Iubiții mei de mici dimensiuni,
Laptele e bun. Apa e bună. Supa e bună. Sucul nu-i chiar așa de bun, dar merge din când în când. Și ceaiul e în regulă, nu în fiecare zi, dar o dată pe săptămână, dacă-i aromat și vă încălzește inima, merge. Berea însă… vinul, romul și lichiorul nu-s chiar așa de bune.
Vreau să vă spun o poveste. E despre bunicul vostru, pe care l-ați cunoscut când erați prea mici ca să mai țineți minte. Era un tip foarte interesant. Avea un fel de a povesti care te fermeca. Avea o imaginație incredibilă, uneori nici el nu mai știa care-i adevărul și care-i plăsmuirea. Cânta la chitară și la muzicuță, picta, scria poezii, era nebun după muzică și după filme. După ce s-a căsătorit, la 22 de ani, a avut o fetiță, adică pe mine. Viața lui era destul de monotonă: ziua se ducea la serviciu (era inginer, construia blocuri pentru oameni), după-amiaza venea acasă, unde îl aștepta fetița lui, mâncau, se uitau puțin la televizor, mergeau la somn, apoi de la capăt. Îi lipseau petrecerile, aventurile. Așa că a început să meargă după serviciu la un fel de restaurant unde nu se comandă de mâncare, ci doar de băut. Și bea acolo o bere, apoi mai multe, uneori bea toți banii de salariu, și soția lui se supăra pe el, pentru că aveau mare nevoie de bani să cumpere de mâncare. În unele zile o trimitea pe fetița lor, adică pe mine, să-l aducă acasă, și ea era îngrozită de mirosul oribil din locul acela întunecat. În unele seri, bunicul venea acasă atât de amețit de prea multă bere încât nu nimerea să bage cheia în ușă. Soția lui se ascundea sub plapumă și se făcea că doarme, ca să n-o ia la întrebări. Când bea mult alcool, bunicul avea chef de ceartă. Vedeți voi, iubiții mei de mici dimensiuni, alcoolul ăsta îți tulbură mintea. Nu mai vezi limpede, nu mai gândești clar. Te clatini rău, nu mai știi unde e casa ta, ești foarte nervos, iei decizii greșite.
Bunicul vostru, adică tatăl meu, a decis să plece de lângă noi când fetița lui, adică eu, avea 12 ani. S-a dus departe, într-un loc în care să nu-l mai certe nimeni că bea prea mult alcool. A stat acolo departe singur mulți ani și a băut în fiecare zi, ca să uite dorul de familia lui. Peste alti 25 de ani, a murit acolo departe singur. Corpul lui s-a stricat pe dinăuntru din cauza alcoolului și inima lui n-a mai putut să mai bată.
Dacă bunicul vostru nu ar fi început să bea prea mult alcool când era tânăr, poate nu ar fi plecat de lângă familia noastră, poate nici n-ar fi murit așa de devreme, poate ar fi fost aici lângă mine când eu vă scriu o scrisoare despre cum mi-ar plăcea să stați departe de acest capitol care vă poate strica viața și pe a celor care vă iubesc.
E absolut în regulă să vreți să gustați o gură de vin sau de bere, cu mine sau cu tatăl vostru, când veți fi mai mari. Și eu sunt curioasă din fire, mai ales când vine vorba despre orice e de mâncare sau de băut. Poate la o petrecere cu prietenii, când veți fi mai mari, veți bea câte un pahar întreg de vin. Mi-ar plăcea însă să știți cât de periculos este consumul de alcool la orice vârstă, dar mai ales pentru copii mici și mari, că el creează dependență, adică o să vreți mereu mai mult și mai mult, că vă ia mințile și vă face vulnerabili. Aș vrea să vorbim mereu deschis despre asta. Aș vrea ca singura dramă din familia mea legată de alcool să fie abandonul și moartea tatălui meu, bunicul vostru.
Cu tot dragul și încrederea în voi,
Mama
Sunt sigură de asta: dacă n-ar fi fost alcoolul, alta ar fi fost copilăria mea, poate și a copiilor mei. Din păcate, faptul că știu nu ajută cu nimic, nu schimbă nimic. Nu o să uit niciodată țipetele, înjurăturile, amenințările, lacrimile mamei, felul în care, teribil de beat, tata căuta cu disperare pisica doar ca s-o chinuie, și eu o ascundeam la mine-n șifonier de teamă că o s-o omoare. N-o să uit felul în care îi mirosea respirația când se apleca asupra mea să-mi spună ceva. N-o să uit că mă obliga să mint oamenii care îl căutau mereu la telefon să ceară lucruri pe care el le promitea la beție. Mirosul din Bar-de-zi, când mă trimitea mama să-l aduc acasă.
Acum stau și mai departe de oamenii beți, e o lecție pe care am învățat-o, din nou, tot pe pielea mea la 27 de ani când un tânăr beat m-a luat în brațe și mi-a spart capul de un stâlp. Pentru mine, alcoolul a fost periculos și distructiv în foarte multe feluri. Fac și voi face toate eforturile pentru ca Sofia și Ivan să ia deciziile corecte în această privință.
Am discutat cu un psihoterapeut despre cum ar trebui să explicăm pericolele alcoolului copiilor mai mici și mai mari. Nu știu dacă știați, dar consumul de alcool în rândul minorilor este ilegal. În plus, alcoolul este 100% nesănătos, nu există consum sănătos de alcool în rândul copiilor. Statisticile arată că, cu cât o persoană începe să consume alcool de la o vârstă mai mică, cu atât este mai probabil ca acea persoana să devină dependentă de alcool.
România stă foarte prost la cifre: conform statisticilor UNICEF, 42% dintre adolescenți au consumat alcool cel puțin o dată în viață (incidența consumului de alcool este de două ori mai mare la oraș decât la sat), 93,4% dintre copiii cu vârste cuprinse între 12-14 ani care au consumat alcool și-au cumpărat alcoolul singuri din magazin.
Olivia Mocanu este psihoterapeut formator și supervizor în cadrul Societății de Psihoterapie Experiențială, are 17 ani de experiență psihoterapeutică în practica individuală și de grup, este specializată în consilierea copiilor și a adolescenților. Aveți mai jos interviul realizat de mine cu Olivia Mocanu pe tema „alcoolul și copiii”.
Cum ajutăm copiii încă de mici să aibă o atitudine sănătoasă față de alcool, în condițiile în care părinții consumă alcool moderat, la ocazii? Care este, de fapt, atitudinea sănătoasă față de alcool?
În copilăria mică, principalele modalități de învățare sunt imitația/modelul și experimentarea, inclusiv în ceea ce privește atitudinea față de alcool. Copiii vor prelua atitudinea părinților. Atâta timp cât vor observa că adulții pot să cineze, să petreacă și să se relaxeze și fără să apeleze la alcool, totul e în regulă.
Așa cum formăm o atitudine pozitivă față de citit sau ecologie sau așa cum educăm gustul critic față de TV, la fel se formează și atitudinea potrivită față de alcool: cu model corect, explicații multiple până când înțeleg, cu informații corecte, prezentate astfel încât să le poată percepe, cu metode specifice vârstei (povești, desene, teatru de păpuși), cu asocieri potrivite sau evitând asocierile distracție-alcool.
Copiii remarcă mai curând frecvența și varietatea decât cantitatea. Ei povestesc că „tata vine acasă și bea bere pe canapea în fiecare seară ca să se relaxeze”. Nu știu câtă bere, dar știu sigur că „în fiecare seară” și că așa se relaxează tata. Ține de adult cât de multe opțiuni îi creează copilului: se relaxează și citind, făcând un sport, ocupându-se de un hobby, făcând o baie, stând cu familia, jucându-se cu copiii etc. Dar și adulții sunt tributari paternurilor din propria copilărie (sau compensărilor lor).
În ceea ce privește atitudinea sănătoasă față de alcool, în literatura de specialitate se recomandă recunoașterea existenței, dar neîncurajarea consumului sau măcar amânarea lui până după majorat. Se pune accent pe conștientizarea efectelor organice, psihologice și sociale ale dependenței. Atitudinea generală cea care circulă în acest moment este că alcoolul e un aliment ce poate fi consumat moderat și nu tocmai frecvent. Spun asta pentru că ea se modifică odată cu schimbările sociale, descoperirile medicale sau în funcție de zona geografică. Mai mult, valorile și atitudinile fac parte din cultura familială înainte de cea socială.
