am spus la început că un ateu este un om care trăiește fără să creadă într-un zeu. Satan este și el un zeu, deci ateul nu are cum să fie satanist. Sau păgân sau orice altceva ce presupune credința într-un zeu.
- Dar ateismul nu este și el un fel de religie, și anume religia oamenilor care cred că „Dumnezeu nu există”?
Hehe, bună întrebare, am auzit această idee la domnu’ Pleșu, cum că natura atitudinii ateului față de divinitate nu e foarte diferită de natura atitudinii credinciosului față de divinitate, sau ceva de genul ăsta. Nu, un ateu este un om care trăiește fără să creadă în vreun zeu și atât. El nu face nici un fel de act de credință, nici într-un sens și nici în altul, nici în zei și nici în ne-zei.
Dar hai să zicem că ateul ar crede că Dumnezeu nu există. Chestia e că nu e vorba doar despre Dumnezeul creștin, ateul ăsta este obligat să creadă că nici un alt zeu nu există, deci el ar fi parte dintr-o religie în care oamenii au credința că o grămadă de zei nu există. Suntem de acord că o astfel de religie nu seamănă cu nici o alta, deci poate că totuși nu e religie, pe principiul că dacă ceva nu face niciodată „muu” și nu dă niciodată lapte, sunt șanse mari să nu fie vacă.
Oricum, întrebarea ta forțează limitele limbajului, pentru că dacă tu crezi că există Dumnezeu, atunci eu aș putea spune la rândul meu că tu crezi că nu există Odin sau Zeus sau Spiritul Pădurii, deci te-aș face și pe tine fără să vrei membru al unei ipotetice religii a oamenilor care cred că Odin sau Zeus sau Spiritul Pădurii nu există.
Iar diferența dintre ateu și credinciosul monoteist, ambii membri ai acestei familii de religii ciudate în care oamenii nu cred în zei, ar fi că primul nu crede în nici un zeu (adică nu crede în vreo 3000 de zei), în timp ce al doilea nu crede în nici un zeu în afară de unul (adică nu crede în vreo 2999 de zei) – deci ar fi amândoi cam la fel de atei, nu crezi?
- Dar totusi tu, ca ateu, nu se poate spune că crezi in știință?
Nu, eu nu cred în știință deoarece știința nu-ți cere să crezi în ea, știința lucrează cu teorii pe care le dovedește sau le infirmă cu metode științifice. Știința există, deci nu e nevoie să crezi în ea. Și știm că știință există pentru că știința funcționează – simpla aprindere a unui bec acasă la tine e o dovadă că știința funcționează, deci există.
Telefonul meu funcționează pe bază de știință, nu de har dumnezeiesc și nu e nici un mister pentru rasa umană în felul în care funcționează, că noi oamenii l-am creat. Deci sunt sigur că știința există și dacă mă interesez puțin despre principiile după care funcționează știința și ce anume face ca un lucru să fie științific, îmi dau seama că știința nu poate minți, prin definiție. Se poate înșela la un moment dat, dar de mințit nu minte. În afară de ăsta, are încorporată în însăși structura ei obligația de a chestiona ceea ce se consideră deja știință, deci progresul ei este asigurat.
Iar faptul că știința nu minte prin definiție înseamnă că trebuie să iau de bun orice spune știința, chit că eu nu pot verifica personal chestii cum ar fi că găurile negre există sau că omul se trage din maimuță. Dar faptul că eu personal nu pot verifica nu înseamnă că eu sunt forțat să cred în știință. Este suficient că noi oamenii putem verifica afirmațiile științei, ceea ce nu se poate spune despre afirmațiile religiei.
- Știința mai greșeste și ea, nu e infailibilă…
Da, e un proces asta. What’s your point? Să luăm de exemplu medicina: probabil că un doctor de astăzi ar râde la tratamentele prescrise de un doctor de acum 200 de ani, deși ambii pot fi considerați oameni de știință. Dar important e că acum există foarte multe tratamente care funcționează și foarte multe probleme care deja sunt rezolvate definitiv, față de acum 200 de ani, adică cunoașterea științifică s-a mărit, a progresat considerabil, iar la asta a contribuit și medicul de acum 200 de ani, chit că el știa mult mai puține lucruri. Ceea ce nu se poate spune despre religie, care prescrie aceleași „tratamente” neverificabile de mii de ani.
- Pai poate pentru că „tratamentele” religiei au fost perfecte de la început și nu au nevoie să fie imbunătațite.
Poate. Dar să știi că e dificil să discuți cu cineva care face afirmații neverificabile. Ne întoarcem la Monstrul de Spaghete. Eu nu sunt obligat să infirm afirmațiile tale, tu ești cel obligat să le dovedească – asta e o chestie importantă.
- Bine, văd ca te-ai inflamat. O ultimă intrebare: crezi totuși în ceva?
Da, cred în dragoste. Și mai cred că o să mai iau o bere, dar mai ales cred că există dragoste.
A consemnat pentru voi Robo. Mai jos există și un sondaj.
[interaction id=”5690b4866f21c9dc053ec07f”]
Sursa foto: ateu via Shutterstock.com
Mi-a plăcut cum a răspuns Robo la întrebări, și mai sunt și de acord cu el 🙂
Și eu sunt de acord că a fi ateu are o conotație negativă în România. Oamenii nu înțeleg adevăratele valori și merg cu turma, fără a se întreba de ce și încotro? Unii consideră că a nu merge la biserică înseamnă a fi ateu. Alții merg des la biserică, dar sunt mai atei decăt alții care nu merg. Ei se duc acolo pentru că ”așa se face”, ”așa e bine”, ”să nu zică țața Leana că nu am fost” …. etc. A avea în suflet o credință care te ghidează în viață, credință pe care o poți numi oricum vrei, este cel mai important, din punctul meu de vedere. A respecta niste ”reguli” (gen: nu furi, nu ucizi…etc.) din rațiuni de moralitate și nu pentru că sunt într-o carte promovată de biserică este o dovadă de mai mare moralitate față de unul ce se dă credincios și încalcă consecvebt regulile….Ne trebuie un echilibru în toate!
Heeeiiiii….. scoate-ti sotul mai des de la naftalina ca e tare destept in cap ☺. Big like!
Foarte funny interviul, ati putea fi actori pe o scena voi doi. Joking aside, ce mi se pare mie hilar la atei este ‘aroganta’ asta a lor ca tot ceea ce sunt ei li se datoreaza strict lor si ca tot ce li s-a intamplat in viata sau li se va intampla este o urmare stricta a faptelor lor:)
Nici un om nu poate zice ca tot ce i s-a întâmplat în viata i se datorează exclusiv lui sau acțiunilor lui. Fiecare om are parte de șansa, noroc, oportunități, ghinioane, situații în care lucrurile se așează în mod favorabil sau nu etc, dar toate astea nu se datorează vreunei zeități.
Am si eu o intrebare pentru tine, ateule:
De ce lupti impotriva a ceva ce nu exista?
Serios, ti se pare din interviu ca eu lupt impotriva lui Dumnezeu? Daca da, trebuie sa-l rescriu.
Ioi, dar tu chiar nu esti ateu, doar te falesti!
Nici eu nu cred ca e ateu, spune asta doar ca sa para mai interesant 🙂
si functioneaza? 🙂
Din moment ce-ti „pierzi vremea” scriind acest lung text, iar apoi raspunzand la comentarii, nu esti indiferent, asa cum sustii mai jos.
Problema pe care o vad eu in textul tau: nu este documentat. Scrii din auzite, ti s-au imprimat probabil din copilarie niste lucruri si expresii in minte, si le iei mot-a-mot. Credinta oarba este pentru oamenii simpli de la tara. Ei asa stiu, asa au crescut, si asa se vor mantui. Noi, ceilalti, avem o lupta mai grea de dus, fiindca ne punem intrebari, ne indoim. Pentru mine „crede si nu cerceta” nu inseamna acelasi lucru ca pentru bunica-mea. Daca chiar esti interesat de subiect, incearca sa afli ce vrea sa zica aceasta expresie intr-adevar. Si apoi putem discuta altfel.
cred ca imi atribui intentia de a vrea sa conving pe cineva de ceva.
imi pare rau daca din articol rezulta asa ceva, te asigur ca nu e cazul pentru ca nu as face asa ceva si pentru ca stiu foarte bine ca asta e un demers inutil.
intr-adevar, exista un lucru la care nu sunt indiferent, iar acela este felul in care lumea ii priveste pe atei, nu religia – asta e motivul pentru care am scris.
motivul pt care raspund la intrebari este ca multe imi sunt adresate mie personal, avand in vedere ca articolul e unul personal.
Andreea,
Mai usor cu „oamenii simpli de la tara” pe scari, eu am intilnit un fierar betonist, coleg cu mine, nascut intr-un sat uitat de lume in Moldova, si citise si Biblia si Bhagavad Gita, le gasise in pod la bunicii lui, editate inainte de razboi. Nu avea educatie, insa avea o aplecare speciala pentru a afla raspunsuri la intrebari grele existentiale.
Andreea mi ar placea mult sa inteleg ce inseamna pentru tine „crede si nu cerceta”.
Sau ea sa-l reciteasca ;D
Care luptă??
Vai, vai……
Credinta se simte, nu se invata. Relatia cu Dumnezeu nu vine din cap ci din suflet.
Nu o simti – nu e bai, ca fiecare are pe ale lui. Mai grav mi se par cei ce merg la biserica de gura lumii dar dedesupt e sec, e gol. Tu nu esti gol, tu ai umplut cu propria ta ratiune si suficienta, cu auto-educatie si dezvoltare personala.
Sincer, prefer prezenta unui om ca tine decat a unui habotnic.
Ce surpriza plăcuta!
Sunt curioasa ce părere ai de satanismul modern după Anton Szandor LaVey (da, exista mai multe feluri de satanism), este destul de filosofic, individualist, cinic și pune omul în centrul religiei.
Uite aici cele 11 reguli satanice: http://www.bisericasatanista.org/cele-unsprezece-reguli-sataniste-ale-pamantului.html.
Satanismul modern are și o componenta ritualica de ocultism (care personal ma lasă rece), dar filosofia de baza suna destul de pragmatic și mai logic decât ce am citit din alte religii, pentru ca e o religie ateista.
am citit pagina aia si pare de bun simt. partea oculta ma lase rece si pe mine, ca asa cum nu cred in nici un zeu, nu pot sa cred nici in satana, dar regulile lor nu`s rele, exceptie 7 (puterea magiei – nu cred in magie) si 10 (ce naiba e un animal neuman?). imi place ca au o regula speciala care spune sa nu faci rau copiilor, in contextul cazului din norvegia se pare ca unii oameni au nevoie sa li se tot aduca aminte de asta.
Cred ca „animalul neuman” se refera la toate animalele, mai puțin la oameni, în sensul ca și omul e tot un animal. Deci practic zice sa nu omori animalele pentru placere/sport.
Ce este aceea o „religie ateista”? Astept cu nerabdare, orice raspuns in afara de „o contradictie in termeni”, ca asta m-am prins si eu 😉
Religia ateista e ateista pentru ca nu recunoaște vreo divinitate/zeitate ca și creator, putere suprema, tatăl tuturor etc.
In condițiile astea apare întrebarea: atunci de ce mai e o religie? Răspunsul e pentru ca , unii oameni, care au aceleași valori și moduri de gândire simt nevoia sa se organizeze pentru a practica și cultiva într-un fel acele valori și moduri de gândire și a socializa cu oameni care le împărtășesc convingerile. Acești oameni se vor organiza într-un cult și pentru ca multi simt nevoia sa aibă și o dogma și un componenta ritualica care sa aibă sens pentru ei, se ajunge la ceva foarte asemănător cu alte religii , dar bazata pe alte convingeri și care are în centru ceva diferit de o zeitate suprema.
Moni, multumesc pentru raspuns. Nu m-am gandit niciodata la conceptul de religie ateista.. Mi se pare interesant in principiu, dar am o nelamurire pe care tot incerc sa o verbalizez dar nu prea reusesc. Please bear with me.
Cum difera aceasta religie ateista de o filosofie (adica de ce e o religie si nu o filosofie)? Prin componenta ritualistica?
Pe de cealalta parte, de ce e nevoie de specificarea „ateista”? Pentru ca nu are o figura in centru? Adica o intruchipare a valorilor si principiilor credintei respective. Ca pana la urma, un zeu e o intruchipare a unor valori si principii, deci in cazul unei religii ateiste principiile si valorile exista, dar intruchiparea nu? Scuze pentru toate intrebarile, dar mi se pare super interesant.
No problem , și mie nu se pare interesant. Cred ca ai dreptate: partea ritualica face diferența intre un curent filosofic și o religie. Din moment de oamenii respectivi au o biserica,un loc unde sa isi practice credința, au o biblie/carte de referința, au un fel reguli la care ar trebui sa adere, au practicanți, au un ritual, un scop, un set de certitudini etc. ei pot spune ca au o religie.
Specificarea de religie ateista servește pentru a oferi o clasificare: sunt religii monoteiste cum e creștinismul, politeiste cum e hinduismul, ateiste cum e scientologia și posibil alte religii de care nu am auzit. Am putea spune ca religia ateista nu are în centru o divinitate cu ajutorul căreia explica anumite constatări legate de viata, ci oferă direct explicațiile sau pașii pentru a găsi răspunsuri la întrebări. In acest fel se pune mai mult responsabilitatea pe om și nu pe o forța divina care ii hotăraște soarta.
*si mie mi se pare interesant
Omul nu „se trage din maimuta”, in schimb au avut un stramos comun.
In rest foarte frumos interviul.
Am cunoscut atei convinsi până în măduva oaselor care atunci când au dat de un mare necaz, când viața i-a adus în pragul disperării, când o tragedie le-a stins luminița din ochi și-au reconsiderat părerea.
Sper să nu existe vreodată acest motiv pentru Robo.
Iar eu sper sa nu existe vreodata acest motiv pentru tine. ;-))
In mod normal oamenii nu-si ureaza unul altuia sa nu li se intample nenorociri. Faptul ca tu o faci arata bunavointa fata de mine (multumesc), dar in acelasi timp mie imi suna ca un avertisment, ca si cum tu vrei sa sugerezi ca Dumnezeu s-ar putea sa-mi trimita un necaz ca sa-mi arate el mie ca de fapt nu sunt ateu.
Ar fi un D-zeu cam ciudos si ranchiunos si arbitrar. Oricum nu a iesit bine din povestea cu Iov, ca l-a lasat sa fie chinuit de diavol in urma unui pariu, acum sper ca totusi nu e o practica comuna la el sa-i persecute pe oameni pentru ce nu cred.
Robo, eu sincer nu am citit nimic de ateu. Adică da, să zicem că dvs. vorbiți în limba ateistă (cu literele ei ideograme sau străine ca formă), dar dacă eu ca ortodoxă citesc (traduc automat) în limba mea creștină observ că mesajul de la bază e același: dragostea e cea mai importantă. Și mi-a plăcut mult interviul tău pentru că mi-a amintit de propriile drumuri dus întors în minunata călătorie între a crede și a nu crede.
Cata rautate absolut gratuita in comentariul tau. 🙁 As vrea sa iti scriu 1,000 de cuvinte pentru a iti arata cat de profund gresit gandesti…dar efectiv…nu cred ca meriti.
Nu poti sa doresti niciodata, nimanui raul, doar pentru a dovedi ca tu ai dreptate si el/ea a gresit.
G.
Aia nu e credinta, e carja emotionala.
Și eu am cunoscut creștini convinți până în măduva oaselor care au ajuns să-și reconsidere părerea în urma unui necaz, când și-au dat seama că de fapt nu le vine nimeni în ajutor. Eu printre ei. Deci unde-i argumentul?
corect, mă alătur și eu.
Pai si n-ai si tu o parere legata de cum a aparut lumea, de cum au aparut oamenii pe pamant? Cum/cine a creat galaxia noastra, de unde venim noi, ca oameni? Ce este in afara universului nostru?
Ca agnostic myself, mi se pare ca musai ca om trebuie sa ai sau sa cauti un raspuns la intrebarile astea. E greu sa zici „nu stiu si nu imi pasa”. 😀
Nu sunt suficiente raspunsurile stiintei? Big bang, din astea…
Nu sunt raspunsuri definitive poate, dar oricum eu nu cred ca sunt capabil sa vin cu niste raspunsuri mai bune… ;-))
eh, sunt, dar implica o munca de…voiam sa zic credinta, o sa folosesc „alegere”. 😀 Fapt este ca nici big-bang-ul nu e dovedit in niciun fel, e doar o poveste, fix la fel cu orice religie. Doar ca tu alegi sa o crezi.
sa am incredere in stiinta pana nu stiu eu toate mecanismele si sa fiu capabila sa inteleg absolut toate formulele si ideile mi se pare echivalent cu a avea incredere in sec 7 cu ce predicau preotii, pentru ca eu nu pot citi si nu inteleg latina…ah, si faptul ca o zic mai multi cercetatori odata mi se pare un argument hilar, daca te gandesti cati preoti o ziceau odata…
tocmai de asta fiecare vine cu raspunsul lui, pentru ca fiecare, in lipsa unor dovezi solide, alege in ce sa creada.
mai sunt si cei ca mine, care inca se hotarasc ce sa aleaga…:D
Dar nici un om nu mai poate in ziua de azi sa inteleaga toate domeniile in detaliu pentru ca este imposibil, stiinta a progresat atat de mult incat nu se mai poate.
In textul meu explic de ce nu e nevoie sa cred in stiinta, nu te-a convins argumentul? De exemplu nu o sa stiu niciodata atata medicina cat stie un medic. Asta inseamna ca atunci cand te duci la doctor tu faci un act de credinta? Cred ca unii doctori s-ar cam supara sa auda asa ceva ;-)) dupa 12 ani de scoala, vrei sa crezi ca ce ai invatat nu e totusi magie…
Robo, chiar faci un act de credinta cand te duci la doctor. Te inCREZI in cunostintele si aptitudinile lui. 🙂 . Semnatica limbii romane e cam nasoala, nu?
Pana la urma fiecare om e responsabil pentru sufletul sau (apropo, tu ai suflet? dar spirit? Atentie: astia sunt termeni cu mare incarcatura in crestinism). Dar eu am ramas putin nelamurita cum te-ai decis tu sa fii ateu? Adica fara niciun fel de studiu, fara nicio parere (avizata) pro si contra, numa` asea? Adica, si judecatorul asculta ambele parti inainte de a decide, nu? Ca doar n-o sa de a sentinta numai dupa ce crede el ca s-a intamplat..
Cred ca e corect sa spui ca fac un act de credinta (mai precis de incredere) cand ma duc la medic, ma bucur ca cineva a observat asta, ceea ce inseamna ca aici citesc oameni inteligenti.
Doar ca actul de credinta e intr-un om, medicul, mai precis in bunavointa si priceperea lui, si nu un act de credinta in medicina ca stiinta. Daca tratamentul lui da gres, o sa spun ca medicul e slab pregatit, nu ca medicina ca stiinta e o sarlatanie.
Dar acte de credinta din astea in oameni fac in fiecare zi, de cateva ori pe zi: in priceperea soferului de autobuz, a pilotului de avion, in integritatea nevestei ca nu pleaca cu toti banii, a menajerei ca nu fura tot din casa samd.
Nu e acelasi lucru cu credinta religioasa, care e o credinta in inexplicabil (credo quia absurdum).
edit: referitor la cum m-am decis eu sa fiu ateu: pai am tot ascultat ce spune religia, ca nu e ca si cum am trait intr-un balon de sticla…
nu cred ca trebuie sa studiez extensiv doctrina crestina ca sa decid daca cred sau nu in ea, mai ales ca sunt convins ca majoritatea covarsitoare a credinciosilor unei religii nu au studiat exhaustiv celelalte religii ca sa decida ca a lor e cea pe care trebuie sa o aiba. Deci nu e corect sa ceri ateului sa indeplineasca niste standarde pe care credinciosul nu le indeplineste el insusi.
Robo, eu nu-ti cer nimic, iar optiunile tale sunt ale tale. Incerc doar sa ma lamuresc eu pe mine. Nu vreau sa te acuz de nimic – nici de irationalitate (asa cum ii acuzi tu pe credinciosi), nici de lipsa de continuitate in gandire. Cred ca te-ai lovit destul de mult de judecata altora, poate de asta ai un discurs de genul „da` si ala a facut” 🙂 .As vrea doar sa acorzi credinciosilor ceea ce le pretinzi: acceptare fara judecata. Pana la urma de fapt nu stim nimeni care e adevarul: exista, nu exista, daca da, cine/ce este etc. Unii simt credinta, unii au ajuns la ea pe calea cartilor, altii inca o cauta. E ok. Toti suntem ok.
PS: (un ala mic cu coarne nu ma lasa) nu mi-ai spus daca tu crezi in suflet, daca tu ai suflet si spirit.
a trebuit sa ma uit in dictionar la cuvintele astea ca sa pot raspunde la intrebare 🙂
nu cred ca am suflet in sensul de „Substanță spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viață, individualitate și personalitate și care este de origine divină și cu esență veșnică” asa cum zice dex-ul ca inseamna „suflet” in acceptiune religioasa.
dar sigur ca folosesc cuvantul suflet in sensul de „Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic” sau in sensul de „ma doare sufletul” sau „om fara suflet” sau „din suflet”
nu cred ca exista spirit inteles ca „Element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul” dar altfel folosesc acest cuvant in toate celelalte sensuri pe care le listeaza dex-ul
cred ca era si normal, avand in vedere ca sunt ateu, nu? :))))
Te contrazici de la un mesaj la altul. Tu crezi in suflet, in spirit, in doctori si in mai ce crezi? Daca pe tine te ajuta sa te inchini de fiecare data cand treci pe langa o biserica este foarte bine, ca pana la urma despre asta e vorba, dar accepta ca suntem miliarde de oameni si suntem foarte diferiti…
Îndrăznesc umil să spun că nu mi s-a părut că ROBO îi judecă pe ceilalți sau că nu îi acceptă. Cred că doar și-a expus punctul de vedere – de ateu. Aș spune chiar că, un ateu e mai deschis să accepte diversitatea decât un om religios (de oricare religie) – pentru că deși fundamentele religiilor sunt legate de dragoste, în practică lasă mult de dorit în ceea ce privește ”dragostea” față de aproapele nostru, în orice crede el. Astfel, unui ateu nu îi pasă, și tratează toți oamenii la fel. Posibil să mă înșel, dar ca generalizare, asta e impresia mea. (fără a exclude că pot fi oameni religioși care acceptă diversitatea etc.)
Cam da, mai ales daca imi recomanda antibi
„Dar nici un om nu mai poate in ziua de azi sa inteleaga toate domeniile in detaliu pentru ca este imposibil, stiinta a progresat atat de mult incat nu se mai poate.”
Mi se par contradictorii termenii. Contradictorii in doua directii:
1. A inteles omul pana acum , toate domeniile in detaliu? Pana acum putea si acum nu mai poate (din cauza stiintei)?
2. Daca stiinta a progresat foarte mult, logic ar fi sa-i fie mai usor sa inteleaga „toate domeniile in detaliu”. Si, daca nu le-a cunoscut, cum a putut ajunge stiinta acolo unde este acum? E ca si cum cineva ar sti sa scrie farà a invata in prealabil alfabetul.
E ceva ce-mi scapa…
Profit de dezbatere sa te intreb daca crezi in viata extraterestra, alieni, etc.
astazi nici un singur om nu mai poate sa inteleaga totul;
adica uite la Leonardo da Vinci – era si medic, si inventator, si pictor, si inginer si etc
astazi nu mai e posibil asa ceva, eu folosesc telefonul dar mi-e imposibil sa cunosc si sa inteleg in detaliu toata tehnologia din el
Mihaela zicea ca ea ar vrea sa stie ea personal „toate mecanismele si sa fiu capabila sa inteleg absolut toate formulele si ideile”, iar eu i-am zis ca nici un singur om nu mai poate face asta in zilele noastre, ca e prea mult si prea complex
deci nu ma refeream la umanitate in fraza aia, ci la fiecare om in parte.
cred ca e posibil, ba chiar probabil sa existe viata extraterestra, desigur…a si dat cineva link aici in comentarii la un blog in care se discuta paradoxul lui Fermi – e f interesant
uite un filmulet care mie mi-a placut foarte mult despre Fermi paradox
https://www.youtube.com/watch?v=sNhhvQGsMEc
Stiinta, spre deosebire de religie se fundamenteaza pe fapte observabile si este mereu in progres, mereu apar rectificari si clarificari. Religia a ramas cam aceiasi, ca doar nu degeaba se zice ‘crede si nu cerceta’. Big bangul are date observabile in spate, nu e o poveste spusa de oameni in halate albe. Va doresc o zi buna!
Chestia cu ,crede si nu cerceta, este incorecta. nu scrie nici in Biblie nici intr-o alta carte sfanta sa nu cercetezi. Indemnul este dimpotriva ,cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide, cere si ti se va da. Crede si nu cerceta face parte din arsenalul medieval al bisericii catolice care stim cu totii ca a avut cel putin atunci nu cea mai buna inspiratie divina.
Felicitari pt lamurirea foarte clara a ceea ce inseamna „crede si nu cerceta”. Nicaieri in scrierile Bisericii Ortodoxe nu scrie asa ceva.
