Îmi scriu mulți părinți disperați că cel mic (care are 9 luni, 1 an sau 2 ani) plânge foarte tare și refuză să stea în centuri în scaunul auto dedicat în timpul călătoriei cu mașina, așa că se văd nevoiți fie să nu mai folosească mașina, fie să meargă cu copilul în brațe (ceea ce pentru mine nu e opțiune, oricât de tare ar plânge copilul). A merge cu copilul nesecurizat în mașină este nu doar ilegal cât foarte periculos: la o frână bruscă, chiar și la viteză redusă, cel mic se poate răni foarte tare. Nu vă jucați cu viața lui, faptul că nu-i place scaunul de mașină nu e un motiv serios pentru a-i risca viața sau integritatea fizică. Copiii mici plâng des, din tot felul de motive. Plânge și când nu-l lași să bage un cui în priză, atunci ce faci, îi dai voie, doar ca să nu mai plângă? Suntem părinții lor și trebuie să luăm deciziile corecte atunci când e vorba de viața și sănătatea lor, chiar și atunci când aceste decizii nu sunt pe placul lor. Nu-i lăsăm să alerge în stradă. Nu-i lăsăm să guste alcool, să bage mâina în cuptorul fierbinte, să se arunce în piscină dacă nu știu să înoate, nu mergem cu mașina decât cu copiii asigurați în scaunul lor de mașină. E simplu, nu ar trebui să avem ceva de dezbătut aici.
Bun, și atunci, ce putem face când cel mic se opune cu toată forța instalării lui în scaun? Iată ce răspund de obicei celor care îmi scriu cu această problemă, sper să vă fie de folos.
1. În primul rând, fii decisă. Dacă nici tu nu ești prea sigură că e absolut necesar ca cel mic să fie securizat în scuanul de mașină înainte de a porni motorul, copilul va simți ezitarea ta și va insista să protesteze până te va face să te răzgândești. Cel mai simplu e să nu iei în calcul altă variantă decât asta: pornim motorul doar după ce copiii sunt prinși în centurile scaunelor lor auto, iar toți adulții din mașină și-au pus centurile. Varianta în care el stă în brațe, pe banchetă sau se plimbă de colo colo în timp ce mașina se deplasează nu există. Aceasta fiind situația, vei fi fermă și concisă când îi explici și lui cum stă treaba.
2. Comunică-i asta copilului pe un ton calm, cald, dar nenegociabil, ferm, decis, chiar dacă e mic (te asigur că înțelege ce îi spui), chiar dacă plânge și e furios.
– Puiul meu, înțeleg că ești supărat, furios, că nu vrei să stai în scaun, însă e important pentru noi să ajungem la doctor (bunici, mare, munte, grădi etc), iar mașina nu va porni până tu nu ești instalat corect în scaun. Îmi pare rău că ești nemulțumit, uite, eu o să fac tot posibilul să fac călătoria cât mai plăcută.
3. Fii un bun exemplu. Nu porniți la drum până când nu și-a pus toată lumea centurile. Arată-i asta și copilului și explică-i cât de important este să fim toți asigurați în mașină. Dacă e ceva mai mare, îi poți arăta pe youtube filme de la crash test-uri cu manechine, să vadă ce se poate întâmpla în caz de accident.
4. Nu face excepții, niciodată. Altă variantă nu există. Nu ești în scaunul tău, prins în centuri, nu pornim mașina. Dacă nu ești consecventă, el va înțelege că e loc de negociere și va plânge tare, foarte tare, de fiecare dată când veți avea drumuri cu mașina, în speranța că te va convinge să aplici din nou excepția, care, curând, va deveni regulă.
5. Recunoaște-i sentimentele, acceptă-i protestul. Repetă-i calm, cu drag și înțelegere, dar ferm (nu există altă variantă decât asta, este un fapt pe care trebuie să-l accepte toată lumea), că îi vezi supărarea, dar că altă cale nu există. Îi poți povesti ce îl așteaptă la capătul călătoriei voastre, cât de frumos va fi, că merită acest disconfort pe care îl resimte acum.
6. Oferă-i un minim de control în mașină. Lasă-l să-și aleagă hainele pentru mașină sau jucăria pe care să o ia cu el. Lasă-l să deschidă singur portiera de pe partea lui, se urce singur în scaun, să decidă ce post de radio ascultați.
