Acum câțiva ani, mă tot rugam de mama să-i iau calculator, PC sau laptop, orice ar conecta-o la lumea mare a Internetului, de care simțeam că are așa mare nevoie (după numărul mare de telefoane și sms-uri pe care mi le dădea să mă întrebe câte nici nu vă trec prin cap). Bunica mea era deja activă pe internet, avea laptop de la nepotul din SUA, îmi comenta pe blog, dădea cu like-ul pe Facebook, căuta pe google rețete extravagante pe care să le coacă la cuptorul ei de lut din bucătăria de iarnă, iar când se îmbolnăveau curcile, căuta remedii naturiste pentru ele pe internet.
Mama însă nu și nu, ce-i trebuie ei să se complice, las’ că mă sună pe mine și mă întreabă mai bine, că ea nu se pricepe, știți voi, rezistenți la schimbare părinții noștri. Socrii mei, la fel. Nooo, ce să mai dăm banii și pe internet acuma, nu e de ajuns că dăm banii pe cablu să vedem toate prostiile, acuma să dăm banii și pe internet să ne spele pe creier toți masonii, plus că nu ne pricepem să instalăm, să folosim, nu știm engleză, noi suntem bătrâni, ne mai trebe nouă la vârsta noastră laptop, auzi…
Ei, dar cine stă acum pe skype cu nepoții de trei ori pe săptămână? Cine dă forward la zeci de emailuri cu PDF-uri cu sfaturi utile în gospodărie? Cine stă pe Facebook non-stop cu zeci de likeuri și shareuri și poze din excursiile pe la mănăstiri? Cine află înaintea mea că e concert Rihanna sau conferință Alfie Kohn? Exact. Mama și soacra, care de când au primit aproape cu forța laptop sau PC de la noi, sunt tot mai pricepute în navigat, aflat, dat mai departe.
Sigur, n-a fost ușor de la început. A fost nevoie de multe telefoane cărora le-au căzut victimă sute de neuroni de ambele părți.
– Nu merge internetul!
– Vezi iconița aia din dreapta jos care arată ca o scară?
– Nu e nici o iconiță.
– Mamă, toate calculatoarele o au, te rog să te uiți atent.
– LA MINE NU E!
– Mamă, una care arată ca niște cărămizi așa?
– A, aia e! Dar e tăiată.
– Dă click acolo pe ea.
– NU POT!
– De ce nu poți, mamă?
– Nu se mișcă săgețica.
– Ai încercat să miști mausul?
– A, nu, păi nu mi-ai zis.
Și tot așa, sigur știți mersul. Dar acum e bine. După primele luni de tatonări, instalări, aproape abandon, părinții noștri sunt perfect conectați. Uneori prea perfect, dacă stau să mă uit la inboxul meu care geme de forwarduri cu bancuri de la mama.
Noroc că există programele de control la distanță, cele în care cineva care se pricepe (soțul, par example), preia controlul de la distanță asupra altui PC (al soacrei, să zicem) și repară ce e de reparat sau mai instalează una alta în timp ce tata socru stă și se uită siderat cum cineva îi mișcă lucruri pe ecran.
Cert e că lucrurile s-au îmbunătățit mult în familia noastră de când și părinții și bunicii noștri sunt conectați la lume (și mai ales la noi) prin intermediul calculatorului sau al laptopului. Nu mai putem mișca nimic pe facebook fără ca mama să dea un like și un share. Nu mai pot publica niciun articol pe blog fără ca bunica să citească printre rânduri și să mă sune să-mi ceară extra detalii despre lucruri pe care nici eu nu le știu despre mine. Copiii își văd bunicii și străbunica, sunt la curent cu (aproape) toate trăsnăile lor, facem schimb instantaneu de rețete, ne planificăm vacanțele unii la alții, le pot trimite idei de cadouri pentru copii, ne vedem și ne auzim mult mai des și mai bine. În plus, pentru ei computerul reprezintă o poartă către informații la care altfel nu ar avea acces și pe care învață încet încet să le acceseze și să le folosească. Mama a învățat să citească presa pe laptop, e abonată la revistele online care o interesează, citește bloguri, e activă pe grupuri de Facebook în care se discută lucruri care o preocupă. S-a regăsit pe Facebook cu vechi colege de generală și de liceu. Bunica ține legătura cu nepoți de prin Italia, citește presa, caută inspirație pentru modele de croșetat și împletit, toată lumea e conectată, amuzată, informată.