Draga mea autoare a blogului, ti-am citit cartea si m-am bucurat de ea desi pe alocuri nu am fost de acord cu tine dar banuiesc ca nici nu trebuie sa fiu. Nu ma asteptam insa la asa o batjocura la adresa decalogului si a lui Dumnezeu! Existenta lui Dumnezeu ni se dezvaluie in fiecare zi trebuie doar sa am ochi sa o vad si sa mai citesc si o carte duhovniceasca din cand in cand (crede-ma in nici un caz nu iti va face rau). Noi „Pupatorii de moaste” asa cum ne numesti, simtim o caldura launtrica pe care nu ti-o pot explica si care se numeste harul lui Dumnezeu, atunci cand sarutam Sfinte Moaste, cand ne rugam la Maica Domnului sau cand primim Sfanta Impartasanie. Cu caldura si cu dragoste iti recomand macar odata sa mergi la o spovedanie sincera cu tine insati, vei descoperi lucruri nebanuite! Mantuirea noastra, a sotului (sotiei) si a copiilor nostri e scopul suprem pt care suntem lasati sa vietuim pe pamant.
…..antibiotice:))
Cred ca de asta s-a facut o grupa speciala pentru noi astia agnostici-gica-contra, care nu impacam nici capra 😀
Am citit acum mult timp o carte despre cativa copii ai strazii care s-au strans ei frumos si au format o familie. Acesti copii erau baieti intre 7 si 15 ani. Cu ei a ajuns sa traiasca si o fetita, o bebelusa pe care au gasit-o la gunoi. Poveste este frumoasa, ei pleaca din orasul mare si s-au mutat undeva la tara unde cu ajutor reusesc sa isi faca o familie frumoasa. Ei vroiau ca fetita sa creasca frumos, sa fie cineva, sa mearga la scoala etc. Pentru ca nu stiau foarte multe despre religie (voi povesti doar partea asta cu religia ca asta ne intereseaza aici) ei hotarasc ca in fiecare luna sa vorbeasca despre cate o religie, sa vorbeasca despre zeitatea acelei religii, sa citeasca despre credinte si interdictii, despre viata si moarte. Dupa ce au descoperit cat mai multe fiecare si-a ales propria credinta, fiecare a decis daca sa creada in ceva sau nu. Eu si sotul suntem atei pentru ca nu am fost niciodata invatati despre religii, despre credinte, despre zeitati. Orele de religie din scoala cred ca erau ca o obligatie care mie personal nu mi-au placut niciodata. Am ajuns la facultate si am avut un obiect – Istoria religiilor se numea si am citit tot ce mi-a picat in mana. Nu am aflat cate ceva despre fiecare religie din lume dar jumatate din ele au fost oarecum acoperite. Apoi nu a mai existat timp si am uitat de religie. Cand ne-am casatorit ne-am dus la biserica, cand l-am botezat pe galusca ne-am dus la biserica. Am facut asta pentru ca asa trebuie dar sincer va spun ca slujba in sine nu am ascultat-o sau daca am ascultat-o am uitat fiecare cuvant dupa ce a fost auzit. Cu galusca voi proceda ca in povestea relatata mai sus, ii voi povesti despre religiile lumii si el va alege cand va dori si ce va dori. Sunt si cunosc preoti care si-au dat seama ca a citi din carti uriase nu mai e ok si se adapteaza, vorbesc despre lume, despre casatorie, despre copii chiar si despre filme (trecut prin asta) si fac din slujbele de casatorie si botez ceva modern, ceva ce poate fi inghitit si de catre atei. Eu personal nu ma bag aproape niciodata in discutii despre religie, zeitati si credinte. La fel nu vorbesc nici de politica. Nu vreau sa jignesc pe nimeni si evit sa primesc ceva cuvinte urate de la cei din jur. Nu merg sa ma spovedesc, nu primesc cu tot felul de sarbatori si nu dau bani nimanui din sfera religioasa. Sunt atatia copii care nu au ce manca, ce rost are sa dau celor care au. Credinta, la fel ca politica, este o alegere. Daca respectam credinta politica a cuiva, de ce nu respectam alegerea religioasa a cuiva. Cum nu spun despre cineva care a votat cu X politician ca e satanist, nu o fac nici cu cei care se roaga la o anume zeitate. E atat de greu sa traim oricum in aceasta lume, oamenii sunt rai fara motiv oricum, de ce sa ma bag in polemici religioase? Discutia e lunga, putini oameni ar recunoaste public ca e ateu pentru ca cei din jur nu inteleg exact explicatia cuvantului. Mi-a placut explicatia lui Robo si am sa o folosesc si eu in momentul in care ma voi trezi implicata intr-o discutie religioasa!
cum se numeste cartea?
Din pacate nu imi mai aduc aminte 🙁 am o problema cu a retine numele cartilor sau autorii 🙁 Oricum ideea carti, despre cum sa construiesti o familie e super. De exemplu in fiecare zi scriau pe o tabla un cuvant nou , cu explicatia cuvantului si trebuiau sa il foloseasca peste zi intr-o discutie. Sau, in fiecare saptamana incercau sa vorbeasca cel putin intr-o zi intr-o limba straina 🙂 Incerc sa o gasesc in biblioteca si revin 🙂
Trandafiri pentru ea se numeste cartea.
Multumesc Ramona 🙂 Asa e, asa se numea cartea 🙂 zi frumoasa!
Love you guys! Pe amandoi. Super idee, super interviu.
Bravos Ioana!
Si fiica noastra mare (aproape 18) este momentan agnostica, este in perioada de filosofie, citeste mult si are multe intrebari si discutii inclusiv pe tema religiei.
Asta i-am spus si eu despre credinta, trebuie sa o simti, nu sa o gandesti.
Daca este, este, daca nu, sa fii sanatoasa, sa cresti frumos si sa fii un om bun (adica cel care nu face rau si mai incearca si sa ajute alte fiinte, oameni si animale).
Mi-a placut foarte mult interviul cu domnul Robo. Mi s-a parut destul de pertinent in gandire si cel mai important, nu mi s-a parut rau intentionat, ci sincer. Cu ocazia asta am gasit si blogul „de tata” pe care sunt curios sa il explorez. Ca un crestin neoprotestant practicant, consider ca daca el a ajuns la afirmatiile astea este din cauza exemplelor negative. Unul din cele mai puternice principii ale mele este „Cerceteaza Scripturile”, afirmatia lui Hristos, de aceea ma regasesc in principiul enuntat de acest stimabil domn. Pe de alta parte, pot sa afirm ca sunt intristat sa constat ca tocmai in ceea ce priveste spiritualitatea, Robo a preferat sa se pune de partea care „asteapta sa fie convinsa” si nu aplica acest principiu cu care se mandreste, si anume acela al cercetarii. Mi-as dori sa pot impartasi o predica care vorbeste despre acest lucru, dar doar cu acceptul dumneavoastra. Multumim realizatorilor
Astept sa ne spuna Robo unde anume a gasit el expresia ”crede si nu cerceta”. Cred ca de fapt a crezut ca exista aceasta expresie fara sa cerceteze…. Cliseele astea propovaduite din gura-n gura fara sa se mai stie sursa sunt esenta ignorantei din vremurile pe care le traim.
In Biblie se spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.” (Ev. Matei 7:7-8)
pai se stie ca Biblia este cu siguranta cea mai putin citita si cunoscuta carte din toate timpurile – necitita si necunoscuta mai ales de catre credinciosi, deci sper ca nu ii vei reprosa unui ateu ca nu cunoaste suficient de bine biblia.
acum, intrebarea care se pune este: sunt eu mai putin informat decat marea masa a credinciosilor?
as zice ca nu, as zice ca daca eu am in minte chestia asta inexacta este pentru ca ea mi-a fost transmisa cumva de catre religie si la fel ca mine o vor avea in minte foarte multi credinciosi.
deci nu conteaza ca de fapt asa ceva nu este in biblie, conteaza ca asa ceva este in mentalul colectiv cand vine vorba de religia crestina.
e problema bisericii faptul ca asemenea lucruri inexacte sunt in mintea oamenilor, nu e problema mea – oricum se stie ca la noi in tara religia e un amestec de dogma crestina si superstitii pagane, de nu mai stie nimeni cum e de fapt ritualul, ce inseamna ritualul si cum trebuie interpretat.
nu cred ca e cazul sa facem acum analiza de text pe biblie, dar se pot gasi pasaje in ea care transmit aceasta idee cu „crede si nu cerceta”.
oricum in Biblie se pot gasi pasaje ca sa argumentezi cam tot ce vrei tu, sunt si multe chestii cu care un credincios nu ar fi de acord (cruzime, omor, viol etc)
Stii ce mi se pare monstruos? Ca habar nu avem ce nenorocire a adus ateismul in Romania. Daca nu te-ai obosit putin sa cercetezi cat au suferit martirii crestini, ce torturi au indurat Parintele Iustin,Parintele Calciu, Mircea Vulcanescu si alti oameni de valoare ai Roamaniei din partea ateilor care isi urlau necredinta in temnitele comuniste, e mai bine sa stai mai rezervat. Hai sa ne informam putin ce a insemnat ateismul pt noi, romanii, si apoi sa ne mai gandim cand ne falim cu titlul asta. Era interesant un interviu cu un om care a suferit din plin ororile ateiste, ca cei enumerati mai sus, ca de elogiile omului bun si ateu e plin pamantul.
din partea ateilor sau din partea comunistilor?
cred ca e o eroare grava sa reducem comunismul la ateism.
Eu ti-am mentionat temnitele comuniste, nu comunismul neaparat. Nu e nicio eroare, in temnitele comuniste ateii si doctrina lor faceau prapad si sunt o multime de marturii. O parte din victime au supravietuit torturilor si dupa iesirea din puscarii au scris carti, au dat interviuri. E bine sa ne informam, repet.
Cristina, analogiile tale sunt ca merele și perele. Dacă luăm în calcul câți morți au născut cruciadele, nu ies bine deloc creștinii la număr.
Ce legătură are credința sau dimpotrivă, lipsa acesteia cu niște oameni bolnavi psihic, pentru care torturarea aproapelui e un hobby?!?
Ce treaba au cruciadele cu Parintele Iustin si crimele savarsite de ateii comunisti de care vorbeam eu? Nu toti oamenii care savarsesc crime sunt bolnavi psihic, majoritatea sunt chiar invers. Ai citit despre crimele comise in temnitele comuniste si de prigoana crestina care se ducea acolo? Ma indoiesc. Ca sa urmam un curent sau o ideologie eu propuneam sa ii vedem si efecele im istorie.
Cristina, razboaiele religioase (trecute si prezente) sunt unele dintre cele mai mari atrocitati ale omenirii. Au murit milioane de oameni deoarece credeau „in cine nu trebuie”, sub armele unor fanatici care credeau ca doar Dumnezeul lor era bun…si de aceea trebuia impus si altora.
Deschideti cartile de istorie, deschideti chiar si televizorul si ai sa vezi foarte usor ca in numele unei entitati divine supreme (ca il cheama Dumnezeu, Allah) se duc niste razboaie imense.
Ateii sunt cei mai inofensivi, ei nu isi doresc sa impuna credinta lor altor persoane….ba mai mult, se apara impotriva celor care ii bat cu pietre…si cam atat.
G.
Cine ar da dislike la asa ceva? Stiti vorba aia, sa nu aruncam margaritare la porci. Oamenii mentionati mai sus sunt mai presus de orice descriere. Sa vad, dupa commentul meu, cine ii denigreaza fara ca macar sa fi citit o farama din viata lor!
Cristina,
Patriarhul Teoctist pe 22 decembrie 1989 dimineata ii trimitea o scrisoare de felicitare lui nicolae c, ca a reprimat revoltele huliganice, si acum sute de mii de oameni cred ca daca pupa icoane o sa primeasca binecuvintari divine, absolut obscen. In biserici sunt postere ?!?! cu indemnuri sa donam pentru mall-ul ce si-l construieste Biserica Ortodoxa SRL.
Ceilalti nu mai pregeta sa isi recupereze la greu case, paduri, cladiri, finete, iazuri, iarmaroace etc. Pe papa Albino Luciani l-au trimis la cele sfinte dupa 30 de zile de pontificat… ca de, nu se facea sa ramina 666 fara bogatie.
Imi permit sa iti spun ca in primii 300 de ani credinciosi crestini erau dati prada animalelor la circ, traiau in catacombe in Roma, erau prigoniti fara incetare. Avatarurile vin, ne spun lucruri frumoase, ne invata cum sa traim in pace si sa cautam spiritul apoi unii avizi de bani si putere incep o noua religie.
Religia (cuvintul acesta provine din a doua limba sacra a omenirii si anume latina – se scria religare) inseamna „a reface legatura, a lega, a re-lega”.
Religia cea autentica pune accent pe spirit, pe puritate nu pe bani, nu pe putere, nu pe practici sexuale abominabile – vezi cazurile preotilor catolici ce ies la iveala cu zecile.
Si nu este nevoie de organizare militara ca sa ajungi la Dumnezeu; sincer crestininismul cat si mahomedanismul ca intreg e perfect esuat si asa o sa ramina.
Decit un „credincios” fariseu si ipocrit mai bine un ateu asumat, vezi cazul Robo.
In cazul meu, e expresia cu care mi s-a inchis mereu gura (inlcusiv de preoti) daca am indraznit sa discut pe teme de religie crestina.
Pe de alta parte, exista in Biblie (in vechiul testament mai ales) multe versuri care sfatuiesc sa nu prea gandesti cu mintea ta ci sa te increzi in Dumnezeu (de ex. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta”, in Proverbe; sau „cele mai tari decît tine nu le cerceta. Cele ce ţi s-au poruncit ţie, acestea cugetă, pentru că nu-ţi sunt de treaba ţie cele ascunse. Întru prisoseală lucrurilor tale nu iscodi, pentru că mai mult decât înţelegerea omului s-au arătat ţie. Căci pre mulţi au înşelat gîndul lor, şi în socoteală rea au lunecat cugetele lor”, Ecclesiasticul)
Eu am fost atee mult timp, exact pt ca mi se pare ca stiinta se ciocneste cu Biblia si stiinta castiga. Chiar si din alte considerente, cel mai evident este suferinta. De ce un Dumnezeu bun lasa suferinta in lume daca El este atotputernic. Mai ales cand se intampla lucruri super grave, ca de ex violuri de copii, pruncucideri, batai salbatice de copii, s,a. Eu acum sunt credincioasa pt ca mi s-a dat dovada ca Dumnezeu chiar exista, dar chiar si asa am mari probleme cu aceste situatii. Nu pot explica cum Dumnezeu Atotputernic lasa sa se intample atat de multa suferinta. Logic ma gandesc ca daca as fi eu dumnezeu atotputernic as da creatilor mei fericire vesnica. Dar uite ca Dumnezeu exista totusi, povestit succint.. am fost la un medium care mi-a spus lucruri pe care nu avea cum sa le stie, lucruri atat de intime, un gand de ex care nu il spusesem cu glas tare pentru mine, mi-a prezis lucruri care s-au intamplat, si pe deasupra era si este un om foarte foarte fain. Eu asta si cred ca e cea mai buna demonstratie ca Dumnezeu exista. Oamenii atat de complecsi, destepti si morali, care sunt ca niste entitati. Le si spunem uneori ca sunt ca forte ale naturii. Mai sunt si alte dovezi mici pe care am incercat sa le gasesc eu insami, pt ca mi s-a parut asa de grozav ca sunt lucruri aproape magice cu lumea asta si vreau sa le impartasesc si cu altii. De ex v-ati intrebat vreodata de ce aerul e aproape complet invizibil? de ce apa e transparenta si neutra din punct de vedere acidic si fara gust? sau de ce soarele si luna se completeaza asa de simetric? sau de ce sistemul solar e deocamdata inexplicabil in periodicitatea lui? Oamenii bisericii nu sunt perfecti, si Biblia nu e perfecta nici ea, in opinia mea de om mirean. Dar cred Robo ca vei ajunge in rai daca continui sa crezi in dragoste. Am citit in mare toata Biblia si nu am inteles mare lucru decat un fragment. Iisus spune la un moment dat ca Toate Scripturile si toti Proorocii pot si rezumate cu porunca dragostei. Deci asta e esenta Bibliei, chiar daca trebuie sa citesti atat de mult pentru a ajunge la acest fragment scurt. Dumnezeu e dragoste. Daca tu crezi in dragoste, crezi in Dumnezeu. Exista un staret sarb care intareste asta, Staretul Tadei de la Vitovita. El spune ca orice om care e plin de dragoste se duce in rai, indiferent ca e musulman, hindus, budist, sau nenorocit ortodox. Scriu nenorocit pt ca a fi credincios ortodox e f greu. e un razboi constant cu gandurile. Si nu numai, eu deplang dezordinea si incultura din biserica noastra, care sminteste. Dar, luata de la Staretul Tadei, sfant ortodox, Robo, nu e nevoie sa te duci la biserica sau sa te rogi, ca tot Raiul te paste.
@Silvia
Nu comentez parcursul tau de la ateu la credincios, fiecare alege ce vrea pana la urma. Nu comentez nici prestatia mediumului, dar… nu ma pot abtine la partea cu aerul, apa, gustul, soarele si luna.
Toate aceste „ciudatenii” sunt doar un bias al condintiei umane. Voi incerca sa iti explic ce vreau sa zic cu asta. Noi am aparut si am evoluat intr-un anumit mediu, caracterizat de o anumita compozitie a atmosferei, prezenta apei, etc. Ochii nostri, papilele noastre gustative, toti senzorii au evoluat in contextul existent pe pamant. Aerul (combinatia de oxigen, azot, CO2 si ce-o mai fi pe acolo) respectiv apa, absorb din lumina solara unele frecvente, pe altele le lasa sa treaca mai usor, noi am evoluat sa avem ochi sensibili exact la frecventele care au ajuns la noi (probabil in mediul marin unde au evoluat ochii, abia ulterior am ajuns sa invadam si uscatul) Deci normal ca in majoritatea timpului percepem aerul si apa ca fiind transparente. Un alien, evoluat pe o alta planeta, cu o alta atmosfera poate percepe atmosfera noastra in cu totul alt fel.
La fel si cu gustul, noi percepem apa ca fara gust pentru ca este elementul de baza al vietii pe pamant, gustul reprezinta simtul nostru de a detecta impuritatile din apa. Un alien evoluat pe o planeta cu un alt lichid de baza, va gusta acel lichid ca fiind fara gust si va zice cine stie ce despre apa noastra. Exemplele pot continua. Toate asa zisele „ciudateniile” amintite de tine sunt urmare a evolutiei omului in niste conditii specifice.
Nu am inteles exact ce ai vrut sa zici despre soarele si luna care se completeaza asa simetric, pentru ca eu nu vad nicio simetrie in asta. Sper ca nu te referi la gafa biblica cum ca luna ar fi luminatorul noptii iar soarele al zilei. Luna orbiteaza in jurul pamantului fara a avea nicio legatura directa cu soarele.
Sistemul solar este cunoscut si explicat astazi in foarte mare detaliu, ce anume iti ridica semne de intrebare acolo? totul se reduce la gravitatie, gravitatia dicteaza toate miscarile din univers, deci in particular si in micutul nostru sistem solar.
Aerul si apa sunt transparente. Este un fapt fizic indubitabil. De aceea aparatele fotografice si alte instrumente de optica pot da rezultate f bune. Nu doar ochii nostri pot privi prin aer.
Cat despre luna si soare, nu ti se pare putin ciudat ca sunt aproximativ la fel de mari pe bolta cereasca in ochii nostri desi sunt de marimi atat de diferite si in pozitii total diferite? Cum de se vede o stea de nu stiu cate milioane de km la fel de mare cat o luna mica? Nu este o coincidenta? Accept ca luna nu este de aceeasi marime totdeauna, dar in general. Cat despre periodicitatea sistemului nostru solar, din cate stiu eu, ea nu este deocamdata explicata exhaustiv. Sper ca am intrebuintat bine termenul. Eu traiesc in strainatate si nu prea mai vb bine limba noastra.
Iar faptul ca apa e neutra din punct de vedere acidic mi se pare interesant. Aici nu ma pricep eu prea bine. E vorba de ioni de H si grupari OH. Dar de ce sunt atatea trepte, 14, si apa e exact la mijloc? Accept aici orice explicatie buna, ca eu intotdeauna am fost slaba la chimie, si asta era doar o nedumerire de-a mea.
Nu ai inteles intru totul explicatia mea. Noi vedem folosind o mica plaja de frecvente, spectrul vizibil, spectru pentru care aerul si apa sunt medii aproape transparente. Aparatele foto si camerele video mimeaza tot ochiul, ele sunt construite de oameni pentru a capta imagini vizibile tot de oameni in final, deci e normal sa foloseasca acelasi spectru intr-un mod similar. Eu nu am zis ca doar ochii nostri pot privi prin aer, alti „ochi” pot privi chiar mai bine, pentru niste detectoare intr-un spectru mai larg, aerul si apa ar putea fi mult mai transparente decat percepem noi, precum ar putea exista frecvente invizibile noua dar absorbite de atmosfera, deci facand aerul un mediu opac pentru un senzor bazat pe acea frecventa. Nu stiu sa iti dau exemplu mai concret, ca nu sunt in domeniu, vorbesc doar din cultura generala. Ideea era ca transparenta perceputa este un efect ce decurge din biologia noastra evolutiva.
Nici soarele si nici luna nu au intotdeauna aceeasi marime perceputa, dar nu prea inteleg de ce ar conta daca sunt sau nu percepute la fel. Povestea biblica este scrisa post factum, ca o explicatie a ceea ce vedem. Daca se intampla sa fie o disproportie semnificativa intre perceptia acestora, biblia ar fi zis o poveste in concordanta cu asta.
Cand zici periodicitate, la ce anume te referi? la faptul ca planetele orbiteaza neincetat in jurul soarelui? asta e ceea ce fac corpurile in miscare in lipsa frecarii, cata vreme nu apar alte forte, ele se tot invart, nu inteleg la ce te referi.
Nici eu nu le am cu chimia foarte bine, dar din cate stiu, apa este neutra chimic pt ca sarcina totala a moleculei este 0. In stare lichida eu din cate stiu molecula de apa este stabila, H20, nu se disociaza in ioni, decat in prezenta campului electric (electroliza). Orice substanta neutra are pH-ul 0, este definitia pH-ul, nu e coincidenta faptul ca apa e chiar la mijlocul scalei. Exact cum temperatura de inghet si fierbere sunt exact la 0 respectiv 100 grade, pare coincidenta, dar de fapt scara este cea raportata la temperatura de inghet si fierbere a apei.
Numai bine!
Eu cred ca tu nu ai inteles ce am vrut eu sa spun. Daca aerul si apa nu ar fi fost atat de transparente pamantul nu ar fi avut diversitatea de flora si fauna pe care o are pt ca lumina nu ar fi putut patrunde la fel de usor.
Faptul ca luna si soarele sunt atat de similare ca marime in ochii nostri mi se pare pur si simplu o coincienta putin ciudata avand in vedere diferenta de marime si de pozitie.
In ceea ce priveste sistemul solar informatiile mele sunt putin mai vechi. Acum am vazut ca s-au gasit explicatii la problemele pe care le stiam nerezolvate. Chiar si asa mintea mea e poate putin proasta ca nu prea pot accepta ca aceste corpuri atat de mari se invart in perioade si traiectorii atat de bine delimitate.
iar in privinta apei mi se pare uimitor ca aceasta subtanta care e atat de abundenta si fara care nu putem trai are niste proprietati atat de interesante. daca gheata de exemplu nu ar fi mai usoara decat apa atunci toti pestii ar muri in lacurile care ingheata. si asta e o proprietate foarte neobisnuita. de obicei in starea solida substantele sunt mai grele.
Pai nu zice nimeni ca era musai sa apara viata pe pamant 🙂 daca conditiile nu erau prielnice, nu aparea nici viata si nici noi nu stateam acum pe acest forum sa ne dam cu parerea asupra acestui fapt 🙂
Dar din moment ce conditiile sunt cum sunt, viata a aparut. In universul observabil exista multe miliarde de galaxii, fiecare cu multe miliarde de stele, fiecare stea cu cine stie cate planete, asta face domeniul posibil de aparitie al vietii sa fie unul extrem de vast, orice conditii ar necesita viata (desi noi putem judeca doar cunoscand viata aparuta pe pamant, nu putem spune nimc despre alte tipuri de viata), e foarte probabil sa se intruneasca undeva pe o planeta. E normal ca pe o asemenea planeta puteam si noi sa aparem si sa constatam minunea de a fi. Asta se cheama principiul antropic.
Daca gheata nu ar fi mai usoara, atunci pestii nu ar fi evoluat sa ajunga pestii pe care ii vedem astazi. Asta nu inseamna ca nu ar fi existat deloc. Nu putem sti in alte conditii cum ar fi aratat viata, sau daca ar fi fost posibila viata, pentru ca noi stim doar aceste conditii pe care le traim si ne este greu sa ne imaginam cum ar putea fi altfel. Viata pe care o cunoastem noi este dependenta de apa si carbon, dar nu exista niciun motiv in principiu sa nu existe viata bazata pe altceva. Carl Sagan numea tendinta asta de a judeca formele posibile de viata dupa ce ne este noua familiar, human chauvinism 🙂
Ca fapt divers, exista undeva aproape de polul sud, o specie de pesti care au evoluat intr-un mod f. ciudat, adaptandu-se apei foarte reci, transformand celulele rosii din sange in ceva ca antigelul la masina. Deci solutii exista, organismele se adapteaza la medii foarte diversificate.
