Nu mai spune NU imediat ce ţi se aşterne în faţă o idee nouă, o activitate nouă, o culoare, o rochie, o prăjitură nouă. Mai gîndeşte-te cîteva minute. Poate că un POATE îţi aduce ceva interesant. Un NU nu aduce niciodată nimic decît o altă şansă ratată.
Spune TE IUBESC de fiecare dată cînd îţi vine s-o spui. Pentru că dacă n-o spui, lucrurile rămîn la fel, dar dac-o spui, o moleculă de univers explodează de bucurie, bucurie care se întoarce la tine mai devreme sau mai tîrziu.
Gustă lucruri noi. Chiar dacă nu-s genul tău. Descoperirile şi suprizele plăcute vin la cei care le primesc.
Nu te mai gîndi atîta la bani. Banii se duc oricum. De cele mai multe ori pe tîmpenii. Fă-ţi o plăcere. Apoi încă una. Nu te mai simţi prost imediat după, uneori fericirea se cumpără şi asta nu e ceva rău.
Nu face curat dacă n-ai chef. O să vină o sîmbătă dimineaţă cînd o să faci curat pentru că vrei. Şi-o să-ţi placă, şi-o să iasă bine, o să dureze mai puţin şi o să te facă să te simţi bine cu tine însăţi.
Poartă cizme vara. Nu cizme de vară, d-alea gen mileu, albe sau mov. Cizme din piele adevărată. Cu o fustă de mătase cu buline, asortată la ochelari mari şi rotunzi.
Aruncă ochelarii de plastic. Chiar dacă-s cool, chiar dacă-s de la H&M, roz sau în formă de extaz maxim. Dacă nu au protecţie UV, îţi rănesc ochii, pupila se dilată sub ei crezînd că fundul de ochi e apărat, dar plasticul colorat nu apără, doar păcăleşte pupila, iar razele ultraviolete îţi fac franjuri ochii. Ochelari cool se găsesc şi cu lentile sănătoase. Nu costă mai mult de 150 de lei.
Bea lucruri. Multe. Majoritatea îţi fac bine.
Poartă ciorapi rupţi dacă îţi plac şi nu vrei să-i arunci. O să ai un sentiment foarte mişto de complicitate cu tine. Iar dacă se întîmplă o nefăcută şi trebuie să te descalţi de faţă cu necunoscuţi, inventează o poveste ridicolă, ca să puteţi rîde cu poftă de degetul care se etalează impertinent prin crăpătura ciorapului.
Fă o pîine. Amestecă, frămîntă cu palmele goale, las-o la dospit, frământ-o din nou. Apoi las-o la copt şi mănînc-o.
Zîmbeşte cînd faci dragoste. Să rîzi nu e bine, că se interpretează. Dar zîmbeşte. E mai plăcut decît dacă te încrunţi cum ne-nvaţă filmele.
Fă măcar un copil. Ca să cunoşti şi altfel de viaţă.
Spune ce vrei, chiar dacă unele lucruri sună absurd. E ok să spui lucruri absurde. E chiar recomandat, aş spune eu, pentru că te eliberează şi uneori, minuni se întîmplă. Da, minunile se nasc din lucruri absurde.
Roagă-te. La orice. la dumnezeu, la soartă, la univers, la natură. Oamenii care cred în ceva sînt mai liberi. Au pe cineva acolo care le ţine spatele, măcar uneori. E greu să fii singur pe lume.
Mulţumeşte. Lui, ei, ţie, planetei, pisicii. O să te simţi mai bine cu tine întîi, şi apoi cu alţii.
Dansează, chiar dacă ţi se pare că mîinile ţi se sucesc ridicol, iar picioarele ţi se unduiesc complet inestetic. Toţi sîntem puţin ridicoli cînd dansăm, chiar şi Shakira e. Şi ce dacă?
Nu te mai gîndi la ce vor alţii, cum te văd alţii, ce vor crede alţii. Ei sînt ocupaţi să se gîndească mai tot timpul la ei înşişi. Aşa sîntem toţi.