7. Pune-i la dispoziție activități speciale, foare distractive, disponibile exclusiv în mașină. Poate fi o carte despre mașini, o jucărie cu volan pe care să o manevreze doar în scaunul lui, un quiet book, un Talking Tom, orice îl amuză.
8. Lasă-l să exploreze mașina, când aceasta e parcată. Mașina trebuie să devină un loc prietenos, în care el va vrea să petreacă timp mult. Are nevoie să se obișnuiască cu mirosul ei, cu dimensiunea ei, cu diversele butoane și lumini pe care mașina le produce. Stai lângă el mereu, arată-i și explică-i lucruri despre mașină. Când vine vremea să porniți, spune-i că fiecare trebuie să meargă la locul lui.
9. Nu te speria dacă plânge, urlă, se zbate. Nu va muri de plâns, nici nu va fi traumatizat pe viață. Nu îl doare nimic, nu își va rupe nimic. Copiii pot exagera mult când vor neapărat un lucru, așa cum nu cedezi când se tăvălește pe jos în magazin că vrea să guste niște bomboane cu rom, la fel trebuie să rămâi fermă și aici. Dacă într-adevăr face scene cum n-ai mai văzut în viața ta, poți lua în calcul o evaluare la un terapeut, niște sesiuni de terapie prin joacă sau posibilitatea de a nu călători cu mașina o vreme, pâna va depăși el acest disconfort real pe care îl simte. A călători cu el în brațe nu este o opțiune.
10. Oferă-i confort în scaun. Asigură-te că nu-l strâng centurile (asta nu înseamnă să nu respecți regulile de fixare a centurilor, ele trebuie să fie tensionate pe copil, să nu poți prinde între degete materialul centurii, dar fără să-l rănească la gât), că nu-i intră soarele în ochi, că își paote mișca mâinile, capul, picioarele, că nu îi e sete, foame, cald, frig, că nu are scutecul plin. Uneori, copilul nu are o problemă cu scaunul auto, ci cu altceva, mult mai ușor de gestionat și de rezolvat.
11. Pregătește-l din timp. Explică-i încă de cu seară că a doua zi veți avea de mers cu mașina, că e esențial ca el să stea în scaunul de mașină, că i-ai pregătit câteva activități plăcute pentru mașină, că o să fie distractiv. A doua zi reia discursul, pune-i întrebări despre unde i-ar plăcea să meargă cu mașina în viitor.
Încercați, eu cred că în câteva zile copilul nu va mai urla în scaun. Aproape toți părinții care mi-au scris disperați că nu mai au soluții au aplicat cele de mai sus, apoi mi-au scris peste câteva zile să-mi spună că da, cel mic s-a obișnuit și nu mai plânge deloc în scaun. Curaj, altă variantă nu există!
Călătorii frumoase și sigure împreună cu copiii vă doresc!
Despre cât de important este scaunul auto pentru siguranța copiilor am scris aici. Despre de ce este mult mai sigur să optați pentru un scaun montat cu spatele la direcția de mers până la 3-4 ani ai copilului, am scris aici. Despre scaunul pe care l-am ales noi am pus detalii aici.
Sursa foto: copil plângând în scaunul de mașină via Shutterstock.com
A noastra a stat in scaun dintotdeauna, ca asa s-a nimerit, dar pe la un an si jumatate parca a prins-o strechea de cateva ori, cand sa o punem in scaun. Cu urletele de rigoare, dat din maini si din picioare etc.
I-am explicat clar ca nu pornim pana nu este in scaun si pana la urma s-a terminat tambalaul. Normal, problema nu era scaunul in sine, ci faptul ca mai avea chef sa stea in nus’ ce loc si noi ne grabeam de acolo.
Am rezolvat problema altfel insa: intr-o perioada ii spuneam povesti cu un melc (are ea o chestie cu melcii de la vreo 8 luni si inca o tine). Melcutul ala facea tot felul de nazdravanii, se juca toata ziua cu prietenii lui vulpita si iepurasul etc. Prostioare din astea de zi cu zi.
Si intr-una din seri, dupa istericalele cu scaunul, ii povestesc ca melcul a plecat cu mama si cu tata la munte, cu masina. Si ca sta cuminte intr-un scaun special, asa cum are si ea. Doar ca al lui este gri cu albastru (nu gri cu mov ca al ei).
