Am uitat sa ma laud. Vineri am dat iama intr-un magazin drag mie si am plecat de-acolo cu portofelul gol, dar cu un pumn de cercelusi minusculi, fericiti si colorati. Doua oitze, patru ciupercute, doua pisicute, un manunchi de visine si cirese, capsune, ba chiar si doi elefanti. N-am dat mult pe ei, pe cuvant ca n-am dat, au fost 5 lei perechea, si sunt tare frumosi. Si colorati. Simplul gand ca luni ,oitzele alea doua or sa ma insoteasca la serviciu ma face fericita.
Apoi m-am grabit acasa, sa ii pun pe standul meu de cercei. Unde, ce sa vezi, nu mai era loc pentru nicio capsuna. Asa ca am reorganizat lumea cerceilor. I-am dat jos pe cei lungi, care nu se mai poarta, si-am facut loc buburuzelor. Dau dovada de lipsa de loialitate, stiu, dar ce sa-i faci, asa-s femeile, nestatornice… Lasa ca nu va dura mult si ciupercutele vor fi si ele mutate de pe stand intr-un sertar, iar in locul lor vor ateriza cine stie ce alte legume si animale exotice, mai mici si mai colorate.
Daca ar fi sa trebuiasca sa plec pe o insula pustie, cred ca unul dintre cele 3 lucruri pe care le-as lua cu mine ar fi standul plin cu cercei. Sa nu ma judecati, ce sa fac, imi plac cerceii… Nu beau, nu fumez, nu mint si nu fur, incerc sa fac fapte bune in fiecare zi, cand injur imi fac cruce in gand si nu mananc carne vinerea. Micul meu pacat sunt cerceii…
In zilele in care plec de-acasa cu urechile goale, ma simt atat de despuiata si lipsita de personalitate…
eu am o problema cu inelele, asa ca te iertam 😉