Nu mai căuta sensuri, motive, răspunsuri. De cele mai multe ori, ele fie nu există, fie nu-ţi stau la îndemînă. Mergi mai departe, caută să faci bine şi să fii bine.
Citeşte cărţi. Revistele şi manualele nu sînt cărţi. Nici internetul nu e.
Miroase. Opreşte-te şi miroase. Un gard, o eşarfă de femeie, un asfalt ud, un tramvai aglomerat. Toate fac parte din viaţă.
Nu lua pastile aiurea, doar pentru că altora le fac bine. Fă-ţi analize, caută ajutor, fii atent la corpul tău şi nu-i mai distruge sistemul imunitar doar pentru că ţi-e frică de durere şi de moarte.
Ţine oameni aproape. Acceptă-le ajutorul, chiar dacă e interesat. Oamenii sînt, în esenţă, buni. Le pasă. Cum îţi pasă şi ţie de ei.
Nu te mai grăbi atîta. Nu te mai repezi să spui lucruri. E ok să le gîndeşti, nu e ok să le spui dacă nu eşti sigur că trebuie spuse. Iar sigur nu poţi fi, de nimic într-o fracţiune de secundă. Nu te grăbi să mănînci, să citeşti, să ajungi. E timp destul pentru toate.
Fii bun, onest, sincer. Iubeşte cît poţi de mult, de suferit suferi oricum.
Şi poate aşa, poate dacă facem toate astea, dacă sîntem toate astea şi încă vreo cinci chestii pe deasupra, avem o şansă. Nu?
O sansa sa fim fericiti, nu? 🙂
Sa fim. Fericiti, linistiti, iubiti, iertati…
Frumoase cuvinte despre viata.Ce bine ar fi daca le-ai pune si in practica ,ar fi foarte bine si ti-ar aduce numai bucurii.
draga mea, le pun in practica pe majoritatea, asa sa stii! uneori mai calc pe-alaturi, dar uite ca am oameni buni aici sa ma aduca la loc pe drumul cel bun.
si iti zic ca te iubesc si iti multumesc pentru toate.
sa inteleg din tot ce ai scris mai sus ca esti mai bine?
foarte frumos scrii!macar cate ceva ar trebui sa respectam din ce ai scris si ne-ar fi mult mai bine! :*
astept scrisoarea ta … :*
E gata scrisoarea, scrisa de acum 3 saptamini… trebuie numai sa ajung la posta, of.
da, sint mult mai bine. si o sa fiu si mai bine. >:D<
stiu ca e gata de aceea am zis ca o astept(zilnic cand vin de la munca deschid cutia postala cu nerabdare si nu ca as astepta cine stie ce factura sau revista ci astept veste de la tine ca sa iti pot scrie inapoi…la subiect!)
ma bucur din inima ca esti si simti ca vei fi mult mai bine! :*
eu pana acum am copt briose si imi veneau in cap ideile ce le-ai scris mai sus…le-am analizat si cred ca mai bine de jumatate le pot pune in practica fara un efort major ….multumesc ca mi-ai dat tema de gandire! 🙂
Da’ tu gatesti chiar in fiecare zi? Briose, buna idee, ia sa mai fac si eu d-alea dietetice, ca tare bune ies ele.
Uite, miine pun la posta, ca sa nu te mai tin in suspans asa!
Iti multumesc si eu, ca-ti pasa.