Ce facem dacă observăm în familiile apropiate că părinții consumă alcool și copiii sunt afectați?
Legal, putem apela la Protecția copilului, dar știu de la colegii mei că abuzul psihologic e foarte greu de demonstrat. În plus, scoaterea copilului din familie produce o altă traumă. Dacă putem, încercăm să vorbim cu adulții în cauza pentru a-i ajuta să conștientizeze cum sunt afectați cei din jur. Dar e un subiect sensibil și negarea e un mecanism de apărare specific dependenței de alcool. Și atunci… încercăm să oferim un exemplu de “altfel”, sperând că cei mici nu vor fi foarte afectați.
De la ce vârstă le putem da să guste alcool? Ce riscăm dacă o facem prea devreme?
În nici un caz sub trei ani, mai ales că până atunci se instaurează regulile fără a insista pe conștientizare. Pot gusta atunci când își manifestă curiozitatea, dar ar fi bine să guste o băutură amară sau cu un gust mai puțin plăcut pentru copii, pentru o asociere neplăcută; nu în public, pentru a nu risca cine știe ce încurajări sau aprecieri, și fără a face din acest fapt ceva deosebit.
Cum arată un discurs empatic și eficace din partea părintelui în cazul unui copil de 12-14 ani care a început să consume alcool?
Dacă s-a transformat în discurs, deja și-a pierdut din start eficientă. Efortul cu șanse de reușită se derulează înainte, atunci când se oferă modele și se formează atitudini. În pubertate și adolescență se pune accent pe informare, pe conștientizare și pe întărirea comportamentelor pozitive. Mai mult, vom avea success mai ales cu acei copii care au un grad mai mare de autonomie și o imagine bună de sine formate în timp, astfel că vor fi mai puțin dornici să-și mulțumească grupul de prieteni.
FINAL INTERVIU
Aici găsiți o broșură gratuită realizată de Olivia Mocanu în cadrul campaniei ‘Suntem Mulți’, inițiată de Asociația Spirits Romania, asociația reprezentativă a producătorilor și importatorilor de băuturi spirtoase din România.
În concluzie, consumul de alcool la vârste fragede le poate face mult rău copiilor, nu doar fizic (organismul lor în formare va fi grav afectat inclusiv de cantități mici de alcool): le sporește șansele de a deveni alcoolici. Mai multe informații despre legislația în vigoare, despre felul în care părinții pot aborda problema și ajutor specializat găsiți pe siteul campaniei Suntem Mulți.
Campania „Suntem mulți” intenționează abordarea a trei componente de bază care s-au dovedit de impact în celelalte țări europene cu experiență îndelungată în campaniile de prevenție. Prima implică programe de educare și susținere a părinților în eforturile lor de a-și educa copiii în legătură cu efectele alcoolului; cea de-a doua se referă la programe de informare realizate în școli, atât pentru prevenția consumului de alcool la minori, cât și pentru promovarea unui consum responsabil de alcool la vârsta maturității; iar cea de-a treia la controlul strict al accesului minorilor la alcool prin supravegherea implementării reglementărilor specifice, care interzic consumul și vânzarea alcoolului către minori.
Eu vă încurajez să discutați deschis despre acest subiect cu copiii voștri, și despre bune, și despre rele, să le oferiți un model bun și să evitați socializarea copilului cu persoane alcoolice (chiar dacă e vorba despre un bunic sau tată).
Sursa foto: adolescent și alcool via Shutterstock.com
Been there…cunoastem copilaria aia..
Alcoolul nu este un aliment, abordarea aceasta este foarte periculoasa, practic dupa o cantitate relativ mica de alcool consumata, nivelul constiintei scade dramatic iar oamenii incep sa faca lucruri oribile, de neimaginat.
Alcoolul chiar in cantitati mici, desi pare inofensiv este otrava, iti duce mintile pe pustii, nenoroceste familii si culmea mai si platim pentru asta!
Sincer, reclamele si promovarea produselor pe baza de alcool (bere, vin, spirtoase) ar trebui interzisa total in mijloacele de comunicare in masa.
Ceva mai oribil ca vinul acela de la impartasanie rar mi-a fost dat sa inghit. Unii imi spun ca Iisus a facut din apa vin, si ca iata ce bine de noi crestinii, putem sa ne bucuram, sa bem vin, ca este minune divina.
Nu poti sa faci vin din apa, trebuie sa fermenteze borhotul, de fapt, in realitate, Iisus a pus mainile in burdufurile de piele umplute cu apa si, fiind Avatar, a dat o aroma naturala apei, ca de struguri, ca de fructe, insa tot apa a ramas, mesenii de la nunta au baut apa aromata.
huh?!?!
Bine ca nu era Reptilian sau Serpilian. Avatar e ok. :p
Vorbesc din proprie experienta cand zic ca a discuta cu un copil / adolescent despre efectele nocive ale alcoolului sunt inutile. Alcoolismul nu se instaleaza pentru ca s-a inceput consumul prea devreme in copilarie. Alcoolismul este o metoda de a face fata unei traume. Consumul de alcool este inofensiv, dependenta este periculoasa. Acelas lucru este valabil si pentru droguri. Singurul mod in care poti preveni dependenta este protejarea copiilor si distractia „sanatoasa”. S-au facut experimente si pe animale in acest sens. Daca izolezi un hamster si ii oferi acces liber la alcool/droguri le va consuma pana va muri. Daca ii oferi parteneri de joaca, cusca mare tuburi, rotite pe care sa alerge, mancare variata si acces liber la alcool/droguri rareori va apela la ele.
Este o generalizare periculoasa- exista droguri ce dau dependenta dupa prima administrare, asadar nu exista moderat sau ocazional.
Alcoolul aduce cu sine o intreaga patologie, atat psihica cat si fizica. Dependenta are o componenta ereditara, cel mai frecvent se transmite de la tata la fiu.
Cat despre consumul la oras si la sat, eu nu stiu daca in satele noastr exista copii care sa nu fi gustat macar ocazional. Ma refer la copii sub 10 ani, multi ajung in coma alcoolica la spital. La tara se bea mult, atat la crasma cat si in ograda proprie unde este in regula sa iti faci vin sau tuica. Eu stiu familii ce nu beau apa, se bea cot la cot cu copiii. Cred ca romanilor le apartine expresia ” de la apa ruginesc organele”. Probabil incidenta consumului este mai.mare la oras in randul adolescentilor, nu inteleg daca e o statistica pe Romania sau nu.
Nu am inteles mare parte din primul comentariu, dar e ceva acolo ce ma macina si pe mine, anume impartasania. Daca discut cu persoane foarte religioase acestea spun clar ca acolo e trupul lui Iisus, nu amestecul initial de alimente. Eu stiu ca se pune vin, paine si zahar sau miere. Practic, la noi nu exista copil botezat si „alaptat exclusiv”, ba chiar sunt diversificati de la 1 luna, inca cu alcool, gluten si indulcitori. Stiu copii dusi saptamanal la impartasit de la 1 luna. Asadar, ai nostri baga alcool de nou-nascuti, iar biserica interzice sa se vorbeasca deschis despre asta.
Ultima parte, cea cu biserica, recunosc ca intrebarile mi le-am pus dupa ce mi-a crescut copilul si dupa ce o dusesem de cateva ori la impartasit. Am citit pe un blog cum o mama a refuzat lingurita de la botez, dupa ce a intrebat preotul ce se afla acolo. El i-a zis senin ca e vin, putina painica si miere, la copii folosesc doar miere. Acum, te gandesti ca o lingurita de alcool nu o fi foc, dar e vorba de 5 ml de vin la 4 kg de om abia nascut. Stiu mame/bunici ce cer 2-3 lingurite ca doarme copilul bine apoi. Asa cum stiu ca inca se mai practica carpa inmuiata in bauturi alcoolice si data la supt bebelusului, multe mame alapteaza fara frica dupa ce au consumat alcool. Vinul si berea nu sunt alcool in mintea multor romani, daca intrebi cat alcool consuma raspuns senini” nu consum deloc, doar vin si bere”.