Nu exista dovada practica impresionanta pe care eu o pot prezenta ca Dumnezeu exista. Ceea ce voiam eu sa spun e ca natura noastra imi insufla un fior metafizic. Transparenta aproape perfecta a aerului si transparenta apei mie imi aduc aminte de Dumnezeu care pare ca nu exista si totusi in El traim si datorita Lui toate sunt posibile. Nici aerul nu-l vedem dar daca nu ar fi el iarasi nu am putea trai, cel putin nu in aceasta dimensiune in momentul de fata. Ceea ce spun eu despre apa si aer nu sunt dovezi irefutabile ca Dumnezeu exista ci doar mi se par mie ca niste aluzii poetice subtile ca lucrurile imateriale sunt cele mai importante si nu le putem vedea aproape deloc, ci doar intui uneori.
chapeau bas pentru răbdare, frank!
@silvia: Posibil si grecii antici simteau ceva fior asamanator cand vedeau fulgere pe cer si credeau ca Zeus loveste cu ele.
Lasand gluma la o parte, e chiar interesant cum s-au asezat lucrurile pe planeta noastra in asa fel incat sa se formeze viata, asa cum o stim noi astazi. Sunt curioasa ce alte forme de viata exista in univers; pe planetele cu conditii similare cu cele de aici, acele forme de viata ar fi foarte asemanatoare cu noi. Totul e sa ajungem la ei, ca or fi foarte departe.
@Silvia
Pai tocmai asta incercam sa arat, nu exista nicio dovada, nici impresionanta nici mai putin impresionanta. Cata vreme mai exista lucruri inexplicabile pe lume, tot timplul se vor ascunde divinitati in ele, e poate firesc, poate e parte din firea umana. Eu aleg sa nu cred in ele in lipsa dovezilor concludente. Norocul nostru (si ghinionul lui Blaga) este ca pe masura ce stiinta avanseaza, divinitatea regreseaza, este tot mai subtila si tot mai metaforica.
Si in final, ca o concluzie: nu am nimic cu aluziile poetice, dar apa si aerul sunt lucruri materiale pana in maduva oaselor 🙂 le putem vedea, cantari, face experimente cu ele, masura in fel si chip.
https://www.youtube.com/watch?v=AdoyNMkn8w4
Ai aici raspunsul la intrebarea: De ce ingaduie Dumnezureu raul?
Poti incepe de aici: https://youtu.be/AdoyNMkn8w4?t=279
ca sa nu asculti melodia de la inceput 🙂
La inceput zici ca iti place sa pui intrebari si ai o problema cu religia care iti zice „crede si nu cerceta”. Cind ti se atrage atentia ca asta e un citat fals si, in esenta, un mit ateist, zici ca nu conteaza, chiar daca Biserica n-o spune explicit, asta crede „mentalul colectiv” (adica tu). Cu alte cuvinte, „asta cred foarte multi oameni ca e adevarul, deci asta e adevarul”. Sper ca observi mica problema de logica aici. Dupa care conchizi cu „e problema Bisericii ca eu, un mare fan al gindirii stiintifice ca orice ateu, construiesc concluzii pe baza unei ipoteze false”. Sincer, miroase destul de urit…
n-are importanta daca exista sau nu in Biblie exact cuvintele astea (de fapt eu nici nu am spus ca ar exista, nu stiu de ce ma tot contrazice lumea pe ceva ce nu am spus), ce e important este ca e una din invataturile propovaduite de religie in viata reala, asupra oamenilor reali.
sau tu zici ca nu e?
atat timp cat religia are doar raspunsuri, nu si intrebari, iar cand nu mai are raspunsuri o baga pe aia cu „numai Domnul poate sti”, asta e fix definitia mea pentru „crede si nu cerceta”.
sa „cercetezi” nu inseamna sa studiezi scripturile, ca vad ca s-a mai zis asta pe aici, ci sa cantaresti cu mintea ta, in mod critic, daca ce scrie acolo si daca ce zice religia este adevarat sau nu.
ceea ce un credincios nu are cum sa faca, ca nu ar mai fi credincios daca ar face, ar fi cel mult un tip nehotarat in acel moment.
si sa nu uitam un lucru pe care vad ca il uitati toti: eu nu ma refer doar la religia crestina, ci la toate religiile, care au in insasi fibra lor acest indemn.
exista musulmani care cred, de exemplu, ca atunci cand ploua ploua pentru ca asta e voia lui Allah.
Si cu toate astea sunt foarte multi credinciosi care nu numai ca au citit Scripurile (si nu numai), dar au mers mai departe si au trecut dincolo de parabola (Biblia e plina de parabole, e o diferenta intre parabola si fapt real). Au trecut totul prin filtrul ratiunii si al spiritului iar asta le-a intarit credinta, nu i-a facut nicidecum nehotarati. Generalizarile nu sunt bune. E momentul sa ne indepartam de imaginea bisericii din secolul 18- aia habotnica, in cand oamenii nu intelegeau prea multe din ce citea popa. E foarte comod sa blamam religia dar in mintea noastra a ramas imaginea aia de acum 200 de ani. Si eu am facut-o la un moment dat. Apoi mi-am dat seama ca eram ipocrita- blamam ceva ce nu stiam si nu vroiam sa aflu mai multe pentru ca mi-era mai comod sa blamez….
ok, generalizarile nu sunt bune, hai sa vorbim de lucruri concrete. Crezi in creationism sau nu?
daca da, care sunt dovezile pe care te bazezi? adica, in ce a constat cercetarea ta (sau a altora) in urma careia ai ajuns la concluzia ca intr-adevar omul a fost creat de Dumnezeu?
cu siguranta nu te-ai bazat pe Biblie, ca tocmai ai spus ca Biblia e plina de parabole, care sunt diferite de faptele reale (aici suntem de acord, desi o mare problema este ca multi crestini iau ceea ce scrie acolo la modul literal, la fel ca si musulmanii cu Coranul)
stiinta spune ca omul a evoluat din alte animale; dovezile sunt fosile (inclusiv de hominizi), similaritati intre diferite fiinte vii, analiza de DNA etc
Nu , nu cred in creationism. Si da, stiu (si accept) teoria evolutionismului, pana la primele trei secunde ale universului. Dar asta nu intra in conflict cu credinta mea in Dumnezeu. Dimpotriva. Din cate stiu nimeni nu a putut explica ce a fost inainte de Big Bang, ce a general explzia, de unde a fost energia initiala. Ei bine, eu in mintea mea acolo il plasez pe Dumnezeu. Inainte de spatiu si timp.
pai daca nu crezi ca Dumnezeu a creat omul, e nevoie de un preot sau de un teolog ca sa ne spuna daca te califici sau nu ca si credincios crestin.
mie mi se pare ca felul in care vorbesti de Dumnezeu e mai aproape de deism decat de teism.
in orice caz, pozitia ta nu este una despre care eu sa-mi pot da cu parerea, ca eu sunt ateu 🙂
spun doar ca acum 100 de ani nimeni nu vorbea de Big Bang, si daca acum nu stim ce a fost in primele cateva milisecunde dupa el (parca era milisecunde, nu 3 secunde), eu as mai astepta, ca nu e exclus sa apara vreo explicatie :))
mai exact 10(-43) secunde adica 10 la puterea -43, asa numitul timp Planck 🙂
Iar inainte de Big Bang, conform fizicii, se pare ca nu exista timp, deci nu are sens sa vorbim despre ceva „inaintea” Big Bangului. Timpul s-a creat impreuna cu spatiul la momentul Big Bang.
Robo, in mentalul colectiv este si ca laptele de mama nu e suficient si trebuie data completare de la nastere, plus apa si ceiut, ca diversificarea incepe la 3 luni cu mar, biscuiti si suc de portocale, ca e ok daca copiii nu sunt pusi in scaun de masina sau se uita la tv de cand sunt mici ori sunt lasati da planga pana nu mai pot si cate si mai cate… Si, cu toate astea, si tu si Printesa v-ati documentat cum se cuvine si nu ati dat apa la moara celor care sunt dezinformati. Era bine daca faceai la fel si cu un subiect asa sensibil (si important, zic eu) cum e religia. Atat.
Totusi,`Crede si nu cerceta` nu isi are originea in crestinism, ci din contra. Acum dau din wikipedia textul exact , Deviza ,,Crede şi nu cerceta” aparţine duşmanului credinţei creştine, filosoful roman Celsus, sec 2. Pentru a denigra creştinismul, Celsus a pus în gura apostolilor din primele veacuri această zicere, pe care ei, chipurile, ar fi folosit-o pentru a-i atrage la credinţă pe oamenii simpli. Origen citează această zicere a lui Celsus.[10] Deviza a fost preluată de gânditorii atei, în special de comunişti, care au încercat să inducă ideea că ea aparţine creştinismului. Această deviză contravine spiritului Bibliei care are nenumărate îndemnuri clare şi explicite de cunoaştere a lumii. (http://ro.orthodoxwiki.org/Cercetarea). In rest, asa ateu cum esti, esti un om simpatic si ar fi bine ca macar unii oameni care se declara crestini sa fie un pic mai deschisi la minte asa cum esti tu.
1. Orthodox wiki nu e wikipedia.
2. In Biblie sunt zeci de mentiuni care zic sa nu cercetezi. Inclusiv atribuite lui Iisus, care spune ca fericiti cei care cred in el fara sa il vada si nu lasa neincredere sa le tulbure credinta.
3. Zicala Crede si nu Cerceta a devenit populara in perioada inchizitiei cand oamenii erau descurajati sa creasca biblia iar slujbele erau in latina, limba pe care de multe ori nici preotii nu o stiau.
O recomandare pt copii:
http://www.raobooks.com/raobooks_fisa_carte.php?fisa_id=1460&niv1_id=5&niv2_id=52010&niv3_id=520103042&niv4_id=5201030424005
Interesant articol. Hai oameni buni sa nu aruncam cu pietre. Ioana spune-le tw rog oamenilor ca atunci cand iti numeai sotul”ateule” o faceai cu amuzamwnt si drag:)))
Ce inteligent articolul! Îmi place de voi si mai mult acum!!!!
Cred că esența este iubirea.Să fii bun,drept,să nu faci rău și nu de teamă ci firesc.Să ajuți când poți.
Aşa cum a scris Robo,poartă-te cu ceilalți cum ai vrea să se poarte și ei cu tine.Simplu? Nu întotdeauna.
Eu sunt credincioasă,nu m-a dus nici pe mine nimeni la biserică,așa am simțit pe la 17 ani și asta a fost.Merg când simt,când pot,când vreau,nu sunt genul care să stea cu dinții în clanța bisericii sau care să arate cu degetul spre cei cu alte păreri .Am prieteni cu religii diferite,ne înțelegem foarte bine.Cel mai bun prieten al nostru este ateu,nu cunosc om mai generos,mai calm,mai altruist.Ajuta necondiționat pe absolut toată lumea indiferent de oră și de problemă,în fiecare om vede doar părțile bune.Imi vine greu să cred că va fi vreodată pus la colț în altă dimensiune din cauză că-i ateu,serios.
Personal,nu cred că după moarte se termină aventura.Sufletul,spiritul care ne populează corpul se va întoarce „acasă”.”Acasă” unde nu poate fi decât iubire și bine.
Mie mi-a plăcut articolul tău,Robo.A,şi mai cred că respecți regulile decalogului nu pentru că nu ai vrea să ți se facă la fel ci instinctiv, pur și simplu nu ai putea proceda altfel,ești un om bun.
Adevărul absolut nu îl deține nimeni,oricum.
Robo, eu nu comentez articolele de obicei (cred ca am comentat o data sau de 2 ori in 3 ani de zile), dar articolul asta mi-a placut mult de tot!
Imperativul superior al credintei crestine nu este iadul/frica de iad, ci iubirea de Dumnezeu si de aproapele. „Iubirea este deci implinirea legii” (Romani XIII, 10)
,,Cel ce face fapta buna din frica, adica de frica muncilor iadului, a pedepsei, acela este in stare de rob; cel ce face fapta buna pentru rasplata, adica pentru a i se implini cererile aici pe pamant si a dobandi plata in cer, acela este in stare de sluga, care slujeste pe stapanul sau pentru plata, adica pentru bani; iar cel ce face fapta buna din dragoste de Dumnezeu, iar nu de frica sau pentru plata, acela este in stare de fiu al lui Dumnezeu ” Sf. Vasile cel Mare
Eu n-am inteles ce legatura are statutul de ateu cu cel de homosexual sau satanist? Adica intrebarile de genul „esti homosexual?” Astea-s din cu totul alte categorii, n-au a face cu convingerile religioase sau lipsa lor. Convingerile astea iti pot cenzura eventual o inclinatie fireasca, dupa care sa ai nevoie de psihoterapie, dar mai mult de atat n-au de-a face 🙂
Intreb pentru ca n-as vrea ca cineva sa interpreteze toata chestia in temeni de genul „daca esti ateu, e mai probabil sa fii homosexual „, eu chair n-am inteles de ce apar intrebarile in interviul asta
E pur si simplu pentru amuzament 🙂 face misto de niste clisee demne de tot rasul care se invart in jurul ateilor.
Foarte dragut articolul. Cu toate astea….de ce v-ati casatorit religios si de ce v-ati botezat copiii? Asta nu va ancoreaza la crestinism?
cand ceva iti este indiferent, iar celuilalt nu ii este, nu ti se pare normal sa cedezi tu ca sa il faci pe celalat fericit? (plus ca mai sunt si presiunile familiei, unde cred ca se aplica ce am zis adineauri)
exact asta e.
era important pentru ceilalti membri ai familiei, care sunt credinciosi, si n-avea nici un rost sa fiu eu capos, mai ales ca pe mine nu ma deranjeaza cu nimic, ca eu nu urasc religia sau credinta, eu sunt doar indiferent.
pot sa accept sa fiu numit conformist, daca e important pt cineva sa ma numeasca conformist.
„Ramasagul lui Pascal: Daca esti credincios, si se dovedeste ca Dumnezeu exista, castigi. Daca esti credincios, si se dovedeste ca Dumnezeu nu exista, pierzi, dar nu e nici pe departe asa de rau ca atunci cand ai optat sa nu crezi, ca sa descoperi, abia dupa moarte, ca Dumnezeu exista, de fapt” citat din cartea ” Nimicul de temut” de Julian Barnes. Inca nu am terminat cartea, sper ca pana la sfarsit sa gasesc si un raspuns!!!
Si prietenul meu zice despre el ca este ateu, dar nu cunosc o persoana cu un suflet mai mare ca al lui. Aman2 suntem botezati ortodox. Eu le am pe ale mele (convingeri proprii despre existenta care imbina f multe principii din diferite domenii: diferite religii/stiinta), dar o data nu ne-am contrazis pe subiectul asta. Nu mi-a impus nimic, nici eu lui, nu a incercat sa ma convinga de nimic. Am avut mai multe discutii pe subiect, fiecare si-a expus punctul de vedere si am pus intrebari unul celuilalt sa aflam mai multe despre cum vedem lucrurile.
Ar fi nice dc toti oamenii ar respecta parerile celorlalti. Multe razboaie au pornit de la religie.
Big like pentru interviu!!
Si super tare coincidenta, am citit azi-noapte dintr-o suflare La nuit de feu, de Eric-Emmanuel Schmitt, pur si simplu n-am putut-o lasa din mana. Nu stiu daca a fost deja tradusa in romana (ma indoiesc, pentru ca a aparut abia in vara 2015). Dar daca o vezi prin librarii vreodata, nu ezita sa o cumperi!
Si pentru toti preacredinciosii, as recomanda sa dea o tura prin cele 3 primele volume ale lui Dune, de Frank Herbert, asa, ca sa-i invete un pic sa relativizeze ce iau cuvant cu cuvant din doctrinele religioase.
In alta ordine de idei, mai exista o categorie de oameni in afara de atei si credinciosi: agnosticii. Eu cred ca pe acolo ma situez..
Erratum: prin „agnostic”, inteleg „teism agnostic”. DIn cate am vazut in sfanta wikipedia, e doar una din ramurile agnosticismului, dar este sensul comun folosit al acestui termen. 🙂
https://ro.wikipedia.org/wiki/Agnosticism
(fără legătură cu postul, dar Eric-Emmanuel Schmitt scie frumos tare în general).
„Da, cred în dragoste”- a vazut cineva dragostea, de ce crezi in ea? Pentru ca o simti? Si noi, cei care credem in Dumnezeu, Il simtim, desi nu Il vedem. Cel mai aproape Il simtim in Sfanta Impartasanie.
da, pai cred ca scopul articolului era pur si simplu de a prezenta ce e in capul unui ateu, intr-o maniera prietenoasa, eventual amuzanta, si fara a spune ca nu e ok ca in capul altor oameni sa fie altceva.
ateii „e si ei oameni”, asta am vrut sa transmit, mai mult decat orice altceva.
Sunt sceptica, imi amintesc cum ii ironizai pe credinciosi deoarece au un „prieten imaginar”.
Si eu spun la fel cu cineva mai sus. Pe Dumnezeu il simt cu sufletul, fara nici o indoiala, dar n am reusit niciodata rational sa ajung la credinta. Deci am ajuns deocamdata la concluzia ca rational nu poti ajunge la el, si admit ca pur si simplu mintea mea nu e atat de stralucita incat sa pot pricepe tot ce mi-as dori sa pricep. Pe mine ma ducea bunica la biserica, dar in afara de plictiseala si de intrebari ‘cat mai stam’ nu mai tin minte mare lucru. Am avut o perioada ateista in liceu cu multe intrebari fara raspuns. Mi a placut mult Jurnalul fericirii. Si apoi nici nu mai stiu cand am inceput sa simt ca Dumnezeu exista. Dar nu merg la biserica nu ma spovedesc etc. Chiar cred ca Dumnezeu n are nici o treaba cu faptul ca esti ateu sau musulman sau ortodox sau homosexual 😉 deci eu sunt convinsa ca poti sa stai linistit. Am prieteni de toate religiile (in sala noastra de doctoranzi s-a nimerit chiar sa fie toate marile religii reprezentate, discutam civilizat si chiar erau foarte interesante discutiile). Cu oameni cu capul pe umeri cred ca poti discuta, eu chiar sunt anti prozelitism pentru ca sunt convinsa ca nu se poate transmite credinta. E un cadou. Mie mi a facut viata mai frumoasa si mai usoara.
foarte tare interviu! foarte open mind ROBO! fac ce fac si eu din obisnuita, din indoctrinarea venita din copilarie cred…Nu ma regasesc in (cel putin) ortodoxismul romanesc. Demult vreau sa studiez mai profund tema…poate voi putea spune cu voce tare ce gandesc apoi…
As vrea sa adaug un comentariu care nu are legatura cu subiectul articolului, sau poate are…Sant indignata de cum sant prezentate in presa cazurile familiilor de romani din Norvegia, carora statul norvegian le-a „luat” copiii. In loc sa ne recunoastem neputinta, ca popor, de a ne educa copiii altfel decat cu bata, vrem sa schimbam si pe altii…
Ileana,
Cum poti sa scrii asemenea monstruozitati, tu esti mama, sau macar femeie? Habar nu ai detaliile cazului Bodnariu si gata ai pus sentinta, cat suntem noi de primitivi si ce rasa superioasa sunt norvegienii.
Daca tu ai fi in locul acelor parinti (nu iti doresc!) cred ca ai vedea lucrurile altfel, si indignarea ta s-ar transforma intr-o mare de durere.
Ileana,
Uite aici niste cifre reci, din anul 2014, ca vantul Nordului, luate de pe site-ul cu statistici publice al statului norvegian (ssb.no), poate iti mai trece indignarea asta nemarginita, zeci de mii de copii sunt practic rapiti cu acte de stat si trimisi la parintii adoptivi.
Cauta sa te informezi citi copii dati in crestere la alti parinti se sinucid de dorul parintilor biologici.
Barnevern a devenit de fapt un mare business, o organizatie abuziva si terifianta. Dar de ce ne miram, Knut Hamsun a fost un nazist notoriu.
Fosterheim = casa parintilor adoptivi
„La sfârșitul anului 2014 a fost mai mult de 37100 de copii și tineri înregistrate măsuri din protecția copilului. Acest lucru este bine de 100 mai puțini copii și tineri cu măsuri decât la sfârșitul anului 2013.
De copii și adolescenți cu măsuri la sfârșitul anului a fost de 40 la suta, sau 14800, plasat în afara casei, fie ca măsurile auxiliare sau de îngrijire. Numărul de copii plasați și adolescenți a crescut cu 2 la sută de la sfârșitul anului 2013. Fosterheim este in mod clar cea mai importantă măsură de plasament. Mai mult de 7 din 10 plasate în divorț fosterheim în 2014. Au fost aproape 700 de copii și adolescenți în casa de urgență la sfârșitul anului. Ei bine, 2,350 divorț în locuințe cu monitorizarea sau fekk asistență financiară pentru camere individuale. ”
LINK https://translate.google.ro/translate?sl=no&tl=ro&js=y&prev=_t&hl=ro&ie=UTF-8&u=http%3A%2F%2Fssb.no%2Fsosiale-forhold-og-kriminalitet%2Fstatistikker%2Fbarneverng%2Faar%2F2015-07-09&edit-text=
Poate cititi si articolul acesta…
http://oanastanciulescu.ro/index.php/2016/01/12/2-milioane-de-copii-din-romania-educati-cu-palma-zeci-de-copii-ucisi-de-parinti-legea-nu-se-aplica-de-10-ani-ipocrizia-la-romani/
Nu va speriati, nu este decat o statistica…In rest, noi santem buni, blanzi, calmi, intelegatori, adevarate modele pentru copiii nostri…
Evit pe cat posibil sa vorbesc despre bani sau religie iar comentariile acestui articol imi arata ca am procedat corect. Am prieteni din toate categoriile, atei, credinciosi practicanti, credinciosi din turme(cei care isi fac cruci cand trece tramvaiul pe langa o biserica dar nu recunosc nici un personaj din Biblie), pe toti ii iubesc la fel. Sotul meu este catolic practicant, eu ingros randurile ateilor, daca vreti sa intram intr-o categorie. Ne-am casatorit la biserica, preotul este un om cald si bun, care ne-a vorbit atat de frumos cand am fost sa-l cunoastem, ne-a spus sa nu ne culcam niciodata suparati unul pe celalalt, sa fim uniti pentru ca vom avea si momente dificile in viata, sa ne respectam si sa respectam oamenii din jur. Pentru sotul meu insemna mult sa ne casatorim la biserica, sa ne botezam fetita asa ca am fost de acord. Am avut momente ca am plans din cauza diferentelor dintre noi, nu intelegeam cum POATE sa creada in Dumnezeu si eu nu pot! Dupa 10 ani de citit si plans ca eu nu ma incadrez in nici o religie de pe acest pamant am recunoscut ca sunt atee (cred ca asta este termenul corect in limba romana) si atunci a venit linistea mea. Totul a devenit clar si frumos pentru mine, am inteles ca unii oameni au nevoie de acea credinta, dar pentru mine vine in alta forma. Inteleg oamenii care au nevoie sa mediteze, sa se roage dar nu inteleg de ce trebuie sa inceapa sa dea citate din Biblie atunci cand participa la o discutie. Este o carte, pe care majoritatea ateilor a citit-o, majoritatea credinciosilor, nu. Cred ca rautatile astea gratuite le fac mult rau acestor oameni, sunt aproape convinsa ca se enerveaza si tasteaza cu viteza un nou comentariu in care sa jigneasca „subtil” ateii si apoi afiseaza un zambet superior (nejustificat). Bineinteles ca sunt si atei care se considera superiori… Cred ca ar fi bine ca toata lumea sa-si dea seama ca SUNTEM TOTI LA FEL !
Robo – am votat sa te trimit in iad. cica este cald rau acolo, si o sa fie plin de atei ca noi, care stau la caldurica si savureaza o bere buna.
p.s. bun interviul si buna mentalitatea 🙂
Foarte misto „interviul”! 🙂 apreciez umorul fin si trimiterile la fel de fine. O placere la citit.
Recomand din suflet pentru aprofundari in inceputurile noastre ca specie, si pentru „the bigger picture” (respectiv „what’s out there”, ce facem noi plutind asa aiurea in spatiu, care-i scopul de fapt), articolele de pe waitbutwhy.com scrise de fantasticul Tim Urban. Robo, daca nu-l urmaresti, te asigur ca o sa fie o surpriza placuta tipul 🙂 face o munca jurnalistica de exceptie.
Pun si niste link-uri, nu stiu daca se pot publica:
http://waitbutwhy.com/2014/05/fermi-paradox.html
http://waitbutwhy.com/2013/08/putting-time-in-perspective.html
http://waitbutwhy.com/2014/10/religion-for-the-nonreligious.html
merci, am mai citit din cand in cand, stiu ca e fain.
Si dintr-odata ziua mea e mai frumoasa !! De departe cel mai fain articol citit de mine pe tema asta 😉
Mi-o placut.
Astept si intarviul domnului ateu catre doamna soata.
Zi faina!
Da, si mie mi-a placut articolul, ideea, argumentele. Eu cred ca atat ateii, cat si cei care simt si cred sunt fericiti- nu isi pun intrebari si nu trec prin framantari ca sa-si explice lumea. Pentru ceilalti- scepticii, ambivalentii, credinta e un proces in desfasurare, cu puseuri, cu intermitente (vezi Cioran). Oricum, e un drum personal.
Cum poți crede că împlinești legile lui Dumnezeu, fără să crezi în Dumnezeu?