dap gatesc in fiecare zi pentru ca de mica nu imi placea sa mananc aceeasi mancare 2 zile la rand si mama nu imi acorda acest „privilegiu” 😀 si nici sotului meu nu ii place mancarea de pe o zi pe alta si atunci imi rezerv timp in fiecare zi sa fac ceva de mancare (2 portii ,adica pt sotul meu si pt mine) … ne rasfatam (cum zice mama) zilnic caci meritam 🙂 (si asta cat imi mai permite timpul,serviciul,fizicul si psihicul :))) (mama zice ca dupa 30 ani de casatorie o sa gatesc si de pe o zi pe alta cate ceva :)))) ….dar na voi vedea atunci…momentan tocmai am facut 8 luni de cand suntem sot si sotie deci nu m-am plicti si nici nu cred ca se va intampla curand! )
abia astept sa vina scrisorica!o sa-ti raspund in aceeasi zi!promit! :*
aaa si am facut briose caci colegii mei de munca vor sa cumpere din ceea ce fac eu si i-am ascultat si azi am vandut prima mea munca in bucatarie! 😀
Alina, comentariul de mai jos e pentru tine, nush de ce mi l+a pus aici jos:
Remarcabil! Pai felicitari si spor la treaba, esti foarte dedicata, bravo, o sa ma mai inspir si eu de la tine cind ma lenevesc.:)
Wow, Printesa…. ce incredibil de bine se potriveste postul tau cu draft-ul pe care tocmai l-am terminat si pe care o sa-l public maine – o zi special de trista pentru mine, ca sa zic asa…
O sa citesc si re,re,re,re,re… recitesc postul tau. Multumesc si te imbratisez!
Vezi, ne-am empatizat complet… astept sa citesc de ce trista.
Multumesc si eu si cine stie… poate chiar o sa fie bine…
multumesc, te iubesc! 🙂
Si eu te iubesc si-ti multumesc si te astept la un martini, to seal the bond!
eii, mi-au dat lacrimile instant… si nu stiu cum se fac lucrurile in lumea asta, dar gandurile astea ale tale au venit chiar la momentul potrivit pentru mine. ahhh, uitasem cat de frumoase si cat de fericita ma fac multe din cele mentionate de tine! tuuu, iti multumesc mult, mult, mult!
ps: de cateva zile am in minte melodia aia cu „make a wish, take a chance, make a change”
o imbratisare!
alina
Sa-ti fie de bine, A.!
Hugs.
da, Printesa, ai mare dreptate! Multumesc , nu stiu, tie, Lui, ei, lor, ca esti mai bine!
Multumesc, Carmen!
Ah, că frumos le-ai scris pe toate! Am avut câteva zile mai ciudate, chiar aveam nevoie să citesc că mă voi face bine:D
Haide, nu depune armele te rog. Sigur c-o sa fie bine.
PS. Am uitat sa scriu in comentariu. Oricum e off-topic: Saptamana trecuta am cules urzici de pe domeniul propriu si am facut piftelute, dupa reteta de la tine. Chiar aveam nevoie de un gust nou in bucatarie, super bune! Merci:)
Na, ca acum iar mi-ai facut pofta de urzici. Abia uitasem de ele. Lasa ca vine ea primavara viitoare!
Sa-ti fie de bine!
Nu stiu cum sa fac toate astea…nu mai stiu, si odata le faceam atat de bine. Acum, parca ma prefac doar…
Ai scris tare frumos! te pup!
Daca le-ai facut inseamna ca le stii, deci sint cu tine. Asta e important. Restul e doar o faza.
F frumos! I agree, o parte le fac deja, la altele am de lucru, oricum un check list valoros la care sa revii din cand in cand. Multumim!
Da, din pacate si eu si voi uitam de checklisturi foaaarte repede. Dar nah, macar pentru citeva secunde ne-am simtit mobilizate, nu?
Iti scriu dintr-o camera de hotel de Bucuresti si ma gandesc cum pot veni incurajarile de unde nici nu te astepti, exact la fix. Mi-ai dat atatea de facut, intr-un moment atat de bun, incat o sa fiu asa de ocupata si o sa mi se umple inima de roz pufos. Multumesc! Asa, ca de la printesa la printesa! Love si lugu!
Hei, sper ca ai avut o noapte buna in hotelul orasului regal. Si cum, vii aici si nu zici nica?
Da. Cam asta am facut :(. Am realizat aseara, in timp ce te citeam, ca sunt niste oameni pe care mi-ar fi placut sa-i vad, dar programul hectic m-a facut sa-i uit cu totul. S-ar putea sa revin, poate chiar cu totul si promit sa ne vedem, sa facem un H&M impreuna 🙂
Hm pai n+ai facut foarte frumos, dar stiu sigur ca te revansezi data viitoare, cind nu mai ai nici o scuza sa nu dai semn.
