Gust un somon afumat cu icre de manciuria în sos de conopidă cu sare de lămîie:
Sau mestec în cinci îmbucături de vrabie un biscuite cu blat de unt şi cremă rrrrece de ciocolată:
Cînd, deşi e mult prea scump, îmi cumpăr un quiche cu spanac şi somon în cinstea revederii cu o femeie care mi-a fost dragă încă dinainte să-mpart cu ea o baghetă cu unt şi cu dulceaţă de gutui:
Sau cînd împart desertul tuturor deserturilor (millefeuilles cu zmeură de la Paul) cu aceeaşi femeie:
Şi cînd ţin în braţe un copil mic şi roz care chiar dacă nu-i al meu mi-e drag ca şi cum ar fi, pentru că miroase frumos a nici-eu-nu-ştiu-ce, pentru că îmi înmoaie sufletul, pentru că fără să ştie cine sînt, adoarme la mine-n braţe şi uneori îmi zîmbeşte involuntar în somn, fără să aibă habar ce furtună stîrneşte zîmbetul lui ştirb în mine.
Ce frumos, cu durere, dar frumoooosss!!!!!!Pup o printesa invaluita de un zambet stirb,sincer si curat!
Ah, dac-as fi putut sa iau zimbetul cu mine… sigur as fi dormit mai bine azi noapte.
cat de frumos!!!ce fain ca voi va stiti si va si intalniti!sunteti 2 femei deosebite!
(ce de bunatati ati mancat!super!si azi cutia era goala … 🙁 )
Alina, da, ne-am cunoscut nu de mult, tot de pe net, dar uite-asa ne-am indragostit.
E pe drum de 2 zile, azi ar trebui sa ajunga. Sa-mi spui, da?
aww <3
i love you. sigh.
ce noroc, back at you:)
cred ca avem aceleasi gusturi.
Si tie iti place copilul roz al lui Cookie? 🙂
Te pup, stella.
Frumos, Ioana, in linia ultimelor postari de pe blog. Multumesc ca imi transmiti si mie o bucatica de frumos.
Si iar am facut prostia sa intru la ora asta sa admir pozele cu papa. Noroooooc ca acum nu mi-e foame, dar pofta tot imi e…
Mbine, atunci nu mai pun poze cu mincare si gata! eeeee…
Nuuu, problema e la mine, sunt prea pofticioasa. Pozele tale sunt minunate, de revista.
🙂 Asta pentru ca ele chiar SINT pentru revista.
Scuze, scuze….:P
Las’, stim noi ca si daca nu le-ai face pentru revista tot asa ar arata.
Uf, ce dragut! Si pozele, si voi doua plus Iepu’.. 🙂
eu totusi vreau sa stiu unde, unde ai papat minunatia aia din prima poza?!
🙂 Yeap, it was my favourite afternoon in a long while.
Cit despre mincare, am degustat treaba la Hotel Epoque Bistro, loc care s-a deschis oficial ieri. Inca nu stiu preturi, astept sa le anunte. Dar mincarea e nemaipomenita. Deh, Chef cu 2 stele michelin.
http://www.hotelepoque.ro/node/17
Miros a lapte. De bebeluși zic 🙂 As sta la nesfârșit cu nasul in pliurile lor grăsunele.
[…] la oile noastre, cititi aici efectul Iepurelui roz asupra Printesei – we love you too <3. Da, ne place cand Printesa […]
Cat de frumos, de uman si de dureros ai terminat… Ufff
Ce delicatese. 🙂