Cred ca glumiti…sau vorbiti in necunostinta de cauza. Vinul de impartasanie trebuie sa fie pur, nu se adauga zahar sau apa. Copiilor li se da un vin dulceag, sincer nu am intrebat niciodata daca pun miere sau nu. Dar bebelusilor in special li se da o cantitate infima, cu o lingurita foarte mica (de-abia daca ajunge in gurita)…care 5 ml???? (5 ml e aproape o lingura plina), iar painica e doar o firmitura. Vorbesc din proprie experienta, mi-am dus copilul la impartasit foarte des cand era bebelus si la diferite biserici, peste tot a fost la fel. Deci de unde exagerarile si ingrijorarile astea? Copiilor mai mari poate li se da un pic mai mult in lingurita, dar cantitatea e de maxim 1 ml. Ca o comparatie, o singura doza de sinupret (sirop pe care foarte multi copii il iau) contine cu mult mai mult alcool. Deci, sa nu sarim calul totusi.
Sofia a primit la botez o lingurita de vin, a adormit in citeva minute bustean si a fost lata cateva ore (ea dormea pe atunci max juma de ora). Sunt destul de sigura ca a fost de la vin. 🙂
Nu pot sa te contrazic pt. ca e propria ta experienta…la noi nu a fost asa nici la botez (unde cantitatea si impartasania a fost efectiv simbolica) si nici dupa aceea. Cand era mic il duceam cam din 2 in 2 duminici la impartasit si de fiecare data lingurita mica cu un strop de vin si o firmitura de painica si a fost la fel peste tot in oras (am fost la cel putin 3-4 biserici in perioada asta). Si acum cand are 4 ani tot lingurita mica primeste si daca contine 1 ml de vin. Dar sa stii ca foarte multi parinti spun ca dorm bustean copiii dupa botez si sincer sunt convinsa ca nu de la vin ?…ar fi imposibil un asemenea efect la cat alcool contine
Dorm bustean pentru ca nu le place absolut deloc ce li se intimpla, si saracii se zbat, pling de sare camasa de 3 stanjeni, si de aceea pica lati – de oboseala. Daca mai adaugam si ceva vin in ecuatie…
Eu am un bun prieten ce nu si-a botezat copiii, este liber cugetator, la fel si sotia lui. Daca ii vezi pe strada nici prin cap nu iti trece ca nu sunt botezati cu apa.
O lingurita are 5 ml iar lingura are 15 ml. In functie de setul de tacamuri poate varia cantitatea, dar o lingurita de bucatarie amarata,.aproape plata, are vreo 2 ml. Nu stiu ce sa zic de sinupret, l-am folosit dupa 2 ani.la copil, cate 10 picaturi ( 1 ml are 20 picaturi). Sinupret e medicament, iar un medicament contine substanta activa ce are cateva efecte adverse, plus indulcitori, conservanti, uneori alcool. Folosirea medicamentului este un rau necesar, evaluezi raportul risc-beneficiu. Nimeni nu cred ca recomanda Sinupret asa, ca idee.
? Hai ca ne mai amuzam si noi cu discutiile astea, dar sincer cred ca nu folosim acelasi lingurite…eu am facut testul cu o seringa de la nurofen…nici vorba sa incapa 5 ml intr-o lingurita, iar la impartasanie pe langa ca se folosesc ca regula lingurite mici, ele nu se umple pt ca vinul sa nu curga pe jos. Normal ca sinupretul e un medicament si nu-l folosesti fara o recomandare, ce voiam sa spun e ca e absurd sa-ti faci griji de cantitatea de alcool dintr-o lingurita de impartasanie pe care o ia copilul din cand in cand in timp ce un sirop foarte utilizat (sinupret sau altele) pe care-l dai copilului de 3 ori pe zi timp de cel putin 7 zile (care contine alcool tare, nu slab ca vinul) nu pune probleme.Daca nu vrei sa impartasesti copilul o faci din convingeri religioase sau absenta lor si nu e nevoie sa te justifici in fata nimanui, e libertatea fiecaruia sa decida, dar nu datorita ingrijorarii ca alcoolul continut de ea sau glutenul ar face rau copilului…asta ar fi cea mai absurda justificare ?
Atat in medicina cat si in domeniul culinar cantitatile sunt cele de mai sus.
Nu are legatura cu convingerile mele si cu ce am facut eu. Eu vorbeam de traditie, de faptul ca la noi vinul e considerat sfant. Biserica, care condamna atatea comportamente inofensive, tine alcoolul la loc de cinste si il foloseste inclusiv la nou-nascuti. E vorba de modele, de educatie, de ceea ce luam „de bun”. Eu am avut neplacuta surpriza sa asist la slujbe mari la are preotul era efectiv pulbere, nu reusea sa citeasca doua randuri. Nu mai zic de dascali si ajutoarele de pe langa biserici. La nunta mea preotul mi-a turnat efectiv un pahar mare de vin rosu pe gat. Nu exista botez, nunta, inmormantare, pomana fara alcool, iar romanii inca privesc la biserica ca la un model. Eu despre asta vorbesc.
Deea draga,
Daca la biserica la care mergi tu copiilor li se dau 5 ml de vin la impartasanie (???), ti se „toarna efectiv un pahar mare de vin rosu pe gat” la cununie (???), preotul tine slujbele beat, mai are si ajutoare in aceeasi stare, pe deasupra promoveaza alcoolismul…e cazul sa schimbi biserica sau preotul :-). Pentru ca eu nu am vazut nimic din ce spui tu aici, desi merg la biserica de cand eram copil (si la diferite biserici, atat in oras cat si la tara). Despre impartasania copiilor ti-am spus experienta mea, cat despre cununie, eu personal am luat simbolic 3 guri de vin si am asistat la foarte multe cununii si niciun preot n-a fortat pe nimeni sa bea paharul de vin, cu atat mai putin sa-l toarne pe gat. Si n-am vazut personal niciun preot care sa tina slujba beat, dar in orice caz chiar daca ar exista cazuri de genul asta, cred ca sunt exceptii nefericite… iar asta e cu totul alta poveste, nu inseamna ca ar trebui luat un asemenea exemplu de cineva.
Nu sunt in masura sa-ti explic traditia utilizarii vinului in biserica, stiu doar ca simbolizeaza sangele lui Isus. Dar ceea ce stiu e ca faptul ca vinul se foloseste in diverse ritualuri nu echivaleaza nicidecum cu promovarea alcoolismului de catre biserica. Faptul ca nu e interzis de asemenea nu inseamna acest lucru, pt ca tot biserica promoveaza postul, cumpatarea si infranarea. Faptul ca la nunti, botezuri si inmormantari se serveste alcool tine de traditia locului, nu are de-a face cu religia sau biserica, e optiunea fiecaruia daca face petrecere de botez (eu, de exemplu n-am facut), de nunta sau masa dupa inmormantare. Sunt culte care de exemplu interzic expres consumul de alcool, iar la petrecerile respective nu se consuma alcool (cu toate astea am vazut cum multi nuntasi merg mai mult sau mai putin pe furis la masini sa bea o bere/un pahar de vin/tarie sau chiar la pub-ul de vis-a vis de restaurant in acelasi scop)…deci tine pana la urma de indivizi. Tot de civilizatia oamenilor tine si imbulzeaza la diferite pomeni, fie ca e un pahar de vin, fie ca e un ciolan, fie ca-i in curtea bisericii sau in alta parte si sincer detest asemenea comportamente. Dar de exemplu, chiar langa mine e o biserica mare, iar de sarbatori impart fie covrigi cu susan, fie cozonaci sau poate chiar un paharel de vin de Craciun, dar nimeni nu se imbulzeste niciodata si toata lumea se comporta foarte civilizat…deci tine de oamenii locului pana la urma.
Evenimentele de care am amintit s-au petrecut in orase diferite, timpuri diferite ( unele in copilarie), e de inteles ca biserici diferite. Eu nu ma refer la alcoolul de la petrecerile de dupa slujba, ci la ce se petrece in timpul slujbei. Stiu ca vinul este un simbol in religie, dar totodata este si o problema majora in anumite segmente ale populatiei. Ultima experienta neplacuta o am de la o inmormantare, unde preotul incerca sa zica ceva la groapa iar diversi urlau dupa vin la.rudele si asa indurerate. In fine, eu lucrez cu oamenii astia, stiu ce ravagii face alcoolul,.la noi bautorul de vin este o categorie separata de alcoolic( nu mai putin periculos decat ceilalti).
Buna
Desi off-topic, imi permit sa atrag atentia ca vinul si painea nu simbolizeaza sangele si trupul lui Cristos, ci SUNT sangele si trupul lui Cristos, asta spune dogma crestina.
