Mărțișoare simpatice din făină

Pentru mine, Mărțișorul e despre a face cu mâinile tale un ceva oricât de mic și de imperfect pentru a-l da mai departe cuiva care va aprecia strădania. Sigur, îmi place să și cumpăr și să primesc mărțișoare perfecte, colorate, frumoase, le port cu bucurie la piept, dar cel mai mult mă încântă febra lucratului întru bucuria altuia. Încerc să transmit și copiilor asta, așa că m-am tot gândit cum să fac să creez împreună cu ei mărțișoare care să fie obligatoriu simplu de făcut (copiii mă moștenesc la lipsa de talent manufacturier), rapide (toți trei ne pierdem răbdarea în circa zece minute), cu pagube mine asupra casei (condiție impusă de tati), deloc costisitoare (că cine știe câte stricăm până ne ies unele prezentabile), distractive (copiii mei au aproape patru ani, respectiv un an jumătate, dacă distracție nu e, nimic nu e) și simpatice (frumoase sigur n-or să ne iasă anul ăsta, poate următorul).

Și uite-așa au intrat în viața noastră mărțișoarele din făină. Aluatul îl știu de mult de pe Pinterest, am făcut cu el decorațiuni de Crăciun. Și m-am gândit, hei, dar de ce n-aș face din el și mărțișoare? Așa c-am încercat și toată gașca a fost încântată de jocul cu ele.

Pașii sunt simpli:
1. Faci aluatul
2. Coci formele la cuptor
3. Le pictezi
4. Le pui șnur
5. Le oferi cu zâmbet

Știu că vreți ceva mai multe detalii, așa că iată:

1. Aluatul e cel mai simplu din lume
– o cană de făină (orice dimensiune)
– aceeași cană de sare fină de bucătărie (eu am pus sare mare că din aia aveam, nu e dramatic, dar ar fi ieșit mai fine mărțișoarele dacă mergeam să cumpăr sare fină)
– cam trei sferturi de cană cu apă (plus minus câteva linguri, în funcție de făină)

Frământați până obțineți un aluat nelipicios, nesfărâmicios, modelabil. Îl întindeți cu sucitorul într-o foaie nu prea subțire, să aibă cam 1 cm, zic eu.

Apoi tăiați ce forme doriți, eu am folosit ce mi-a rămas din iarnă de la turta dulce, pisici, steluțe, delfini, plus două cercuri mai mari în care am luat amprentele palmelor copiilor. Copiii au fost foarte bucuroși să amestece aluatul, să umple toată bucătăria de făină, să întindă aluat peste tot, să decupeze forme strâmbe, să guste din aluat și apoi să ceară muuultă apă, să ascundă sucitorul în cizmele mele îmblănite.

Nu uitați să găuriți fiecare formă rezultată cu o mină de pix, să aveți pe unde trece firul de mărțișor.

2. Pe o hârtie de copt întinsă în tavă așterneți formele în cuptor, la 100 de grade celsius, trei ore. Lăsați să se răcească de tot.

3. Purcedeți la decorat alături de copii. Puteți folosi culori acrilice (se găsesc în librării, sunt tuburile acelea mici, cal 45 de lei setul de 10 culori) sau banalele acuarele, lipici, sclipici, carioci, orice aveți la îndemână.

Noi avem pisici roz, delfini cu varicelă, curcubee, steluțe și inimi, de toate pentru tot neamul. Acestea au ieșit dintr-o porție de aluat, și ne sunt suficiente pentru familie și colegii de la grădi ai Sofiei.

O să vedeți că se usucă foarte repede, în câteva minute. Ceea ce nu pot spune și despre masa noastră din bucătărie, draga de ea a suferit ceva modificări de design, am uitat să o acopăr cu folie, cum fac de obicei când „pictăm”. La final, după ce copiii s-au plictisit și au fugit să facă iureș în altă parte, am dat toate mărțișoarele cu lac, să reziste mai bine în timp. Puteți sări acest pas, nu e obligatoriu.

4. Treceți prin găuri ațele de mărțișor, faceți fundă folosind degetele copiilor și gata atelierul!

5. Acum vă puteți lăuda cu simpaticele mărțișoare, asta dacă nu cumva copiii descoperă cât sunt de gustoase și se apucă să le ronțăie. Sofia mea a lins o pisică, iar Ivan a molfăit o steluță întreagă în timp ce eu eram ocupată să pictez peștele curcubeu. Nu-i bai, că nu e nimic toxic acolo.

Amprentele palmelor lor o să le păstrez pentru noi, vreau să repet figura în fiecare an până când palmele lor vor deveni mai mari ca ale mele.

Noi ne-am distrat, ceea ce vă dorim și vouă, și vă așteptăm cu poze, să vedem care are cele mai frumoase mărțișoare din făină!