Comuniștii de ieri ar fi în extaz să vadă roadele muncii lor.
Ce este dragostea? Biblia spune ca ” Dumnezeu este dragoste” Din punctul meu de vedere daca tu crezi in dragoste, crezi in Dumnezeu(infirmand bineînteles lucrul asta).
Într-o filozofie care nu crede in Dumnezeu si implicit in creatia Lui, cealalta varianta ramane evolutia.Numai ca in evolutie dragostea nu are ce cauta. .
Cum ai împaca lupta pt supravietuirea celui mai puternic cu dragostea?
prin nevoia de a supravietui in grup. omul este un animal care supravietuieste mai bine in grup.
ca e mai usor sa omori un mamut in grup.
si e mai usor ca cineva sa faca focul acasa in pestera cat timp altcineva vaneaza decat sa faca un singur om toate astea.
ai si n-ai dreptate: ca sa omori un mamut nu-ti trebuie dragoste. Nici sa iti cresti copiii (ca sunt ai tai si esti programat genetic sa-ti asuguri perpetuarea genelor). Dar ai nevoie de dragoste ca sa ramai toata viata fidel unei singure femei, mai mult unei femei care deja ti-a daruit copii ( adica partea din tine guvernata de insticte este multumita, teoretic ea acum te trimite spre alte femele apte sa procreeze).
trebuie sa-ti pese de cel de langa tine ca sa poata exista in continuare grupul, nu ca sa omori un mamut.
Asta se numeste „instinct de supravietuire”.Este altceva dacat dragostea. Dragostea este ceva ce te face sa-l pui pe celalalt mai presus de tine, uneori cu pretul fericirii tale, ba chiar al vietii.(ai familie si stiu sigur ca stii despre ce vorbesc)
pari sa spui ca un barbat preistoric nu ar fi fost in stare sa se sacrifice pentru copiii lui (de exemplu cand venea un urs preistoric sa-i manance)
Pentru mine barbatul preistoric nu exista- este acelasi(ca substanta)de la creatiune pana acum. (-:
Acest comportament se observa și la animale, care au fost observate cum lupta și își risca viata pentru puii lor sau care adopta puii altora. Sa fie dragoste sau instinct de supraviețuire?
e instinct de supravieţuire.
Nu va plictisiti voi acolo… ?
Daca crezi si nu e adevarat nu pierzi nimic, daca nu crezi si e adevarat pierzi totul.
Daca lumea asta nu s-ar continua, atunci nici nu merita traita, eu nu ma multumesc doar cu lumea asta, si ma mir ca un ateu nu aspira la mai mult decat la a manca, a bea si a dormi. Eu ca si credincios vreau totul sau nimic, nu ma multumesc cu faramiturile lumii acesteia.
Nu concep ca sa nu imi vad sotia si copiii vesnic, nu concep o despartire de ei, ma mir cu voi ateilor va multumiti cu acest putin timp petrecut in preajma celor pe care ii iubiti urmand ca sa va despartiti pentru totdeauna.
Eu ca si credincios nu concep ca daca un om se naste cu un handicap (fara vaz, auz, handicap motor, etc) asa sa fie toata viata lui, nu concep ca pentru el nu va exista niciodata ceva mai bun, doar pentru ca eu m-am nascut sanatos nu ma face sa fiu impacat cu faptul ca mie imi va merge bine iar acelor oameni necajiti nu. Nu pot fi atat de ignorant si ma mir cum voi va simtiti in largul vostru cu atata suferinta in jur, pe voi nu va deranjeaza faptul ca dupa ce muriti nu veti mai exista, ca macar voi ati avut o viata normala pe acest pamant, dar la cei care nu au avut nu va ganditi ?
Daca Doamne fereste pierdeti pe cineva drag, un copil, parinte, etc, cum puteti trai viata linistiti si impacati (pentru ca voi asta ganditi, sa traiti viata pentru ca una e)? Va impacati cu gandul ca natura ii ia pe cei slabi si ii pastreaza pe cei puternici si astfel traiti voi in locul copiilor vostrii?
Ma mir cum voi ateilor care aveti o parere despre voi atat de buna, iar despre noi credinciosii ne credeti atat de imbecili ca in secolul asta mai putem crede in zei, voi ateilor va multumiti cu acest nimic. Iar eu ca si credincios nu ma multumesc cu atat, eu vreau totul, totul sau nimic. Daca Dumnezeu care ne-a promis viata vesnica nu ar exista, pentru mine personal aceasta lume nu ar avea nici un sens, si as fi preferat la fel de bine sa nu ma nasc.
Ma mir cu voi desteptilor aveti slabiciune pentru aceasta lume, in timp ce noi crestinii (noi imbecilii care credem in zei) nu avem nici o slabiciune pentru aceasta lume, si ne e tot una daca traim sau murim, cand de fapt ar fi trebuit sa fie invers daca tot va credeti atat de inteligenti.
Dar iata ca Dumnezeu exista, sunt atatea semne, orice faci, orice vezi, daca te duce catusi de putin capul, nu ai cum sa nu vezi prezenta lui Dumnezeu, si o spun eu care sunt pasionat de istorie, arheologie, geografie, religie, psihologie.
Si iata ca Dumnezeu exista, si putem dobanii viata vesnica, si putem sa ne vedem vesnic cu cei dragi noua daca facem putin efort insa acel putin efort are un minim necesar, acela de a crede in Iisus Hristos ca si Dumnezeu care a venit pe pamant in trup de om a patimit pentru noi, a murit si a inviat ca noi sa putem invia impreuna cu el.
Iata ca exista totusi o cale si o speranta, ce ai de pierdut daca crezi? Viata aceasta mica trecatoare si plina de suferinte? Iar daca nu crezi ce ai de pierdut? Totul ! (si daca am presupune ca nu exista raiul, totusi exista o mica sansa si de 0.1% ca sa ai vesnicie, iar pentru acel procent merita riscat totul)
Imagineaza-ti ca ai de ales intre 100 de usi inchise. In 99 dintre ele nu vei gasi nimic daca le deschizi, iar intr-una vei gasi vesnicia. Iar tu ai 2 variante inainte ca sa mori vesnic. Fie incerci o usa din acele 100, fie primesti o prajitura. Te multumesti cu prajitura dupa care vei muri? sau iti incerci norocul si deschizi una din acele 100 de usi cu gandul ca poate o vei nimeri pe cea buna si vei trai vesnic?
Voi ateilor sunt aceia care va multumiti cu o prajitura, fara sa va asumati nimic, voi care va considerati inteligenti. Iar noi crestinii ne asumam totul, trecem peste acea pofta trupeasca de a savura un tort, si renuntam la ea ba chiar mai mult decat atat, avem nebunia de a da totul pentru un procent mic (cum il considerati voi) de dragul vesniciei.
Noi crestinii nu consideram riscul atat de mare, ci credem cu tarie ca aceasta e singura cale si chiar daca ne-am insela..totusi am merge pe o cale care ar putea avea potential de viata vesnica, in timp ce voi ateii nu mergeti pe nici o cale.
E ca si cum eu crestin si cu tine ateu am fi in desert fara pic de apa. In 24 de ore am muri si avem de ales intre a ramane pe loc si a murii (cum faceti voi ateilor) sau in a merge in cautarea apei. Nu e cert ca o vom gasi, dar exista o sansa mica sa o gasim, sa ne adapam si sa traim vesnic. Voi preferati in ignoranta voastra sa ramaneti pe loc, poate la umbra unui copac din mijlocul desertului decat sa plecati in cautarea apei care e singura care va va putea salva.
Dar la ce folosește veșnicia? Nu e nenatural sa trăim veșnic, ca vampirii? Orice lucru pe lumea asta are un început și un sfârșit, nimic nu e veșnic si de ce ar fi?
Si dacă chiar asta vrei si crezi ca vei trai veșnic, ce mai contează ca alții nu cred si nu vor beneficia de asta? Din contra, ai avea mai mult loc, deci chillax.
Dupa ce criterii stabilim ca e natural sa traim un timp finit? Pentru a spune ca e nenatural sa traim vesnic? Eu cred ca omul e facut pt cer, nu e facut pt pamant. Si ca firea noastra de acum nu e firea cea adevarata. Moartea nu e naturala, omul e facut pt vesnicie. Ati vazut filmul „The Bothersome Man”?
Criteriul ar fi ca totul in jur pana la urma moare, si asa ramane, toti ne facem pamant. Moartea este cel mai sigur lucru din lume, nimeni nu scapa. La faza cu firea nu stiu ce sa zic, care e firea adevarata?
Afirmatia ca omul e facut pentru cer ma duce cu gandul la Star trek, care incepea cu: Space, the final frontier. Imi doresc ca oamenii sa ajunga sa exploreze spatiul asa ca in Star trek, eventual sa dea de extraterestrii. Poate ca atunci omenirea se va muta in alt sistem solar, inainte ca Soarele sa creasca prea mult si sa faca Pamantul incompatibil cu viata. Atunci clar ca locul omului nu va mai fi pe Pamant, dar poate omenirea va gasi o alta planeta comparabila pentru a se reloca.
Nu, nu am vazut filmul.
Scuze, comentariul anterior era pentru Andreea
@MONI – Nu e deloc nenatural sa traim vesnic, pentru ca omul este facut pentru asa ceva. Toti oameni se gandesc la asta, mai devreme sau mai tarziu (cei ignoranti). De ce crezi ca cei de la Queen au scris piesa „Who wants to live forever”? De ce crezi ca acea companie arhicunoscuta se cheama „Forever living” ?
Sunt convins ca pe masura ce inaintezi in varsta te vei gandi la ziua sfarsitului tau si iti vei zice in gand, ‘macar daca as mai trai inca x ani’, si e normal, vei dori sa traiesti cat mai mult, ti-ai dori sa ramai tanar, sa nu imbatranesti, ce bine era cand altadata te catarai intr-un copac si acum abia mai cobori o treapta.
E ca o problema de matematica pe care un ignorant nu s-ar stradui sa o rezolve daca simte ca e putin dificila in timp ce un elev silitor se va zbate zi si noapte sa o rezolve. Asa e si cu vesnicia. Fiecare ne-am pus problema cel putin o data in viata, insa cine nu a gasit raspuns a preferat sa nu se mai gandeasca la ea.
Nefericirea si regretul acociate cu inaintarea in varsta se datoreaza faptului ca batranetea nu e usoara, ne lasa toate balamalele, nu mai vedem bine, nu mai auzim bine, nu mai putem sari si alerga, ne ajung din urma boli, diferenta intre realitatea batranetii si ceea ce puteam face o data duce la tristete si mai apare si sentimentul ca nu am facut tot ce se putea face in viata. Oricine si-ar dori sa nu imbatraneasca numai din aceste considerente.
Am trecut si eu de perioada in care ma uitam la Lost Boys si imi doream sa: „Sleep all day. Party all night. Never grow old. Never die.” Dar am evoluat, am mai citit si mi-am dat seama ca de fapt e foarte trist sa traiesti vesnic. Trebuie sa murim ca sa facem loc altora. Din punctul meu de vedere traim dupa ce murim in amintirea celor pe care i-am cunoscut si prin lucrurile pe care le lasam in urma. Sigur Queen va trai atata timp cat va exista omenirea civilizata de acum, prin muzica lor.
Faptul ca am ajuns la o concluzie diferita de a ta, nu inseamna ca eu nu m-am gandit si deci nu are rost sa ma etichetezi din oficiu ca ignoranta.
„Eu ca si credincios nu concep ca daca un om se naste cu un handicap (fara vaz, auz, handicap motor, etc) asa sa fie toata viata lui, nu concep ca pentru el nu va exista niciodata ceva mai bun, doar pentru ca eu m-am nascut sanatos nu ma face sa fiu impacat cu faptul ca mie imi va merge bine iar acelor oameni necajiti nu. Nu pot fi atat de ignorant si ma mir cum voi va simtiti in largul vostru cu atata suferinta in jur, pe voi nu va deranjeaza faptul ca dupa ce muriti nu veti mai exista, ca macar voi ati avut o viata normala pe acest pamant, dar la cei care nu au avut nu va ganditi ?”
Pe langa faptul ca cei nascuti cu handicap nu sunt neaparat mult mai necajiti, ateista de mine alege sa faca tot ce poate ca acesti oameni sa o duca mai bine acum prin voluntariat, donatii, etc.
Iar povestioara de la sfarsit nu are nici un sens in acest context.
@SUN – Cei nascuti cu handicap, sau care dobandesc un handicap dealungul vietii crede-ma ca sunt nefericiti, nu imi zice tu mie ca un om nu e nefericit daca nu poate vedea lumina zilei.
Ei sunt nefericiti, doar ca incearca sa fie pozitivi, sa se bucure de ce pot sa realizeze, dar ar da orice sa poata beneficia de tot ceea ce beneficiaza un om normal crede-ma.
Si daca faci tot ce poti ca sa le faci viata mai frumoasa nu schimba cu nimic faptul ca ei nu pot vedea, merge, auzi, sau vorbi. Da, e foarte bine ca te ocupi de acest lucru si ca ii ajuti, nu e inutil, e foarte de folos, insa asta nu face ca ei sa se poata bucura de toate avantajele tale.
Tie ti-ar placea sa ai un handicap de acel gen si sa te consolezi cu faptul ca o persoana ca tine va veni si te va sprijini la fel cum ii sprijini tu astazi? Ti se pare ca se compenseaza 100%? Eu nu cred !
Si aici nu e vorba doar de persoane cu handicap, e vorba de toata nedreptatea acestei lumi, e vorba si despre fetita de 10 ani violata de vecinul ei, e vorba de copiii care au fost abandonati de parintii lor si care nu au beneficiat de dragostea mamei, e vorba de o persoana impuscata in cap de la spate fara ca sa apuce sa le spuna inca o data copiilor ei ca ii iubeste, este vorba despre tot.
Eu nu pot sa accept ca nu va fi dreptate candva, ca acele persoane „pur si simplu au avut ghinion”, nu pot sa accept ca pentru ei totul s-a zis. Daca este asa, dupa cum am zis, as fi preferat sa nu ma nasc in lumea aceasta.
Iar tu cum traiesti? Cu satisfactia ca tie iti este bine, ca tu ai avut noroc si mai ajutam pe ici pe colo niste oameni ca sa nu parem ipocriti ? Eu nu vreau ca acei oameni sa beneficieze de un sandwich cald o data pe zi, eu vreau sa aiba tot ce am si eu, tot…altfel nu are sens nimic.
Mii de like-uri! In sfarsit cineva care gandeste limpede! Problema pe care mi-o mai fac e ca acesti atotstiitori isi cresc si copii in felul acesta si uite cultura crestin ortodoxa de veacuri a romanilor dusa pe apa sambetei! Uite cum s-a luptat Stefan degeaba in numele credintei , uite cum strabunii nostri se rasucesc in morminte! Va doresc sa nu dea Dumnezeu sa va intoarceti cu fata catre El abia in al treisprezecelea ceas!
Moldoveanca din mine se oripilează când citește asta. Hai să mai învățăm istorie. Ștefan cel Mare nu s-a luptat în numele credinței. Și de ce l-au făcut „sfânt”, știind cum și-a trăit de fapt viața, este un mare mister. Ăștia-s oamenii ai căror urmași o să-l facă și pe Becali „sfânt”.
Nu s-a luptat in numele credintei!? Moldoveanco, de ce pleca Stefan la lupta cu crucea in mana? ca sa scape tara de pagani si de invaziile lor , altfel acum traiai in Turcia! L-au santificat, nu pentru viata lui personala ci pentru ceea ce a facut pentru nemul asta! A, si nu s-a declarat niciodata ateu, agnostic sau altele… Esti cumva botezata? Ii renegi cumva si pe parintii tai ca au facut asta? Iar istorie, crede-ma , am citit ceva mai mult decat cred unii….
Multumesc PIA, nu am inteles de ce am primit atatea dislike-uri la articolul meu, as fi preferat sa primesc raspunsuri cu argumente, in fine multumesc de like 😉
Cu drag, Gicu! Si eu as fi vrut mai multe argumente de la comentatori in locul „manutelor”! In sfarsit, m-ar interesa, spre exemplu ce sarbatoresc cei oripilati de ideile crestine de Craciun si de Pasti! Porcul si mielul?…..In rest, Doamne ajuta-ne sa ne luminam!
Sarbatorile pot fi frumoase alaturi de familie si fara tot tamtamul crestin care ORICUM este adus peste traditiile pagane, ca sa le fie mai usor oamenilor sa se converteasca. In caz ca nu stiai, inainte de craciun si paste existau alte sarbatori similare, pagane.
Despre ce fel de prajitura vorbim aici. Unele prajituri nu se pot refuza !
Daca se crede atat de mult in viata vesnica de ce crestinilor nu va bucurati cand moare cineva???Doar ajunge la Dumnezeu si voi va veti reintalni cu el…
Draga Irina,
In mod normal da, ar trebui sa ne bucuram atunci cand moare cineva drag noua daca avem certitudinea ca va ajunge in rai (si daca avem credinta puternica). Insa si daca ajunge acea persoana in rai, nu inseamna ca acolo vom ajunge si noi, deci tot s-ar putea sa fie ultima data cand vedem acea persoana.
Insa dupa cum sti probabil pana si apostolii ziceau „Cred Doamne, ajuta necredintei mele”! Ei asa suntem si noi, credem dar suntem totusi necredinciosi, pentru ca daca am fi credinciosi cu adevarat atunci nu am gresi atat de mult, si da, ne-am bucura atunci cand moare cineva, insa asta nu inseamna ca nu ne dorim sa avem o credinta mai mare si ca nu facem eforturi in acest sens.
Bunicul meu cand a murit la aproape 100 de ani a fost intr-o iarna, o iarna in care a iesit soarele si a fost atat de cald in cat am stat in tricou afara impreuna cu cei veniti, cu parintele si cu dragul meu bunic in curtea casei. Pe fetele tuturor era o fericire, nu era nimeni trist, pentru ca Dumnezeu i-a dat o viata lunga, l-a invrednicit sa se impartaseasca inainte de moarte, si a avut parte de o moarte cum oricine si-ar dori, fara dureri, fara chinuri, si nu a fost internat in spital niciodata. Da, am fost bucuros pentru ca am stiut ca a dus o viata placuta lui Dumnezeu, si-a crescut copii, a avut grije de ei, de casa, a fost un om bun, in armata a refuzat sa execute oameni desi i s-a cerut, a fost o atmosfera foarte pozitiva la inmormantare, cum nu am mai vazut, a fost cea mai frumoasa inmormantare la care am fost.
Revenind, si apostolii desi au vazut toate minunile lui Iisus, totusi s-au indoit de invierea lui, ba chiar au si plans impreuna cu Maica Domnului la crucea Lui, asa este? Pentru ca aveau credinta putina, dar voiau sa o intareasca. Suntem noi mai mari ca si ei? Nu, dar vrem sa crestem, ne dorim asta!
Un crestin nu este un sfant, si eu sunt la fel de pacatos ca oricare dintre voi (cei atei), poate chiar mai pacatos, nu scriu aici ca si sfant. Dar ne dorim sa ajungem sfinti. Iar pentru ca oamenii au cunostinte diforme despre ce inseamna sa fi sfant iti recomand sa faci niste cercetari pe internet sa intelegi exact sensul termenului.
Nu in ultimul rand, este o carte care se cheama „De ce esti trist popor al invierii?” care este folositoare din acest punct de vedere.
Ti-as da 1000 de dislike-uri daca s-ar putea. Ce a scris Liviu e despre libertatea de a fi de orice religie sau de nicio religie, fara a-i judeca pe cei care cred.
Cu ce te influenteaza pe tine daca el crede ca nu urmeaza nimic dupa viata?
De unde a aparut in comentariul tau ideea ca credinciosii ar fi imbecili? A zis Liviu asta sau macar a sugerat ass ceva?
Darga Irina,
Eu ca si crestin ti-am dat un raspuns argumentat, iar tu ca atee ganditoare mi-ai dat un raspuns total neargumentat. Se citeste in el ura pe care o ai fata de mine daca ai vrea sa imi dai 1000 de dislikeuri.
Referitor la faptul daca autorul articolului ne-a facut imbecili pe noi crestinii…nu stiu daca ne-a facut sau nu, pentru ca nu am citit articolul in intregime, in general cunosc parerea ateilor despre crestini, deci chiar daca nu o spun pe fata, in sinea lor asta cred. Daca tu nu crezi intr-un „personaj imaginar” si eu cred, e de la sine inteles ce parere poti avea despre mine, nu trebuie neaparat sa o spui in cuvinte.
Pe mine nu ma influenteaza cu nimic daca el crede sau nu, dar atata timp cat postezi un articol de acest gen pe internet, il postezi cu un scop nu doar asa de dragul de a scrie, ca ar fi putut scrie pe foaie si sa o arunce la gunoi mai apoi. A scris pe internet ca sa citeasca toata lumea, si eventual sa preia din ideile sale, sa le asimileze. Iar pentru un om ignorant s-ar putea ca ideile sale sa aiba noima si sa le creada si sa si le insuseasca, tocmai de aceea e dreptul meu sa vin si cu o parere crestina la acest articol, ca cei ce il citesc sa vada si cealalta parte a lucrurilor, si apoi e liber sa aleaga ce vrea fara nici o problema.
Iar comentariul meu nu a fost bazat pe vietile sfintilor, pe minuni sau pe multe alte de acest gen, a fost pur si simplu un comentariu logic, pentru persoanele care se fac ca gandesc, probabil asta te-a deranjat pe tine. Caci daca as fi venit cu chestii din interior ai fi putut foarte usor sa zici ca sunt aberatii religioase, insa prin faptul ca am adus argumente logice, la care nu ai mai avut mare lucru de zis, te-a enervat la culme.
Iar cand spun ca oamenii sunt ignoranti, nu o spun ca o jignire, ci ca un indemn la studiu mai amanuntit. Cate dislikeuri imi dai acum ?
draga gicu
1. pari sa sustii ca e neaparat nevoie sa vii cu alternativa, de parca pe piata ideilor despre religie cei care sunt credinciosi ar fi subreprezentati, nu ar avea o voce destul de puternica si nu s-ar auzi ce spun ei;
asta este pur si simplu neadevarat si tu o stii foarte bine – discursul care este intr-o minoritate absolut rusinoasa pentru o tara in care statul garanteaza libertatea religiei este discursul ateist, nu cel ortodox.
deci las-o jos ca macane.
motivul pentru care am scris esta ca lumea sa inteleaga ca un ateu este si el un om – nu Satana, nu o abominatie a naturii, nu un monstru, nu cineva de care sa-ti fie teama si sa-l pui la zid.
este pur si simplu un om cu nimic diferit de alti oameni – crede diferit de altii despre religie asa cum crede diferit de altii despre fotbal, masini, politica, economie si daca maine o sa ploua sau nu, deci este absolut irelevant faptul ca el crede ceva despre religie sau credinta – doar credinciosii ferventi par sa nu inteleaga asta si o iau ca pe o incercare de convertire
2. grija ta pentru oamenii „ignoranti” asa cum ii numesti tu este suspecta.
in primul rand ce e aia „ignorant”?
vrei sa spui ca Dumnezeu nu este accesibil prostilor?
eu am citit altceva, si anume ca imparatia cerurilor va fi a celor saraci cu duhul, deci eu cred ca oamenii prosti sunt cel mai in siguranta ca se vor mantui – sau nici chestia asta nu e in Biblie?
dar hai sa zicem ca ar fi asa cum spui tu, si anume ce am scris eu ar putea sa influenteze pe altii si sa devina si ei atei (doamne fereste), pentru ca sunt ignoranti (este evident ca doar un ignorant ar putea fi influentat de ce scriu eu, ca oamenii destepti sunt toti credinciosi, dupa cum se stie)
de ce te intereseaza de soarta lor atat de tare? de ce te simti responsabil pentru ei si vrei sa-i aduci pe calea cea buna? te simti responsabil pentru toti cei 4-5 miliarde de oameni care nu sunt crestini?
apropo, daca tu crezi ca oamenii destepti sunt la adapost de elucubratiile mele (ceea ce inseamna ca sunt deja credinciosi) si doar ignorantii pot fi influentati, cam ce parere ai tu despre oamenii care nu sunt credinciosi sau sunt bantuti de indoieli?
as zice ca o parere nu prea buna.
si totusi ma acuzi pe mine ca am o parere proasta despre credinciosi.
nu ti se pare ciudat?
@Robo – ti-am citit raspunsul tau insa nu am ramas cu nimic, va trebui sa il mai citesc odata sa inteleg care e ideea si revin.
1. Pe piata ideilor cum o denumesti tu circula multe lucruri, insa ele ajung tot timpul deformate la oameni. In unele cazuri ajung trunchiate, se transmite doar partea care neluata in ansamblu pare a fi negativa. Sa fim seriosi, oamenii in general au o parere rea despre biserica nu? Peste tot in ziare se zice doar despre cum se calca lumea in picioare la hram, despre un popa bataus, ieri am vazut un video in care un inteligent a mers in ultimul sat din tara sa ii intrebe pe oameni daca se vor duce la biserica ca se aduc moastele lui Bin Laden, si ei ziceau ca merg da. Deci ai inteles ideea, oamenii au o parere diforma despre religie, biserica, Dumnezeu. Nu sunt ei de vina, pentru ca si eu am avut aceeasi parere pana cand nu am intalnit oamenii potriviti care m-au trezit la realitate, asa se face ca am luat contact cu adevaratul duh al ortodoxiei, am inteles lucrurile de la sursa nu din media.
