Am întrebat-o pe Sofia dacă sunt frumoasă. M-a analizat foarte serioasă din cap până-n vârful tenișilor, de parcă atunci mă vedea pentru prima oară.
– Da, mami, ești foarte frumoasă!
– De ce ți se pare că sunt frumoasă? Ce-ți place la mine?
– Că ești mama mea și că te iubesc!
Exact așa. Nu că veneam de la coafor și aveam părul tuns, spălat și buclat sau că mă dădusem cu ruj. Sunt frumoasă pentru că mă iubește.
Eram nesigură pe mine când am întrebat-o, pentru că tocmai îmi făcuse stilista breton și nu mă simțeam deloc confortabil cu ce vedeam în oglindă. Am devenit sigură pe mine când fetița mea de nici patru ani m-a asigurat că sunt frumoasă chiar dacă bretonul ăla poate n-a fost cea mai bună idee (deși acum parcă începe să-mi placă).
În cele mai multe zile mă simt bine cu mine, iar asta înseamnă că-mi zâmbesc în oglindă chiar dacă văd acolo cearcăne, câte-un coș, sprâncene nepensate, câteva riduri de la prea mult râs în cei 36 de ani ai mei. Știu sigur că-s frumoasă la cât de mult mă iubesc copiii mei, omul meu, la cât de mult râd cu ei în fiecare zi, la câte lucruri bune primesc aici de la voi și în viață în general. Toate se adună și strălucesc în mine în feluri în care îi fac pe oameni să mă întrebe de unde atâta energie. Energia vine din bucuria mea de a trăi, din faptul că mă accept, mă iert, știu exact cine sunt și cât pot și mi se pare frumos ce-am făcut până aici, iar când mă uit mai departe, tot frumos văd.
N-am ajuns aici ușor sau repede, dimpotrivă, am avut nevoie de mulți ani să uit vorbele grele ale unor colegi de gimnaziu care mereu râdeau de acneea mea oribilă, de picioarele mele strâmbe, de sânii mei prea mici. N-am crescut cu prea multe laude, dimpotrivă, a trebuit să învăț să mi le rostesc singură, când imaginea mea de sine stătea să se scufunde și nu mai vedeam nimic bun în cine sunt. M-au ajutat mult omul meu, mama mea și copiii mei, care mă iubesc pentru că sunt. Pentru ei sunt frumoasă și nedormită, și cu părul vâlvoi, și tunsă, și cu toc, și în pijamale. Pentru că brațele mele sunt mereu deschise și calde, pentru că zâmbetul meu e (aproape) mereu la locul lui, alături de vocea mea, de ochii mei plini de ei.
Sigur și voi sunteți iubite așa cum sunteți. De copii, de mamă, de iubit, de prieteni. Sigur zâmbiți, sigur faceți bine, sigur aveți în ochi un licăr de bucurie măcar de zece ori pe zi, indiferent de haine, de breton, de număr de kilograme sau de ani. Frumusețea adevărată nu e despre corector și fond de ten, despre mascara, bucle perfecte și haine croite fără cusur, acestea sunt doar trucuri, accesorii, jucării. Frumusețea adevărată e simplă: eu, tu, cu un zâmbet.
Eu una n-am fost niciodată mai frumoasă ca acum! Și cred că nici voi! Așa că spuneți asta! Vouă, dar și altora! Faceți acest exercițiu: spuneți asta în oglindă (say it like you mean it, da?): sunt frumoasă! E? Merge, așa-i?
Aplaud și eu, alături de mulți alții din online, inițiativa Dove de a include femei din România în campania lor despre frumusețea adevărată. Femei ca mine și ca voi. Doar 3% dintre românce se consideră frumoase. Doar TREI dintr-o sută! Iar dacă întrebi un turist străin, o să-ți spună că TOATE româncele-s frumoase. Eu îi cred pe ei, că au ochiul obiectiv!
Vedeți mai jos clipul campaniei Dove #suntfrumoasă.
Aproape 40.000 de femei s-au alăturat campaniei Dove accesând site-ul www.doveclub.ro, adăugând o poză cu ele pe Facebook, alături de declarația #suntfrumoasă, sau implicându-se în activările desfășurate în magazine. Campania s-a încheiat, dar noi putem continua acest exercițiu cu noi, în fiecare zi. Să creștem procentul măcar de zece ori anul ăsta, să fim 30% dintre românce care spun despre ele că sunt frumoase. Iar anul viitor să dublăm cifra! Cum să te temi că dacă spui că ești frumoasă o să creadă lumea că ești îngâmfată? Eu cred că lumea o să te admire pentru siguranța ta de sine!
