Cronica unei escapade îndelung planificate (degeaba, cu copiii totul e imprevizibil)
Cu două zile înainte să plecăm
Yeeey, mergem în excursie cu copiii, ce fain o să fieee! Cum le place lor să descopere orice, chiar și o cameră de hotel care n-are în ea decât un pat! Cum or să mișune ei peste tot și or să strige la fiecare pas Maaami, uite ce-am găsiiit!, cum or să își comande la restaurant ca niște oameni mari, cum or să adoarmă seara răpuși în brațele noastre, ce fain o să fieee, la la laaaaaa!
Notă pentru mine: musai să călătorim mai des cu toții!
Cu o zi înainte să plecăm
Deci stai, unde e lista cu listele pentru bagaje? Am lista cu medicamente, lista cu bagajele lor, lista cu bagajul pentru drum, lista cu bagajele noastre, lista cu alte bagaje comune. Plus lista cu ce am de cumpărat. Fructe, lapte, apă, pâine, alcool pentru adulți.
Trebuie să fac de mâncare pentru drum, gustări gustoase, sănătoase, care să nu facă prea multă mizerie în mașină că se supără tati, să țină câteva ore la căldură. Să nu uit laptele pentru seara. Păturica Sofiei, aoleu, ultima oară ne-am întors de la Ploiești după ea. Cărțile de citit seara. Ce mi-o fi trebuit excursie cu copiii? Nu mi-era mai bine aici, la mine-acasă, unde barem haosul e cel cunoscut și nu contează ce uit?
Notă: data viitoare să-mi notez undeva unde pun lista cu listele
În dimineața plecării
Copiii se trezesc la 5, tropăind de nerăbdare. Își înghesuie fiecare în geanta lui un ciorap și trei plușuri, se încalță și se postează la ușă:
– Noi suntem gataaa, plecăm?
Trei ore mai târziu, reușesc să adun în mijlocul casei tot ce avem de luat. Bărbatul se uită deznădăjduit la grămadă.
– Și cu astea ce-ar trebui să fac?
– Păăăi, le înghesui în mașină.
– Tu și copiii rămâneți acasă? Că altfel nu văd cum ar încăpea tot acest micro-univers în bătrâna noastră mașină.
– Tati, ești supereroul nostru, sigur poți.
Poate, doar lada frigorifică plină cu mâncarea pentru trei zile rămâne lângă roata mașinii.
Între timp, mă lupt să îmbrac cele trei persoane pentru care sunt responsabilă. Cu mine e simplu, pantaloni, bluză și gata. Cel mic se resemnează rapid. Diva de patru ani însă dorește să plece cu fusta tutu în șapte straturi, cu care nu încape în mașină. Renunță la ea, dar insistă cu coroana cu paiete. În timp ce negociez cu ea, el își toarnă pe haine iaurtul pentru drum. Îl schimb, doar că între timp prințesa s-a dezbărcat la fundul gol, și-a dat seama că nu-și pusese chiloții corecți, ăia cu Olaf. Spăl vasele, șterg masa, îndes în bagajul de drum ultimele mărunțișuri. Am transpirat, acum trebuie să mă schimb. Doamne, de ce n-am stat eu cuminte? Nici nu e ora 10 dimineața și eu sunt terminată de oboseală.
Mă așteaptă trei zile de Maaaami, uite ce-am găsiit, ia-mă în brațe că am obosit, vino să mă ții de mână cât fac asta, nu-mi place mâncarea de la restaurantul ăsta, hai la altul, mi-e dor de patul meu de-acasă, etc.
Notă pentru mine: data viitoare stăm acasă!
Pe drum
N-am ajuns la capătul străzii noastre că zâna dorește să afle dacă am ajuns.
– Nu, mai avem.
– Puțin?
– Cam patru ore?
– Asta înseamnă puțin?
– Asta înseamnă că o să mergem preț de vreo 20 de melodii la radio, facem pauză să mâncăm ceva într-un loc frumos, apoi iar o să mergem și voi o să dormiți, apoi o să mai mergem încă vreo 30 de melodii de radio și o să ajungem.
