Nu mai am rabdare. Parca n-a fost niciodata asa. Vreau sa treaca orele astea mai repede. Mi-e dor si drag de-acasa. De aerul tare, de muntele cu mult verde pe care-l vad de la balconul sufrageriei. De peretii roz ai fostei mele camere, pe care inca se mai vad urmele de postere cu Metallica si Kim Wilde. De pernele si paturile moi si calduroase cum numai acasa pot fi. De mirosul de casa sigura, calda, locuita. De lumina calda din hol, de sunetul discret al unui televizor deschis intr-una dintre camere. De povestile despre vecini, neamuri, prieteni si cunostinte, care intre timp s-au indragostit, s-au casatorit, au nascut si au botezat, apoi au divortat si au plecat in Irlanda. Despre ce s-a mai construit si reparat. Despre cat de frumos e sa te dai cu gondola. Despre ce-o sa facem in zilele ce urmeaza, unde-o sa ne plimbam, cate poze o sa facem si ce mancam bun.
Despre plecare nu prea vorbim. Stim ca o sa se intample intr-o zi de luni sau de marti sau de miercuri, dar pana atunci ne prefacem ca ziua aia n-o sa vina decat atunci cand o s-o chemam noi.
Pana atunci vorbim, prea mult si prea des, despre toate. Ne privim cu drag, ne mai luam in brate si ne promitem fara vorbe ca ce-avem n-o sa dispara niciodata.
Mai sunt mai putin de 24 de ore. In care trebuie sa fac atat de multe. Si gandu-mi sta doar la lumina calda din hol si la mirosul de copilarie din camera mea….
Hai ca nu mai e asa mult…
Printeso, esti cumva din Piatra Neamt? Ca si eu locuiesc prin apropiere…
Da, sint din Piatra Neamt, traiesc in Bucuresti din 98.
Hi,hiii…desteapta moldoveanca 🙂 Asta contrar pararii generale a bucurestenilor despre oamenii de la noi.. Anyway..intrebarea mea a fost cam aiurea…ca daca mai aveam rabdare sa citesc urmatoarele postari scria clar si mare ca esti de la „Chiatra” 😛 Foarte frumos scrii, de abia astept sa ajung la primele momente cu printesa ta mica!