Avem probleme cu siguranța de sine și cu acceptarea noastră așa cum suntem, pentru că așa am fost crescute, cu exagerată modestie, falsă pudoare, mers cu ochii în pământ, rușine de noi și de alții. Eu cred că a venit vremea să ridicăm ochii la noi înșine și să ne recunoaștem frumoase, pentru că suntem!
Esti frumoasa pt ca esti iubita,da e minunat si imi aminteste de un citat: „nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa,ea este frumoasa pentru ca o iubesti tu” ( Octavian Paler).
Tot timpul am trait si eu cu senzatia ca noi fetele traim un paradox, suntem crescute sa fim modeste, dar sigure pe sine desi primim critici la greu, sa fim cuminti, dar cand ne casatorim se asteapta de la noi sa fim faine in pat (sa nu zic altfel). Cum ma-sa-n poale sa fim asa cand o viata ni se zice ca sexul e rusinos, ca noi trebuie sa fim atente sa nu iesim in evidenta, etc! Si apoi se mira cum peste jumatate de femei nu au simtit vreodata orgasmul, sau unele rareori! Eu acum dupa 2 nasteri nu ma simt deloc frumoasa, sunt intr-o mare nefericire din care parca nu pot iesi, in schimb uit tot cand sunt in preajma copiilor mei, ei ma fac sa ma simt superba!
DragaDevon de ce nu te simti frumoasa dupa 2 copii?…am si eu 2 copii. Cum adica nu poti iesi din asta? Kg in plus am avut si eu, se poate slabi, desi nu e musai, nu trebuie sa ai 50 kg , media ne baga in cap numai prostii ( trebuie sa mori de foame, sa ai silicoane , buze umflate,extensii par ..etc, ca sa fii frumoasa BULLSHIT) …vergeturi? Uita de ele nu sunt mare spanac…altceva? Nopti nedormite bla bla? Ia-o incet..lucrurile revin la normal usor usor. Mi -a atras atentia faza cu : dupa doi copii..de cand sarcinile si nasterile ne fac urate?
Făra ipocrizie, dar mie gravidele şi lăuzele mi se par urâte.
Am dreptul?
Nu stiu daca ai copii…ai dreptul la orice, e o tara libera..dar daca ai nascut nasol pt tine daca te ai simtit urata in timpul sarcinii si o perioada dupa… Eu m-am simtit foarte bine si , fara ipocrizie, mi se par frumoase gravidele si lauzele.
Mi s-ar părut urate dintotdeauna.
Dar tot din totdeauna am știut ca trebuie sa le menajez (pe cele la care tin) și sa fiu politicoasa cu restul. Așa ca le mint și le spun ca arata minunat. Și sunt și altii/altele care gândesc / procedează ca mine.
Eu fac parte din categoria gravidelor care nu s-au sumtit speciale cand au fost gravide nici frumoase, din contra! Nu-mi place sa fiu grasa, ma simt aiurea. Ca e media sau nu, eu tot naspa ma vad. Sunt genul care acumulez mult in partea de sus si am un spate mare, o burta grasa, maini groase si la fata par imbatranita. Nu-mi place! Mai rau e ca am tinut dieta si m-am ingrasat inapoi de aia zic ca nu pot iesi, urasc sa tin dieta si nu a fost nevoie pana sa fiu gravida… Acum am 15 kg in plus 🙁 si ma simt aiurea dar nu numai din csuza kg, e si oboseala, si stresul, si supararile cotidiene… Sunt multe adunate!
Bretonul te face intradevar mai frumoasa.
Când ai forma fetei alungita cum o ai tu este cea mai buna opțiune .
(Știu pentru ca așa a fost și la mine).
Eu m-am acceptat asa cum sunt si mi-am descoperit frumusetea pe la vreo 25 de ani. Mi-am dat seama ca nu are sens sa-mi tot spun ba ca am nasul prea mare, ba ca am acnee pe fata (pe care o mai am si acum la imediat 40) , ba ca am glezmele prea groase si nustiucepantofi nu-mi vin bine. Cine ma iubeste, ma iubeste cu toate asa zisele mele defecte. Conteaza ca rad mult, ca am inceput sa fac riduri care-mi plac, sunt riduri de veselie si voie buna. Mi-e drag de mine cand ma uit in oglinda si mai drag imi e cand imi spune fie-mea ca ma iubeste cand sunt in pijamale cu parul valvoi sau cand imi spune sotul aceleasi cuvinte chiar daca n-am apucat sa ne intalnim in pat decat acum vreo doua saptamani.