Din acest motiv am venit si eu cu un raspuns la acest articol, si nu vad ce e rau in asta. Raspunsul meu a fost decent, inafara ca v-am facut ignoranti nu cred ca am folosit vre-un cuvant defaimator, iar din cate stiu eu ignorant nu e un termen atat de grav, inseamna doar napasare. Ateii in general cand posteaza pe siteuri ortodoxe vin cu comentarii mult mai urate gen „mergeti la pupat de oase”, etc. Nu cred ca nu esti de acord cu mine. Acum cativa ani a circulat pe internet videoul acela facut de un ateu care si-a batut joc de preotul care a venit sa ii sfinteasca casa si l-a filmat. Iar toti care au vazut videoclipul a recunoscut ca parintele a fost foarte decent si ateul a fost un nesimtit. Deci revenind, consider ca am postat un comentariu decent, si totodata unic. Sunt convins ca toti ortodocsii cu care te-ai intalnit pana acum, daca au incercat sa te convinga de ceva, au facut-o cu totul altfel, eu nu am facut apel la elemente de credinta, am vorbit doar despre lucruri care au mai degraba legatura cu filosofia decat cu religia.
Ziceai ca ateii sunt cei minoritari in tara asta nu ortodocsii. Statistic vorbind, poate ca ai dreptate, dar practic s-ar putea sa nu fie mare diferenta. Cei care doar au fost botezati ortodocsi dar nu sunt traitori (insemnand sa mearga la biserica, sa faca fapte bune, sa se straduiasca sa devina mai buni, sa se impartaseasca des nu doar in cele 4 posturi, etc) sunt un procent destul de mare, ortodocsii traitori nu sunt foarte multi la numar, ceilalti chiar daca au fost botezati ortodocsi nici macar nu stiu sa recite Crezul. Multi sunt botezati insa nici macar nu sunt convinsi ca exista Dumnezeu. Iar cei care nu sunt traitori nici sunt aparatori ai credintei. Deci dupa cum vezi, biserica tot timpul a fost prigonita iar daca erau un procent atat de zdrobitor precum zici tu, cu siguranta nimeni nu s-ar fi legat de ea. Eu personal sunt convins ca mai mult de jumatate din tara asta nu urmeaza cuvantul lui Dumnezeu, deci despre ce vorbim aici ?
Nu a zis nimeni ca un ateu e satana, un monstru sau orice altceva si nu l-a pus nimeni la zid. Cine ti se pare ca i-a pus la zid? La zid i-au pus pe gay, dar nu pe atei. Cu ateii cine ce are ca eu nu inteleg? Poate ateii au cu credinciosii, si nu poate, e cu siguranta. Ateii sunt de parere ca noi credinciosii suntem batuti in cap ca inca mai putem crede in zeitati, toti ateii sunt cei care zic ca noi nu suntem o tara dezvoltata din cauza religiei, deci cred ca ai incurcat rolurile. Iar cand se intampla una ca asta, si mai vine un ateu sa isi posteze gandurile pe internet, e clar o face cu un scop, atunci nu e dreptul meu sa raspund? La urma urmei mai mult decat faptul ca v-am facut ignoranti nu stiu sa fi zis ceva rau sau ca m-am intrebat retoric cum de voi nu va ganditi la unele lucruri.
2. Ce e ignorant? Pai ignorant e acela care imi da un raspuns la raspunsul meu fara ca sa aiba legatura cu ce am scris eu. Practic tu nu ai zis absolut nimic de ce am scris eu, ca si cum nu ai avea un raspuns. In schimb te legi de mine ca am venit cu un raspuns.
Dumnezeu e accesibil tuturor, ignorant nu inseamna prost, poti fi si destept ignorant. Ignorant inseamna ca nu vrei sa deslusesti sensul vietii, ca te multumesti sa spui ‘nu exista un sens al vietii’, ‘totul e haotic’, ‘a evoluat din sansa’, preferi sa te ascunzi de raspuns. Preferi sa iti pui mainile in urechi si sa mergi inainte asa.
Cei saraci cu duhul nu se refera la atei. Cei saraci cu duhul inseamna cei smeriti. Si sti ce inseamna smerit prietene? Inseamna ca te rastigneasca unii, sa iti bata cuie in maini si picioare, sa iti impunga coasta cu sulita, sa te batjocoreasca sa te scuipe, si tu sa te rogi pentru ei. Esti tu smerit? Si daca esti, atunci iti mai spun un lucru. Degeaba esti daca nu crezi in Hristos! El e Calea, Adevarul si Viata. Eu sunt convins ca sunt atei mult mai smeriti decat mine, sunt convins de asta, dar fara Hristos faptele bune nu fac nimic. Asta e lucrul pe care trebuie sa il facem in primul rand, sa acceptam Jertfa. Daca nu o acceptam, nu putem sa traim vesnic. Daca o acceptam, adica sa credem in Hristos ca Dumnezeu care a murit pentru noi spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, atunci avem sanse. De aici incolo conteaza daca suntem smeriti.
Dupa cum ziceam, destept nu inseamna neignorant, ignorant nu insemna prost. Te poate duce capul dar sa nu te intereseze acest aspect. Tipul ala care a venit cu teoria aceea.. „particula lui Dumnezeu” care e in scaun cu rotile, se zice ca are un iq destul de mare nu ? Deci nu toti desteptii sunt credinciosi, si iata un caz in care ignoranta inseamna sa te crezi dumnezeu, sau centrul universului sau alte teorii de acest gen.
Ma intereseaza soarta tuturor, asta nu inseamna ca vreau sa le bag pe gat la nimeni nimic, vreau doar ca sa ajunga mesajul meu la ei, iar ce vor face ei cu el, e treaba lor. Unii il vor arunca la gunoi, altii il vor arunca la gunoi si ma vor si injura, altii imi vor da 3000 de dislikeuri, altii se vor pune pe ganduri, altii chiar se vor lumina poate. Eu consider ca ii ajut 🙂
Si nu e neaparat doar asta, cand ziceam ca nu concep ca un om sa se nasca cu handicap, nu e neaparat ca nu mai pot eu de suferinta ca el s-a nascut asa. Dar nu sunt atat de ignorant incat sa nu imi imaginez ca as fi putut eu fi ca el. Doar pentru ca asa mi-a fost norocul nu insemna ca trebuie sa pornesc cu premisa ca viata e frumoasa. Viata e frumoasa pentru mine, dar nu e ceva general valabil, si atunci normal ca ma astept sa existe o solutie generala valabila pentru toti si da este, Dumnezeu.
In rest, cam tot ce ai zis ai pornit gresit presupunand ca a fi crestin inseamna sa fi destept si a fi destept inseaman sa nu fi ignorant ceea ce e fals, deci nu are rost sa mai continui pe aceasta idee.
„prietene”, iau la intamplare ceva scris de tine care mi-a atras atentia, ca am citit din 3 in 3 randuri:
„Cei saraci cu duhul nu se refera la atei. Cei saraci cu duhul inseamna cei smeriti. ”
nu stiu cine a zis ca se refera la atei, eu am zis ca se refera la prosti.
asa zice si dex-ul, cauta acolo ca m-am saturat sa dau linkuri.
tu poti sa zici ca se refera la cei smeriti, la fel cum poti sa zici ca albul e negru si ca vaca e bou (ceea ce am observat ca faceti cu mult aplomb voi cei care aveti in continuu ceva de demonstrat),
DAR ADEVARUL E CA EXPRESIA „SARAC CU DUHUL” IN LIMBA ROMANA INSEAMNA „LIPSIT DE INTELIGENTA” sau „PROST”.
NU INSEAMNA „SMERIT”.
Smerit inseamna umil.
Sarac cu duhul inseamna prost.
Prost nu este acelasi lucru cu umil.
Deci sarac cu duhul nu inseamna smerit.
Vad ca nu va dati in laturi de la a schimba sensul cuvintelor ca sa va iasa voua la socoteala, ca am mai citit prostia asta cu smeritul si pe alte site-uri, iar asta este cel mai bun indiciu despre manipularea pe care o faceti.
Daca doar sensul in care interpretati voi Biblia e cel acceptat, adica daca eu nu pot citi si intelege cu capul meu ci am nevoie de o interpretare regulamentara (orto-doxa, heheh) a lucrurilor pe care le citesc in Biblie, atunci este evident ca treaba cu „Crede si nu cerceta” este valabila, exact cum am spus in articol.
Crede ce spunem noi ca inseamna „sarac cu duhul” si nu cerceta dictionarul ca sa vezi ce inseamna, ca-ti spunem noi.
Crede ca noi stim cum stau lucrurile si avem lumina iar tu nu stii pentru ca esti ignorant.
frazele astea doua rezuma foarte bine invatatura bisericii.
si sunt frazele tale, nu ale mele.
Daca in primul comentariu pareai ca esti destept, in acesta ai dovedit contrariul, dar in cel mai grosolan mod posibil.
Nici nu trebuie sa studiezi ca sa iti dai seama ca sarac cu duhul inseamna smerit, ca e de la sine inteles, dar oriunde cauti ce vrea sa zica Hristos prin „fericiti cei saraci cu duhul”, vei gasi ca se refera la cei smeriti.
TU ESTI CEL CARE SCHIMBI SENSUL CUVINTELOR
Uite un copy/paste domnule ignorant care vrei sa pari destept:
„Sarac cu duhul nu este pentru crestin sinonim cu prostul. Mantuitorul nu putea aseza prostia la temelia vietii duhovnicesti, avand in vedere ca Isi incepe invatatura Sa prin a-i ferici pe cei saraci cu duhul. Cei saraci cu duhul sunt cei smeriti si cu inima zdrobita.”
Dar poate te intrebi de ce in ziua de azi pentru „tot omul” (necredincios, ateu) sarac cu duhul inseamna sa fi prost. Iti zic eu de unde, din ignoranta voastra. Cum il numesti tu pe un om care este batjocorit, scuipat, rastignit, umilit de niste oameni, iar el nu raspunde inapoi, ba chiar mai mult se roaga pentru ei? Cum il numesti tu? Un prost nu? Ei vezi, de aici a aparut ceea despre ce vorbesti tu. Oamenii smeriti sunt prosti in ochii necredinciosilor! Iar da, oriunde mergi pe strada, daca ii zici cuiva ca e sarac cu duhul va crede ca il faci prost. Dar sarac cu duhul in sensul in care Hristos l-a lasat, inseamna smerit.
Nu e singurul termen folosit in biblie cu un anumit inteles pe care oamenii l-au preluat si i-au schimbat intelesul.
De exemplu in biblie este scris despre Zedeveu si fiii sai. Poate ca sti ca exista chiar o injuratura legata de el care o folosesc anumiti oameni, care nu are legatura deloc cu acel personaj. La fel si cu Papa Pius, la fel si cu evenimentul cand multimea la condamnat pe Hristos la moarte si arhiereul s-a spalat pe maini si le-a zis ca ei isi iau pacatele asupra lor, si de atunci si pana in ziua de azi oamenii folosesc expresia „eu ma spal pe maini”, de acolo a fost luata.
Deci nu imi zice mie ce inseamna pentru tine sarac cu duhul, ca nu e relevat. Relevat e ce a insemnat cand a zis Hristos acest lucru, si ce inseaman pentru un crestin traitor din ziua de azi acest lucru. Dar si pana un ateu cu putin cap ar putea intelege ca Hristos nu a pus ca temelie prostia, numai se pare ca pentru tine e tare greu.
Nu te mai deranja sa raspunzi, pentru ca dupa cum ai spus ca nu te prea descurci cu cititul..nu ai avea la ce sa raspunzi. Si nu in ultimul rand, ai dovedit deja ca esti cel mai mare ignorant de pe acest forum. Pana si ateul din autorul blogului iti poate confirma ca SARAC CU DUHUL INSEAMNA SMERIT (intelesul pe care i la dat Hristos), asa ca te rog revino-ti.
da, da, sigur ca da, eu sunt cel care schimba sensul cuvintelor
se pare ca e greu de folosit dexonline, asa ca hai sa te ajut eu cu un print screen
sunt sigur ca tu stii ce a vrut sa spuna hristos, ca doar l-ai intrebat personal.
dar la intrebarea „de ce ai zis sarac cu duhul daca voiai sa zici smerit” nu ti-a mai raspuns.
probabil doar ca sa semene confuzie intre credinciosi si atei.
PS eu sunt „ateul din autorul blogului”
PPS si se vede clar ca tu nu esti dintre cei care ii jignesc pe aia care au alte pareri decat tine. Nici pomeneala de asa ceva.
Robo, de cate ori te-am citit, mi-ai placut pentru inteligenta si umor. Nu am avut rabdare sa citesc tot ce a scris Gicu, e prea haotic si uneori asa de ilogic… mi-a placut insa de el ca desi nu a citit tot articolul (recunoaste el la un moment dat), scrie cateva comentarii f lungi, are o parere despre orice si vrea sa convinga cu viata vesnica… asa ca nu merita sa iti bati capul.
auliuuuuu…. Pilat din Pont era cu spălatul pe mâini!
De obicei nu ma deranjeaza oamenii de genul tau, care nu respecta parerea altora, care nu accepta un alt punct de vedere, care au idei preconcepute dar tu le faci pe toate astea si pe deasupra le faci in numele credintei. Si ca sa vorbesc pe limba si in termenii tai: ti ar prinde bine o spovedanie dupa tot ce ai indrugat aici!
Eu nu inteleg cum poate cineva ca dupa citirea acestui interviu sa ramana cu impresia ca intentia lui e sa faca prozelitism sau sa atace crestinismul, desi explica raspicat ca vrea doar sa ii faca pe oameni sa inteleaga ca ateu nu inseamna satanist sau om rau care bea sange de virgina. E peste puterea mea de intelegere cum au ajuns unii sa gandeasca atat de binar, cine nu e cu mine e impotriva mea si trebuie sa-l combat cu orice pret, ca atlfel nu sunt un bun crestin.
Nu a zis nimeni ca ateii sunt oameni rai sau satanisti. Am spus doar ca sunt ignoranti. Articolul asta se asemana cu un catehismul ortodox care se cheama Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie. (cu intrebari si raspunsuri). Sunt convins ca nu l-a citit nimeni. Insa daca oamenii tot au de gand sa citeasca acest catehism ateu, de ce sa nu ii invit sa citeasca si catehismul ortodox? E ceva rau in asta ?
Si eu am vazut pe N siteuri ortodoxe postate comentarii de atei, comentarii defaimatoare, batjocoritoare, nu cum am facut eu care mi se par totusi de bun simt. Deci nu vad de ce te ataci in felul acesta.
Doar pentru ca am postat un raspuns mai serios la acest articol nu ar trebui sa te scoata din minti. Insa vad ca am primit o gramada de dislikeuri si doar cateva replyuri fapt care ma face sa ma gandesc ca oamenii nu au argumente, sunt doar ofticati si atat.
Buna Gicu,
iti spun eu de ce ai primit atatea dislike-uri….pentru ca felul in care vorbesti si ceea ce spui, ne arata nu faptul ca esti un crestin (asta nu este nicio calitate, nu esti cu nimic mai bun decat un musulman sau un ateu) ci ne arata faptul ca vorbesti „din carti” si in stilul ala „spalat pe creier” pe care doar habotnicii il au.
Nu vreau sa te jignesc, asa cum eu sunt o „ignoranta”, si tu esti un „habotnic”. Am citit mult despre religie, mi-am facut alegerea privitor la credinta mea (necredinta mea de fapt) dupa ce am stat si am cantarit. Am ajuns la concluzia ca nu cred in nicio fiinta superioara (alta decat omul) in viata mea de adult.
Faptul ca tu pretinzi ca raspunzi argumentat, nu inseamna ca si o faci. Nu mi se pare ca ai fluenta sau logica in discurs, printre randuri citesc niste rautati care iarasi (fara suprare) sunt specifice celor care iau de bune multe lucruri si isi pun mintea la contributie mai putin…si cea care iti raspunde pozitiv este PIA care surprinzator, are acelasi stil ca si tine.
Iar stilul acesta in care voi „predicati ” (da, acum sunt putin ironica) frazele astea stas gen „dumnezeu este iubire, deci daca iubesti crezi in el” sau „doar el este invierea si lumina si etc”….sunt goale si lipsite de substanta. Si mie imi arata ca sunteti niste oameni care vorbiti toti in fraze copiate la indigo, acceptati prea putine idei din afara, sunteti inchistati in ceea ce credeti voi si automat, ceea ce cred altii nu este in regula.
Eu nu spun ca nu exista dumnezeu…sau nu am nimic cu tine, ca o faci. Spun ca EU nu cred ca exista dumnezeu pentru ca am nevoie de mai mult de atat atunci cand ma uit in jurul meu si vad oamenii, speciile, evolutia omului de-a lungul istoriei si asa mai departe. Spun ca EU nu cred in dumnezeu pentru ca refuz sa cred ca exista cineva „acolo sus” care ne guverneaza intr-un fel sau altul. Spun ca nu cred in dumnezeu pentru ca vreau sa fiu singurul factor de decizie in viata mea si a celor din jurul meu. Nu imi place ideea de turma, de „followers” (imi pare rau pentru engleza dar nu gasesc alt termen), ideea de pacatos, ideea de copil (bebelus) care este murdar si care abia dupa ce primeste „sfanta taina a botezului” (sunt maxim de ironica aici, tin sa precizez) este in regula….ideea de femeie murdara doar pentru ca a nascut si careia trebuie preotul sa ii faca o slujba speciala pentru a putea intra in biserica…si multe multe altele.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit in cele ce voi spune, dar am citit in viata asta suficient de mult si m-am documentat destul de mult pentru a imi forma opinia, nu mi-a fost hranita cu lingurita o idee pe care ulterior eu sa o propovaduiesc mai departe.
NU cred ca este ok ca copiilor mici sa li se spuna ca dumnezeu exista, nu cred ca este ok sa fie invatati sa fie dusi la biserica, sa se spovedeasca si asa mai departe, deoarece li se induce o anumita idee…si pana ajung ei suficient de mari sa gandeasca singuri…este prea tarziu. Deja stiu ca „trebuie” sa fie crestini, ca dumnezeu exista, ca el este ca un big brother care sta cu ochii pe ei, li se induce sentimentul de vinovatie (religia este plina de asa ceva). Religia este ceva ce trebuie gandit, inteles si acceptat, ca orice alegere importanta in viata, ea trebuie asumata cu totul, nu primita de-a gata.
Dar oamenii care gandesc sunt periculosi, de aceea religia nu ii place. Ei trebuie sa accepte si sa duca mai departe mostenirea si cuvantul.
De aia ai primit atatea dislikeuri la comentariul tau initial. Pentru ca musteste rautate si o minte inchisa.
G.
De obicei nu ma deranjeaza oamenii de genul celor de mai sus, care nu rs parerea altora,
Pentru Gabitza_sta
” NU cred ca este ok ca copiilor mici sa li se spuna ca dumnezeu exista, nu cred ca este ok sa fie invatati sa fie dusi la biserica, sa se spovedeasca si asa mai departe, deoarece li se induce o anumita idee…si pana ajung ei suficient de mari sa gandeasca singuri…este prea tarziu. Deja stiu ca „trebuie” sa fie crestini, ca dumnezeu exista, ca el este ca un big brother care sta cu ochii pe ei, li se induce sentimentul de vinovatie (religia este plina de asa ceva). Religia este ceva ce trebuie gandit, inteles si acceptat, ca orice alegere importanta in viata, ea trebuie asumata cu totul, nu primita de-a gata.”
Argumentatia ta vine din perspectiva unui om necredincios sau care n-are nicio treaba cu credinta crestin ortodoxa (in special). Repet, totul tine de perspectiva din care privesti lucrurile
Mergand pe premisa expusa de tine, ar trebuii sa nu-i mai invatam pe copii sa se spele pe maini (pentru ca le subminam vointa), sa nu mai traverseze strada pe culoarea verde a semaforului ci s-o faca cand vor muschii lor in curs de dezvoltare, sa nu mai creada toate balivernele invatatoarei cum ca 1+1 = 2, ba chiar i-as indemna sa-si bage degetele in priza, pentru ca deh, tre’ sa experimenteze pe propria piele. Este absurd, nu?!!
Un parinte responsabil si cu dragoste, in cazul de fata unul crestin autentic, pe langa cele de trebuinta trupului va avea grija si de sufletul copilului de mantuirea acestuia.
La taina sfantului botez se canta :
„Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat” (Gal. 3, 26)
Botezul il face „cetatean” al cerului.
Putem sa facem donatii in fiecare zi
eu cred ca limitarea libertatii de a alege atunci cand le spunem copiilor mici ca Dumnezeu exista nu vine din faptul ca le spunem asta, ci ca nu le spunem altele.
de exemplu: ca mai exista si alte religii in care oamenii cred in alti dumnezei si ca mai exista si oameni care nu cred.
de asemenea, ca nimeni nu stie de fapt daca exista sau nu (deci afirmatia „Dumnezeu exista” este nedemonstrata, trebuie sa o ia de buna, nu e ca si cum e o certitudine).
eu de exemplu nu sunt impotriva sa le spunem copiilor despre Dumnezeu, desi nu stiu exact cand ar fi bine sa le spunem.
putem sa le spunem, dar in felul urmator: „unii oameni, printre care si noi, parintii tai, cred ca exista o entitate supra-naturala numita Dumnezeu; nu exista dovezi in sensul asta, trebuie sa alegi daca crezi sau nu si trebuie sa fie alegerea ta constienta;
nu ti se intampla nimic daca nu crezi; alti oameni cred in alte lucruri si alti oameni nu cred in nici un astfel de dumnezeu”
si asa mai departe. daca insa le zici ca Dumnezeu exista in ceruri si te urmareste si ai face bine sa nu faci pacate, asta e indoctrinare dupa parerea mea.
exemplele date de tine nu mi se par valide, pentru ca nu exista alternativa la spalatul pe maini, nici la traverstatul pe verde, nici la 1+1=2 etc – desigur, daca vrem ca copilul sa nu se imbolnaveasca, sa nu moara si sa invete matematica si nu bazaconii.
sau daca exista (de exemplu sa te speli pe maini cu gel dezinfectant), ele ating acelasi obiectiv, de a-l tine pe copil in siguranta, deci nu e nici o problema sa i le spui si sa le aplice.
„alternativa” e cuvantul cheie aici – nu se poate vorbi de libertatea de a alege daca nu exista alternativa, iar asta nu e o chestie de perspectiva, ci de definitie a libertatii.
Buna „Poem`of`the`atoms”.
Robo ti-a raspuns super ok dar cumva in ceea ce ai scris, ma face sa incerc sa duc argumentatia putin mai departe.
„Un parinte responsabil si cu dragoste, in cazul de fata unul crestin autentic, pe langa cele de trebuinta trupului va avea grija si de sufletul copilului de mantuirea acestuia.” (citat).
Adica un ateu (particularizez mesajul pe mine) nu este un parinte iubitor si responsabil, doar pentru ca alege alta cale decat cea pe care ati ales-o voi? Sunt mai putin buna decat tine deoarece nu am grija de sufletul fetitei mele in felul pe care il consideri tu corect?
Daca nu ai sti ca sunt atee si m-ai vedea cum ma port cu copilul meu, cum ii vorbesc, cum ii explic ai spune despre mine ca sunt o mama buna. Pentru ca sunt o mama buna si faptul ca nu ii spun „Dumnezeu exista” ci „Sunt oameni in lumea asta care cred ca in cer exista o persoana puternica si buna” nu ma face mai rea.
Eu de ce am putere sa te tolerez pe tine si credinta ta, in timp ce tu ma percepi pe mine ca o amenintare si imi spui ca gresesc?
Chiar crezi ca esti mai bun ca mine pentru ca crezi in ceva? Sau pentru ca atunci cand ti se intampla ceva spui „Asa a vrut dumnezeu” in loc sa iti asumi raspunderea pentru ce s-a intamplat si sa cauti o explicatie?
De ce nu ai ales sa crezi in Omul care esti tu, rezultat al altor oameni. Om care isi ia soarta in maini si merge cu ea inainte, si care crede in el si in puterea si neputinta lui proprie. De ce te incanta atat de mult ca s-a jertift altul pentru tine? E placut sa poarte altul raspunderea actiunilor tale, nu? 🙂
G.
Gabitza_Sta
Imi cer iertare daca te-am lezat cumva prin afirmatiile mele.
Nici pe departe nu consider ca esti o mama rea sau ca as fi eu mai bun ca tine sau ca altii oameni atei, teisti sau de alta religie. Ba din contra, fara ipocrizie te asigur ca esti mai buna ca mine de o mie de ori .Eu am vorbit din perspectiva omului credincios in special a parintilor vizavi de copiii si indrumarea acestora spre Dumnezeu. Atat!
Nu esti o mama rea, esti doar o mama inconstienta, precum si eu sunt un om inconstient de fiecare data atunci cand infaptuiesc un pacat sau ceva neplacut in fata lui Dumnezeu.
N-am inteles afirmatia ta :
” NU cred ca este ok ca copiilor mici sa li se spuna ca dumnezeu exista, nu cred ca este ok sa fie invatati sa fie dusi la biserica, sa se spovedeasca si asa mai departe, deoarece li se induce o anumita idee”.
Fiecare om isi educa copiii prin prisma valorilor la care se raporteaza. Dumnezeu ne-a dat uriasa libertate de-a alege ceea dorim, de-a crede sau de a nu crede in El, neingradindu-ne acest drept cu nimic.
