Am citit mai devreme un text pe blogul lui Seth Godin despre cum poti evalua notorietatea unui brand un functie de cate persoane i-ar simti lipsa imediat ce el ar disparea…
Si ma gandeam… daca eu as disparea acum, in momentul asta, cat ar dura pana mi s-ar observa lipsa de pe planeta? Cati (si desigur, cine) vor fi cei care imi vor duce lipsa?
Cred ca primii care-ar observa ar fi colegii mei de birou, carora le va lipsi un corp asezat la masa din stanga. O zi mai tarziu ar observa si sefii, intrigati de lipsa mea de feedback la mailuri sau de scaunul gol din meeting room.
Peste un weekend ar observa si pisica, fiindca isi va fi terminat boabele din troc si nu se va fi grabit nimeni sa ii toarne altele.
Cred ca a in aceeasi zi ar observa si mama, caci daca nu ii raspund le apeluri sau la sms-uri in cateva ore, declanseaza cautarea nationala. Prietena mea cea mai buna ar constata ca am disparut in cateva zile, dat fiind ca are un bebelus de 2 luni care ii pretinde atentie totala.
Restul cunostintelor si amicilor s-ar prinde in vreo 2-3 saptamani, cam asta e frecventa contactelor mele cu ei. Proprietarul apartamentului in care stau ar constata pe data de 9 a lunii, cand s-a obisnuit sa-i bat la usa cu un teanc de euro in mana.
Colegii de la revistele la care scriu si clientii de online cred ca ar observa ca nu le mai livrez materiale in cel mult doua saptamani.
Oamenii mei de metrou ar observa ceva mai rapid ca lipsesc, dar n-ar lua-o in tragic, findca s-ar gandi ca pur si simplu am plecat in vacanta sau m-am mutat in Primaverii.
Dac-as disparea acum, majoritatea celor care mi-ar observa lipsa mai curand de o luna ar gasi rapid un inlocuitor. Cu mici exceptii, desigur. Pisica si-ar gasi rapid un nou stapan cu boabe la el, fiindca e frumoasa si isteata. Sefii s-ar chinui cateva saptamani, dar in cele din urma isi vor spune multumiti ca da, noua angajata de la biroul din stanga e destul de eficienta, chiar daca poate ne e mai putin simpatica… plus ca are mai putina experienta, deci ii putem da ceva mai putini bani… Clientii vor ofta dezamagiti, dar isi vor indrepta rapid proiectele catre un departament intern. Prietenii au oricum alti prieteni, cu sau fara mine, viata lor sociala e cam egala. Proprietarul isi va gasi in maxim o saptamana o alta fata cuminte pentru apartamentul din Muncii. Mama si Irina cred ca ar fi singurele persoane care-ar refuza sa ma inlocuiasca, chiar si cu cineva mai bun, mai prezent, mai eficient, cu boabe mai gustoase si cu opinii mai putin taioase.
Bun, am stabilit deci. Daca brandul Ioana ar disparea acum, un public de doua persoane l-ar declara (aproximativ) de neinlocuit. Asta ce inseamna? Ca brandul meu e cam jalnic, nu? Si… ar trebui sa-mi pese? Adica… normal ar fi sa caut sa remediez situatia cumva… dar traiesc asa o apatie in ultima vreme ca analiza de mai sus ma lasa cam rece. Asa, n-am prieteni, si ce? N-am pentru ca aleg sa n-am, pentru ca sunt satula de fatarnicii, minciuni, crize de orgoliu… N-am un iubit. Si ce, asta ma face jalnica? N-am pentru ca refuz sa ma multumesc cu putin. Mie una asta mi se pare o calitate, nicidecum rezon de deprim. Am doi oameni foarte dragi care ar refuza sa inlocuiasca brandul ioana cu alt brand. Si asta e mare lucru, nu?
Eu as observa ca n-ai mai scris…
eu as nota disparitia ta… stiu, nu ne cunoastem, nu stii cine sunt si eu abia stiu cine esti tu, dar am inceput sa citesc blog-ul tau si m-am apasionat. im place ceea ce scrii si mai ales am invatat multe din el. nimeni nu dispare fara sa lase o urma, pe cat de mica.
Astea sunt prostii pesimiste. Tu esti UNICA. Te asigur ca sunt mult mai mult de doi oameni pentru care esti de neinlocuit.
Pai si cine o sa ma mai tarasca pe mine in Music Club in fiecare joi?
Ai fost cam radicala spunand ca doar doua persoane… Sa stii ca si dna de la chiosc ti-ar duce lipsa… stiu ca mie mi-o duce…
Aseara am vazut la teve un interviu cu Elizabeth Berkley, din Saved by the bell- are un site http://www.ask-elizabeth.com cred e tare fain. Ea a cazut si s-a ridicat ca si mine si cred ca sunt multe fete care au de invatat de la ea. Daaaa stiu, e pentru adolescente, si ce? Care dintre noi la peste 25 de ani nu se intoarce cu gandul la varsta aia?
Multumesc.
Cu placere 🙂 Anytime.
Oana
Cu placere! 🙂 Anytime.
Mda, e cam trist sa realizezi cit de putin contezi ca om. Eu nici nu m-as incumeta sa fac lista. Ma deprima ideea.
🙂
daca ai calatori cu metroul de la http://tiribonflax.blogspot.com/2008/04/bucureteni-bucurai-v.html, „oamenii tai de metrou” ar remarca rapid lipsa ta: ar avea loc sa intre 🙂
asadar, vorba altora, lasa prostiile si scrie!