A doua zi ne-am apropiat de masina si, inainte sa se infoaie, i-am spus ca uite, asta e scaunul tau, are si melcul unul. Si s-a asezat cuminte.
Chiar acum 2-3 zile, cand sa plec nus’ unde cu ea, inainte sa se infurie ca nu mai stam aiurea in tramvai prin parcare, i-am spus ca urca in scaunul ei special. „Me”, mi-a replicat, amintindu-si ca si melcul din poveste are unul. Pana am mai facut o data teoria culorilor, era deja legata si cu chef de umblat. 😀
Anul trecut am avut un accident de masina :(. Eu stăteam cu copii in spate ca sa nu se plictisească iar ei bine-nțeles erau asigurați in scaune. In momentul impactului e un sentiment groaznic de neputința, nu știi pe care copil sa il cuprinzi ca sa il protejezi mai bine (băiețel 8 luni si fetița 4 ani). A fost groaznic dar toți patru am scăpat cu bine datorită centurilor si scaunelor. Noi folosim tot timpul scaunele chiar si când călătorim doar 5 min. Daca uneori se lasa cu plâns , punem muzica si gata trece repede supărarea ;).
Mi-am mai adus acum aminte, când avea fetița mea 2 ani, aveam probleme cu fugitul in strada . Oricât ii explicam, ea nu intelegea. Intr-o zi, cum am iesit din scara, fetița mea a fugit in strada. Încet se apropia o masina si era chiar vecina noastră care mi-a făcut semn sa ramân pe loc. S-a apropiat încet cu masina de ea si a oprit si a claxonat chiar lângă ea. Fetița mea s-a speriat si a fugit in brațele mele . De atunci niciodată nu mai fuge in strada si ne asiguram împreuna când traversam strada. Bine-nțeles ca nu este un sfat ce am povestit eu, dar asta a funcționat la noi 🙂
Al meu pici la 2 luni jumate urla ca din gura de șarpe când e în scoică. Se învineteste la fata si zici ca nu respiră.
NICIODATA! Dar nici măcar o dată, nu a fost scos din scoică în mers.
Când nu am mai rezistat, am tras pe dreapta, l-am scos l-am liniștit (cu vorbe calme, zanganele, țiți, etc). și l-am pus la loc.
În timp mi-am dat seama că nu scoica e problema.
Uneori ii era f cald ca avea o bluza in plus, la care am renunțat și în mașină sta doar în body/tricou. În situația în care îi e cald si așa (se vede pt ca transpira abundent) pornim aerul condiționat. Nu va fie frica de aerul condiționat. Trebuie doar reglat jetul să nu fie direct spre copil si temperatura doar cât să fie mai confortabil , nu la cea mai rece treapta.
Alteori centurile ii veneau pe piele, sau era muzica prea tare, sau orice altceva.
Nu scaunul e problema. Întotdeauna e altceva. Trebuie doar să descoperiți si sa găsiți soluția.
Ținutul în brațe nu ajută! Nu există „mi nu mi se poate întâmpla” sau „merg puțin/încet”.
Eu cu „merg puțin și încet” am avut accident, pt ca alții merg mult si cu viteză, si sunt obosiți, neatenți, băuți, drogați etc.
Centurile si scaunele speciale salvează vieți.
Da, da, da! Faptul ca se încinge in scoica a fost si la noi o problema. Plângea copilul ca din gura de șarpe ori de câte ori o urcam in mașina, se încingea si transpira la ceafa, pe spate, la cap, etc. De cum am dat drumul la aer condiționat si am făcut 20-21 de grade in mașina, s-a potolit si am putut merge in pace mai departe. In plus, i-am pus un prosopel in dreptul capului si am observat ca nu mai transpira asa tare.
Eu am observat in cercul meu de prietene, ca acei copii care nu au fost invatati sa stea in scaun de cand s-au nascut, aceia protesteaza. Fii-mea nu a stiu altceva. Intai a fost scoica, apoi scaunul ei. Daca a protestat vreodata a fost ca nu vrea sa se urce in masina sa plecam, nici o legatura cu scaunul. Ea stie ca acolo e locul ei. Si socrii mei au scaun in masina lor si o tin numai in scaun. Chiar daca e doar cu soferul in masina, sta fara probleme. Sta singura in spate fara mine, de asemenea pentru ca asa am invatat-o. Eu am rau de masina si trebuie sa stau in fata. Eu cu ta-su in fata, ea in spate. Nu a protestat niciodata. Asa ca eu cred ca ei trebuie sa nu stie altceva decat scaunul.