Peste 10 minute:
– Am ajuns? Acolo o să stăm? Unde e blocul ăla?
– Nu, aici suntem în Băneasa, nici n-am ieșit din București.
– Deci mai avem puțin?
– Nu, mai avem patru ore fără 10 minute.
În tot timpul ăsta, juniorul se uită atent pe geam, după care adoarme.
După a 48-a întrebare a prințesei dacă am ajuns, ajungem la primul popas. Eliberăm copiii din scaune, ei explorează, mâncăm, stăm la soare, eu îmi aduc aminte ce am uitat.
– Ne întoarcem? întreabă tati. Am glumit, răspunde tot el. Oftează. Mai spune-mi o dată, de ce facem noi asta?
– Hai, tati, ai încredere, o să fie frumos!
Pornim mai departe. Adorm amândoi, e liniște pentru 10 minute. La prima frână în coloană, se trezește prințesa.
– Am ajuns?
– NU! răspundem într-un glas.
Începe să se foiască și să miorlăie. Se trezește și juniorul.
– Ai aiuns?
– Nu, puilor, suntem abia la jumătate. Mai avem.
– Dar ne-am plictisiiit.
După alte două ore de concert, ajungem.
Notă pentru mine: data viitoare, luăm avionul. Dacă nu e avion, stăm acasă.
La destinație
Bucurie mare pe copii, care explorează totul cu entuziasm, se bucură de orice, cântă și dansează. Alergăm în jurul lor, îi ținem de mână, îi cărăm în brațe când le obosesc picioarele. Seara după ce ei adorm, facem curat, ne așezăm și noi la un pahar de vin, adormim în fund pe canapeaua uzată. Dormim prost, fiecare în pat cu câte un copil super agitat. Ne trezim la 6, odată cu ei, pentru că ei nu vor să piardă dormind prețiosul timp de vacanță. O luăm de la capăt, dormind pe noi, dar cu entuziasm molipsit de la ei.
Notă pentru mine: data viitoare să plec în vacanță mai odihnită.
Pe drum spre casă
Cum ieșim din parcarea pensiunii, fetița dorește să știe dacă am ajuns acasă.
– Ai aiuns NU! îi răspunde frate-su, agasat.
Scenariul e identic cu cel de la venire, doar că fără gustărele gustoase, că s-au terminat. Ajungem acasă epuizați, nervoși, flâmânzi.
Notă: data viitoare să o iau și pe mama cu noi
Prima seară acasă
– Maaami, ce frumos a fooost! Și ce repede a trecut drumul! Să mai mergem și altă dată.
Notă pentru mine: nu înainte de a-mi angaja două bone filipineze.
Am scris asta între excursia cu copiii la Sibiu și cea de la Cheia, cu listele pentru Praga sub nas. Tare ne mai place să ne chinuim în deplasare!
Sursa foto: vacanțe cu copiii via Shutterstock.com
Off: N-am sa inteleg niciodata, de ce jumatate din femei ii spun barbatului cu care fac dragoste si copii, „tati”…
Avem o boală noi, românii, mai întotdeauna să vorbim pe lângă subiect.Orice ne atrage atenția mai puțin despre ce se vorbește. Nu te supăra de remarcă.
Și acum să vorbim despre ce spune articolul.
Am călătorit cât ne-a permis buzunarul și înainte de a avea copii dar și acum după ce avem doi la număr. Cu primul copil am plecat în vacanță când avea 5 luni. La vreo 650 de km distanță de unde locuim.Cu mașina. A doua oară în formula de 3 am mai plecat când ea avea deja un an, mergea singură și a fost vacanța în care ne-am relaxat mai mult pentru că avea deja un program stabilit și ne era mai ușor să plănuim ieșirile. A treia oară am călătorit toți 3 cu avionul când fetița avea 1 an și jumătate iar eu eram însărcinată în aproape 7 luni. La limită pentru a putea călători cu avionul. Acum suntem 4. Cea mare are 2 ani și 5 luni iar cea mică 6 luni.