Cum am ajuns sa stiu asta? Mi-a zis cineva pe blog si apoi am cercetat si eu si intr-adevar asa este, asa spune doctrina. Doar protestantii considera ca e un simbol, pentru restul crestinilor este un mister prin care Cristos se intrupeaza in vin si paine.
Ma intreb de ce oare atat de putini credinciosi stiu si inteleg chestia asta (cu siguranta nu esti singura). Ma mai intreb si cati preoti totusi stiu chestia asta.
sursa
https://en.wikipedia.org/wiki/Transubstantiation
„The Catholic Church teaches that the substance, or reality, of the Eucharistic offering (either bread alone, or bread and wine) is changed into both the Body and Blood of Christ.”
„The Eastern Catholic, Oriental Orthodox and Eastern Orthodox Churches, along with the Assyrian Church of the East, agree that in a valid Divine Liturgy bread and wine truly and actually become the body and blood of Christ.”
Asa e, Robo, cred ca am scris si eu in comentariul.initial asta. Motivul pentru care nu prea conteaza ce se pune acolo e faptul ca totul oricum se transforma un carne si sange. Acest raspuns l-am primit de la un crestin ortodox care chiar radea superior de ignoranta de mine cand am adus in discutie acest lucru. L-am intrebat ce descopar daca duc continutul.la.un laborator pentru analiza chimica, daca primesc rezultate specifice sangelui si carnii de om si m-a facut necredincioasa si ignoranta.
Frumos raspuns ai primit! Ceva deosebit. 🙂
Eu am văzut preot care să ţină slujba beat. În Bucureşti. La o biserică istorică cunoscută.
Preotul foloseste pt Sf. Impartasanie o lingurita mica, am pus aici o poza:
https://picasaweb.google.com/103923900408963385191/BotezStefan#62
Mai devreme am masurat 5 ml de apa, adica o seringa plina de la Nurofen. Am rasturnat apa din seringa intr-o lingura si s-a umplut lingura. Apoi am pus apa intr-o lingurita si am masurat cu seringa apa din lingurita, era jumatate de mililitru. Nici macar un mililitru, deci nu stiu cum poate cineva sa creada ca bebelusii primesc in biserica 5 ml de vin.
Imi pare rau, nu am vrut sa se ajunga la o disputa despre linguri si lingurite. Cea mai amarata lingurita din bucataria mea, aproape plata, are 2 ml, chiar 2,5 plina ochi. Am unele mai vrednice, dar nu asta era ideea. Eu am experienta oamenilor ce se bat pe vin in fata preotului, in curtea bisericii, in momentr nu tocmai fericite pentru altii. Mi se pare grav, evident majoritatea considera decent acest comportament.
Duminica am dus pentru prima data bebelusul la impartasit. Sotul tinea copilul, dar eu stateam langa el curioasa sa vad cum se desfasoara totul. Nu cred ca era jumatate de picatura de vin in lingurita, deci nu as crede ca in alte parti se dau 5 ml.
„La tara se bea mult, atat la crasma cat si in ograda proprie unde este in regula sa iti faci vin sau tuica.”
Nimic nou sub soare, in spatiul carpato-danubiano-pontic de Deceneu, Burebista si distrugerea viilor am uitat?
LINK https://ro.wikipedia.org/wiki/Deceneu
„Burebista … și-a luat ca ajutor pe Deceneu, un bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne profetice, datorită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă, de la un timp era socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit de Zamolxe. Ca o dovadă de ascultarea ce i-o dădeau geții, este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să-și stârpească viile și să traiască fără vin” (Geografia:VII,3,11)”
La sate există copii care să nu fi gustat alcool. Şi la ţară există părinţi responsabili.
Nu inteleg generalizarea „gustat ocazional” – „coma alcoolica”.
Daca e referitor la comentariul meu, nu am vrut sa generalizez. Am scris ca toti gusta macar ocazional, multi ajungand si la coma alcoolica. Am precizat si varsta, sub 10 ani nu e in regula nici ocazionalul.
Probabil ai uitat de droguri ca heroina, care dau dependentă de la PRIMA doza. Prima. Indiferent de context, de caracterul omului, de prieteni si activități distractive. După prima o vrei si pe a doua. Toata lumea o vrea, fără exceptie.
Nu este adevarat.
not true 😉
Uite o statistica obiectiva: https://www.washingtonpost.com/news/wonk/wp/2014/09/25/think-you-drink-a-lot-this-chart-will-tell-you/ . Nu ma astept ca in Romania lucrurile sa arate mult altfel. Genul acela de grafic spune ca 10% dintre adulti beau mai mult decat ceilalti 90% la un loc, deci:
– orice medie statistica (litri de alcool / cap de locuitor) nu are absolut nicio relevanta fiindca mediana se trage in zona 90% / 10%;
– orice fel de program general de „combatere a viciului” nu are cum sa „intoarca din drum” decat un procent mic de oameni, alcoolismul afectand de fapt un segment redus al societatii;
– nu putem sa blamam un curent general in societate care impinge toti copiii catre alcool sau existenta unor cercuri promiscue care „corup” adolescentii si adultii tineri intr-un mod organizat sau generalizat;
– consumul de alcool la copii si adolescenti (faptul ca acestia „au incercat” in procent mare bautura) nu se reflecta direct in obiceiurile legate de alcool la varsta adulta;
– alcoolul e vizibil fiindca e consumat in mare parte intr-un cadru social (statistic o minoritate vizibila, ca si fumatorii de altfel).
Singura explicatie pentru alcoolism pe care eu o vad este o predispozitie genetica, un soi de „gena a alcoolului” (legata si de consumul de droguri, jocuri de noroc etc). Iar de aici intram in zona patologicului.
„orice medie statistica (litri de alcool / cap de locuitor) nu are absolut nicio relevanta fiindca mediana se trage in zona 90% / 10%”
? nu-mi este clar ce vrei sa spui mai sus; cred ca vrei sa spui ca valoarea mediei (nu a medianei) este reprezentativa doar pentru un procent mic din populatie?
ai la indemana studii care sa dovedeasca faptul ca consumul de alcool la copii si adolescenti nu se reflecta direct in obiceiurile legate de alcool la varsta adulta? experienta mea cu colegii de liceu imi spune altceva, dar as fi curios sa vad un studiu.
nu cred ca e adevarat ca alcoolul e consumat in mare parte intr-un cadru social; faptul ca oamenii stau intr-un pub/crasma si beau inseamna de foarte multe ori ca exact alcoolul este cel care i-a adus acolo, adica alcoolul a creat happening-ul social… deci in multe cazuri consumul de alcool nu este un by-product al intalnirii, ci este chiar motivul intalnirii.
in afara de asta, in mediul rural se consuma foarte mult alcool in afara ocaziilor de socializare, de exemplu se consuma la prima ora, rapid, inainte de a incepe munca („combustibil”). asta e iarasi o chestie pe care am verificat-o personal, nu vorbesc din auzite.
Nu exista gena alcoolului, nu exista gena fumatului si nu exista gena homosexualitatii.(Uitati ce spun cei care au desfacut tot genomul uman… http://www.genome.gov/DNADay/q.cfm?aid=347&year=2012) Sunt doar comportamente dobandite ca urmare a spalarii creierilor de catre societate. Cand s-a vorbit de gena fumatului pentru prima data, toti fumatorii au fost convinsi despre ei insisi ca au gena aia. Pentru ca toti simteau nevoia disperata sa fumeze. Dar era fals! Nevoia era doar pentru ca fumasera o mare perioada. Orice comportament practicat o perioada de timp isi creaza propriile structuri neuronale. Creierul se confirgureaza diferit. Normal ca dupa ce te-ai uitat o perioada la filme si imagini cu homosexuali, vei simti si tu tendinta spre acest comportament (incercati!). Normal ca dupa ce ai fumat o perioada, vei simti din nou nevoia sa fumezi. Normal ca vei simti nevoia sa bei dupa ce ai baut o perioada. Creierul gandeste lumea in functie de conexiunile neuronale pe care i le-ai dat. De asta homosexualii nu mai pot sa se simta atrasi de o femeie. De asta fumatorii nu se mai pot lasa de tigari. De asta un alcoolic revine mereu la carciuma. Dar e totul doar in creierul nostru! O adictie e o boala psihica care se poate vindeca usor. Trebuie doar sa recunosti ca o ai si sa mergi la medic. (Ca sa faca imposibila vindecarea homosexualilor, presiunile puternice au fost sa fie scoasa de pe lista bolilor psihice. Apoi au inceput sa vorbeasca despre o gena si cu totii si-au spus *E clar. Nu mai e vindecare pentru mine. Am acea gena.). Va rog din suflet sa nu faceti asta si in cazul alcoolicilor si al fumatorilor. Exista vindecare. Terapia Allen Carr pentru fumatori are rezultate de aproape 100%. Orice fumator care citeste cartea asta https://liviabonarov.files.wordpress.com/2013/08/allen-carr-in-sfarsit-nefumator.pdf va renunta la fumat. Exista terapie si pentru alcoolici. Minciuna cu genele e cea mai mare tampenie. Daca ii spuneti unui alcoolic care are nevoie cumplita sa bea ca are gena alcolismului, l-ati pierdut definitiv. Isi va spune *Oricum orice incercare de a ma vindeca va fi sortita esecului.*. Dar e fals!)