Sper ca ti-a fost bine pe linga noi p-aici.
Da da! Pinky promiss! A fost bine per total, sper sa devina si mai bine 🙂
As vrea sa gandesc si eu la fel. Acum pe loc imediat. Dar nu pot. Chiar trebuie sa sufar ca sa incep sa fac ceva cu viata mea ?
Ma-i pus pe ganduri prinzeso.
Lucrurile astea nu se gindesc. Se simt la un moment dat. Nu, nu cred ca trebuie sa suferi. Trebuie doar sa-ti dai pace, sa te odihnesti putin si sa incepi sa fii tu.
Hai, o sa fie bine!
Da, poate o sa fie bine… Dar timp nu mai am.
Ura! 😀
Am primit plic roz de la tine! 🙂
ieee 😀
doamne ce minune de om esti tu….daca am si pune in practica tot in ceea ce credem ar fi perfect….si eu am avut o zi ciudata, dar mi-ai salvat-o 🙂
astept cu mare drag scrisorica de la tine…. mai ales ca in weekend am avut un soc….stiam ca esti la Praga, dar prin Bruxelles se plimba o fatuca care iti semana foarte bine…..dar nu avea coroana de femeie fabuloasa pe care o porti tu….abia astept sa ma repatriez sa ma simt mai aproape de cuvintele tale dulci ca o savarina :))
te imbratiseaza cu drag,
aia mica 🙂
Hei, tu, aia mica, am ramas in urma cu o scrisoare, am primit doua de la tine de cind mi-e greu sa mai scriu, o sa recuperez.
Te astept cu mare drag inapoi in tara, sa ne si vedem la o savarina, daca tot zici. 🙂
Te imbratisez inapoi!
Multumesc din suflet ! Imi face nespus de bine ce-ai scris !
Cu mare drag, ma foarte bucur sa fiu de (macar de putin) ajutor.
Aveam nevoie de cuvintele astea. Multumesc…Incerc sa fiu.
Asa, foarte bine, ca din incercari se nasc lucruri.
Imi linistesc sufletul cu fiecare postare pe care o citesc.Daca ar fi sa te pun intr-un cuvant acela ar fi Speranta.Multumesc.
🙂 Si eu iti multumesc.
e bine ca iese soarele la tine…ma bucur mult.
hugs
La toata lumea iese, asa e regula. E doar o chestiune de cind.
Deci aveam dreptate, nu? 🙂
Ma bucur ca esti (din ce in ce) mai bine.
Da, Mishule, ce sa zic, m-ai citit foarte corect! 🙂
De ce am impresia ca mi te adresezi exact mie cu toate astea???E cam ciudat…Cred ca asa de multa lume se regaseste in tot ceea ce scrii tu aici.
P.S:vreau si eu reteta de piftelute sau chiftelute sau cum le-o zice corect :).Te pup.
Antonela, pentru ca de fapt nu sintem asa diferiti unii de altii… 🙂
Uite si reteta, sa imi spui cum au iesit, da?
Da ce, la voi se mai gasesc urzici?
De unde iau reteta?In piata e plin de ele…
http://www.gustos.ro/retete-culinare/chiftele-parjoale-sau-budinca-din-urzici.html
[…] că am la mine şi fapte, nu doar vorbe, vă poftesc să fiţi bine la un concurs organizat de frumoasa noastră revistă Zile şi nopţi […]
Foarte frumos…
🙂
Ce impact pozitiv.Multumesc si bravo!:*
Dada! 🙂 Multumesc, I.
foarte frumoase gandurile tale… cred ca ar trebui sa ne facem un fel de tabou-calendar-ceva cu aceste randuri, peste care sa ne aruncam ochii din cand in cand… ne-ar face precis numai bine si mai buni.
Da, da, si eu zic la fel. O sa-mi printez acest articol si o sa-l tin la vedere, sa nu uit indemnurile tale. Multumiri si imbratisari pentru Printesa!
Las ca vi le aduc eu aminte din cind in cind, bine? 🙂
Perfect, nu strica niciodata un reminder 😀
Vai de mine, ce lucruri minunate ai spus! Nu știu ce altceva să mai spun, doar că ai spus niște lucruri MI-NU-NA-TE!