Cum am spus intr-un comentariu, mai demult, frumusetea este o emotie.
Totusi, daca e sa ne referim la frumusetea strict fizica, conform definitiei, mie campaniile astea nu mi se par ok. Tocmai fiindca tot despre frumusete ca estetic vorbesc. Asa cum nu imi plac nici campaniile alea cu „frumusetea mamelor” in care apar femei cu multe kg in plus, sani lasati, vergeturi, dar despre care trebuie sa gandesti neaparat ca sunt frumoase. Daca vreun barbat spune, Doamne-fereste, ca i se par oribile, toata lumea sare ca el nu stie ce e aia sa fii mama, ca mama e frumoasa pt simplul fapt ca a nascut etc. Oricat de nobile ar parea aceste campanii, tot despre frumusete fizica vorbesc, tot ei ii dau o foarte mare importanta. Mesajul tot ala e ” trebuie sa fii frumoasa’ . Pentru public mesajul e ” trebuie sa le vezi frumoase, nu ai dreptul la gusturi”. Sa te accepti cum esti, ne-frumoasa, nu e bine? Eleganta, draguta, cu zambet fermecator, cu un simt al umorului dezvoltat, si ne-frumoasa. Nu cred ca trebuie sa ne dam jos hainele si sa „obligam” lumea sa ne vada frumoase. Poate doar sa vada, pur si simplu, ca exista corpuri si corpuri, ca unele au purtat si nascut copii, altele poarta minti stralucite, voci minunate.
O colega vorbea intro zi relaxata de vergeturile ei. Spunea ce noroc are ca nu isi castiga banii cu fundul. Cam asa e, alea de coperta fac un job din fund si sani perfecti, le intretin cum poate noi ne intretinem mergand la specializari, masterate etc. De ce sa tinem sa fim frumoase si sa transmitem fetitelor ca totusi, frumusetea conteaza extrem de mult? Nu suntem frumoase dar e ok.
Faptul ce frumusetea e emotia ce o transmiti am invatat de la fiica-mea. Tot ea are, de foarte mica, expresia „arat frumoasa”, ceea ce mi se pare foarte potrivita cand vorbim strict de fizic. Cand iubesti, razi, plangi, strangi in brate, vorbesti cu pasiune despre un lucru aparent marunt-atunci esti frumoasa. In oglinda poti doar arata frumoasa, e o aparenta, un ambalaj.
Pai… de ce te-ai gandi ca nu esti frumoasa? Cine spune? Care e standardul? Tocmai asta e ideea, ca esti frumoasa (pentru tine si pentru cei care te iubesc, deci pentru toti cei care conteaza) daca te simti bine cu tine. Ca un om oarecare de pe strada ar gandi ca ai nasul prea mare… ok, care e standardul lui? Cu ce te compara de crede ca esti urata. Si, who cares?
Eu as spune ca toti suntem frumosi (pentru cineva) si asta e tot ce conteaza!
Eu ma refeream la frumusete ca insusire strict fizica. Din pacate, oricat se insista pe frumusetea asta interioara, multe campanii scot in evidenta exact exteriorul. Fotografii cu femei, chipuri, corpuri. De exemplu, in pozele acelea cu mame, multe imi pareau si mie urate. Sincer spun, fara acea politete falsa. Un trup cu multe kg in plus, brazdat de vergeturi, cu pielea lasata, asezat intr-o pozitie nu foarte avantajoasa nu e ceva ce imi trezeste o emotie pozitiva. Arata-mi femeia aia imbracata intr-o rochie vaporoasa, invartindu-se cu copilul sau in brate, razand cu pofta amandoi, vorbind cu un accent incantator, si e posibil sa o vad ca cea mai fascinanta femeie din lume. Asa cum e Simona Halep jucand tenis, desi in poze nu iti spune mare lucru. Asa cum e Oana Pellea pe scena, desi in poze e clar catalogata „urata”( chiar ea a vorbit despre asta). As vrea campanii cu femei vii, in miscare, nu poze si oglinzi.