True. Daca obisnuiesti copilul de la nastere cu scaunul de masina (fara exceptii) nu vei avea parte de proteste. Cel mare are 7 ani si isi pune singur centura. Nu se misca rotile fara ca fiecare dintre noi sa aiba centura. In vacante la bunici pleaca cu tot cu scaunul de masina 🙂
Probleme apar in excursiile cu scoala cand autocarele/microbuzele nu au centuri.
Nu e adevărat. Al meu are 8 luni și mereu a mers in scoica, apoi in scaun și întotdeauna a protestat. Aștept sa creasca sa ne înțelegem de cuvânt. Mereu am vânat momentele când doarme, sa pot porni la drum cu el.
Ai mei de mici știu că mașina nu pornește dacă nu sunt centurile prinse ☺. Când au mai crescut, s-au prins de șmecherie, dar tot ei (băiatul mai ales) au venit cu soluția: „piloții și cosmonauții au întotdeauna centurile prinse ?”
Fiica-mea a plans in scoica de la inceput, apoi in scaun. Orice drum cu ea era o teroare, imi era groaza sa ma pornesc si la 10 minute departare de casa, mai ales ca eu conduc si eram doar eu cu ea. Un adevarat chin la care nu aveam alternativa pentru ca trebuia sa merg sa serviciu si pe ea sa o las la bunici. Pe la 1 an am luat tableta pe care am pus desene cu Mickey Mouse si asa am reusit sa avem si noi drumuri linistite. Am ales raul cel mai mic pentru ca drumurile devenisera pentru mine un stres, eram neatenta si tot timpul cu ochii la ea (uneori plangea pana voma) si inainte de a ma pune la volan incepeam sa am un rau fizic de stres. Pe masura ce a trecut timpul a devenit mai bine, tableta cu desene a facut minuni, desi am zis ca nu vede desene pana la 3-4 ani nu am gasit alternativa.
Si la noi e la fel..plânge groaznic asa a fost din primele zile de viata..inca nu avem solutie, are 8 luni acum.nu functioneaza nimic din ceea ce e oferit ca solutie mai sus. Eu evit sa mai conduc singura cu el, am redus drastic drumurile lungi. E drept nu am incercat tableta, nu am. Si nici terapii, o sa studiez treaba cu terapia prin joc, nu am idee cum se aplica in contextul asta.
Exact aceeasi situatie si in cazul nostru. A stat in scoica/scaun de la naștere. Nici nu am putut concepe sa o expun vreunui pericol, insa drumurile sunt un calvar. Acum la aproape10 luni, rezista primele 15-20minute dupa care incepe sa planga asa de tare incat se ineaca. Am incercat toate variantele de mai sus, i-am luat si o masuta de masina pe care sa tina jucariile, am cautat tot felul de jucarii interesante, am cantat, ne-am maimutarit….nimic. Am fost la centrul de siguranta copii si am ales un scaun potrivit pentru ea…crezand ca e de vina pozitia scoicii….nimic. Dupa un drum de 40min in care nu am oprit sa o scoatem din scaun a urlat asa tare de nu s-a mai calmat inca 30 de mine dupa…..ii tremura tot corpul de ne-am inspaimantat. Ne este groaza sa plecam oriunde! Asadar, premisa conform careia copiii obisnuiti de mici in scaun nu au o problema cu el….este falsa. Efectiv depinde de fiecare copil in parte. Speram doar ca pe masura ce va creste sa mai scape de avensiunea ei pentru scaun.
La noi a functionat totul din prima zi prin joaca. Am adus scaunul acasa, l-am lasat aproape o saptamana in camera ei, asezam papusile, ne jucam, ii ceream voie sa ma asez si eu (desi era evident ca nu as fi intrat in el) si asa a inceput sa se ataseze de el. A fost un pas foarte simplu planificarea primei plecari cu masina si instalarea ei in scaunul special, plus ca aveam la indemana tot timpul o papusa, carti si tot felul de jucarii. eu stateam in fata, pentru ca parintii au scaunele lor”speciale” binenteles, si nu a fost greu deloc, incat acum daca gresesc si ma urc in spate ma atentioneaza ca nu e bine si ma trimite chiar ea in fata.