🙂 Deh, mi-au scapat din prea mult entuziasm, ce sa zic…
Iti multumesc ca ne dai uneori o palma imaginara peste cap si ne amintesti ce e important.
Nu mai pot de drag cand iti scrie bunica, incerc sa mi-o imaginez in fata calculatorului, concentrata, cu ochelarii pe nas.Cred ca e o minune de bunicuta!
Mena, ai sa rizi da bunica nu poarta ochelari de-aproape.
Dar da, e o minune de bunica!
O sa ne facem, asa e 🙂 E un proces care cere rabdare si constanta, dar se merita! As mai adauga si:
Daruieste! zambete, flori, cuvinte, complimente, imbratisari, scrisori … chiar daca poate nu te crezi in stare, pentru ca daca poti aduce un zambet cuiva iti da tie inapoi senzatia ca se poate, ca e totusi bine, ca ne avem aproape, noi, oricare am fi. E o carte „Daruind vei dobandi” de Steinhardt… foarte frumoasa. Am citit-o in liceu, dar ma intorc de multe ori la ce era in ea si cand mi-e amar si trist, incerc sa imi spun ca daca nu gasesc solutii pentru mine, sa nu ma concentrez in nestire pe asta. Devenim nefericiti cand ne axam prea mult pe ale noastre, desi e firesc, desi le simtim apasat si nu sunt de ignorat. Simt clar ca pentru a-i fi cuiva bine, trebuie in primul rand sa imprastie bine, cat poate, cand poate. Multumesc pentru binele de la tine! >O<
Ce frumos! Ma lasi sa iau si eu gandul asta cu imprumut? Platesc dobanda in multumiri si urari de bine 🙂
Dap, imbratisari! Ce mult conteaza sa faci asta cand simti : cu amici, familie, prieten …. de multe ori avem retineri in sensul asta… Am sa caut si cartea de care zici, sa continui in demersul asta frumos! Merci!
Asa, dragele mele, ce ma bucur ca ne vin idei asa, la gramada.
Group hug! 🙂
Dada, super group hug! >O< (already works :D)
Multumesc, printesa. Foarte frumos.
Foarte frumos si foarte adevarat! Uneori facem acele lucruri dar nu mai stim sa ne bucuram de ele asa cum ar trebui.Din ce cauza?it’s a wild world…si avem nevoie de cate un imbold sa le realizam. Cuvintele tale … au fost „imboldul” de care aveam nevoie.Multumesc:)
Sa-ti fie de bine!
Foarte frumos!
Abia ti-am descoperit blog-ul…dar imi place mult cum scrii… Si toti ar trebui sa ne amintim ce ai scris tu in acest post…pentru ca de obicei timpul trece atat de repede, incat uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte care ne inconjoara. >:D<
Bine-ai venit, Baby.
Iti multumesc pentru articol! Imi prinde tare bine…
Ma bucur, sa-l folosesti cu placere.
deci da… am intrat sambata in blogroll la cookie (de vreun an cochetez cu bucatareala – discret, ca nu dau buzna in viata blogerilor pe care ii citesc si deci nu prea comentez; urmaresc in reader tot ce misca si mai testez din cand in cand) si te-am gasit acolo
iar de sambata si pana azi te-am tot citit pe tine; si numai pe tine; si am zis ca trebuie sa ma apuc in ordine de blogul tau, de la inceputuri pana in prezent…doar nu am reusit sa iti citesc chiar toate posturile:((
la serviciu imi vine sa deschid readerul, si ma plictisesc si nu dau randament (o fi vreo forma de indragosteala?)… hmmm… cred ca da, de scrisul tau, de intelepciunea ta si de lejeritatea si naturaletea cu care par sa ti se astearna povestile, sfaturile si grijile…
anyway, commentul asta e doar un big like de la a new addited 🙂
Hei, salut, J, bine-ai venit,
ce sa zic decit multumesc! si ca tinem legatura, cum si cind ai chef/nevoie!
si multumesc. 🙂
Genial!!!! Multumim.