Este foarte simplu si normal din punct de vedere logic. Daca tie ti se pare anormal faptul ca parintii sa-si duca copiii la biserica la fel de anormal li s-ar parea unor oameni credinciosi sa-i priveze pe copii de prezenta la biserica si de invataturile acestora.
Mersul la biserica a copiilor, spovedania si participarea acestora la sfintele taine ale bisericii le „induce ideea ” cum ca trebuie sa fie foarte responsabili fata de (nu precum spui tu ca oameni credinciosi sunt iresponsabili) ceea ce gandesc, vorbesc, infaptuiesc, deoarece pot ranii pe cineva. Pe aproapele sau. Pe Hristos! Fiecare om este chip al lui Dumnezeu.
„E placut sa poarte altul raspunderea actiunilor tale, nu? 🙂 ”
Pentru actiunile si faptele mele sunt eu si doar eu responsabil. Nu vad de unde ai ideea faptului ca as fi absolvit de responsabilitate.
Dumnezeu sa ne lumineze!
Gabitza, da-mi te rog o adresa de email sa iti scriu in privat, pentru ca nu are sens sa dezbatem aici pe blog.
dragostea e Dumnezeu. <3 !deci crezi in Dumnezeu…si nu e nevoie sa o spui
Un interviu bun – pertinent. O recomandare: cititi Ayn Rand.
Bun articolul imi place foarte mult. Chiar daca am fost crescuta in religia ortodoxa cand am „crescut” am ajuns sa am intrebari foarte multe si am decis ca sunt atee. Cred ca se isca foarte multe dezbateri pe aceasta tema si cele mai multe nu provin de la atei care accepta pe toata lumea si pe toti, ci de la credinciosi. Copilul meu va alege cand ajunge la varsta potrivita ceea ce vrea sa fie.
Ceea ce nu imi place cel mai mult este indoctrinarea din scoli sau gradinita si cred ca aici voi avea de luptat. Ca sa va dau un exemplu in ce inseamna indoctrinare si ce inteleg copiii la 3 ani din religie:
„-Mami azi la gradinita inainte sa mancam am zis o poezie.
– Ce poezie?
– Doamna Doamna cereti tatal, noi ne tot rugam….nu mai stiu, noi ii spunem MANCACIUNEA”
🙂
Tot din rugaciunile copiilor :”….si ne mantuieste de cel rau, Amin! Mami, de ce este asa de rau Amin?”
O mica problema cu rationamentul dvs. Cand spuneti ca in stiinta nu trebuie sa crezi pentru ca ea exista, e ca si cand stiinta ar deveni o entitate de sine statatoare, independenta.
Ori stiinta, spun eu, este masura in care omenirea a reusit sa inteleaga realitatea materiala din jur. Deci nu pot spune ca ceva exista numai daca e dovedit stiintific, adica daca o inteleg eu (sau as putea sa o inteleg, cu pregatirea necesara unei chestii stiintifice mai avansate). Asta inseamna sa ma fac pe mine insumi criteriu ultim al realitatii: daca inteleg un lucru, acela exista, daca nu – nu.
Trec peste inexactitatile teologice flagrante (crestinismul, domnule, nu opereaza numai cu iadul, iar daca tot propovaduiti dragostea, deschideti biblia, o sa gasiti cuvantul asta de sute de ori)
Nu prea va inteleg, stimabile, si totusi dvs existati si fara ca eu sa va inteleg.
scrisesem mai mult dar totusi nu are rost sa intram in dispute filosofice (pentru ca intr-acolo duce interventia dvs)
puteti sa dati exemple de lucruri despre care stim ca exista desi nu sunt dovedite stiintific? nu explicate stiintific, din astea sunt, dar dovedite ca exista intr-o maniera care poate fi descrisa ca stiintifica.
intreb pentru ca mi se pare o imposibilitate logica.
de asemenea, care ar fi criteriul ultim al realitatii daca nu omul (in sens generic)?
Imi cer scuze ca intervin in discutie, ma intreb doar la care realitate ne referim 🙂 ca se pare ca spun psihologii ca fiecare dintre noi avem propria realitate, niciuna nu coincide cu a celuilalt :).
Si ma intreb – pe bune acum, nu am aprofundat subiectul – daca dragostea a fost demonstrata stiintific. Nu fenomenul de indragostire care tine o perioada si la care ne ajuta hormonii, ci atasamentul acela asumat, care tine o viata si care la un moment dat… devine o alegere personala, zi de zi.
Cel mai bun articol de „introducere” in ateism pe care l-am citit, datorita tonului jovial si plin de buna-vointa cu care explica majoritatea cliseelor cu care ne confruntam, precum si raspunsurile la care am ajuns. Am ras cu lacrimi 🙂
multumesc, that was exactly the desired effect 🙂
Ceea ce face sa fie aceasta discutie atat de polarizata intre traditionalisti si acei asa zisi atei este dupa parerea mea neintelegerea religiei in general, in particular crestin ortodoxa. Pentru ca preotii nostri sunt in general asa setati sa spuna ca daca omul nu merge la biserica, nu se spovedeste, nu se impartaseste, el va ajunge in iad. Daca este catolic, tot in iad va ajunge, asta e viziunea celor mai ortodocsi dintre ortodocsi. Dupa mine asta nu are sens. Dumnezeu este dragoste si energie pozitiva si de fiecare data cand facem o fapta buna cu gand bun ne impartasim cu Dumnezeu. De fiecare data cand ne sacrificam pentru familia noastra de exemplu, iar suntem in comuniune cu Dumnezeu. Poti sa spui rugaciuni mii si mii, daca nu esti un om bun, degeaba. Un exemplu graitor de credinta moarta sunt fariseii din Biblie. Din pacate exista multi si astazi. M-am mai gandit la exemple care ar indica ca Dumnezeu exista. Ganditi-va la cei mai frumosi oameni pe care ii cunoasteti. Toti am intalnit vreodata o fata sau un barbat superb. Pictorii cu greu pot picta astfel de portrete, sculptorii la fel. Si totusi, aceste statui functionale sunt atat de frumoase ca intr-adevar uneori iti dau un fior metafizic. Cum se explica? Daca v-ati uitat vreodata la statuile de ceara de la M-me Thusauds, ati vazut cat de sterse sunt in comparatie cu originalul. Cum e asta posibil? Evolutia a lucrat de capul ei si a creat capodopere, si nu una, ci mii si mii. Mi se pare improbabil. Si de luat in considerare ca aceste statui vii sunt functionale, pot vorbi, face performante sportive si mentale, si arata superb in acelasi timp.
putem sa vorbim despre „adevaratul crestinism” la fel cum unii vorbesc despre „adevaratul islam”, dar adevarul este ca o religie este exact ceea ce fac oamenii care o practica din ea si nimic mai mult.
cei care interpreteaza intr-un fel textele sacre au exact acelasi drept sa se numeasca credinciosi ca si cei care le interpreteaza in alt fel (pentru un observator impartial al fenomenului religios, ca e clar ca fiecare din ei va crede ca el interpreteaza in mod corect).
cand preotii ortodocsi o sa spuna altceva decat spun acum, si eu voi spune altceva decat spun acum despre religie.
deocamdata lucram cu materialul clientului, ca sa zic asa.
„Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. ”
Sf. Evanghelie a Sf. Evanghelist Ioan
Eu cred ca sangele Mantuitorului si painea trupului lui sunt dragostea, sau daca vrei sa o formulezi altfel, energia pozitiva din sufletul nostru atunci cand gandim ceva bun sau facem o fapta buna. Poti sa te impartasesti si dupa aia imediat sa cazi intr-un pacat de moarte si poate si mori si atunci logica ar fi ca te duci in iad. Sunt multe exemple in vietile sfintilor si in paterice despre oameni care dupa o viata plina de pacate se pocaiesc la moarte si ajung direct in rai. Un alt exemplu, chiar talharul de pe cruce, care a fost crucificat impreuna cu Iisus si care s-a cait acolo pe cruce. Iisus i-a spus.. Adevarat Iti spun tie, maine vei fi cu mine in rai. A luat el impartasanie traditionala?
Asa cum sunt unii medici buni si unii mecanici buni asa si unii preoti sunt buni pe cand altii nu prea. Mediumul la care am fost mi-a spus ceva de genul.. Inteleg ca ai avut o viata foarte grea dar nu iti pot explica de ce Dumnezeu a ales sa fie asa. Nimeni nu Il intelege pe Dumnezeu. Desi mi s-a parut putin crud din partea ei sa imi dea acest raspuns am vazut ca nu era pic de rautate in ceea ce imi spunea. Ea pur si simplu imi raspundea pe cat putea ea.
De ce a ales El ca cei din slujba lui sa aiba o calitate similara cu cei care slujesc in alte domenii unii ar spune ca e semn de modestie din partea Lui, desi un om rational ar spune ca asta e bullshit. Nu stiu. Dar sunt si preoti buni.
M-am mai gandit la un lucru care arata ca exista o neconcordanta cu evolutia ca explicatie completa a societatii omenesti. De ce nu e omul fericit atunci cand are tot ce evolutia se spune ca are ca scopuri. Are omul bani, femeie frumoasa, mai multe femei frumoase, copii, mancare, haine frumoase, casa, caldura, si e totusi omul nemultumit. Nu e dovada ca evolutia nu poate explica psihicul uman? Ca avem un suflet care e nemuritor si are nevoie de energie divina in mod constant pentru a putea fi functional? Ca avem nevoie de provocarile pe care Dumnezeu ni le scoate in cale si solutiile pe care El ne ajuta sa le gasim ca sa fim mereu in priza si sa inaintam spiritual.
Pentru ca evolutia nu are scopuri 🙂 Simplu.
Evolutia reprezinta doar adaptarea continua a organismelor vii la schimbarile mediului.
N-o fi avand evolutia scopuri dar din cate am inteles eu ea trebuie sa duca la adaptari. Mi se pare totusi foarte interesant ca atunci cand toate nevoile de baza ii sunt satisfacute omului, ceea ce pentru un animal ar insemna bunastare, la om asta nu e suficient pentru a prospera si uneori chiar si nevoi superioare satisfacute si tot se sinucide omul. Daca chiar suntem doar animale asa cum teoria evolutiei afirma, e foarte interesant de ce psihicul uman nu se comporta asemanator cu al altor animale.
Adaptarile acestea vin dupa mii sau zeci de mii de generatii, asta la populatii foarte putin numeroase. La o populatie asa numeroasa ca a oamenilor, eu m-as astepta ca o schimbare evolutiva sa dureze chiar mult mai mult. Toate aceste aspecte amintite de tine: bani, femei, nevoi superioare, sinucideri, etc sunt notiuni oarecum moderne, care nu afecteaza cursul evolutiei.
Suntem diferiti de restul animalelor din cauza inteligentei noastre (atata cata este 🙂 ), a limbajului nostru, dar mai ales a organizarii sociale care a facut ca in noi sa existe acest dualism intre binele propriu vs binele comun.
Din cate stiu eu deja specia umana are sute de mii de ani de istorie asa ca evolutia ar fi trebuit sa rezolve treaba asta pana acum
Uite ce puțin înseamna sute de mii de ani în contextul vârstei universului:
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_age.html
Da, dar argumentul lui Frank asta era ca sunt necesari zeci de mii de ani de evolutie pt imbunatatiri. Au existat destui, daca asta e cu adevarat problema
Am vrut sa termin cu comentariile, dar nu ma lasati 🙂
Exact ce ziceam – are sute de mii de ani de evolutie in stadiu tribal, in grupuri mici (zeci poate sute de indivizi). Abia in istoria recenta de cateva mii de ani populatia a crescut exponential, si doar si mai recent, in istoria moderna ceea ce ai invocat ca motive a inceput sa devina ceva important pt umanitate (pentru unii): banii, crizele existentiale + suicidul, femeile (nu ca mijloc de propagare a speciei, cat ca etalare a cocalarismului), la acestea spuneam ca fiind o componenta moderna a societatii, nu o putem explica prin evolutie cat prin cauze culturale.
Peace and out !
Franck, eu zic ca tu si Silvia ar trebui sa va cunoasteti mai bine. 😉
Eu zic ca miroase a creier incins :))))
Intotdeauna am considerat ca fundamentul civilizatiei ideale este foarte bine descris de un proverb romanesc: „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Atata vreme cat aplicam treaba asta, lumea va fi un loc placut si in care merita sa traiesti si sa-ti cresti copiii. Si am incercat pe cat posibil sa ma ghidonez in viata dupa vorba asta. Iata ca in sfarsit am mai intalnit pe cineva cu aceeasi filosofie de viata. Tot ateu si el 🙂 Bravo omule, mi-a placut interviul si mi-am regasit propria viziune asupra lumii in cam tot ce-ai spus.
Iti statea mai bine ca agnostic. 🙂 Incercarea ta de a aborda religia dintr-o perspectiva stiintifica cu accente comice e usor amuzanta, incompleta si nesatisfacatoare. Ma surprinde intotdeauna siguranta insotita de un soi de aroganta a ateilor.
Daca Dumnezeu si religia ar fi cum spui tu atunci eu as fi primul ATEU din lume 🙂
Dar nu stii despre ce vorbesti…esti prea nepriceput la religie ca sa te numesti ateu. Esti doar un om obisnuit dar putin mai necunoscator intr-ale religiei decat ceilalti.
Mno…sa inteleg ca pe copiii tai, crestinati, ai sa-i inveti sa gandeasca liber cu privire la acest aspect. Nu era mai logic sa nu-i fi crestinat? Pasu asta e destul de important pt un crestin…
am explicat mai sus de ce i-am botezat.
sunt sigur ca pentru copiii mei botezurile lor sunt printre cele mai putin importante lucruri, mai ales ca aveau 3 luni cand s-a intamplat, deci nu au absolut nici o amintire in legatura cu ele.
Cata „audienta” faceti cu ateismul vostru. Majoritatea comentariilor sunt postate de atei, semn ca acestia va sunt cititorii. Daca peste ceva timp v-ati declara ortodocsi practicanti (chiar si cu titlu de experiment) 80% din cei care va citesc frecvent v-ar blama deschis exact in acest loc unde acum va aplauda. Succesul va este dat de faptul ca spuneti exact ce vrea lumea sa auda. Daca va uitati pe statisticii acelasi succes il au si bloguri ca cel al lui Lucian Mandruta, Mircea Badea, atei declarati si ei. Asta se cere: ateism, asta oferiti.
Poate ti se pare greu de crezut, dar pe acest blog eu spun exact ceea ce cred in posturile mele iar Ioana spune exact ceea ce crede in ale ei, nu ce vrea lumea sa auda. Uneori mai credem si lucruri diferite eu si cu ea.
Oricum, ideea ca lumea vrea sa auda de ateism intr-o tara majoritar credincioasa e greu de crezut.
Cu ocazia acestui post au existat oameni care au dat unfollow, unlike si care au spus ca le pare rau ca au cumparat cartea Ioanei, deci dpdv marketing a fost o idee nu tocmai desteapta – ceea ce nu era greu de prevazut.
Este prima data cand se abordeaza un subiect religios, deci sa spui ca aici citesc mai ales ateii e nefondat, pt ca nu a existat nici un motiv sa se adune aici ateii pana acum cel putin. Nu vreau sa speculez de ce credinciosii au comentat mai putin azi, dar pot sa inteleg de ce un ateu care citea blogul dar nu prea a comentat pana acum si-a ales exact acest post ca sa comenteze.
Nu poti afirma ca suntem o tara credincioasa cat timp abunda de articole ca al tau peste tot prin presa, bloguri si prin declaratiile publice. Unde apare ceva impotriva credintiei in Dumnezeu, mii de maini tasteaza cu sete ca si ei au ceva impotriva.
Cine ti-a dat unfollow e clar ca nu o citeste pe sotia ta prea des, caci altfel se vede clar din articole- mai subtil,ce-i drept- cam ce abordare a vietii aveti. Nu e vina voastra ca altii nu au priceput pana acum ca sunteti atei. Iar ateismul nu anuleaza munca voastra de iformare pe diverse teme de parenting.
Poate vreodata aveti sansa sa fiti in preajma altor oameni decat ati fost obisnuiti pana acum si atunci puteti vedea ca se poate trai frumos, liber si cu ingaduinta fata de ceilalti si in ortodoxie. Pe mine articolul tau nu m-a facut sa nu mai citesc blogul asta, dimpotriva, m-a facut sa imi doresc sa vin pe la vreo intalnire de-a sotiei tale, si pt a ma informa pe teme de parenting dar si pt a vedea si voi, ca noi, ortodocsii nu suntem chiar atat de mancatori de atei:).
Eu nu sint atee.
Desi sunt crestina, nu am fost catusi de putin deranjata de articolul vostru.Cu atat mai putin acesta nu m-a facut sa dau unfollow blogului Ioanei. Imi place cum scrie( cu cateva exceptii, dar asta conteza mai putin) si cred ca aduce un plus de valoare celor care il citesc.
Cat despre vederile tale…fiecare om are libertatea sa gandeasca cum crede.(o libertate lasata tot de Dumnezeu)
Totusi, cred ca daca ai mai studia profund crestinismul,( mi se par totusi superficiale si neaprofundate argumentele tale) ai intelege ca Dumnezeu e diferit de cum Il prezinta majoritatea crestinilor. E trist,dar adevarat!
PS Iti sugerez sa-l citesti pe C.S. Lewis in „Surprins de bucurie”sau” Crestinismul redus la esenta”. Este un vechi si renumit ateu, profesor la Oxford si Cambridge.
Cristina, eu sunt credincioasa, dar pe mine nu ma deranjeaza acest post. ok, poate putin, ca mi se pare putin mandru Robo, dar problema asta o am cu mai toti oamenii.chiar si cu mine. Mi se pare un post important, pt ca asa cum spune Robo, e prima data cand se abordeaza un subiect de acest fel, si pt ca e unul sincer. Cati oameni nu se ascund dupa deget, sunt atatia politicieni pe care ii vezi la biserica, crezi ca toti sunt evlaviosi? Iar mi se pare important pt ca se ating anumite probleme f importante ale bisericii noastre. Nu este adevarat ca sunt multi preoti corupti, ca religia noastra e prea habotnica uneori, mai ales cand spune ca numai ortodocsii se vor mantui? Nu ti se pare ok sa poti discuta intr-un mod cat de cat civilizat cu o persoana care are o parere diametral opusa de a ta. Mie mi se pare interesant.
Și eu sunt atee dar nu prea mă gândesc la asta. Majoritatea prietenilor mei sunt credincioși dar eu nu încerc să le schimb părerile, nici ei nu încearcă să le schimbe pe ale mele. Nu m-am simțit niciodată exclusă sau evitată din cauza convingerilor mele, deci nu pot sa îi înțeleg pe cei vehemenți.
Asta probabil pentru cei in mijlocul carora traiesti sunt mai moderati. Lucky you!
„Vehementa” vine cand vezi cum popii dicteaza programa scolara, tin conferinte in care sustin minciuni anti-evolutie, cand vezi lumea cum se leapada de discernamant si spirit critic si accepta tot ce zic preotii, cand vezi cum persoane aparent normale refuza ajutorul medical calificat (pe baze religioase) punandu-si viata lor in pericol si indirect si viata altora, cand te lupti pentru copiii tai sa fie crescuti cu o judecata cat mai sanatoasa, sa fie capabili sa discearna intre basme si realitate, cand vezi toate astea si multe altele, nu ai cum sa nu te polarizezi in aceasta disputa, nu poti ramane indiferent si nepasator.
(Toate acestea le traiesc si le vad zi de zi in mod direct, nu sunt clisee sau povesti culese de pe net.)
O singura observatie, sintagma crede si nu cerceta apartine unui filosof grec, Celsus, inversunat adversar al Bisericii. Din contra religia, crestina cel putin, promoveaza altele gen cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide. In rest am vazut niste pareri personale exprimate simpatic. La modul general vorbind, atata timp cat fiecare isi vede de ale sale, ca e vorba de crediinta sau preferinte sexuale sau orice alte chestiuni cu caracter personal, nu face parada, nu condamna pe altii pentru opinii contrare si nu incearca sa isi impuna punctul de vedere cu orice pret…totul e vorba timpului..mai mult ca perfect.
Stiu ca este blogul vostru si puteti scrie orice, dar daca exprimati o opinie impotriva unui lucru va rog afisati si ce se scrie pro!
„Pai şi cum trăiesti aşa, ateule, ca animalul?”
Chiar daca majoritatea sunt ortodocsi, multi sunt doar cu numele (trecand pe la Biserica de Paste si de Craciun si o cruce facuta in bataie de joc cand treci pe langa Biserica nu te face credincios), deci da, luand la intamplare un om de pe strada o sa te asemeni lui in mare parte, dar un crestin ortodox practicant nu se enerveaza in trafica, isi antreneaza rabdarea zicand rugaciunea inimii, este constiincios la munca, nu face sex cu nevasta asa pur si simplu pentru sport ci face copii, placerea fiind un bonus, filmele si stirile selectandu-le cat poate el de bine avand in vedere ca multe sunt doar niste porcarii si minciuni. Deci daca ii scoti unui crestin adevarat mersul la Biserica, nu stiu cat de mult te vei asemana lui.
„Despre cei care dau cu anatema în direcția homosexualilor cred că sunt malefici”
Va rog terminati (toti care sunt pro-homosexualitate) cu prostiile si nu ii mai incurajati atata. Chiar daca nu luam in considerare credinta si ca este un pacat extrem de mare, nu va dati seama ca este pur si simplu impotriva naturii. Nu va dati seama ca daca toti am fi pe invers, specia umana ar disparea. Cum poti tu incuraja un comportament care daca l-am avea cu totii, ar duce la extinctie ? Ce animale vedeti voi care sunt pe invers ? Nu sunt, toate se impreuneaza cu sexul opus si perpetueaza specia. Nu mai incercati sa transformati anormalul in normal. Din cauza celor care lupta pentru drepturile lor, au ajuns sa aiba mai multe drepturi decat cuplurile normale. Incetati sa ii mai sustineti atata!
Of mai Dragos tu chiar crezi ca singurul lucru care ne impiedica pe toti sa devenim homosexuali e ca biserica spune ca e pacat?
In cazul tau asa e? Daca toate lumea ar zice ca e foarte ok sa fii homosexual, tu ai fi? Probabil o sa spui ca nu. Nici eu.
Deci zic sa stai linistit, vom fi cel putin doi care sa asigure continuarea speciei.
Si fiind o misiune asa de importanta, cred ca nevestele noastre o sa fie de acord sa ne culcam cu alte femei si o sa ne culcam cu o gramada de femei. Si o sa ni se si multumeasca pentru asta!
Eu sincer de-abia astept un asemenea moment.
Eu zic sa mai cauti. Homosexualitatea este observata la multe alte specii de animale. Perpetuarea speciilor nu inseamna ca toti trebuie sa se inmulteasca, e suficient sa se inmulteasca majoritatea si specia continua, asa ca e loc pentru indivizi ( oameni si alte specii) diferiti.
Sunt malefici pentru ca folosesc religia pentru a-si justifica ura fata de alti oameni, ca si cum toata iubirea aproapelui propovaduita in biblie s-ar aplica selectiv.
Nu stiu daca mi-ai raspuns mie sau comentariilor de mai sus, dar las o clarificare: comentariul meu era pentru Dragos care sustinea ca nu exsita homosexualitate la alte specii de animale. Ceea ce e fals, exista si este perfect ok! Sper sa apuc sa vad o lume in care discriminarea homosexualilor sa fie ceva din cartile de istorie. Sau macar copiii mei sa apuce.
Consider ca daca exista libertatea care permite fiecaruia sa faca cum considera, si eu trebuie sa am libertatea sa spun ca nu sunt de acord cu acel ceva.Nu sa la fac rau acelor oameni, dar sa imi pot permite sa spun ce gandesc. In societatea postmoderna vad ca sa trece in cealalta extrema. Atat iti trebuie sa spui ca nu esti de acord cu homosexualitatea!
Ai dreptul la opinie personala și ai libertatea sa nu fii de acord cu ceva, dar dreptul tău la opinie nu ar trebui sa încalce dreptul altuia de a fi cetățean cu drepturi egale într-un stat ( ca de ex sa se poată căsători civil/legal și sa beneficieze de tot ce presupune acest lucru).
Ai libertatea sa spui ca nu esti de acord. Problema apare, dupa parerea mea, cand se fac miscari de discriminare ( vezi petitia din biserici ca sa schimbe articolul din constitutie) in contextul in care oricum ei sunt discriminati de lege ( ma refer in Romania), ca nu au voie sa se casatoreasca…Din partea mea, spune ce vrei, nu-i problema mea. Actiunile societatii mi se par aberante si injuste.
Așa cum avem libertatea de a decide unele chestii, avem și libertatea de a alege să credem sau nu în dumnezeu.
Savuros interviul.
„Să trecem la altceva. Ai vorbit vreodată de rău biserica?
Normal. Tu nu? wtf is wrong with you, man, tu nu vezi că principala preocupare a clerului sunt banii și puterea?!”
Stii cum ii asta ? Stii cu ce se aseamana ? Cu „toti romanii sunt hoti”. Cand stim cu totii ca nu este asa. Sunt cativa (oricum destui) care ne-au facut reputatie proasta. Asa si cu preotii care umbla dupa bani. Dar hai sa nu ii bagam pe toti in aceeasi oala. La stiri numai asta vedem pentru ca numai ce e rau se da, iar din ce fac bun nici o vorba.