Adictiile se rezolva destul de greu, chiar si fumatul ori alcoolul. La alcoolici anonimi se merge juma de viata sau poate mai mult…
exista si rezolvari rapide, exceptii, care insa tin mai mult de traume ori socuri ale vietii sau multa binevointa ori terapie.
in rest si am avut bunic alcoolic pe care il aduceam din bodegi imputite sau il caram in casa cu bunica pentru ca adormea in sant, la poarta.
Aah, iar cica gena dependentei de alcool ar exista; zic oamenii care se ocupa cu studiul alcoolului in corp. Parca io inca nu sunt pregatita sa accept asta dar ei asta zic de vreo 15 ani 🙂 deci nu-i vreo noutate.
„De asta homosexualii nu se ai pot simtii atrasi de o femeie” -News flash…Si femeile pot fi „homosexuale” (gay).Este atata lipsa de educatie in Romania in legatura cu acest subiect incat tu esti convinsă că asta e ….o boala si tb sa meargă….la doctor.Jalnic.
Orice adictie e o boala psihica. Homosexualitatea a fost scoasa din randul adictiilor datorita violentei cu care au fost atacati membrii Asociatie Americane de Psihiatrie. Nu au mai rezistat agresiunilor si au votat scoaterea din lista bolilor psihice. Se intampla in 1973. Pana atunci homosexualitatea se trata ca orice alta adictie. Si, desi tratamentul avea o rata de vindecare de 70%, a fost interzis pe motiv ca *homosexualii care spun ca s-au vindecat, de fapt nu sunt vindecati, dar refuza sa accepte ce sunt de fapt*. O aberatie. Apoi s-a vorbit despre o zona din creier care cica nu-i lasa sa se simta atrasi de sexul opus si, mult mai tarziu, de o gena. V-am dat link catre parerea specialistilor legata de asemenea gene. S-au facut si studii pe gemeni care aratau ca nu toti gemenii monozigoti (mai putin de jumatate) au aceeasi orientare sexuala. Daca in continuare nu credeti ca e doar o dependenta, incercati timp de o luna sa va uitati la filme cu homosexuali si sa cititi articole scrise de cei care fac lobby LGBT. O sa incepeti sa va puneti apoi intrebari serioase cu privire la propria orientare sexuala. Dar, ma rog, faceti cum vreti. Nu e treaba mea. Insa in ceea ce priveste alcoolicii, mi-as dori mult sa nu mai vorbim despre astfel de gene. Orice alcoolic cand aude de aceasta gena devine convins ca o are. Si de aici, vindecarea e imposibila. Totul pleaca de la creier. Omul trebuie sa recunoasca faptul ca sufera de o adictie si sa caute sprijin. Trebuie sa fie la fel de simplu ca si in cazul dependentei de fumat. Si acolo s-a vorbit despre gena fumatului. Si totusi, fumatorii prin terapia Allen Carr devin nefumatori instantaneu. Si din nou va rog sa nu ma credeti pe cuvant. Cititi cartea spre care am dat link. Veti deveni nefumatori instantaneu indiferent de cat timp fumati. O terapie si pentru alcoolici exista. Psihiatri cunosc astfel de lucruri. Intrebati-i!
Nu mi-e clara treaba cu dependenta si homosexualii. Dependenta presupune, intre altele, aparitia sevrajului odata cu incetarea consumului. Ce consuma homosexualii, mai exact? Sex cu persoane de acelasi sex? Intra in sevraj odata intrerupt consumul? Cum se manifesta?
Homosexualitatea nu este boala psihica. De fapt, subiectul „comportament sexual” este destul de controversat, parafiliile fiind constant dezbatute. Singurul comportament impotriva caruia trebuie luate masuri este pedofilia, in rest totul e cu zeci de nuante.
As mai adauga pe langa pedofilie, zoofilia.
De fapt inteleg ca si asta e discutabila. Nu ca ar considera-o cineva normala,.dar pana la urma multe practici din „ograda” heterosexualilor, chiar casatoriti, pot fi considerate deviante. Sigur, in cazul zoofiliei se pune problema de abuz fata de animale, aici intrand iar in zona in care ne intrebam daca animalul poate fi considerat ca fiinta cu constiinta se sine, cu emotii etc. Multi sustin ca e mult mai traumatica taierea porcului in modul clasic romanesc decat….chestiile alea. Eu am o parere despre asta, dar nu parerea mea conteaza.
Stiu personal 2 fumatori care nu s-au „vindecat” cu Allen Carr.
Pentru Paula: am intrat pe link-ul pus de tine si nu spune ca nu exista gena homosexualitatii si ca e un comportament dobandit, asta e de la tine din burta. Spune doar ca nu s-a descoperit inca nimic si nu exista consens inca intre specialisti. Asa ca, te rog, las-o mai moale cu deducerile astea fara baza reala. Putina educatie stiintifica, cum anume sa citesti un studiu nu ar strica in Romania asta.
In care parte a tarii?
„alcoolul e vizibil fiindca e consumat in mare parte intr-un cadru social (statistic o minoritate vizibila, ca si fumatorii de altfel).”
Nu prea par sa reprezinte o minoritate vizibila nici cei care consuma alcool, nici fumatorii.
Cate petreceri/nunti/botezuri sau chiar iesiri in aer liber (la un gratar) ai vazut tu, la care sa nu consume alcool macar 90% din participanti? Asta nu inseamna ca ii vom numi pe toti alcoolisti, dar cred ca si numarul alcoolistilor este mult mai mare de 10%.
Cat despre fumatori, care statistic reprezinta cam un sfert din populatia tarii noastre, ce sa mai zicem…putine persoane se pot feri de fumul acestora o zi intreaga, in conditiile in care se fumeaza si pe strada si in parcuri si in toate locurile publice. Nici macar in propria casa nu esti ferit de fumul de tigara daca ai „noroc” ca vecinul de mai jos sa fie fumator si sa fumeze pe geam (probabil nu-i place sa i se umple casa de fum), astfel incat atunci cand vrei sa aerisesti…ghinion, de fapt te intoxici (zilnic, de mai multe ori pe zi).
Și copilăria mea ar fi fost cu totul diferită dacă tatăl meu ar fi înțeles ca alcoolul îl distruge pe el, dar și pe noi. A fost un om frumos și bun, care m-a iubit pe mine, singura lui fiică, mai mult decât orice (mă rog, poate nu mai mult decât alcoolul, dacă stau bine să mă gândesc).
Era în stare să facă orice ca să îmi fie mie bine, dar nu reușea să renunțe la băut. Cred ca știa cât de multă suferință îmi provoacă. Nu m-a bătut, nu m-a certat niciodată, în schimb mama era tinta agresiunilor lui fizice și verbale, care se petreceau doar atunci când era beat. Sufeream cumplit când o vedeam pe mama abătuta, seara de seara, știind ca urmează să vină acasă și să facă scandal.
Când era treaz era cel mai grozav om, cred ca de fapt a iubit-o și pe mama. Dacă nu ar fi fost alcoolul am fi fost o familie fericită, așa cum eram în zile în care se abținea să bea. Dar zilele astea erau puține, tot mai puține pe măsură ce creșteam eu.
Cu toate astea, l-am iubit. Îi datorez mare parte din ceea ce sunt lui. Mi-a oferit sprijin și iubire necondiționata, m-a încurajat să îmi urmez drumul: sunt avocat, am reușit să îmi împlinesc visul fără să provin dintr-o familie foarte înstărită, iar asta și datorită lui. A crezut în mine și a făcut totul ca eu să am o viață mult mai bună decât a lui.