La sfârșitul lunii mai vom face prima vacanță în 4. O aștept cu nerăbdare deși știu că pot apărea lucruri care pot da peste cap toate planurile. Cel mai mult se va bucura fetița cea mare și asta îmi va încărca și mie bateriile.
Să ne auzim cu bine după. Și neapărat un feedback despre Praga. Se află de mult pe lista noastră.
Pentru ca e un „tati”, nu? Ca nu cred ca zice nimeni „Tati, saruta-ma pasional”. Dar „Tati, esti super-eroul nostru” are mai mult sens decat „Iubitule, esti un supererou”. Este mai din acelasi film, asa…
La fel cum, daca ii spui sotiei dupa masa „Complimente bucatarului” nu inseamna ca o injosesti si o faci bucatareasa. E chestie de simt ludic – daca nu te simti confortabil cu asta, nu te obliga nimeni.
draga mea ii spunem tati atunci cand suntem cu copii de fata pentru ca asta este : tati si asa e normal sa ne exprimam nu cred ca vreo femeie cand e in pat cu sotul ii va spune : fa dragoste cu mine tati
Fiul meu mi-a spus ceva timp…papusa,deoarece asa imi spunea taica-su!A durat putin pana l-am dezobisnuit,iar acum imi spune Cristina,rar mi se adreseaza cu mami,deoarece mie in casa taica-su nu imi spune mami ci pe nume sau … diverse nume de alint,pe care copilul le repeta,normal!
Uite din acest motiv parintii ar trebui sa se adreseze unul altuia,in prezenta copiilor,cu mami si tati!Este destul de ciudat sa te strige copilul in parc:Papusa fac pipi!!!
M-a distrat grozav comentariul tau :))))))) Ce simpatici sunt copiii!!!
Eu sunt convinsa ca exista si alte metode de a-l invata pe copil sa te strige „mami / tati” in afara de a i te adresa astfel partenerului. Am vazut in jurul meu, deci se poate.
Una e sa vorbesti cu copilul despre tata si sa-i spui „tati face cutare lucru / du-te la tati” si alta e sa i te adresezi sotului „tati, da-mi aia / fa aia” chiar daca e copilul de fata. Adica sigur intelege diferenta intre cum il cheama pe tati (Costel, de ex.) si cum sa-l strige pe tati cand are nevoie de el. Si daca eu nu-l strig „tati” este pentru ca mie, personal, nu imi este tata, ci sot & iubit si-l strig pe nume sau cu apelative care definesc relatia mea cu el. Copilul sa il strige conform relatiei lui cu el.
Hai, lasati-ma… copiii sunt mici, nu idioti! Al meu vorbeste aproape perfect de la doi ani, dar a stiut cum sa ne strige pe amandoi, inca de la primele cuvinte (adica cam un an) fara sa-l chem eu „tati” pe sot (in nici o situatie, nu numai in pat, ca nah… nu e tatal meu, si gata)… s-a prins singur-singurel, cu mult inainte de a invata, ca atunci cand vorbeste despre el insusi, se zice „eu”. Da, probabil ca va face glume cu papusa, iubito, etc., asa cum la varsta asta repeta cam orice, daca vede ca are public, si poate scoate un ras din el, dar se va distra cu asta cam tot atat cat se distreaza cu un inpuiimei scapat din greseala, si gata.
Se pare ca chestia asta e ca si diminutivele: cei care le folosesc, nu observa cat este de ridicol si ciudat.
Esti mortala.Am ras cu lacrimi :))))))
:)))))) „papusa” :)))) nu mai pot de ras.
Mie imi spunea tati „fetita mea”…..si normal si fimiu prin parc la fel de se uita lumea la mine crucis
????
Eu ii zic si „tati” dar si „dragoste, iubire, X = numele lui”. Si sa zica mersi ca nu-i spun „iepuras, puiut” si alte penibilitati auzite la cupluri care n-au copii. Macar asa are o explicatie, pentru ca e tata acel barbat. 🙂
Și de ce alte apelative ar fi penibilitați? Poate ar trebui sa ne dam mai puțin cu părerea despre alții și sa ne vedem de treburile noastre.
Pana la urma, fiecare face ce vrea în relația lui.