Ne bucurăm mult că i-am obligat să se tehnologizeze și ei, acum nu-i mai convingem să lase jos laptopul când ne întâlnim față în față. Vă recomandăm și vouă să deschideți această cutie a Pandorei plină de lucruri utile și haioase pentru toate părțile implicate. Adaptarea e puțin dificilă, dar cu un dram (OK, un camion) de răbdare, supraviețuiți și vă bucurați de conectare rapidă. Mai ales că prețurile pentru un prim calculator de familie au devenit tot mai accesibile, nu mai e un efort atât de mare să facem acest cadou părinților și bunicilor noștri. Salut cu acest prilej campania Intel “INSPIRE THE FUTURE. It’s time for your first PC”, despre care găsiți detalii aici. Găsiți aici laptopuri și configurații bune pentru un prim sistem de familie, dar și variante mai performante, pentru gaming sau procesare video, de exemplu. Ceai de tei găsiți la farmacie, aud că e un bun calmant în caz de nervi provocați de coliziunea dintre bunici și noile tehnologii.
Sursa foto: bunică la laptop via Shutterstock.com
In cazul meu solutia s-a numit Ipad, de care maica-mea e pur si simplu indragostita. Acum vreo 8 ani i-am pasat vechiul meu laptop: esec total. Nu l-a folosit deloc, a incercat o singura data i s-a parut mega complicat, a renuntat.
Acum 5 ani, de Craciun, am dus-o intr-un Apple Store si i-am cumparat un Ipad. A fost dragoste la prima vedere, e nedespartita de tableta. O ia in vacanta, face poze, citeste carti, mai nou se uita la Netflix (!), de Skype nu mai vorbesc. Are o interfata prietenoasa, simpla si usor de folosit. Pe IPhone isi descarca singura aplicatii !!! Acum vreo 2 luni eram cu ea in statie, asteptam autobuzul si numai ce-o vad ca-si scoate telefonul, deschide aplicatia cu mersul autobuzelor in real time si-mi spune cat mai avem de asteptat !!!
Si mama cu calculatorul in fata a fost un dezastru (a trebuit pana si mouse cu dublu click sa ii iau, asa „bine” se descurca), telefonul „destept” fiind mult mai intuitiv pentru ea. Acum sta toata ziua cu nasul in el, oricat nu ne-ar fi inteles pe noi acum cativa ani cand ne vedea tot conectati la alta lume :))
Un film romanesc de scurt metraj tare simpatic („Faţa galbenă care râde”) care prezinta exact situatia parintilor ce abia invata sa se descurce pe calculator pentru a vorbi cu fiul lor:
https://www.youtube.com/watch?v=loGWot_9mF0
Se potriveste cu articolul tau 🙂
Trebuie sa las si eu un comentariu pentru ca vad si eu beneficiile internetului pentru bunici. Desi locuim departe de ei si ii vizitam rar, fiica mea de 3 ani este foarte prietenoasa cu bunicii cand ajungem la ei pentru ca nu ii uita datorita intalnirii saptamanale prin skype. Cateodata sambata dimineata mai pot face si eu un dus in tihna pentru ca bunicii ii canta si o distreaza prin skype! Mare minunatie!!!!
Si a mea tot de Ipad e dependenta :)))
Eu cum am studiat mate-info am primit un PC din antichitate, iar cum ai mei erau curiosi ce fac eu toata ziua cu ochii in cutia aia (pe vremea cand monitorul era fat fat nu slim ca azi) au inceput si ei timid, mai un solitare, apoi google pana cand mama a primit de 8 martie cadou un cont pe facebook, skype si uite-asa toata lumea e fericita.
Eu zic ca e musai si pentru parinti/ bunici sa treaca si ei la next level, ca daca tot spalam hainele/vasele cu masina de spalat, de ce sa nu ne bucuram si de Internet si PC/laptop.
Hihi chiar zilele astea ma bateau ai mei la cap ca le trebuie si lor un laptop ca sa ne vedem pe „programul ala care nu costa nimic cand suni” :)))
Telefon smart au, au si what’s up cu care ma bat mereu la cap sa le trimit poze cu nepotul dar acum vor sa ne vada si in timp real :))) Am mai avut o tentative sa ii invat sa navigheze pe anticul meu PC ramas acasa dar a fost un esec total. Acum incep sa ma gandesc ca poate o tableta ar fi mai buna, vad ca a avut success la mai multi bunici 🙂