Pai asta spun, ca frumusetea ca insusire fizica e o chestiune relativa. Multi barbati prefera o femeie cu multe kilograme in plus uneia uscate, ca mine, pentru ei, aceea e o femeie frumoasa, inclusiv (sau mai ales) dezbracata. Multor femei le plac barbati care altora li se par urati (me included, mereu mi-au placut barbati considerati de prietenele mele extrem de urati). Cum decizi tu sau oricine altcineva ca e frumos sau urat (strict fizic)? Poti spune ca nu iti place, dar asta nu inseamna ca omul ala e urat, pentru ca sigur exista cineva care-l considera frumos. Cati trebuie sa spuna despre tine ca esti frumos ca sa fii frumos la modul absolut? Asa ceva nu exista. Eu asta am inteles, asta simt, asta dau mai departe.
Eu nu prea sunt genul.persoana ce are mereu cuvintele la ea, poate de asta uneori nu pot transmite ceea ce vreau. Textul e in regula, e.perfect ce scrii acolo. Eu cu campaniile ca cea Dove am o problema. De exemplu, de ce sunt acolo multe femei in chiloti tetra si sutiene ce dezavantajeaza orice silueta cred, albe ? De ce s-au dezbracat si au imbracat aceasta uniforma.sumara? De ce arata atat de multa carne,.asociat cu mesajul „sunt frumoasa”?
Hm… cred ca ideea e sa arate frumusetea raw, cruda, asa cum e ea, necosmetizata, neacoperita, in chiloti tetra care n-au nimic sexi, ca sa nu-ti distraga atentia, sa nu para cosemtizat in nici un fel. De multe ori femeile supraponderale se tem sa se expuna, se considera urate. Dove le arata aproape goale, expuse, naturale, sa le incurajeze sa se accepte, cred. Nici eu nu stiu prea bine daca functioneaza, dar parca spre deosebire de restul de femei slabe, inalte, cu pielea perfecta, astea-s mai ca noi, asa. Nu ma fac sa ma simt prost cu mine.
Da, dar parca ideea e sa privim dincolo de fizic. Una e sa te accepti fizic asa cum esti( asta presupune ca esti constient de unele defecte) alta e sa fii musai frumoasa fizic. Frumosul si uratul exista, dar, atat timp cat sunt in ochiul privitorului, nu ar trebui accentuate. Eu ma simt bine in pielea mea de cand am renuntat sa ma consider frumoasa sau urata, mau bine spus am renuntat sa ma gandesc la mine in acesti termeni. Am fost plina de complexe, asta in conditiile in care am fost mereu intre fetele considerate „frumoase”, dar tocmai asta era o povara cumva.
Pe site-ul Dove zice ca frumusetea incepe cu o piele frumoasa si un par stralucitor. Curat frumusete interioara.
In plus nu vad de ce e rau sa vezi piele, ca si cum asta ar fi o dilema! Vedem piele multa la TV, vedem piele multa la mare si nu ne mai plangem, de ce ar fi acum o problema. Doar pentru ca e ceva piele in plus? Adica daca era o reclama la costume de baie,tot piele multa era, nu? Acum e reclama la produse cosmetice de intretinere a pielii, ce sa ne arate, Unghii?
Era vorba de frumusetea interioara, de calitatile ce te fac frumoasa. Un fel de manifest, sa vedem dincolo de piele. Sloganul lor e frumusetea incepe cu piele perfecta si par stralucitor, sa intelegem ca femeile cu psoriazis sau care urmeaza chimioterapie sa nu isi faca iluzii, nu? Nu mai vorbesc ca pozele imi par nitel „ajustate”, pielea e parca prea stralucitoare si uniform colorata, celulita e absenta, coafuri impecabile. Da, sunt cateva kg peste standardul considerat ideal in perioada in care traim( acum cateva sute de ani femeile alea ar fi fost considerate anorexice), unele femei au sani mici, dar sa recunoastem ca toate arata bine. Pentru reclama e perfect, nu pentru o campanie despre adevarata frumusete a unei persoane.
Eu sunt foarte slabă şi nu port decât mânecă lungă sau trei sferturi. Asta ca să nu arăt ca un schelet. Într-un fel îi menajez pe cei cu care am de-a face şi îi scutesc de o privileşte care nu le-ar face plăcere. De aia pentru anumite conformaţii nu este estetic să arăţi prea multă piele.
Mai,tu nu esti deloc slaba,uscata..arati bine:)
Frumuseţea nu ţine neapărat de fizic. Adică o femeie inteligentă, activă, îngrijită, cu un caracter plăcut, umor şi spirit este atrăgătoare. Chiar dacă are „câteva defecte” fizice din punctul ei de vedere, acestea pot fi ignorate.