Stiu parinti care își strigă uneori propria mamă „buni” sau „bunica”. Pentru ca mama este bunica copiilor lor. Mi se pare acelasi lucru ca si chestia cu „tati” si nu mi se pare ciudat.E o alintatura.
Buna dimineata,o intrebare: ce fel de gustari ai folosit ca sa fie si sanatoase si sa si tina?Eu am renuntat intre timp la sportul asta,ma dadeam peste cap sa tot pregatesc,dar mirajul benzinariilor era prea mare. Multumesc:)
Sunt curioasa ce raspunde Ioana, dar noi profitam de bunataturile din BebeTei fara sare si fara zahar sau cu indulcitori naturali.
Pt ca daca eu il strig Radu, sau pisii, sau iubi de fata cu copiii mici, si ei il vor striga la fel. Si nu e decat un pic amuzant sa auzi la coada la Mega: Pisiiiii, imi cumperi si mie un ou kinder? Eu ma joc cu surpriza si ciocolata o dam la Pisiii mareee!
Cu timpul, devine mai bine/ mai usor. Sau… doar te obisnuiesti cu haosul din deplasare? Noi am facut o calatorie cu ei, anul asta, in medie, o data la 2-3 saptamani. De exemplu, luna asta vom fi stat doar un weekend acasa. Sibiu, Sinaia, urmeaza Valcea si Alba Iulia. Nu mai iau truse cu medicamente cand mergem in orase, ca au si aia farmacii. Senvisurile le cam fac degeaba. Ioana mananca daca mananca si Tudor, iar Tudor da indicatii ca vrea senvis cu pate (fa pate, fa senvis cu pate), iar apoi nu mananca :D.
In fiece zi petrecuta la Sinaia, mi-am promis ca ii las cu taica-su si ma culc devreme. N-am reusit. M-am trezit dimineata aducandu-mi aminte de ce nu ma pot culca nici diseara mai devreme. Desi, problema nu e culcatul tarziu, ci sculatul prea devreme!
Nici in weekend, ca de sambata ii duc la salina si, na, program ca la cazarma. Zilele de concediu se imputineaza una cate una, n-am ajuns la mijlocul anului si eu mai am mai putin de jumatate de concediu pe anul asta :-)), ca ma gandisem sa imi iau o zi libera sa dorm.
Then again, nici n-ajung bine acasa, ca ma si mananca degetele sa fac alta rezervare :D.
Noua ne place sa calatorim. Cel mare 3 ani si 4 luni e obisnuit cu calatoriile si e foarte incantat de orice excapada. Cea mica, 6 luni, acum se initiaza. E deja la a doua calatorie lunga cu masina (6 ore) si se pare ca ii place si ei. E tare fain sa plecam toti 4. Intr-adevar cu bagajele e cel mai complicat.
Sa va povestesc cum am mers noi 3, 18 ore sau 1200km cu masina? :d
Noi am mers in 5, doi adulti si trei copii cu varste cuprinse intre intre 6 luni si 5 ani.. Nu prea a fost amuzant. . In vara s-ar putea sa repetam figura si situația nu s-a schimbat prea tare, copiii au mai crescut cam cu jumatate de an de atunci. .
Imi vine sa plâng doar cand ma gândesc. ..
N-a mai functionat Activity kit-ul de la Busy Kids? 🙁
Despre ce kit e vorba ? ?
Nu stiu cum o fi cu doi ( aflu cel mai tarziu,la anu’ :)) ) dar cu unul stiu ca e obositor. Dar si frumos. Caram toata casa dupa noi ( noroc ca avem portbagaj mare) insa avem noroc ca juniorul de 1,7 ani este foarte pasionat de mers cu masina, e mai atent la drum decat soferul :)), asta cand nu il rapune somnul ( cea mai eficienta metoda de a adormi copilul meu este sa mergem cu masina). Abia astept sa mergem la mare la vara :X
Deci unde gasim si noi listele tale pentru calatorii? ? Pentru inspiratie zic ?
http://www.printesaurbana.ro/2015/06/lista-de-vacanta-cu-copiii.html
Multu ?