Una peste alta, a fost un tată bun, dar clipele de groază pe care le-am trăit aproape zi de zi, atunci când o bătea și o insulta pe mama, nu pot fi șterse prea ușor. Când am mai crescut încercăm să intervin. Se potolea pentru moment, iar apoi o lua de la capăt. Când am plecat la facultate și mi-am dat seama că se poate trăi și în liniște, fără scandal și bătăi, fără țipete și amenințări, pur și simplu nu mi-am mai dorit să merg acasă, deși îmi era dor de ei.
Am crezut ca nu o să îl pot ierta pe tata pentru faptul ca, indirect, mi-a produs atât de multă suferință. Nu am fost niciodată un om foarte echilibrat, am mereu emoții foarte puternice, uneori reacționez violent la frustrări și îmi e greu să găsesc liniștea care mi-a lipsit atât de mult timp.
Acum am familia mea, în care alcoolul nu există. Nu am acceptat ca soțul meu să bea și, desi poate părea un pic extrem, a acceptat pentru ca si-a dat seama că nici măcar în cantități moderate alcoolul nu aduce nimic bun. Te poți distra, poți râde și poți visa fără a-ti fi alterată în vreun fel rațiunea. Și culmea, te poți bucura mai mult de lucrurile bune din viața ta, fiind conștient pe deplin. Soțul meu e un om minunat și e cel mai bun tată, la fel cum ar fi fost și tatăl meu dacă nu ar fi lăsat alcoolul să ne strice bucuria de a trăi.
Din păcate, tata nu a ajuns să vadă asta, pentru ca ne-a părăsit mult prea devreme. A muri la 54 de ani, când eu aveam doar 30 de ani, iar nepotul lui nu împlinise 7 luni. Alcoolul i-a distrus sănătatea: avea diabet si hipertensiune, iar în seara fatidica băuse vin și bere. A murit singur, pentru ca mama a refuzat să mai stea cu el, după ce cu câteva saptamani înainte o bătuse crunt. Se mutase în casa bunicii, învecinate casei noastre.
Am suferit cumplit când a murit, nu vroiam să cred ca s-a terminat așa. Mi-aș fi dorit să își cunoască nepotul, să îl vadă crescând. Deși nu l-a văzut decât de două ori după ce s-a nascut (locuim în orașe diferite, la 250 de km distanță) era mândru de el și l-ar fi iubit enorm. Mă doare ca ultima oară când l-am văzut am fost supărata pe el pentru că o bătuse pe mama (care era plină de vânătăi pe spate). Mi-am spus atunci că nu o sa-l mai iert.
Totuși l-am iertat și îmi e dor de el în fiecare zi. Îmi e dor de privirea lui caldă și de felul în care se lumina fața lui atunci când mă vedea pe mine, de felul în care iubirea lui mă făcea să mă simt protejată și îmi dădea aripi să fac orice, chiar și ce părea imposibil.
Regret cumplit ca nu a avut puterea să se schimbe, ca nu a putut să aleagă altfel, să puna iubirea pentru mine mai presus de alcool. Cred ca e cel mai bun exemplu ca alcoolul distruge tot ce e frumos intr-un om și îl transformă în sclavul lui. Și, da, copilăria mea ar fi fost minunată dacă tată nu ar fi băut. Copilul meu ar fi avut acum un bunic fantastic, cu care s-ar fi jucat și si-ar fi creat amintiri de neuitat. Dar alcoolul ne-a răpit bucuriile astea…
alcoolul e o substanta toxica. Ficatul face eforturi uriase pentru a-l metaboliza. Nu vad de ce s-ar da unui copil spre degustare.
Daca e curios copilul, eventual il lasi sa isi bage degetul in pahar si, apoi, degetul in gura.
Eu nu am /avut cazuri cu probleme de alcool in familie, dar am o repulsie fata de cei sub influenta lui. Mi se aduna stomacul intr-un fel pe care nu il pot controla. Niciodata nu am avut nevoie de alcool ca sa ma distrez la o petrecere, dar uneori recunosc ca mi-ar placea sa deschid o sticla de vin, romantic, cu sotul meu… Ori macar sa pot bea tot paharul de sampanie la revelion.
S-ar putea ca acea cauza a consumului de alcool sa fie tocmai consumul ocazional al parintelui. Copilul vede parintele band la petreceri si in momente importante si in mintea lui asociaza alcoolul cu ceva bun. Oricine a gustat prima data in viata lui alcool, l-a scuipat ingrozit spunandu-si in sinea lui **Cum naiba poate bea cineva asa ceva?*, insa spalarea creierilor l-a facut sa incerce din nou. **Daca toti beau in cele mai importante momente si lauda gustul desavarsit, inseamna ca eu am o problema.** Si adaugati aici si tendinta inconstienta a oamenilor de a se lua dupa ceilalti. Asa ajunge sa guste din nou. Si din nou…pana cand corpul ajunge dependent si incepe sa-i ceara. Si atunci se instaleaza nevoia de alcool. Iar cand e satisfacuta, persoana respectiva simte placere. Si de aici incepe sa minta…ca bea sa uite de suparare, ca bea sa uite de necazuri, ca bea de bucurie, etc. Orice numai sa-si satisfaca nevoia de alcool. Si cu cat e satisfacuta, cu atat devine din ce in ce mai puternica. Nu beti niciodata in fata copiilor! Nu le vorbiti niciodata despre cat de minunat te face sa te simti. Spuneti-le adevarul…ca e o porcarie cu gust oribil pe care oamenii o beau pentru ca sunt depedenti de ea. La fel si in cazul tigarilor. Placerea fumatului nu exista la cineva care incearca pentru prima data tigarile, ci numai la fumatorii care au ajuns dependeti de nicotina si care simt placere cand isi satisfac o nevoie pe care singuri si-au creat-o. La fel si in cazul consumului de pornografie. Oricine a vazut o imagine pornografica prima data, a inchis ochii ingrozit. Insa introduse subtil prin videoclipuri si reclame aceste imagini, il fac pe om dependent. Ajunge sa caute singur pe internet pentru a-si satisface dependenta. Si ce e mai rau cu toate dependetele e ca la un moment dat satisfacerea lor nu mai ofera placere. Omul recurge la ele nu in cautarea placerii ci ca sa mai scape putin de raul zilnic de care e cuprins in absenta lor. Si ca mereu necesita doze mai mari. Orice dependent (de tigari, droguri, alcool, pornografie, jocuri de noroc, etc) duce o viata ingrozitoare. Feriti-va! Nici nu va dati seama cat de usor va prind in capcana aceste lucruri si va transforma in sclavi.
Dragilor, de moderatie ati auzit? Atat in pareri cat si in consum? Nu, nu este gresit ca adult sa bei un pahar de vin la masa. Nu, nu este gresit sa iesi in oras si stand la povesti sa bei o bere. Nu vei deveni dependent de vin daca bei un pahar la masa (daca nu ma insel medicii chiar recomanda asta).Dar daca vei interzice total alcoolul in casa, copilul nu te va vedea niciodata cu un pahar in mana, dar la un moment dat va creste si va ajunge la o varsta si intr-un mediu unde parerea ta ca parinte nu e apreciata, dimpotriva (exact, va fi adolescent!). Iar atunci gasca va fi cool iar parintele nu. Gasca bea o bere, mama nu mi-a dat voie niciodata. Va scapa ca din pusca si da, se va imbata dintr-un pahar de bere sau de vin, sau daca e rezistent, are sanse sa ajunga direct in coma alcoolica. parerea mea: da-i copilului sa guste (Atentie: sa guste) din bauturile cele mai frecvente inainte sa scape de acasa (sa zicem de pe la 14 ani), si asta insotita de explicatii ce inseamna sa bei, ce inseamna sa bei prea mult, senzatia de betie, imaginea societatii asupra omului beat (mai ales asupra femeii bete, ceea ce din punctul meu de vedere e de-a dreptul odios). Tot educatia e baza, nu interdictia.
nu cred ca exista vreun medic care sa recomande cuiva sa bea alcool (decat daca e vreun medic alcoolist eventual); asta este doar o scuza in ventata de catre cei carora le place sa traga la masea…
Sunt medici care spun ca o persoana cu tensiune mica poate sa bea un pahar de vin la masa asa cum poate sa bea si o cafea dimineata. Moderatia trebuie sa ogasim cu totii!