Primele luni in scaunul auto au fost horror, el era micut, in scoica nu mai incapea si cel mai probabil nu era pozitia suficient de buna pentru el. Lucrurile s-au linistit pe masura ce a crescut si scaunul i s-a potrivit ca marime. Acum, la 1,7 ani, din cauza prostiei noastre, copilul s-a prins ca e foarte fain sa stea agatat cu mainile de barele tetierei si sa priveasca pe parbriz, in scaun, dar evident fara centuri ca altfel nu ajungea. Am hotarat sa zic stop acestei practici si bineinteles ca sunt zile cand se lasa cu urlete. Astazi a fost una din acele zile. Miorlait inca din casa, am ajuns in masina si el deja se montase cu mainile pe barele tetierei. L-am pus fortat in centuri pentru ca altfel nu aveam sorti de izbanda, a urlat cat l-au tinut plamanii, i-am explicat de ce trebuie centuri iar apoi l-am lasat un pic sa se elibereze. Apoi i-am aratat ca si mami are centura si brusc, copilul s-a linistit. Puterea exemplului a ajutat de data asta!
N-am avut mașină pana de curând, aproape de 2 ani ai fetei. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ii luam scaun, ca am refuzat sa mergem cu ea chiar și 5 min fără. Ideea e ca s-a obișnuit foarte repede, chiar dacă e mărisoara. Plus ca i-am făcut și un CD cu muzica de copii și e fascinata. 🙂
Nu conteaza metoda, atata timp cat copilul este in centuri.
Cel mai important, este sa fiti fermi, nu o data cu centuri, o data fara ca mergem 1 min pana la colt. Efectiv tresar cum vad prin oras cum stau in picioare, intre scaune, copii de diferite varste. Politia si guvernul nu isi face treaba, sunt absolut convins ca avem mari probleme pe partea cu accidentarea copiilor in masina, dar nu se face nimic, pe partea de informare sau amenzi.
Eu am vazut copii tinuti in brate pe scaunul din dreapta :((
fiica mea nu a stat in scaun. Nu a fost obisnuita pt ca nu aveam masina decat ocazional (imprumutata 3-4 ori pe an). Noi suntem din aia ce am cumparat scaun dar nu am cumparat masina :))). Asa ca am evitat drumurile la ore aglomerate, am mai tras pe dreapta, am folosit tren si avion, iar in Bucuresti cu mersul pe jos rezolvam totul in jurul casei (si metroul, mareee inventie!!!).
In timp s-a obisnuit, si acum a ajuns sa zica „abia astept!”!! . Are 8 ani, si inca e convinsa ca masina nu porneste de pe loc daca nu avem toti centuri.
Legea e lege si nu ne punem contra; chiar daca sunt legi cu care nu sunt de acord, mai degraba as incerca sa le schimb decat sa nu le respect.
Fetita noastră, 2 ani si jumătate, vomita pe masina. A vomitat in scaunul ei de masina de zeci de ori. Cand il vede, plânge, tușește, tremura si in consecință vomita inainte sa pornim la drum. E un chin si pentru noi si pentru ea. Nici nu stiu ce sa mai fac. Am inteles ca sunt niște medicamente care ajuta in cazul raului de masina, care se comercializează numai in Ungaria. Încercam si cu de-alea. Dar groaza copilului de scaunul acela cum o rezolv? Idei? ?
Hm, cred ca intai trebuie sa ameliorati situatia cu vomatul, cata vreme se simte rau in scaun nu vei reusi sa o ajuti sa depaseasca disconfortul. Nu stiu despre medicamentele din Ungaria, ce stiu de la prietenele mele ca ajuta sii din experienta mea de om cu rau cumplit de masina este sa mergeti cat mai mult in perioadele ei de somn, sa ii dati sa rontaie uscatele sarate (grisine, crakersi sarati), sa ii dai sa bea limonada cu putin ghimbir, sa se uite pe geamul din fata sau din spate, dar la distanta, sa evitati cititul, tableta, telefonul, care o ametesc si mai mult. Abia dupa ce rezolvati asta, puteti, prin joaca, sa o ajutati sa se imprieteneasca cu scaunul, eventual cumparati o husa noua pentru el, sa nu mai asocieze vizual scaunul cu raul, ii luati un prieten de plus pe care sa il ia doar in calatoriile cu masina, eventual seara sa ii spui o poevste despre un personaj care avea rau de masina si intr-o zi s-a intamplat ceva si raul a trecut si personajul a putut sa plece in vacanta in jurul lumii cu masina si ce lucruri grozav a vazut etc
Multumesc pentru răspuns, treaba cu husa scaunului e o idee foarte buna la care nu m-am gândit. Sigur i-o schimb. Din păcate, stiu si eu cum e cu raul de masina, cam asa eram si eu cand am fost mică. Mi-a mai trecut, dar tot nu e ok daca nu ma uit in fata pe geam. Pana acum am mers numai cand ii era ora de somn, dar nu putem întotdeauna asa. Încercam si cu medicamente, poate poate reușim cumva.