Imi place si ne place sa calatorim, insa numai cand ma gandesc la bagaje, mi se increteste parul. S-apoi, cand mergi cu masina proprie, e una, dar cand iei avionul (cu standardele lor pt valize privind lungimea/ latimea/ greutatea/ numarul) se acutizeaza problema. :))
Cand sintem pe drum, cel mic e complet atras de peisaj, iar cand nu, se joaca sau doarme, cel mare in schimb intreaba la fiecare 5 minute daca am ajuns. Ne plac vacantele, chiar daca numai relaxante nu sint pentru mine. Le-am spus ca in iulie mergem in vacanta, si numara zilele :))
Ce bine ca Andrei a crescut (4 ani si 5 luni) si ca bagajele au devenit mai usor de facut. 🙂
Asa se explica de ce eu nu mai iau mancare cu mine. Adica iau doar ceea ce stiu ca la locul vacantei nu voi gasi (gen batoane raw de la Naturalia, ceva fructe de drum, nelipsitul Alpro de migdale sau ovaz…staff like that). Altfel, masa la restaurant. Refuz sa mai car si sa mai gatesc in vacanta! Chiar daca asta ma duce la costuri mai mari, prefer asa, consider ca a venit vremea sa fie vacanta si pentru mine, nu doar pt el. Din fericire el mananca bine si e imposibil sa nu gasesc si chestii ok la restaurante. (nu, nu mananca cartofi prajiti, nici pizza, nici snitele, dar ciorbe de orice fel, piureuri, gratar, paste..astea sunt salvarea mea…)
Sigur voi sunteti patru…asa ca difera radical lucrurile:)). Descrierea ta imi aminteste de copilaria mea, cand eram si noi 4. Si cand Mama avea liste peste liste si tata astepta cateva ore pana cand chiar ieseam din casa… Dar asa de misto amintiri am de atunci…Asa ca sunt sigura ca si la voi merita eforturile …ei isi vor aminti..si chiar si ce nu-si vor aminti va conta la formarea lor ca adulti frumosi si echilibrati. Sunt sigura.:)
Altfel..asa o pofta de vacanta mi-ai facut….pfoaaa…:)
Imediat plecam si noi in prima e anul asta. (adica una mai lunga de 3 zile) Abia astept. 🙂
Tare faza cu paturica Sofiei:).
mi-am adus aminte de ultimele noastre calatorii..nu am mai plecat de ceva timp, acum ma luase iar entuziasmul..Am citit postul tau si mi-a trecut :))). Asa haos e si la noi si la fel zic de fiecare data: Nu puteam sta acasa? Ce mi-o fi trebuit sa plec?
Abia s-a terminat pauza de masa… si eu in loc sa muncesc rad de nebuna in birou, sub birou… Vaai, cat de real, cat de exact ai putut sa reproduci. Sta sa il trimit pe mail la toata lumea din birou, sa nu rad singura. Ai ajuns?
Si noi am fost plecati acum 4 zile de Paste, am 3 copii din care 2 sub 3 ani si unul de aproape 6 ani. Am ales o pensiune in zona Bran – v-o recomand daca vrea cineva – unde au gatit pentru noi gazdele. In plus au vaci, oi, miei, gaini, catel asa ca dieta a continut multe preparate din curte (lapte, branza de burduf, cas, branza putin sarata, smantana, oua fierte, omlete, oua ochiuri, ciorbe si supe pe baza de gaina de tara sau porc, tochitura/ friptura la cuptor de miel/ porc – fara grasime cu cartofi sau salate diverse cruditati). De la 2 ani in sus parerea mea e ca nu merita sa te cari cu mancarea de acasa daca se gaseste o pensiune din aceasta. Camerele nu au fost grozave dar curate ceea ce conteaza cel mai mult.
Privelistea fenomenala. Bagaje relativ putine dar 2 perii de haine care sa stearga noroiul uscat si incaltaminte rezistenta.