Am citit articolul la prima ora…nu mi-am dat seama ca m-ar fi afectat in mod deosebit. Pana cand am inceput sa citesc din comentarii si mi-am adus aminte…cred ca aveam 3 ani…tata se imbata si o batea pe mama, eu si sora mea incercam sa ne ascundem, plangeam (1 si 3 ani)…am niste amintiri cu el care nu sunt deloc frumoase. A murit cand aveam 3.5 ani, dar nici o clipa nu mi-a fost dor de el si nu mi-am dorit sa fii trait, pentru ca de mica fiind am stiut ca viata cu el ar fi fost un calvar, cum a si fost de altfel.
Amintirile cu el sunt undeva ascunse bine, ies la iveala foarte rar.
M-am casatorit cu un barbat care nu bea DELOC, nici macar nu gusta. Eu mai beau un pahar de vin sau o bere ocazional. Copiii nostrii nu au pus gura pe alcool, nu e cazul ca sunt foarte mici, dar le voi explica, le voi da sa guste cand vor fi mai mari (dupa 10 ani), le voi arata oameni beti si le voi explica cat de degradant este sa te imbeti si ce lucruri urate pot face oamenii beti.
Iar cand mai cresc, la varsta potrivita, poate ii voi incuraja sa bem un pahar de vin impreuna sau o bere vara, sa stie, sa vada, sa cunoasca. Dar asta…dupa 16-18 ani
Fara alcool, tigari, droguri, pornografie( btw nu exista dependent de pornografie) si homosexualitate. Inteleg radicalitatea mesajelor de aici, tinand cont cat de mult i-au afectat in diferite perioade ale vietii lor. Majoritatea dintre noi a trecut prin episoade de genul asta. Dar nu sunt de acord cu interzicerea, cu ridicarea abstinentei la rang de virtute.Nu stiu daca realizati, dar asta a fost si pana cum, oprobiul societatii fata de alcool, tutun, droguri si vedeti unde suntem acum.
Ca idee, daca vreti sa aiba sentimente negative fata diferite lucruri, propun sa ridicam stacheta un pic, socuri electrice, garanteaza programarea psihica, am citit un articol pe undeva ca ar fi si singurul tratament pentru homosexualitate.
Virtuti sunt ratiunea,capacitatea de analizare a potentialelor pericole, gandirea si actiune independenta.
Vreau sa le arat ca exista viata,si cu rele si cu bune, nu sa le-o interzic. O ma gandesc cum si la varsta oportun,a o sa le explic si poate si arat cum sta treaba si cu alcool,tigari si droguri.
Este foarte emotionant articolul scris de tine si adreseaza o situatie care poate degenera si din pacate este o problema frecventa a societatii noastre. Sunt de acord ca nu ar trebui copiii sa guste alcool pana nu ajung la o varsta la care sa aiba mai mult discernamant asupra consecintelor. Cred ca important este sa retinem cu totii ca si cu alcoolul ca si cu alte lucruri poate fi periculos daca exageram. Nu sunt de acord cu generalizarea ca alcoolul este ingrozitor si daca bei mai mult de un pahar risti sa ajungi dependent.
Taica-miu a avut o perioada dificila cand eu aveam vreo 6 ani (?) in care venea tot la 3 zile beat si uneori nici nu venea acasa. Alteori cand in sfarsit ajungea acasa era plin de sange si noroi. Nu a fost niciodata violent la betie. Din contra, se izola in bucatarie sau intr-o camera si asculta casete cu mine si sora-mea spunand poezii. Mama il certa dar el nu a reactionat niciodata violent. Sau nu imi aduc aminte sa o fi facut. Apoi dintr-o data a renuntat la acest obicei. Nu stiu ce l-a determinat sa inceapa sau ce l-a determinat sa termine. Dar din fericire perioada a fost relativ scurta si fara traume majore pentru noi copiii. Nu l-as fi iertat nicodata daca ar fi lovit-o pe mama.
Potrivit statisticilor OMS, România e în prezent pe locul 4 în lume la consumul individual de alcool. Cu 16 locuri peste Irlanda. După ce cu puţini ani înainte era pe locul 8 în lume.
Asta îmi aduce aminte de povestea lui badea Gheorghe. Care se duce la cârciuma din sat cu căţelul după el şi se întoarce pe trei cărări.
Nevastă-sa: – Iar ai băut, derbedeule!!??
El: – Să mor io, doar 4 beri! Întreabă-l şi pe câine!
Ea: – Grivei, cât a băut?
Câinele: Hau! Hau! Hau! Hau!
În seara următoare, se duce badea Gheorghe la cârciumă iarăşi, şi se întoarce şi mai pilit.
Nevastă-sa, înfuriată: – Ai băut ca un porc!
El: – Doar o bere, să moară cine-o minţi!
Ea: Grivei, câtă bere a băut?
Căţelul: Ham!
Ea: Şi câtă ţuică a mai băut pe lângă asta?
Câinele: Hauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!
Totusi cred ca bauturile alcoolice pot fi consumate cu moderatie. Spre deosebire de tigari si droguri, unde interdictia ar trebui sa fie regula. Exista cazuri in care si un strop de alcool poate declansa o situatie patologica, dar in afara de asta ne putem baza pe bun-simt.
La urma urmei, aproape orice tara are traditia proprie ce implica si o anumita bautura. Francezii beau vin rosu la cina, constant, in anumite tari o bere pe zi e normal( inclusiv la volan), unele persoane prefera o bautura aperitiv inainte de mas principala. Evident ca abuzul duce la efecte nedorite, uneori chiar fatale, dar tot acolo duce si abuzul de cafea, ciocolata, paine etc. E posibil ca un copil sa nu realizeze ca e vorba de cantitate, dar de asta are parinti, sa ii explice ce si cum. Nu stiu daca un copil ce nu vede niciodata in casa bauturi alcoolice are mai putine sanse sa bea alcool in adolescenta. Eu am urat mereu betivii, imi era frica de ei. Ai mei consumau bauturi alcoolice, vara un pahar de bere seara, uneori un vin bun la pranz, o bautura aperitiv in weekend. Cand aveam musafiri mereu se consuma alcool, in concedii o bere pe plaja sau seara la terasa era normal. Niciodata nu au fost nici macar ametiti, niciodata nu au avut comportament schimbat din cauza alcoolului- nici macar acea veselie si volubilitate.
Am avut colegi care veneau beti la ore in liceu, fara legatura cu bautura in familie ci cu anturajul, cu teribilismul varstei. Cei mai multi sunt ok acum, unii nici nu pun gura pe alcool.
Sunt perfect de acord cu comentariu tau DEEA. Si eu beau alcool, cu moderație. Si soțul. Si tatăl meu. Niciodată beat, amețit sau prost dispus din cauza asta.
E adevărat ca nu am avut tangenta cu oameni care beau exagerat si reacționează urat. Probabil daca as fi acut asa ceva in famile, sau as fi avut de-a face cu alcoolism in general, probabil as fi urat alcoolul cu desăvârșire, as face alergie doar gândindu-ma la el…
Aici s-au expus f multe povesti triste ale extremei de a consuma prea mult alcool. Dar cred ca nici extrema cealalta – interzicerea alcoolului nu este buna. Una este sa alegi sa nu bei alcool ca nu vrei, nu-ti face placere (asa cum unii aleg sa nu fumeze), si alta este sa se interzica acest lucru de catre parinti copiilor. Pe vremea copilariei mele (anii ’90), erau multe interdictii fara explicatii, doar pe principiul „parents know best” – regula in majoritatea familiilor – nu ai voie sa bei alcool, nu ai voie sa fumezi, nu ai voie sa te droghezi, nu ai voie sa faci sex – toate astea pana la 18 ani – dupa aia esti liber. Am avut f multi colegi care se imbatau peste masura sau s-au apucat de fumat, isi incepeau viata sexuala prea devreme, pt ca simteau nevoia sa demonstreze deja.
Problema teribilismului apare si din curiozitate dar si din furiile acumulate. Dintre colegii mei, cei care s-au dus in extreme ii stiam deja cu probleme acasa in familie: colegii echilibrati veneau din familii echilibrate, chiar daca beiau si ei 2 beri la o petrecere se opreau cand nu mai erau siguri pe ei.