Dumnezeu nu vine direct din Cer si spune: „uite pe asta sa il faceti preot”. Nu, el este facut preot tot de niste oameni, iar daca aceia au pus pe cine nu trebuia, asta nu inseamna ca trebuie sa sarim in capul lui Dumnezeu.
Daca la o firma mare cel care se ocupa de angajari angajeaza un om nepotrivit pentru locul respectiv de munca si multi oameni o sa aiba probleme, te duci la director si ii dai in cap ? sau asta inseamna ca intreaga firma nu este buna ? nu, inseamna ca un agajat din firma respectiva a facut o greseala.
Dar oricum majoritatea sariti in capul preotilor imediat cum au facut o greseala si aveti motivul perfect sa nu mai treceti pe la Biserica, dar daca tot atata vreti perfectiune de la ei, incercati voi sa fiti preoti.
Si pe mine m-au smintit unii preoti, si nu inteleg nici acum cum poate sa faca asa greseli, dar asta nu inseamna ca nu mai merg la Biserica sau imi bag piciorul in ea credinta. Caut atunci preoti adevarati, ca inca avem de unde alege si imi vad in continuare de drumul meu spre mantuire. Daca preotul se duce in iad, doar nu o sa ma iau dupa el. Doar stiti zicala : „Fa ce zice preotul, nu ce face” sau gaseste-ti un preot care si face ce zice.
Doamne ajuta!
Parintele Cleopa (daca ateii intelectuali de pe acest blog au auzit de el) spunea: „Nu judecati preotii, cresteti-i!” Adica, tu mama si tu tata care aveti un baietel cresteti-l in spiritul crestin ortodox si daca va alege calea preotiei invatati-l sa fie un preot bun! Nu va mai aratati atat cu degetul si cautati si la voi putin! Doamne ajuta!
Bun si interesant articol.
Eu una evit sa intru in astfel de discutii dar nu am putut sa nu ma confrunt cu sprancene ridicate din partea alor mei sau oamenilor apropiati cand am anuntat ca ne casatorim la primarie si atat. „Cum, nu in biserica??”. Nup, amandoi avem aceleasi pareri si nici nu ne daduse prin cap sa ne luam in biserica.
Mama s-a panicat si a inceput deja tratativele pt botez, care nici ala nu se va intampla, dar nah … ea tot insista.
Eu una as fi fericita daca oamenii ar intelege ca nu gandim cu totii la fel si sa imi zica „ok, iti respect decizia” nu sa imi bage pe gat teorii si parerile lor.
Nimeni nu va poate obliga, Dumnezeu ne-a lasat liberi ca sa alegem, dar sa stii ca fiecare alegere (ca si in viata de zi cu zi) are o si o consecinta.
Voi ca voi, dar sa stii ca botezul unui copil chiar nu dureaza mult si nu va afecteaza pe voi deloc, dar un suflet fara botez nu poate intra in rai (chiar daca este inocent).
O puteti lua ca o traditie (daca sunteti asa porniti impotriva religiei), voua nu va face nici un rau, dar nu lasati copilasul nebotezat.
Daca nu o sa il invatati de credinta macar oferitii minimul spiritual.
Doamne ajuta!
De la Dragos citire: „Nimeni nu va poate obliga, Dumnezeu ne-a lasat liberi ca sa alegem, dar sa stii ca fiecare alegere (ca si in viata de zi cu zi) are o si o consecinta”.
Deci puteti sa faceti ce vreti, DAR iata si amenintarea cum apare. „Copilasul” (ce cuvant bine ales) nu va intra in rai..
Asa functioneaza religia….hai cu frica. Cu frica ca ceea ce faci tu ii va face rau copilului tau, familiei tale si asa mai departe. De parca in vreo parte lucida si rationala a creierului meu (de atee) as crede ca trebuie sa imi botez copilul pentru ca altfel i se va intampla ceva rau. Voi nu vedeti cat de perversa si malefica este gandirea voastra?
Cateodata ma inspaimanta cat de putin isi pun oamenii mintea la treaba si cat de mult accepta aberatiile religioase.
Scoatem si noi ochelarii aceea de cal de la ochi?
G.
„Adevarat, adevarat zic tie, de nu se va naste cineva din apa si din Duh nu va putea sa intre intru imparatia lui Dumnezeu” (Ioan, 3, 5).
Atunci cand medicul ma sfatuieste sa nu fumez/mananc prajeli/fac exces de alcool, etc, dovedeste ca este un despot care vrea sa imi induca frica? Sau imi explica consecintele faptelor mele si ma lasa sa aleg?
Cand privim icoana Pogorarii la iad vedem un Dumnezeu infricosator sau un Dumnezeu care Se apleaca si il ia pe om de mana?
http://www.sfantatreimedudesti.ro/stiri/icoana-pogorarii-la-iad-a-domnului-1435
Ha-ha, o adevarata lectie de logica. Imi place discursul tau, domnule ateu! 😛 Primul ateu simpatic! (mai putin raspunsul la intrebarea „Ai vorbit vreodată de rău biserica?”, dar nah, nu exista padure fara uscaturi, asa ca nu putea fi un interviu misto de la un cap la altul).
Ah, si pt ca m-ai starnit cu logica, zici asa: „Știința există, deci nu e nevoie să crezi în ea.” – asta inseamna ca orice chestie in care crezi, nu exista. Pai atunci, cu dragostea cum ramane?!? 😛
Well, una-peste-alta, daca tu, ateule, zici ca nu esti in opozitie cu noi – astia religiosi, atunci te scutesc de o eventuala incercare de a-ti dovedi ca Dumnezeu exista, ca inteleg ca chiar daca te-as convinge, te-ar interesa fix cat ma intereseaza pe mine daca bate Steaua sau Dinamo.
Totusi, daca intr-o buna zi te vei intalni cu Dumnezeu, vreau sa cred ca intelepciunea de care dai dovada iti va permite sa faci un pas si in ‘tabara cealalta’ si sa te deschizi; sa-l primesti asa cum il primesc copiii (ca tot zici ca sunt atei :-)); sa stii ca e o fiinta tare simpatica.
Imi place articolul si sunt perfect de acord. Nu am avut in schimb rabdare sa citesc toate comentariile de pe blog sau FB sa vad daca ai mai raspuns la aceasta intrebare: voi sunteti casatoriti religios? copiii vostri au fost botezati?
Dupa ce raspunzi tirului de intrebari, am si eu una.
Unde il gasesc pe Robo sa bem o bere ? 🙂
Tare bun si simpatic articolul 🙂
Am fost blocat? Încerc să postez un mesaj si nu merge.
da, posturile tale au fost trimise automat in spam. nu pot sa spun ca nu sunt de acord cu decizia wordpress-ului;
mai sunt inca 2 persoane pe care i-am trecut eu in spam.
imi cer scuze si ii rog sa inteleaga ca atunci cand scrii 10 comentarii kilometrice asta nu se cheama discutie ci flooding.
imi pare rau, incercati sa limitati dimensiuna comentariilor pentru ca alti cititori isi vor pierde interesul pentru sectiunea de comentarii cand vor vedea ca e invadata de texte kilometrice pe care nu are nimeni rabdare sa le citeasca.
Inteleg acum motivul, insa subiectul nu este unul care sa fie tratat intr-o fraza, prin urmare probabil si replicile pe masura.
Multumesc, oricum pentru atenționare. Am gasit o solutie alternativa pentru cine e interesat să citească răspunsul:
https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2016/01/13/raspuns-catre-un-ateu/
Te-am mai intrebat si mai demult pe blogul tau si revin cu intrebarea…. Esti ateu, da? Ok. Cand afirmi ceva trebuie sa o faci 100%, da? Sa o sustii si cu fapte, da? Pai si atunci de ce te-ai casatorit la biserica si de ce ti-ai botezat copii? Stiu raspunusul, pentru placerea neamurilor… Dar pe de alta parte cred ca daca esti ateu si tii cu dintii de aceasta afirmatie atunci fii pana la capat… Da cu pumnul in masa si nu intra in biserica pentru nimeni si nimic… Eu asa inteleg sa-ti aperi o idee, sustinand-o pana la capat, 100% nu cu exceptii mici uneori pentru cineva
mai dar de ce sa nu intru in biserica? nu e ca si cum urasc biserica sau credinta ca sa nu pun piciorul acolo.
am scris in text ca eu doar nu am credinta, asta-i tot. doar nu era sa stau acasa la botez pentru eu „nu calc in biserica”, ce naiba.
daca as fi dat cu pumnul in masa as fi fost un om intolerant cu credintele celorlalti.
daca nu as fi fost in stare sa fiu tolerant nici macar cu cei pe care ii iubesc, cum m-as mai fi putut numi vreodata un om tolerant cu cei pe care nu-i iubesc?!
adica voi credinciosii imi cereti sa fiu tolerant in general cu oamenii care au credinta dar ma acuzati de ipocrizie cand arat ca intr-adevar sunt tolerant cu astfel de oameni, pe care ii mai si iubesc pe deasupra?!
dar faptul ca aceasta intrebare persista desi am raspuns deja la ea ma face sa cred ca cei care intreaba asta repetat au o anumita teorie despre motivul „real”.
sunt curios care este teoria ta. ca sunt un ateu de rahat? ca sunt ipocrit? ca sunt conformist? ca nu sunt de fapt ateu? zi pe sleau ce crezi despre asta ca sa incheiem povestea.
chiar nu inteleg de ce e foarte important pentru tine.
Maria, tu ai intrat vreodata intr-o moschee, sinagoga sau templu budist? Daca da, de ce, ca doar esti crestina si tre sa afirmi asta 100% din timp?
Nu stiu frate ce viziune aveti voi asupra lumii, dar eu pana acum numai la iehovisti am intalnit sa nu poata sa se apropie la mai putin de 10 m de un preot ortodox. Si stiu ce vorbesc, ca am avut in familie d-astia. Eu pot sa fiu prieten cu oricine din orice cult si sa intru sau sa asist la orice procesiune religioasa sau nereligioasa vreau. Asa, ca la un spectacol de teatru, ca nu ma impresioneaza cu nimic ce se intampla acolo, dar nici nu ma pedepseste nimeni din ceruri pentru ca l-am tradat.
Robo, jos palaria pentru acest interviu imaginar. Atat pentru faptul ca te-ai expus voluntar la toate opiniile care au curs si vor curge pe marginea lui, cat si pentru modul coerent, inteligent si simpatic in care ti-ai expus parerile. Mi-au placut maxim argumentele tale, iar my inner geek s-a bucurat mult de referintele la pastafarianism si Dostoievski. Nice!
Ai mei sunt „apateisti”, dar m-au botezat cred mai mult de gura familiei, recte oamenilor dragi care erau totusi ortodocsi. Dupa un an de oribilitate din aia, religie obligatorie in clasele 1-4, cand „doamna” ne invata ca daca iti legeni picioarele sub banca, il legeni pe Necuratu (wait, what?), i-am cerut mamei scutire de la ora de religie – asa cum aveau unii colegi scutire la sport. Am scapat de leganatul necuratului, am castigat o ora pe saptamana de citit in liniste in biblioteca scolii. Win-win.
Cu principiul de mai sus am ramas pana la varsta frageda de 30 de primaveri. Acum ma definesc ca agnostica, unde diferenta dintre ateism si agnosticism, dupa cum mi-o explic, este „ateul crede ca nu exista zei, agnosticul nu crede ca exista zei” (joc de semantica, dar mai bine de atat nu pot sa rezum). Nu ma gandesc in fiecare zi la asta. Nu ma intreb ce o sa le spun copiilor mei (stiu deja, o sa le spun fix ce mi-au spus ai mei: ia maica de citeste, si dupa aia te hotarasti tu). Nu le frec ridichia, nici prietenilor nici oamenilor straini, cum ca sa nu mai creada in ce cred ei, ca nu e bine, ci sa faca_ca mine. Dame Maggie Smith cred ca a exprimat cel mai plastic aceasta atitudine: religia e ca un [organ masculin de reproducere, nu-mi permit sa zic ce] – atata vreme cat nu mi-l flenduri prin fata pe strada, n-ai decat sa faci ce vrei cu el.
R’Amen, vorba ‘ceea 🙂
Si eu am fost ateie desi am crescut intr-o familie crestin ortodoxa. Mama nu prea m-a dus la biserica , dar stiam rugaciunea Ingerasul si Tatal nostru. Sincera sa fiu nu stiu de la cine le-am invatat(probabil ca de la bunci).
Pana la 30 de ani , am crezut neconditionat in teoria lui Darwin, apoi odata cu revolutia si accesul la multa informatie am cam inceput sa ma indoiesc de valabilitatea ei.
Nu stiu de ce crezi ca a fi ateu are o conotatie negativa, cand in jurul nostru cuvantul crestin are din ce in ce mai multa conotatie negativa.
Cand eram ateie eram deosebit de agresiva in discutii pe tema religiei, fiindca nu intelegeam cum poti sa crezi in ceva ce nu poti materializa.
Eu eram cea care ii desconsidera pe credinciosi si nu invers.
Am doua fete , nu le-am facut educatie religioasa, nu le-am dus la biserica. A fost exact invers, ele m-au apropiat pe mine de Dumnezeu.
Cum au ajuns fetele la Dumnezeu nu stiu ,probabil ca Dumnezeu a ajuns la ele.
Pentru mine acum credinta in Dumnezeu este o stare .Starea de afi in pace, in bucurie si mai ales de a putea sa-l simt pe Dumnezeu in fiecare dintre noi.
Nu e simplu , dar fac acest lucru in fiecare zi.
Cum stiu ca acest lucru este adevarat(ca Dumnezeu exista) ?
Pai simt cum mi se incalzeste inima si imi apar lacrimi in ochi
Imi pare tare bine Ania ca esti asa de aproape de Dumnezeu. Eu, desi stiu ca Dumnezeu exista, asa cum am scris putin mai sus, ma simt totusi departe.
„Imagination is more important than knowledge. For knowledge is limited, whereas imagination embraces the entire world…”
— Albert Einstein
@Robo: Uau, trebuie sa fii tare impacat cu tine, daca zici ca nu crezi ca ai invidiat vreodata pe cineva. Te si invidiez :))
Sunt curioasa, avem multi oameni pe aici care pot sa spuna cu mana pe inima ca nu au invidiat pe nimeni niciodata? Nu sunt ironica si nu am nici un gand ascuns, chiar vreau sa aflu asta.
Si invidia asta are multe nuante…eu nu pot sa afirm ca n-am fost niciodata invidioasa, dar mai degraba geloasa ca de ex. celalalt are ceva ce mi-as dori si eu sa am. Dar cam la atat s-a oprit invidia mea. In secunda urmatoare am si uitat ca am fost invidioasa pe cineva.
Iar in legatura cu religia, complicat…am fost crescuta in spiritul religiei ortodoxe, dar multe idei de-ale lor mi se par aberante. Si e f naspa cand toti apropiatii cred in Dzeu si nu te pot intelege pe tine sau intrebarile tale. Cred ca merg pe principiul mai bine cred in Dzeu decat sa nu cred, ca nu am nimic de pierdut. Cel putin deocamdata…
Eliade spunea ca noi (oamenii) suntem „homo religiosus”…..ateii sunt si ei oameni. Si mai spunea (Eliade si altii) ca religiozitatea face parte din structura constiintei noastre, si nu este ceva care se dezvolta la un anumit moment din istoria acestei constiinte.
„A fi ateu” este o moda de data foarte recenta, daca luam in calcul istoria omului (de cel putin 200000 de mii de ani de cand se stie (aproape sigur) ca este vorba de un om care credea in sacru).
Daca te interesezi de „originea si natura religiei” ajungi inevitabil la „om”. Cu alte cuvinte, omul nu poate fi inteles in absenta sacrului. Ba mai mult, religia a creat cele mai importante institutii ale noaste (cum ar fi „timpul”).
Marea problema este ca religia reflecta societatea (E. Durkheim) si de aici incepe problema cu religia in zilele noastre. Judecata superficial, religia pare a ne face multe probleme….dar ea doar reflecta societatea…asa ca daca ceva pare in neregula cu religia, cauza este acolo unde te-ai astepta mai putin…in societate.
Religia ofera o explicatie. Stiinta ofera o alta.
Omul are nevoie de explicatii, n-a zis nimeni ca nu e asa.
Pana acum 100-200 de ani progresele stiintei erau modeste.
Si uite asa se explica de ce oamenii sunt religiosi de atat de mult timp – pur si simplu pt ca nu exista stiinta ca sa le ofere o alta explicatie pentru lucruri. Cand esti un om al cavernelor si vezi un fulger care te sperie, e perfect de inteles de ce ai tendinta sa atribui fulgerul unei zeitati manioase.
Dar in momentul cand ti se explica ce e fulgerul, renunti pe loc la „explicatia” supra-naturala (daca nu ai fost indoctrinat de mic copil, desigur).
Asta de mai sus e o explicatie banala si ras-stiuta. Mai putin de tine, care vad ca o dai cu homo religiosus. Auzi dar oamenii au purtat incaltari din cele mai vechi timpuri, deci putem vorbi de homo pantofusus?
In rest, cam bati campii (biserica a inventat timpul? Wtf).
Apropo, Eliade e si el un istoric minor al religiilor, astazi nu-l mai ia nimeni in serios in comunitatea stiintifica. Nu ca as fi eu specialist, dar am citit la altii care se pricep. In plus, a fost un legionar (iar legionarii au omorat oameni fara sa se afle in legitima aparare, daca nu stiai)
Doar crestinii patrioti nationalisti ca tine pot sa vina cu o penibilitate gen „Eliade zicea… si deci daca Eliade zicea, e clar ca e adevarat”.
Eu prefer sa incerc sa inteleg cu mintea mea, nu sa iau de bun ce spun altii.
Presupun ca asta e una din diferentele dintre un ateu si un credincios. Posibil sa fie cea mai importanta.
Pt. Iulian:
Ma indoiesc de faptul ca afirmatiile tale cu privire la timp sau „homo religiousus” isi au baza in vreo carte serioasa de stiinta/antropologie. In cartile pe care le-am citit eu despre „big history” – istoria omului de la primul hominid pana in prezent, se spune clar ca primii oameni nu doar ca nu erau religiosi, dar nu aveau nici macar unul dintre tabuurile sa le spunem care deriva din traitul intr-o societate complexa ca a noastra, si asta deoarece traind intr-un grup mic, daca nu iti conveneau regulile acelui grup, era foarte simplu sa te muti 2 km mai incolo si sa iti infiintezi un grup unde comportamentul tau este acceptat. Desigur ca privind lucrurile pe care nu si le puteau explica, cum a dat Robo exemplul fulgerului, nu il explicau prin ciocnirea particulelor dintr-un nor, dar nici nu il atribuiau in mod deosebit vreunui zeu. Primele proto-religii au aparut odata cu stabilirea primelor asezaminte organizate (sa le zicem sate), si trecerea de la vanator – culegator la agricultura, pentru ca soarta omului a inceput sa depinda de bunavointa „cerului” sa zic asa, de ploaie, de faptul ca neavand cunostintt de agricultura sustenabila cam secau pamantul (prin inundatii repetate cresteau salinitatea solului – chiar si apa dulce contine o cantitate de sare -, care nu mai obtinea recolte asa bogate, pastoreau oi care distrug solul deoarece mananca plantele cu tot cu radacini, cresteau capre care despaduresc, etc. Ei, din aceasta perioada dateaza primele dovezi ca oamenii au inceput sa venereze fertilitatea, vazandu-se fata in fata cu moartea prin foamete si decimare (femeile apelau la pruncucidere deoarece populatia „satului” trebuia controlata la numarul de guri pe care il puteau hrani din productia obtinuta). Aici apar primele statuete ce infatiseaza trupuri voluptoase de femei. Apoi nu stiu la ce te referi prin timp, dar timpul asa cum il stim noi a aparut o data cu primul sistem matematic, deci dupa ce societatile incepusera comertul, care folosea baza 12 si nu 10, si de la care mostenim minutul de 60 de secunde, ziua de 24 de ore, anul de 12 luni etc. Ierarhia in religie asa cum o intelegem noi (un zeu principal – dumnezeu tatal, secundari – duhul sfant, iisus, mai mici – sfintii) s-a dezvoltat ca urmarea dezvoltarii primelor orase, adica primele civilizatii in adevaratul sens al cuvantului, adica prin aprox. 3500 i.e., care erau organizate sub forma conducatorului suprem, cu armata, preoti, si muncitori de rand, pentru care au fost necesare a fi instituite „rehuli” pentru o buna convietuire si stabilirea unui echilibru. O explicatie pentru cei care vor sa priveasca biblia altfel, este ca a aparut ca o metafora pentru viata omului: Cata vreme omul era vanator – culegator, beneficia de bogatiile naturii (gradina eden). Atunci cand a descoperit folosirea stiintei (marul oprit), si anume in mod deosebit agricultura, a descoperit si greutatile ce deriva din aceasta cand nu este folosita corect – ce ziceam mai sus despre soluri sterpe, culturi variabile, statul la mila naturii, etc. (Marea inundatie ce a venit odata cu incalzirea globala ce a fortat multe societati sa se mute, si altele). Cele zece porunci si alte reguli deduse din biblie nu sunt decat echivalentul conventiilor sociale pe care le avem in ziua de astazi. M-am intins cam mult, dar cred ca orice lucru isi gaseste o explicatie logica atunci cand vrei sa o cauti. Lucrurile pe care le-am scris mai sus, inclusiv cu privire la biblie, se gasesc in carti de specialitate scrise de oameni de stiinta pe baza dovezilor gasite pana acum, nu le-am scos eu din burta (asta ca sa previn argumentul cu „in calitate de cine imi dau eu cu parerea”).
P.S. si eu sunt atee asumata 🙂
cert este ca odata cu revolutia agrara (circa 10000 in urma)….religiile au inflorit, iar motivele sunt cele pe care le mentioezi si probabil multe altele.
un alt lucru cert este (circa30000-40000 de ani in urma pe timpul cand inca eram vanatori-culegatori) descoperirea ‘Venus figurines” care au un character religios….deci se credea sigur atunci.
un lucru nu chiar cert (ma refer la cum ar trebui interpretat) este ca de pe la 300000 de ani mortii erau ingropati mereu cu capul spre rasarit si se facea us de culoarea rosie. (aica vezi tu…pe atunci eram vanatori, ucideam animale, le curgea mult sange care are culoare rosie….usor de facut legatura dintre culoarea rosie si viata)…in concluzie, se pare ca si vanatorii aia credeau in ceva
expicatia este ca…ma gandesc ca daca citesti big history nu bagi de seama asemenea detalii, in special daca nu ai un anumit interes exact in acest detaliu
in legatura cu timpul….ma refeream la idea de timp si nu la cum il masuram
Daca esti Asa de bun la a da explicatii doar cu mintea ta…spune-mi, te rog, cum e cu timpul. Eu nu cunosc o Alta explicatie mai buna decat cea data de Kant si rafinata de Durkheim…de fapt fiind si singura
eu nu am spus ca sunt bun la a da explicatii cu mintea mea, desi poate nu m-am exprimat cat se poate de exact.
eu am spus ca incerc sa inteleg cu mintea mea, nu sa iau de bun ce spun altii.
asta inseamna ca incerc sa inteleg cu mintea mea ce spun altii, nu sa iau pur si simplu de bun ceea ce spun ei;
nici prin cap nu mi-a trecut sa spun ca incerc eu sa gasesc pe cont propriu explicatii, ca ar inseamna sa ignor sute sau chiar mii de ani de gandire a unor oameni cu mult mai inteligenti decat mine.
nu inteleg intrebarea ta cu timpul si nu inteleg ce legatura are Kant (despre Durkheim nu stiu nimic – ceva sociolog?).
Kant cred ca a spus ca timpul (ca si spatiul) sunt cadre apriori ale perceptiei noastre si ca nu au o existenta obiectiva.
nu pot sa comentez despre asta, ca nu sunt suficient de pregatit – de-abia reusesc sa inteleg ce a vrut sa spuna.
dar nu inteleg ce legatura are Kant cu religia si de ce ai spus ca religia a creat timpul.
poate daca ai incerca sa renunti la „name dropping” si la argumentul autoritatii, de care vad ca te cramponezi in continuare, am putea avea o oarecare discutie.
deci, ce vrei sa spui cu timpul asta?
Kant a fost primul care a spus ca noi cunoastem realitatea cu ajutorul conceptelor de spatiu, timp, cauzalitate si altele, dar nu a spus nimic cu privire la ele, cu exceptia faptului ca sunt innascute.
Durkheim e primul autor care a incercat sa le dea o explicatie. Prima distinctive cu care opereaza mintea primitivului este cea dintre SACRU si PROFAN. Sacru inseamna ceva care pare a fi din afara acestei lumi (vezi exemplul tau cu primitivul si fulgereul). Sacru si Profan ar avea aceeiasi valoare ca si timpul si spatial la Kant, doar ca omul primitiv ar opera mai intai sacru si profan. Mai tarziu, prin participare regulata la ritualuri si ceremonii cu caracter religios se naste conceptual de timp. (exista studii recente cu privire la „saptamana” si care se bazeaza pe aceasi ideie). Eliade ofera apoi o explicatie la spatiu si care are legarura cu mersul pe doua picioare.