Si eu si fetitele mele avem rau de masina. Orice drum mai lung e un chin. Norocul nostru ca, de ceva vreme, adorm la scurt timp dupa ce pornim la drum. Numai ca nu dorm chiar pe toata distanta, si-atunci…dezastru. Am incercat medicamente dar nu ne-a convenit, din cauza ca doar inhiba evenimentul in sine, starea de voma ramanand prezenta. Cu Cocculine a parut sa mearga treaba, dar numai pentru scurt timp. De mancat, nu mancam inainte sa pornim, nu prea bem nici lichide, ca e si mai rau, indiferent ce consumam. Sotul meu e ingrozit, saracul! Ma si mir ca nu i se face rau si lui, cu trei fenomene de-astea in masina. :)))
Oricum, in scaune si cu centuri e obligatoriu, oricat s-ar plange ele. Oprim, in caz ca nu-mi mai aud gandurile, si gata! 🙂
Eu v-as recomanda sa schimbati masina.
O masina cu suspensie moale intotdeauna va provoca rau de masina, pentru ca inevitabil va balansa. Masinile din grupul vag au dpmdv problema aceasta, sunt comode,amortizeaza bine socurile dar in masina e o senzatie de barca ceea ce provoaca raul de masina.
Ar fi bine sa verificati si cu alte masini gen : Honda, Toyota, daca aveti aceeasi problema.
Din experienţa mea personală nu a contat tipul de suspensie al maşinii, ci poziţia în maşină şi evitatul privirii în lateral/cititului/butonatului. A, şi un şofer care să nu bruscheze maşina (accelerări, frîne, curbe bruşte).
De evitat şi privitul pe geamurile laterale. Plus, după husa nouă, adus scaunul în casă ca să se înveţe cu faptul că nu scaunul produce starea de rău.
Zic şi eu…
Sunt si niste bratari speciale cu un „nasture” din plastic care apasa pe un punct precis la puls. La noi au rezolvat problema.
O prietena de a mea are o fetita care „evadeaza” din centuri, adica si le scoate de pe umeri.Si a mea a incercat sa evadeze si i-am luat dispozitiv de retinere a centurilor:http://besafe.ro/besafe-scaune-auto-pentru-copii/ro/produse/0/Accesorii–99/-15
Stiu ca i-am zis prietenei mele ca existe multe astfel de dispozitive, cel mai ieftin fiind sa legi o esarfa intre centuri.(puteti sa cautati si pe amazon : houdini strap). Insa m-a ignorat, a zis ca asa nu plange, daca sta pe scaun dar fara centuri la piept. Au avut accident si fetita s-a lovit rau cu capul de tetiera scaunului. Din fericite nu a patit nimic grav.
La fetita mea a functionat f bine nr 3. Toata lumea din masina poarta centuri fie ca sta in fata sau in spate. Acum , la 3 ani, Sofia mea ne cearta daca cumva am pornit masina nu avem centuri. O mare diferenta fata de atunci cand avea 1 an si urla de zici ca o taiai in cel mai confortabil scaun pe care l am gasit.
Mamici, asta cu discutia, pregatirea, etc se aplica si la un bb de 8.5 luni? Este pur si simplu titirez, vrea sa stea doar pe burta. Si tocmai am dat comanda de un scaun, sotul zicand ca „parca vad ca dam banii degeaba ca n-o sa stea”…
Pai pana la 8 luni nu a stati in scoica? Nu ati dat banii degeaba, ati dat banii ca sa nu riscati viata copilului.