Insistenţa de a scoate de fiecare dată în evidenţă perfecţiunea fizică duce într-o fundătură. E ca şi cum femeia în cauză ar fi un robot: nu face, nu spune nimic interesant, nu acordă atenţie nimănui, când nu are nicio preocupare se uită pe pereţi. E făcută să fie admirată de la distanţă, ca o statuie. Dar are pretenţia să fie superioară celor din jur, intangibilă ca o zeiţă. A investit în aspectul ei, într-o chestiune de suprafaţă, de exterior, ca să-şi asigure poziţia socială. (Întâmplător, e o strategie care funcţionează, fiindcă, dintre posibilii soţi sau parteneri, tipii conservatori, redneci, exact asta vor: să fie frumoasă, ca să fie admirată de la distanţă, şi să nu facă nimic, fiindcă majoritatea activităţilor „sunt treburi de bărbaţi” în care ea nu are ce căuta 🙂 )
Pe de altă parte, printre cei care nu sunt redneci se vorbeşte despre faptul că o femeie modernă e atractivă chiar şi dacă aspectul ei nu e 100% de revistă glossy, dacă are unele mici defecte sau e mai înaintată în vârstă. E “o doamnă sexy”. “O matură atrăgătoare”. “E amuzantă”, “e cool”, “are energie” şi “poftă de viaţă”.
Şi asta ar trebui să ne dea de gândit, fiindcă toate aceste calităţi nu sunt ale unei femei adulte. Biologic, e o femeie matură, dar publicul o tratează ca pe o fată (“fată” cu înţelesul de copilă / adolescentă, nu cel de femeie tânără) supradimensionată. Îi atribuie calităţile pe care le dorim şi le căutăm la categoriile de vârstă mai aproape de 18 ani. Chestiile care ţin de tot de expresia feţei, atitudine, felul în care vorbeşte şi se poartă. De faptul că nu se jenează să participe la diverse sporturi. Sau la activităţi populare în rândul categoriilor sociale mai tinere decât ea.
N-a vrut să fie un robot, ca primul exemplu, dar când a decis asta şi-a pierdut autoritatea morală a zeiţei inaccesibile. A deschis publicului calea spre ea, s-a lăsat tratată ca un egal, a devenit de-a lor. (Şi asta e o strategie proastă, fiindcă e abordată în toate felurile de toţi inoportunii, pe care în primul exemplu „răceala”, „indiferenţa” sau „îngâmfarea” îi ţineau la distanţă.)
Nu stiu cum nu poți să te simți speciala când ești însărcinată sau lăuza. Fara nici un fel de ipocrizie cred,de fapt sunt sigură că cele mai frumoase femei sunt acelea care sunt în această etapă din viața lor. Mă rog,daca ne privim noi înșine ca niște obiecte sexuale așa cum media propagă atunci fetelor E GRAV!! Eu sunt minionă si ff slabă…după o sarcină grea cu complicații multe(diabet gestational,contracții premature,rh negativ,etc)am slăbit la 2 săptămâni după naștere 17 kg!! Enorm..pentru cineva care are un metru jumate cum s-ar zice.În perioada celor nouă luni am arătat ca un mic butoi apoi brusc ca o scandura din acel butoi…după standardele altora și tot m-am simți fantastic si am crezut si cred cu tărie că sunt frumoasă. Frumusețea e despre cum te simți și vine din ceea ce faci. Iar eu cu toate defectele mele inclusiv acneea(care sincer ma deranjează dar nu e panica) mă simt frumoasa pentru că sunt mama,pentru ca cei care mă iubesc mă iubesc așa cum sunt si pentru ca MA iubesc si eu..iar maternitatea e ceea ce mă face si mai frumoasa…altfel cum as putea sa îmi învăț băiatul sa fie un om de calitate? Vazandu-ma ca ma complexez de diferite nimicit estetice? Ce as putea sa il învăț? Ca frumusețea e despre felul în care arată o femeie și cât de bine e „impachetata”? Vreau ca el să iubească și să respecte orice femeie pentru că eu cresc adultul de mâine iar comportamentul meu se va răsfrânge asupra lui..suntem primele lor modele..așa ca femeilor..FITI FRUMOASE pentru copii vostrii.
Si eu am breton si poti sa-ti spun cu mana pe inima ca avantajul este ca asa am mai putin par care poate sa o ia razna 😀 Bretonul il controlez usor, dar restul….