Curtea este uriasa, dreapta, in trepte, au explorat o gramada. Au alergat toate animalele posibile. Am fost cu caruta trasa de cai, in total erau 10 copii in pensiune, varsta maxima spre 7 ani. A fost mama haosului dar super frumos, copiii au zburdat si singuri dar si supravegheati, am facut si excursii de cate 1-2 ore in general pe jos apoi si carati – copiii – in brate.
La drum am avut doar cate un sendvis de fiecare cu cascaval, castravete, crema de branza, salata, cate un mar si apa.
Ne-am trezit la 05:00 dimineata dar cu tot cu dusuri am iesit pe usa la 06:30. Daca efectiv ajungi cu ei la masina cat mai devreme cresc sansele sa adoarma in scaune. La intoarcere au dormit 3 h in masina tot drumul, liber dar mai lung pe culoarul Rucar-Bran. Pe Valea Prahovei nici nu vreau sa ma gandesc cum o fi fost.
Cand se va face mai cald va fi mai usor, mai putine bagaje ca se micsoreaza numarul hainelor groase luate la pachet.
zi-ne cum se cheama pensiunea, te rugam!
Casa sau Pensiunea Ema din satul Peștera.Dna Georgiana e sefa si face mâncare simpla si buna.In curte sunt si leagane, balansoare, o cutie cu nisip si câteva jucării.Este loc si de dat cu trotinetele/bicicletele.Repet, camerele nu sunt grozave, mobilierul cam uzat si cam lipsa de umerase dar pentru 3-5 zile e ok.Nr de tel luat de pe turistinfo.ro
Daca vreti sa si cumparati unt, cas dulce si afumat anuntati din timp ca sa stie sa facă pentru ca vinde si asa ceva.Noi vom mai merge sigur, e pentru prima oara cand am încercat acolo.Parcare mare.Sala de mese uriasa, bucătărie dotata cam cu orice pentru cine are nevoie sa tina in frigider, sa incalzeasca ceva etc.
Buna, daca poti, spune te rog numele pensiunii… caut de mult o pensiune ok pt vacanta la munte si inca nu ne-am decis, va fi prima noastra vacanta in 4..Ma ia cu griji, cu gandul la bagaje, la orele multe de mers cu masina, dar mai ales sa aiba unde zburda, ce sa faca in aer curat, sa se bucure de libertate.. Si daca se poate si manca acolo..si mai bine!
Si eu calatoresc cu cei 2 copii la fel cum o faceam inainte sa ii am. Cu copilul nr 1 am plecat prima data la mare cand avea 3l, a doua oara cand avea 3l2s! 🙂 bebe 2 a fost carat cand avea 3l, dar la munte. Am fost in grecia, cu masina, la munte, de nenumarate ori, la sibiu, la brasov, bran, valea prahovei, mare. Imi place sa calatoresc si, cred ca, acum, si lor. Si aproape in fiecare week-end mergem la bunici, deci sunt invatati in masina. Anul asta planuiesc 3 escapade mai mari, si cateva mai mici: piatra arsa, cu urcat pe munte cu amandoi, vacanta de vara, in grecia, 10 zile, si una in bulgaria, 5 zile. Nu iau f multe bagaje, mancare celei mari ii dau de la restaurant, celei mici ii voi da preponderent fructe si legume. Nu caram jucarii f multe, copiii isi fac veacul mai mult pe afara, deci nu avrm nevoie. Car, in schimb, un gentoi de medicamente. Parerea mea e ca ar trebui sa iesi mai des, vei vedea ca atat ei, cat si voi, va veti obisnui, cu drum, utilitatea bagajelor, etc. Mi-a placut povestirea, insa! Haiosi mai sunteti! 🙂
De cand zic sa-mi fac timp sa povestesc escapada noastra de …21 zile in Spania. Cu avionul, ca imbatraneam prematur cu masina. Cu bagaje pregatite la mm pt ca si dimensiuni/greutate standard.
Cu stat 2h in avion inainte de decolare si 4h drumul. Plus plecat spre aeroport in aceeasi zi, deci pt noi o calatorie de peste 12h cu totul.