Al meu parca s-a nascut in masina. Ii place foarte mult sa mearga cu masina si in mod normal nu protesteaza cand trebuie pus in scaunul lui. Iar daca protesteaza nu e din cauza scaunului. Ii place in weekend-uri ca poate alege cu ce masina mergem. De obicei vrea cu „masina lui tati” (un BMW….clar mai fain decat VW meu daahh)
Baieteul meu de 2 ani a mers initial in scoica, de unde urla de ziceai ca il bate cineva. Fiind proaspata mamica, si ingrozita ca traumatizez copilul, il mai luam in brate din cand in cand, chiar daca stiam la ce riscuri ne supunem Dar eram cu nervii praf si nu puteam sa discern mai bine. Acum imi dau seama ca ne-a ajutat Dumnezeu sa nu patim nimic in lunile de inceput.
Intr-o zi am aflat din intamplare ca o mamica de la bloc, cu care ieseam la plimbare, a avut un accident de masina. Ea cu sotul ei au decedat (ea fiind in spate si fara centura), dar fetita lor de 1 an a scapat, fiind in scaun auto. Am avut un soc si am plans saptamani intregi. De atunci, indiferent de plansetele copilului, eu mi-am pus in spate centura in spate, si baietelul a ramas in scaun. La inceput cu urlete, eu incercam sa-i cant, sa ma joc cu el, sa-l tin ocupat. Dar in scurt timp s-a obisnuit, si acum este destul de intelegator, se suie singur. Il lasam putin sa stea pe scaunul soferului cand deschidem masina, sa se joace putin de-a condusul si apoi se suie singur in scaunelul lui. Daca mai are nemultumiri, incercam sa ii dam putin timp inainte sa pornim, si de obicei este suficient. Rar se intampla sa nu ne intelegem, si atunci facem cate un joc.
Un joc spontan care mi-a venit intr-o zi cand era f suparat si plangea ca nu vrea sa se suie, a fost o chestie cu o broscuta 🙂 Eu am zis ca e o broscuta care sta la el pe scaunel (si ii aratam cu degetele de la mana broscuta cum sare). Imediat s-a linistit si a intrat in joc. Apoi broscuta a sarit pe geam, si el s-a suit singur pe scaun ca s-o vada mai bine. Jocurile merg f bine, daca tu ca parinte esti cu chef si le faci din timp, nu cand deja esti obosit si exasperat.
Cred ca in primul rand parintele trebuie sa fie calm si dupa sa aplice variantele de mai sus. Un parinte stresat sau agitat va transmite starea lui instant copilului.
Just a hint!
Ce spui tu aici numai tine de stat in scaun. Asta e parenting adevarat. Asta inseamna educatie. De notat cum se face. Le putem promova ca manual de utilizare la vanzarea oricariu scaun de masina, langa certificat de garantie?
Buna,
In mare parte sunt total de acord cu voi. Fetita noastra a stat in scoica din primele zile, apoi in scaun, apoi in scaun cu tableta ca sa nu mai planga. Acum are 3 ani si nu pleaca fara centura, insa eu am o intrebare. Cand pleci la drum lung (ma refer peste 12 ore) cu masina, cum poti tine fix intr-un scaun un copil asa mic. Oricat s-ar intinde scaunul nu il poti face pat. Centura de siguranta nu ai ca sa o folosesti pe sistemul targilor de la salvari si uite asa copilul trebuie sa doarma si sa se simta comod ca sa poti ajunge la destinatie.
Sotul meu si nici eu nu putem conduce daca fata urla. Fetita noastra plange pana vomita si apoi o ia de la capat, daca ii e somn si nu e intinsa la orizontala. Deci revin cu intrebarea: pentru vacantele facute cu masina in afara tarii cine imi poate recomanda o varianta care sa ofere copilului siguranta dar care sa il si ajute sa doarma intins in scaun sau pe bancheta, ca in pat.
Multumesc frumos!
Buna, nu exista varianta sigura in pozitie intins, nu in masina. Pt drumurile lungi, puteti incerca pauze dese, de dormit poate dormi in scaun de copil cu pozitie buna de somn (inclinat, nu intins).
Mergeti noaptea, cu plecare in jur de ora 22.00 -23.00.
In afara de faptul ca drumurile sunt infinit mai libere si nici nu se mai creaza starea de disconfort de acceleratie frana, depasire si iar frana, noaptea inevitabil apare si somnul.