Minunat articol, felicitari !
Suntem frumoase pentru ca suntem iubite de cei din jurul nostru (copii, sot, prieteni).
Asa cum ai punctat foarte bine in articolul tau, frumusetea noastra vine si din modul in care ne vedem noi insine. Respectul fata de sine si increderea pe care o avem in noi sunt elemente esentiale pentru orice persoana. In cazul meu, pana sa termin facultatea nu prea indrazneam sa zambesc cand ma priveam in oglinda. Apoi, cu mult noroc, am gasit o bursa doctorala in Franta, iar aici m-am redescoperit. Increderea in mine a venit mai intai cu realizarea profesionala, apoi cea personala. Fetita mea Alice de abia 3 anisori ma face sa ma simt cea mai fericita persoana de pe pamant cand imi spune : „Mama, te iubesc !”.
Ma uit in oglinda si vad o noua Dana zambareata, optimista si cu un chef nebun de viata.
PS : Zilele trecute am comandat cartea ta, abia astept sa o citesc !
Lectura placuta si astept feedback!
Tu chiar esti frumoasă, Ioana 🙂 (si nu e un compliment,este doar purul adevăr.)
20 de dislike la afirmatia asta..WTF????
Nu iti sta rau cu breton. Eu sincer ma uit mereu la tine cu drag pentru ca zambetul ala larg si din suflet te face tare frumoasa. Frumusetea vine din interior si se vede ca esti iubita si fericita.
Pentru tine am un singur cuvânt:strălucire.Mi-a placut mereu cum scrii,esti o explozie de optimism și bună dispoziție.În ceea ce ma privește,e pentru prima oară în cei 35 de ani ai mei când am breton.Și,ca și ține,imaginea mea pe care o iubesc cel mai mult estcea reflectată în ochii copilului meu,care cu toată seriozitatea,i-a zis învățătoarei lui ca are cea mai frumoasă mama din lume.Pentru copiii nostri,vom fi mereu cele mai frumoase,cele mai deștepte,cele mai…cele mai…Și da,bretonul te avantajează,dar celmai mult te avantajează zâmbetul.O zi bună,o săptămână plină de veselie îți transmit din îndepărtată Anglie.
Eu mi-am dar seama cu adevărat ca mama mea este frumoasa în scoala, prin comparație cu mamele colegilor mei. Pana atunci îi spuneam ca e frumoasa din spirit de reciprocitate, pentru ca și ea îmi spunea mie.
Ioana, ce ai deasupra ochiului drept?
un nev.
Povestea e frumoasa. Comentariile ma sperie. Nu cele in care esti ridicata in slavi ci cele care prezinta realitatea in care am fost educate. Sper ca copii mei sa nu aiba aceleasi traume pe care le-am trait noi. Trage de fusta, acopera-ti sanii, ti se vede… cate ceva. Si mai vrem sa ne manifestam sexualitatea si senzualitatea in lenjerie sexy. Ma apuc sa caut cursuri de erotism.
cu ani in urma am remarcat ca sunt urata cand ma simt urat. Si sunt frumaosa cand ma simt bine in pielea mea.
Ok, noi romancele nu stim ce e aia uratenie, ca doar suntem romance! Si zau ca am vizitat ceva tari si …poate ucrainencele si rusoaicele sunt mai frumoase dar alea sunt tare artificiale pt gustul meu. Suntem nativ frumoase!!! fara minute in oglinda si prin magazinele de haine.
Acu’, dupa nastere, obosita si nerevenita in forma de dinainte (fizic,psihic, parametri, hormoni, pigmentare fata si burta etc) zau ca ma simteam urata. Si mi-a mai zis soacra ca am ramas grasa! (nascusem de 2 luni, aveam inca 3 kile in plus si 10cm pe burta) – inca ii port pica pt replica aia. Cand am inceput sa dorm mai bine nu am mai vazut niciuna din astea insiruite :))))
Pe mine sportul, miscarea ma fac sa ma simt frumoasa. Muschii fermi de la impins carut si frecat geamuri si mersul piticului, energia canalizata, zambetele si endorfinele ma fac sa simt.
Frumusetea o simt.
Cum merge cu bretonul? Ca ma gandesc sa imi fac si eu unul…dar si gandul ca ma trezesc cu el in toate directiile si trebuie sa bag foenul si peria zilnic, imi cam ia elanul :)))
Inca ma obinsuiesc cu el… nu stiu ce sa zic. 🙂 e pretentios.