Daca nu ar fi trebuit sa ne intoarcem, chiar nu imi parea rau 🙂
Noi mergem des si la Predeal la vila Evergreen dar e greu de gasit locuri pentru ca are o curte foarte mare cu multe jucării pentru copii. Totul facut in marea majoritate din lemn si separat locul de copii mici de cel de copii mari care au inclusivo tiroliana. Au si loc de joaca interior dar acela are si câteva computere, lucru ce ma cam deranjează. Tot in curte sunt si foișoare pentru a manca dar fiind in trepte cei mici cu varsta sub 3 ani trebuie supravegheati.
Au si meniuri pentru copii, mâncarea e in regula dar nu grozavă…produse locale cred ca doar ceva branza dar cam atat.E foarte distractiv pentru copii.Petreceri tematice cu foc de tabara si animatori aduc din când in când.
Unde ati stat la Cheia? aM vrea si noi sa dam o fuga
Urmeaza sa stam, la Gainusa de munte. Revin cu feedback dupa.
Noi suntem in Bali acum. Am călătorit 25 de ore cu un copil de 3 ani si 4 luni si spre marea mea surprindere s-a petrecut minunat. Plecat de acasă, 2 ore de tren, alte 2 in aeroport, 12 ore de avion, escala de 2 ore in alt aeroport, încă 2 jumate de avion, o ora in aeroport la destinație si ultimele aproximativ 2 ore pana la hotel cu masina. 6 ore de decalaj orar ( din Elveția ) care si-au spus cuvântul in prima zi. Am luat carutul si doar 2 valize cu ceva spațiu gol pt suveniruri. Am înghesuit haine, multe medicamente, 3-4 jucării mici si câteva cărți plus alte câteva chestii strict necesare. Suntem abia de 4 zile aici si cred ca as putea deja scrie un articol :)) avem doar un copil, nu as fi plecat cu 2 la un așa drum, dar chiar si cu unul, e o aventura continua. Sa-mi
Sa-mi țineți pumnii la întoarcere :))
:)))))) Ne recunoastem in descriere. Cu diferenta ca la noi bagajele se fac minim cu 1 zi inaintea plecarii (exceptie mancarea). Si oricum uit diverse, inca nu am plecat nicaieri cu listele complete 100%. Am avut parte de drumuri de toate felurile, cu toate mijloacele de transport, de durate variind de la 2-3 ore la 2 zile cu masina (cu pauza de noapte). Singura diferenta fata de „fara copii” (cu notabila exceptie a cantitatii de bagaje :)) este ca nu calatorim noaptea. Never ever ever. Singura data cand am decis sa nu petrecem a doua noapte pe drum, ca eram la 200km de destinatie/2,5 ore cu masina s-a terminat catastrofal, cu copii vomitand pe covoarele noi la 2 noaptea, urlete, circ si nedormit alte 4 zile. In rest, pace buna, pana la un zbor de intors din vacanta pe inceput de enterocolita la bebe si o super raceala agravata in avion la cel mare (simptome gen varsaturi aparute oportun fix la check in :)), de vis!). In masina punem muzica, ii mai distragem ore bune cu asta. Cel mare „citeste” carti, mai intreaba uneori cand ajungem, cat mai avem, ii aratam pe sistemul de navigatie (buna gaselnita, si asta e ocupatie pentru copii). Cel mic se plictiseste mai usor la sub 2 ani, mai urla si se zbate ca vrea sa se elibereze din scaun, dar per ansamblu ne descurcam ok cu ei la drum, si cu bagajele, desi ma voi foarte bucura in momentul in care si le vor face ei singuri pe ale lor :)).
M-a amuzat foarte tare articolul tau, poate pentru că m-am regăsit în el desi am doar un copil. Diferenta cand ai doar un copil e ca mereu ne zicem sa nu mai plecam singuri, ci cu alta familie cu copii, in speranta ca va avea cu cine sa se joace!
Avantajul nostru la călătoriile lungi a fost ca ne-am jucat mult cu exercitii de numarare, adunare, scădere, tabla înmulțirii, împărțirii, silabirisire etc desi are abia 7 ani. Sa vezi ce pauze lungi și relaxare avem cand numara până la 100 din 1 in 1 ??