Acum depinde de sofer cat de bine se descurca noaptea.
Mai e o varianta in cazul deplasarilor prea lungi unde se fac si vizite. Copilul cu un parinte pleaca cu avionul si celalalt cu masina.
Buna,
Total de acord ca trebuie sa le oferim maxima protectie copiilor nostri in orice situație si noi sa fim un exemplu pentru ei.
Problema mea e insa alta:
Cum ii facem pe cei din jurul nostru, din generatia asta si cea trecuta, sa înțeleagă, chiar daca le explici, ca de ce nu accept sa apara copilul meu pe internet (pt ca de exemplu… vroia sa facă poze cu fetita mea si sa postere pe retele de socializare) sau unele jigniri la adresa mea legat de kg acumulate in sarcina (de parca nu ar stii ca e normal sa le ai o perioadă, e greu sa
slabesti si sa te menții, durează pana revii la kg dorite…), ca de ce ținem in brate copilul nostru… ca se va invata asa si mai încolo ce vom face când va avea 20 kg?
In concluzie… cred ca trebuie sa apara informatiile astea la toata lumea prin toate mijloacele de comunicare, mai ales la tv si ziare, pt ca lumea are acces mai mult la astea…si sa apara de multe ori explicatiile acestea.
Te urmăresc in fiecare zi, draga Prințesa, si tot ce scrii are sens, logica, adevar, pe langa plăcerea de a te citi.
Iti multumesc ca ai aparut in viata noastra!
Pupici
Eu zic ca depinde foarte mult si de copil. Eu de ex am folosit de la primul drum cu masina scoica, am schimbat-o cu scaun rf pe cand avea copilul 9 luni, a plans si in scoica si in scaun, nu l-am dat niciodata jos decat la oprirea masinii. I-am oferit explicatii la fiecare drum, i-am pus jucarii, am evitat drumurile lungi, am plecat dupa somnul lui si masa sau cand era ora de somn, uneori plangea alteori nu, a fost un chin aproape fiecare deplasare, insa am stiut ca e mai imp siguranta lui. Dupa varsta de 1 an a inceput sa si priceapa cred si e muuuuult mai bine, a inceput sa se uite pe geam, sa se joace, sa nu mai planga.
O sa fie si mai bine, nu va descurajati, nu-l dati jos din scaun, cresc si inteleg ca stau doar temporar acolo.
Ai mei gemeni urau scaunele de masina pentru ca foloseam mersul cu ea cat mai rar posibil. Cum dupa un an si jumatate de viata am inceput sa iesim si din Bucuresti sau sa ne aventuram si la parcuri care nu erau la distanta de mers pe jos prin urmare am schimbat scaunele. Am gasit pe acestea http://www.universultau.ro/products/978, cica printre cele mai sigure din lume, dintre cele cu pozitionarea copilului in directia de mers. Le-au adorat imediat. Stau si cateva ore – adorm intre timp cum probabil fac cei mai multi copii leganati de masina – fara sa comenteze.
Noi am pus-o din primele zile doar in scoica si cand a mai crescut si nu a vrut sa mai stea in scaun (adica pe la 2ani) i-am spus ca poate sa aleaga sa stea pe scaunul masinii cu centura pusa sau in scaunul de copil. A ales centura, dar cand a remarcat ca nu vede pe geam s-a intors singura la scaun. Pe la 3 ani cand trebuia sa-i schimbam scaunul am lasat-o pe ea sa si-l aleaga, evident intr-un buget stabilit initial.
Si un mesaj pentru cei care cred ca e ok sa-l duci in brate: in caz de impact, corpul vostru va lovi copilul, nu cred ca realizati acest lucru, dar inertia va face din corpul vostru obiectul dur de care se loveste copilul.
Ce sfat imi puteti da pentru bebe de 8 luni, care daca s-a facut putin întuneric urla in scaun pana se invineteste? Ziua nu avem nicio problemă, sta cuminte. Am incercat muzică, jucarii, vorbit, am mers cu lumina aprinsă. Nimic nu functioneaza. Multumesc!
[…] a obișnui copilul în scaun, chiar dacă nu a fost ținut în scaun de la început (am scris aici multe […]
[…] Daca bebelusul dvs nu vrea deloc sa stea in scaunul auto puteti citi mai multe sfaturi utile aici […]