Cand te duci sa petreci de Revelion, sau te duci la concert sau la o nunta….toate astea sunt ramasite ale unor ritualuri si ceremonii religioase….doar ca nu le mai vezi ca atare. Nu mai crezi ca exista Dumnezeu…n-are importanta….dar de crezut oricum crezi in ceva (ateul din interviul de fata termina prin a spune ca el crede in dragoste)…ei bine, tocmai acest „a crede” este important, iar nu un batran cu barba. Toti istoricii religiilor sunt de accord ca ceea ce este comun si de importanta la toate religiile este credinta in manifestarea scarului. cum iti reprezinti acest sacru nu este essential atunci cand incerci sa intelegi natura umana.
Doar unele lucruri incerci sa la intelegi cu mintea ta.Pe altele le iei ca atare. Nu cred ca poti sa intelegi chiar toate explicatiile pe care le deau oamenii de stiinta.Si pt a crede teoria evolutiei ai nevoie de credinta.Doar ca e mai putin umilitor pt un om sa accepte ce spune „nustiucare savant”, decat
ce spune un „Tamplar din Nazaret”
nu am nevoie de credinta pt a accepta o explicatie stiintifica, am scris despre asta in interviu, penultima intrebare.
i-adevarat ca se intampla sa iau de bun ce zice stiinta si ca eu personal nu pot verifica decat f putin din ce spune ea.
dar nici nu e nevoie sa verific eu, ca verifica alti oameni de stiinta (peer review).
chiar acum citesc o carte in care se atinge si evolutia si pot sa spun ca aflu lucruri extrem de interesante si nu mi se cere sa cred nimic – mi se explica cum functioneaza si care sunt dovezile si asta-i tot – ca si cum cineva iti aprinde lumina int-o camera intunecoasa.
sunt convins ca intelegi ce vreau sa spun… una e sa crezi ca Isus s-a nascut dintr-o virgina si alta e sa iei nota de faptul ca se pare ca s-a descoperit bosonul higgs… la urma urmei daca nu crezi nimic din ce vorbesc aia cu bosonul poti sa dai o fuga pana la Geneva…
ar cam trebui sa nu mai comentez la acest articol, ca ideea nu era sa facem aici o platforma teism vs ateism.
Pentru ca iti place sa iei de bun ce spune stiinta…..vreu sa mentionez inca ceva (pt ca te completeaza fara sa te contrazica deloc).
Durkheim vine dintr-o era in care toti dumnezeii erau deja morti, iar el este 100% om de stiinta si care, pe deasupra, a mai avut una dintre cele mai mari influente in stiintele sociale in secolul 21.
El foloseste stiinta si metodele stiintei pentru a inteleage religia. De aici originalitatea lui. Si pentru ca nu este altul care sa fi dat o explixatie mai buna, atunci il folosesc si eu. La fel ca in stiinta…o teorie este cea mai buna explicatie la un moment…si o folosim, apoi…daca cade si vine alta mai buna o folosm p-aia. Nu exista alta mai buna decat a lui Durkheim si Eliade (chiar daca a fost legionar. Bomba atomica la care a contribuit major Einstein a omorat milioane…asta nu inseamna ca nu mai citim teoria relativitatii)
Spre deosebire de moda care exista acum de a opune stiinta si religia….in asta consta neintelegerea. Nu ai cum sa porti un dialog daca opui doua lucruri total opuse si fara legatura.
Stii ce ma mira extrem? Si credinciosii iau de bune foarte multe lucruri pe care le spune stiinta. Iau de bun ce spune medicina, chimia, ingineria care a dat nastere tehnologiei samd (zootehnia, mencinicopski ala). Credinciosii iau de bun probabil 99% din ce spune stiinta (ar fi si greu sa nu faci asta, ca doar stiinta functioneaza – it just fucking works).
Dar cand vine vorba de lucrurile pe care le spune stiinta si care sunt in contradictie cu ce spune religia, gata, nu le mai iau de bune pt ca sunt minciuni. Sau manipulari ale ateilor satanisti si homosexuali. 🙂
Da-o-ncolo de treaba, e complet ridicol.
🙂 Sa ma scuzi acum ca imi dau cu propria parere fara sa mai citez pe nimeni. Este normal sa fie asa….pentru ca religia si stiinta se adreseaza unor dimensiuni diferite. Tot ce am inteles eu, de capul meu, despre religie si stiinta este ca Religia se adreseaza unei dimensiuni care tine de „sufletul” omului, de intelegerea lui. Pe de alta parte, stiinta se ocupa de lumea din afara noastra….de lumea materiala. N-ai cum sa le amesteci.
Atunci cand crezi, Dumnezeu este absolut logic, pentru ca altfel nu ai cum sa intelegi ceva. Atunci cand nu crezi in Dumnezeu, stiinta iti ofera explicatiile necesare. Cand amesteci una cu alta, apar neintelegerile…controversele…tot tacamul.
Cu toate astea….cea mai rea varianta este cand nici Dumnezeu, nici stiinta nu iti ofera raspunsuri satisfacatoare
sa zicem ca stiinta si religia ar avea domenii de aplicabilitate diferita: lumea materiala si lumea spirituala.
sa zicem, desi mai intai ar trebui cineva sa dovedeasca ca lumea spirituala exista, ca altfel asa cum avem teologi ar trebui sa avem si specialisti in zane sau unicorni.
dar sa zicem.
intrebarea mea de mai sus se referea tot la lumea materiala, respectiv la teoria evolutiei.
intrebarea este: de ce crestinii cred in stiinta doar cand nu intra in conflict cu ce spune religia?
cand religia spune cum a aparut omul si universul (create de dumnezeu), asta nu inseamna ca-si depaseste atributiile si intra in sfera materiala?
dar daca mergem pe ideea separarii, atunci trebuie sa credem stiinta cand vorbeste de lumea materiala si religia cand vorbeste despre cea spirituala.
aparitia vietii, a omului si a universului tine de lumea materiala, sper ca suntem de acord.
deci ar trebui sa credem ce spune stiinta in privinta asta (conform separatiei introduse de tine)
si totusi credem religia. de ce?
sa fie pentru ca suntem orbiti si irationali cand vine vorba de religie?
Noi, credinciosii, nu credem doar in existenta lui Dumnezeu, ci si in existenta diavolului. Si in existenta duhurilor. Toti suntem chemati sa avem discernamant, intelepciune, pt a deosebi duhurile. Daca ascultam cuvintele din Sf Liturghie, vom auzi cum preotul spune de mai multe ori „Cu intelepciune!” Multe aspecte din stiinta sunt de la Dumnezeu, este o falsa problema intre stiinta si religie, nu se exclud una pe alta. Dar sunt si idei venite de la diavol. Din acest motiv multe idei stiintifice le respectam, iar pe altele le respingem. Cand medicul mi-a spus ca am nevoie de o interventie chirurgicala, l-am ascultat si am mers la operatie. Dar cand alt medic mi-a recomandat anticonceptionale, nu l-am mai ascultat.
si cum stabilesc ce vine de la d-zeu si ce vine de la diavol cand e vorba de ce spune stiinta?
luam de bun ce zice popa sau ce scrie la carte?
adica un om de stiinta petrece ani de zile cercetand si descoperind o chestie, pe care o valideaza alti oameni de stiinta, care are aplicabilitate practica si face viata oamenilor in general mai buna sau mai interesanta. Poate ia si premiul Nobel pentru descoperirea aia.
si apoi vin eu, care sunt credincios, si astept de la un barbos imbracat in fusta neagra si care stie pe de rost o carte plina de inexactitati, de contradictii si de parabole, scrisa acum 2000 de ani, sa-mi spuna daca descoperirea omului de stiinta de mai sus vine de la dumnezeu sau de la diavol?! sau incerc sa-mi dau eu seama, pe baza aceleasi carti?!
dar… dar…
Pe ala care a zis primul ca pamantul se invarte in jurul soarelui si nu invers l-au ars pe rug, ca spunea lucruri diavolesti. Intre timp, biserica si-a mai schimbat parerea in legatura cu asta, deci cam ce competenta are totusi religia cand vine vorba de stiinta? Cumva absolut nici una?
iar daca stiinta vine si ea de la dumnezeu, ma intreb de ce nu ne da dumnezeu direct solutiile la probleme? de ce nu ne da direct tratament pentru cancer, HIV, ebola si alte boli? de ce nu ne da direct solutia pentru combustibili alternativi si nepoluanti? sau pentru cum sa hranim toata populatia globului?!
nu ni le da doar asa, ca sa ne tina ocupati cu ceva?!
mie personal mi se pare incredibil ce am scris mai sus si nu astept nici un raspuns, ca eu chiar nu o sa mai comentez aici.
sa zicem ca sunt intrebari retorice.
Dar de ce nu? E un subiect foarte suculent cu discutii interesante si multe pareri.
Referitor la ce ziceai mai sus de Eliade, habar nu aveam, dar mie imi place mult Sarpele ( il recitesc periodic, nu stiu de ce).
🙂 of course ca poti!
Eu nu sunt asa de destept sa gandesc doar cu mintea mea. Mai intai vad ce s-a spus despre subiect….(ca sa nu inventez roata din nou) si apoi gandesc. Din nefericire nu am idei mai bune decat cele ale lui Kant, Eliade si Durkheim. Referintele le-am dat ca sa nu ma acuze cineva de plagiat.
P.S. Ma indoiesc totusi ca cineva care nu stie ce au spus oamenii astia (toti oameni de stiinta, intr-un fel sau altul) pote sa aiba o mai buna intelegere asupra subiectului.
In rest….opinii de doi lei chiar poate sa aiba oricine 🙂
Nu am contestat faptul ca religia a aparut poate inca dinainte ca omul sa lase urme palpabile care ne arata fara dubiu existenta actului veneratiei, sunt atenta la detalii dar iti dai seama ca nu pot face o analiza exhaustiva pe acest subiect intr-un comentariu pe un blog care nu-mi apartine; dar cred ca nu suntem de acord cu privire la motivul lor; tu zici ca religia exista pentru ca omul si-a dat seama ca trebuie sa-si ingrijeasca latura spirituala – sufletul (ce este „sufletul”? ce dovada irefutabila avem ca „sufletul” exista?). Eu cred ca religia apare in lipsa intelegerii lumii materiale, ca sa umple golul lasat de stiinta (si sunt multe piese lipsa, intr-adevar). Dar mie personal nu mi se pare ca nu poti trai decat avand o explicatie pentru absolut orice, oricat de fantezista ar fi (desigur ca atunci cand explicatiile exista, si apar tot mai multe, pentru orice, chiar si pentru ceva nepalpabil ca dragostea, e bine sa le cauti). Daca in viitor vom avea o explicatie stiintifica pentru suflet, voi crede ca acesta exista. Si va rog sa nu mai facem confuzie intre „a crede” – a fi convins de adevarul unui lucru si „a avea credinta” – a avea incredere, a crede in existenta lui dumnezeu. Cred in explicatiile stiintei pentru ca sunt logice si verificabile. Voi aveti credinta intr-un dumnezeu a carui existenta nu se poate dovedi, iar argumentele logice chiar o contrazic.
Si inca un lucru, nu stiu altii cum sunt, dar eu fac diferenta intre un om care crede ca dumnezeu exista pentru ca ii pare ca universul atat de ordonat si echilibrat matematic are probabilitate mica sa fi aparut din neant, si unul care crede in dumnezeu doar pentru ca asa a citit (daca a citit, macar) intr-o carte ras-editata si modificata, si crede ca pupand cadavre si facand cruci cand trece pe langa fiecare biserica se vindeca de cancer. Cu primul se poate discuta omeneste, cu al doilea… mai putin.
Inca ceva si ma duc (sa-mi beau cafeaua). Oamenii sunt foarte reticenti la schimbarea realitatii in care traiesc: dovada faptul ca le-a luat mii de ani sa inceapa agricultura, dovada mai recenta reticenta „batranilor” la tehnologie. Cu cat stiinta descopera mai multe explicatii (bazate pe dovezi), cu atat religia isi pierde din justificarile faptului ca exista. O posibila varianta puteti citi in „intermitentele mortii” a lui saramago, unde intr-o tara oamenii descopera ca nu mai mor, si ce dispare imediat, printre altele? nevoia de preoti. Pentru ca acolo unde nu exista frica de necunoscutul mortii, nu exista nici necesitatea religiei, pentru a-ti „pune pile” in vederea a ceea ce ar putea fi dupa. Poate va mai dura zeci de mii sau sute de mii de ani, dar civilizatia viitorului (daca reusim sa nu ucidem planeta sau sa nu ne exterminam intre noi pana atunci) nu va fi una religioasa. Cred ca acest declic se va face odata cu gasirea unei explicatii solide a mortii, sau a ceea ce genereaza constiinta umana, si replicarea acesteia de catre stiinta.
Intreba o cititoare a blogului intr-un comentariu pe facebook de ce este rau sa iti inveti copiii despre dumnezeu: as zice ca depinde de felul in care o faci. Daca ii zici „exista dumnezeul meu care asa si pe dincolo”, si „unii oameni (printre care ma numar si eu, dupa caz) cred ca exista un dumnezeu care face si drege, iar acest dumnezeu difera de la un om la altul, de la o societate la alta.” Indoctrinarea religioasa din primul caz (copilul va crede ce cred parintii, pentru ca alte lucruri pe care acestia i le spun se verifica in realitate) nu poate avea decat consecinte negative, cum ar fi cititoarea de mai sus care m-a frapat prin faptul ca nu intelege de ce apa si aerul sunt transparente (nu chiar, au un anumit grad de transparenta). Pentru ca nu i-a explicat nimeni in timp util ca nu lumea a fost facuta pentru om, ci omul ca orice alt animal s-a dezvoltat si a evoluat in forma asta din cauza (datorita) mediului in care traieste. Tocmai acest lucru ne impiedica sa ne mutat cu catel si purcel pe alte planete, pentru ca depindem de fix aceasta clima, de acest aer cu acest procent de oxigen, etc. Cand cresti un copil religios, ii inabusi din fasa accesul la intelegerea corecta a universului, si acesta mi se pare un neajuns pentru el in viitor. Ce aduce in plus faptul ca ii explici ca dumnezeu a facut copacii pentru ca noi sa mancam din ei, sau ca acesti copaci sunt produsul acestei planete, din care noi ne putem hrani? Nimic, dimpotriva, poate daca mai multi oameni ar intelege faptul ca existam datorita felului in care este planeta noastra, poate nu ar mai distruge-o sistematic. Regulile cu nu fura, nu ucide, fii bun cu ceilalti sunt internalizate mai profund daca ii explici ca exista atat pentru binele propriu, cat si pentru binele societatii, decat „ca pentru ca” asa a zis unu’ acum cateva mii de ani, si asa „se face”.
Pe domnul credincios convins ca omul e facut sa traiasca pentru totdeauna, tin sa il informez ca este dovedit stiintific ca unele celule din corpul nostru au „termen de expirare” si anume un anumit numar de cicluri (ca bateria unui telefon) care indata ce este depasit, nu mai produce celule viabile si perfect functionale (de aici imbatranirea si dificultatile noastre in a o amana/anula). Si presupunand prin absurd ca asa ar fi, la ce ar duce asta? La supra-suprapopulare, consumarea resurselor, care ar duce la ucideri (in masa si fara discernamant), la furt (cand mancarea e putina…), pe scurt la incalcarea tocmai a premiselor de la care porneste o religie si se promite credinciosilor viata de apoi.
De ce nu suntem fericiti desi „avem tot ce ne trebuie”: in primul rand, nu suntem cei mai buni la a ne da seama exact de „ce ne trebuie” vs „ce spun altii ca ar trebui sa ne trebuiasca pt a fi fericiti”, si in al doilea rand, se pare ca creierul nu este facut pentru fericire, pentru ca nu am mai avea nici un motiv pentru a evolua, avand tot ce ne este necesar. Sunt studii care arata ca inteligenta unui om este direct proportionala cu nefericirea lui, deci va fi cu atat mai impins la a cauta cunoasterea. Si nah, cu cat mai multi nefericiti, cu atat creste probabilitatea ca unul din ei sa descopere ceva nou, folositor speciei.
Pt Robo, ca tot esti persecutat cu aceasta intrebare: da, se gasesc explicatii stiintifice si pentru existenta iubirii, personal recomand cartea „why we love – the nature and chemistry of romantic love” de helen fisher. Insa nu stiu daca a fost tradusa in romana.
Si daca se va dovedi ca gresesti? Ca ti-ai invatat copiii gresit in baza unor perceptii ale tale de care nu esti 100% sigura? Stii pariul lui Blaise Pascal? Mai gandeste-te!
„Prima înghiţitură din paharul ştiinţelor naturii te face ateu. La fundul paharului, însă, te aşteaptă Dumnezeu.” ( Werner Heisenberg – fizician)
„Pentru omul de stiinta care traieste cu credinta in puterea absoluta a ratiunii, povestea se termina ca intr-un cosmar. Dupa ce a escaladat munti de ignoranta si este pe punctul sa cucereasca si cel mai inalt varf, punand piciorul pe ultima stanca, este intampinat de un grup de teologi care stau acolo de secole”. (Robert Jastrow – astronom)
Cred ca fiecare are argumentele sale forte satisfacatoare pentru sine insusi.
Metallicat spunea :
„Voi aveti credinta intr-un dumnezeu a carui existenta nu se poate dovedi, iar argumentele logice chiar o contrazic.”
Tocmai asta este esenta. Paradoxul. „Cred Doamne, ajuta necredintei mele!” Dumnezeu nu se inregimenteaza in logica noastra in ambitiile noastre naive si limitate.Da!Trebuie sa fii „nebun” ca sa crezi. Sa iesi din canoanele lumii acesteia.
Dupa mintea noastra noi am vrea ca Dumnezeu sa fie cuprins in rationamentul nostru, in ecuatiile noastre, in tot felul de formule. Sa fie „inghesuit” intr-un laborator din care sa-si faca cuminte simtita prezenta. Asta ar insemna ca Harvard, Standford si toate marile universitati din lume si centre de cercetare sa-si schimbe numele in Academii teologice :)))
Of, ce imi plac mie oamenii care au senzatia ca adauga greutate opiniei lor daca invoca aici niste citate fara context…
1. Sa ne intelegem asupra unui lucru: scaunul pe care stau acum cand scriu va continua sa existe indiferent daca eu incetez sa cred in existenta lui si acest lucru poate fi oricand verificat de catre oricine doreste sa vina sa observe existenta sa. Dumnezeu asta, fiind o plasmuire a mintii umane si nimic mai mult, va disparea odata cu ultimul om care va mai crede in basme pentru adulti.
2. Argumentul asta pueril cu „dumnezeu sta mai presus de intelegerea umana”, va pune intr-o lumina proasta tot pe voi, credinciosii, dat fiind ca e absurd si stupid sa credeti ca un dumnezeu atat de complex de nu il putem intelege sta sa va numere dumicatii din gura in ziua de post sau daca duceti pana la capat alte ritualuri dubioase (preluate din alte religii).
3. Nu stiu cui i se adresa persoana de mai sus, dar tot o dati cu pariul lui Blaise Pascal parca ar fi the ultimate point, alegand sa ignorati premisa gresita si aroganta de la care porneste. Un pariu nu poate fi pus decat un acordul ambelor parti. Stie cineva 100% sigur ca dumnezeu isi tine partea lui in pariul asta? Garanteaza cineva 100% sigur ca daca respecti caietul de sarcini o sa ajungi in rai? Vreo dovada? Sigur dumnezeul asta ortodox nu se tine de burta de ras acolo sus, cu ceilalti dumnezei imaginari, care mai de care punand pariu cu privire la ce pot sa ii faca pe oameni sa isi faca unul altuia pana sa inceapa sa isi puna intrebari?
Las si eu aici cateva citate, poate pare mai important ce am de spus:
„Fiecare copil porneşte ca un om de ştiinţă înăscut, şi apoi noi scoatem asta din ei folosind forţa. Câţiva reuşesc să se strecoare prin sistem cu simţul de uimire şi entuziasmul pentru ştiinţă intacte.”
„Cine este mai umil? Omul de ştiinţă care priveşte Universul cu o minte deschisă şi acceptă orice are Universul să ne înveţe, sau cineva care spune: „tot ce este scris în această carte trebuie considerat adevărul literal şi posibilitatea de a se înşela a tuturor fiinţelor umane implicate (în scrierea acelei cărţi) nu contează.””
„Apoi, a apărut ştiinţa şi ne-a învăţat că noi nu suntem măsura tuturor lucrurilor, că există minuni inimaginabile, că Universul nu este obligat să se conformeze la ceea ce noi considerăm a fi confortabil sau plauzibil. Am învăţat câte ceva despre natura idiosincratică a simţului nostru practic. Ştiinţa a adus conştienţa umană la un nivel mai înalt. Acesta este cu siguranţă un ritual de trecere, un pas spre maturitate.”
„Ideea că Dumnezeu este un bărbat alb, supradimensionat, cu o barbă lungă, şi care stă în cer şi orchestrează căderea fiecărei vrăbii este ridicolă. Dar, dacă prin cuvântul „Dumnezeu” o persoană se referă la setul de legi fizice care guvernează Universul, atunci clar că un astfel de Dumnezeu există. Acest fel de Dumnezeu este nesatisfăcător din punct de vedere emoţional… nu prea are sens să te rogi la legea gravitaţiei…”
„Pe măsură ce ştiinţa avansează, par a fi tot mai puţine lucruri pe care să le facă Dumnezeu. E un univers mare, desigur, astfel încât El, Ea sau Acela, ar putea fi angajat în activităţi profitabile în multe locuri. Dar ceea ce s-a întâmplat în mod clar este evoluţia în faţa ochilor noştri a unui Dumnezeu al lacunelor; adică, orice nu ne putem explica în ultimul timp îi este atribuit lui Dumnezeu. Şi după un timp, noi înţelegem acel lucru, şi atunci nu mai este domeniul lui Dumnezeu.”
„Cum se face că aproape nici o religie majoră care a privit ştiinţa nu a ajuns la concluzia: „Aceasta este mai bună decât am crezut noi! Universul este mult mai mare decât au spus profeţii noştri, mai grandios, mai subtil, mai elegant?” În schimb, ei spun: „Nu, nu nu! Dumnezeul meu este un Dumnezeu mic şi eu vreau ca el să rămână aşa.” O religie veche sau nouă, care ar pune accent pe splendoarea Universului aşa cum este el revelat de ştiinţa modernă ar putea să atragă în continuare rezerve de veneraţie şi uimire acest lucru fiind prea puţin exploatat de credinţele convenţionale.”
„Nu poţi convinge un credincios de nimic; credinţele lor nu se bazează pe dovezi, ele se bazează pe nevoia adânc înrădăcinată de a crede.”
(Carl Sagan)
Super tari citatele! 😀
Dar dacă Dumnezeu nu e un bărbat cu barbă albă etc. și e o femeie cu păr alb etc.? Mă uitam la un serial suedez și una din preotesele care urma să îi cununeze pe un american și suedeza, actorii principali, s-a adresat divinității ”El/Ea”, spre stupoarea americanului. 🙂 Dacă ar fi să existe Dumnezeu, nu prea că aparține vreunui sex… (în această ipoteză)
Asa era citatul, asa l-am redat. Sigur (in ipoteza in care ar exista), cred ca dumnezeu ar fi mai degraba o faptura androgina, desi judecand dupa mood-swings (cand pro-ucidere, cand pro-iertare), ar tinde mai degraba spre feminin 🙂 De fapt, sexul lui dumnezeu se tot schimba pentru a reflecta societatea (intr-o societate matriarhala se venereaza mai degraba zeite, in cea patriarhala invers).
Daca esti deschisa catre tot felul de ipoteze, recomand cartea lui David Eagleman, „Sum. Patruzeci de povesti de dincolo”. Sunt povestioare scurte (potrivite si pentru mamele care sufera de lipsa de timp pentru placeri din astea frivole…) in care sunt analizate cu umor toate posibilele deznodaminte ale vietii de apoi, inclusiv cea cu dumnezeu femeie.
Preferata mea este varianta in care dupa moarte treci intr-un fel de sala de asteptare, si ramai acolo pana cand ultimul om care isi mai aminteste de tine moare la randul lui. In jurul mesei stau plictisiti alde Da Vinci, Einstein, in fine, toata spuma, si ne injura :))
Biserica Catolica l-a ars pe rug pe Giordano Bruno, nu Biserica Ortodoxa. Dupa 400 de ani de la moartea lui, Biserica Catolica si-a cerut scuze pt greseala facuta.
In Biserica Ortodoxa este interzisa uciderea oamenilor, chiar de sunt eretici. La primul Sinod Ecumenic, de la Niceea, din anul 325, Sf Nicolae participa ca episcop si i-a dat o palma lui Arie, care era eretic. Care a fost reactia celorlalti ortodocsi prezenti? I-au confiscat Sf Nicolae Evanghelia si omoforul (insemnele arhieresti) si l-au inchis intr-o celula.
[quote]Dar ateismul nu este și el un fel de religie, și anume religia oamenilor care cred că „Dumnezeu nu există”?[/quote]
A răspuns Bill Maher „in a nutshell”: „Atheism is a religion like abstinence is a sex position” 😀
https://www.youtube.com/watch?v=aQp6GMzGPpU
Frumos articolul si logic si plin de bun simt. Respect tipule.
Cum devin oficial ateu sau agnostic in Romania? Intreb pentru ca nu mai vreau sa viu vazut in documente oficiale ale statului ca ortodox sau crestin.
Suntem vazuti ca una din tarile cele mai crestine din Europa cand in realitate cred ca se exagereaza. Sunt multi agnostici.
Si inca o intrebare de adaugat in articol… daca Dumnezeu exista, cum l-ai descrie? Cum ar fi el?