M-a impresionat unul din ei ce dupa cateva prea multe pahare a inceput sa se legene ca… copiii din casele de copii ce socasera intreaga europa cum se leganau intr-un colt.
Buna! M-a rascolit articolul tau. Provin dintr-o familie defecta, cu un tata alcoolic si cu o mama co-dependenta. Am avut parte de o copilarie trista, cu exceptia primilor 6 ani petrecuti la bunici. Tatal meu provenea la randul lui dintr-o familie in care mai existau alcoolici (tatal lui, unchi, frati) – deci poate ca e si partea genetica si modelul invatat, dar indiferent de cauza, viata noastra, a familiei lui a fost un cosmar. Era violent verbal si fizic, de obicei cu mama, dar mai picam si noi (eu si fratele meu) la inghesuiala. In rarele momente cand nu bea era un om de treaba, dar cam taciturn. L-am urat o vreme, acum am invatat sa-l iert. S-a sinucis anul trecut singur, departe de toti pe care i-a iubit si care (candva) l-au iubit. Trist! Atat eu cat si fratele meu luptam si incercam sa fim (mai) buni si sa ne ferim de dependente (a mea de mancare, a fratelui de computer). Am trecut printr-o perioada dificila pana mi-am acceptat trecutul, inca nu sunt pe deplin vindecata si ma straduiesc sa fiu bine astfel incat copilul meu sa creasca intr-un mediu armonios. Mi-ar fi placut ca tatal meu sa nu fi fost alcoolic si ar fi fost un bunic extraordina!
alcoolul afecteaza creierul. O bere din cand in cand, un pahar de vin din cand in cand poate nu li se vad efectele secundare. Dar cand devine constant, daca din greseala se da peste alcool metilic, etc neuronii mor, sinapsele se distrug, si asta explica de ce multi oameni sunt ca posedati la alcool.
In rest, dependenta e dependenta. Si pleaca de la psihic. Se ajunge acolo dupa suferinta indelungata si creierul nu ii face fata (si aici intra copiii din familii disfunctionale, copiii cu drama abandonului, copiii agresati, cu o copilarie plina de furie si frustrari, cu probleme de integrare; dar si adultii ce trec prin traume puternice carora nu le fac fata etc) ce isi anesteziaza suferinta prin… dependente: cea de mancare ( romania are peste 52% supraponderali), fumat (25% din romani au fumat o tigara in ultimile 24 ore), alcool, droguri, calculator, etc.
E nevoie de multa tarie si curaj sa duca o suferinta si sa o deznoade.
Din pacate experienta ta e dureroasa si nu esti singura care ai trecut prin asa ceva. Eu pot spune ca am fost norocoasa pt. ca in familia mea alcoolul, desi a fost o prezenta aproape cotidiana in casa (sunt din Ardeal, se intelege ca palinca si vinul sunt nelipsite din orice casa 🙂 ) , consumul a fost intotdeauna moderat si nu a fost niciodata insotit de manifestari nedorite. Dar in schimb unul din bunicii mei (am copilarit mult la tara) avea acest viciu (se pare ca in cazul lor era ceva ereditar pt ca toti fratii lui erau alcoolici). Nu se comporta violent fizic, in sensul ca nu lovea, dar striga la animale, la bunica, apoi plangea, ameninta ca se sinucide (bineinteles n-a avut nicio tentativa, dar nici amenintarea nu era tocmai o desfatare pt. cei din jur). Spre deosebire de fratii lui alcoolici care au murit de tineri, bunicul a trait 83 de ani, asta datorita bunicii, care tinea alcoolul sub cheie, dar si pt. ca bunicul se imbata deja dupa al doilea pahar de vin sau palinca si nu ajungea niciodata sa bea cantitati mari. Robo are mare dreptate, la tara se bea foarte mult, am vazut si eu, majoritatea sunt alcoolici de-a dreptul si beau atat barbatii cat si femeile (desi la femei totusi am vazut mai multa moderatie), e o problema reala. Nu stiu despre copii. Dar ca un fapt divers, cand eram mica imi placea vinul rosu de casa, pe care-l gustasem bagand degetul in pahar si ma urcam pe masa sa apuc paharul, ai mei erau mereu pe faza sa nu ajung sa beau 🙂 Apoi, cand am mai crescut ma lasa bunicul sa trag vinul „cu guma” din butoi, ca sa umplem ulciorul. Si desi bunicul era atent, mai fentam si trageam cate o gurita de vin :-). Si acum imi e pofta si-mi place vinul rosu, pe care-l consum ocazional, dar mai mult de jumate de pahar nu pot bea odata.
Nu sunt psiholog, dar eu cred in urmatoarea abordare: copiii nu pot fi feriti intru totul, adica probabil isi vor vedea membri familiei band alcool in diferite ocazii (de dorit e ca totul sa fie moderat), dar chiar si daca membri familiei sunt abstinenti, nu e o garantie ca odata ajuns intr-un anturaj nu va ajunge sa consume alcool. Ceea ce cred eu ca trebuie educata la copii e lupta cu adictia de orice fel si moderatia cu privire la orice.
Exista copii care au tendinte spre adictie de mici (de ex. sunt copii care devin foarte repede dependenti de tv, tableta, gadgeturi, dulciuri, etc.), altii au aceasta tendinta mult diminuata. De exemplu, eu pe copilul meu incerc sa-l invat ca orice lucru e bine sa fie consumat cu moderatie si sa nu ne faca rau: de ex. ne uitam la TV, dar facem pauza pt. ca altfel ni se inrosesc ochii, devenim agitati, mancam ciocolata, dar un cubulet acum, un cubulet mai tarziu si lasam si pe maine pt. ca altfel ne va durea burtica, nu vom dormi bine, etc. Adica nu-l frustrez interzicandu-i nimic care nu-i face rau, dar ii explic moderatia. Alcool bineinteles ca nu-i dau, dar daca e curios de gustul berii lui tati isi poate inmuia degetelul in spuma, dar cam atat.Ii mai spun si ca anumite lucruri ne fac rau in orice cantitate (cum ar fi tigarile) si ca trebuie sa avem grija de corpul nostru (aici intra spalatul pe dinti, pe maini, etc., ca asa intelege el in momentul asta).
Si copilul de 4 ani intelege si desi are in dulapiorul lui destul de multe dulciuri, si le dozeaza foarte bine de unul singur deja, TV-ul il inchide singur fara sa fie nevoita sa-i cer si ne distram cum o paraste pe buni ca pune prea multa sare in mancare, desi la TV spune sa „evitam excesul de sare, zahar si grasimi” :-)))). Nu stiu cum va fi ca adolescent, sper din suflet sa stie sa-si pastreze drumul. Tot ce pot face e sa-l pregatesc explicandu-i ca nu trebuie sa-i imitam pe altii in comportament, nu-l compar cu alti copii nici macar in sens pozitiv („de ex.: uite ce cuminte e X, uite ce frumos se joaca Y) si in rest…vom vedea atunci.
http://psychpedia.blogspot.ro/2016/01/americans-are-drinking-themselves-to.html?m=1
Un articol referitor la subiect. Statistica arata, asadar, ca un consum moderat scade mortalitatea ( e vorba totusi de corelatie nu cauzalitate, deci putina prudenta ), dar doza toxica este foarte aproape de doza aparent benefica sau macar inofensiva. Asta imi aduce aminte de bancul ala ” orice om are dreptul la un pahar pe zi, dupa acel pahar devine un alt om”. Asadar, un pahar de vin rosu, chiar zilnic, e in regula la persoane adulte, sanatoase fizic si psihic. Dupa acest prim pahar apar problemele.
Bunica spunea că un păhărel de vin pe zi ajută funcţionarea inimii şi arterelor.
Alinuţa i-a urmat sfatul.
Eu am ramas cu traume serioase dupa tot alcoolul din copilaria mea… De pilda, pana la 29 de ani cand vedeam alcool pe masa nici macar nu ma atingeam de el. Si ma enervam tare daca imi vedeam sotul ca bea (doar de gust, nu de betie!).
Am mai rezolvat din problema, mai beau si eu acum, dar nu am fost in viata mea beata si nici nu planuiesc.
Inca mi se ridica sangele in cap cand simt respiratie de alcool in jurul meu la cei din familie.
Alcoolul nu rezolva probleme, doar anesteziaza creierul ca sa nu mai simti dureri. Cand trec aburii, durerea e tot acolo. Nasol e ca si modifica comportamente, de obicei in rau. 🙁