Inelul din piele albastra pe care il uit in fiecare dimineata pe noptiera
Saruturile care-aterizeaza fara veste pe umarul meu gol
Diminetile cu soare si vant de primavara, cam ca asta
Halatul meu de baie, alb si moale ca o spuma
Drumul lung pana acasa
Un anume om care-mi spune c-o sa fie bine (si simt ca nu ma minte)
Primul meu 1 mai la 2 Mai
O pisica de ciocolata cu dragoste
O fata-mama care-si tine pantofii la mine-n masina
O mama care-si tine sufletul la un barbat care n-o merita
Oameni noi care-mi zambesc si mi se povestesc
Casa pe pamant pe care-o s-o am curand
Leaganul de lemn din curtea casei mele pe pamant
Mainile tale petrecute peste viata mea
Viata mea, asa rotunda si plina cum e ea acum.
Buuuun, esti indragostitaaaa! Felicitari!
Ce legatura are Piatra Neamt cu tot ce-ai scis mai sus?
Sunt mandra de tine ca vezi partea plina a paharului! 🙂
O cititoare fidela
@anonim(a): Vede partea plina a paharului pt ca in acesc moment nu exista una goala. Orizontul ei s-a umplut de cel de care s-a indragostit. 🙂
Io am o nedumerire. Chiar te-ai indragostit de-adevaratelea? Nu stiu de ce, dar parca am o banuiala cum ca n-ai fi. Sau esti?
Nu prea vreau sa vorbesc despre asta, mi-e teama ca daca pun lucrurile in cuvinte, or sa dispara. Important e ca mi-e bine. Am incetat sa mai analizez si de ce.