Aceasta este mărturia unei mame care săptămâna trecută a refuzat să-și lase copilul singur la Terapie Intensivă la IOMC, în București. Seria de articole pe acest subiect face parte din campania „Împreună pentru sănătatatea copiilor”, prin care mi-am propus ca, alături de un grup de mame, psihologi și avocați, să informez părinții că internarea alături de copil este un drept și o necesitate a copilului, dar și a părintelui. Nu mai lăsați copiii singuri în spital! Este ilegal și inuman. Indiferent cât de frică vă e. Am pus la finalul articolului o listă cu lucruri de făcut dacă vi se refuză internarea alături de copil. Printați-o și puneți-o în portofel sau în geantă, să o aveți mereu la îndemână, să știți ce să spuneți atunci când nici cum vă cheamă nu mai știți.
Bună, Ioana, tot citesc în ultima vreme articolele și postările tale legate de drama copiilor din spitale. Și sentimentele de furie și durere și compasiune dădeau năvală. Și mă simțeam neputincioasă. Toate până când Vlad acum două nopți a ajuns la urgență la spital în București cu insuficiență respiratorie. Nivel de saturație 93%. Se chinuia să respire. Au recomandat internare. La camera unde îmi dădeau schimburi pentru a putea intra în spital cu el mi-au zis că pot păstra blugii pe mine și să nu iau halat, pentru că nu oricum nu intru cu copilul în terapie intensivă. Am înlemnit. Mi-au năpădit în cap toate cuvintele tale și mi-am dat seama cumva pe de o parte ce simțeau mamele care se simț paralizate de frică în față halatului. Și nu, nu sunt o fricoasă. Ba chiar din contra, însă atunci-m-am blocat. Stăteam cu Vlad în brațe care se chinuia să respire și tot ce puteam să spun e NU. Nu îl las singur și pace. El fără mine nu pleacă.
Venise asistenta de la terapie să îl ia. Când m-a văzut atât de agitată, a râs, mi-a spus că dacă suntem așa lipiți unul de altul, o să mi se permită să stau cu el, să nu mă mai agit. Aveam ochii împăienjeniți de teamă că odată ajunsă sus o să inventeze vreo scuză să mă țină departe de el. Dar a fost bine până la urmă. Am stat pe un scaun și l-am vegheat cu masca de oxigen toată noaptea. Așa am aflat că se permite accesul mamei la IOMC la terapie intensivă. Am văzut cu ochii mei un copil singur în salon la terapie intensivă, cum era legat și mângâia pătuțul repetitiv. Nu mai plângea, se uită lung pe coridor și atât.
Medicii au fost minunați (cu câteva excepții demne de ignorat). Comunicarea cu medicii și informațiile și recomandările au fost foarte bune. Am mai stat o zi în salon pentru a-l ține sub observație. Acum e bine acasă. Încercam să scăpam de muci. Ce voiam să spun e că așa mi-am răspuns la întrebarea: de ce mamele lasă se se întâmple așa ceva cu copiii lor: e o teamă imensă, teamă de halat, de a-i face rău copilului, de agresivitatea personalului care joacă la bluff spunând că îi faci rău cu mâna ta copiluului, doar unde o să pleci cu el așa bolnav? Toate astea cumulate cu lipsa de infomare duc la abandonul copiilor în spital. Continuă să scrii despre asta, vorbele tale mi-au dat exact doza de încredere să nu las oboseala, spaima și adrenalina să mă acapareze și să iau o decizie proastă. Așa că mulțumesc! Doamne, să ne fie copiii bine și veseli și iubiți și protejați.
Gina
Pun din nou aceste informații aici, în caz că, doamne-ferește, ajungeți la spital cu cel mic, să știți ce puteți face:
Copilul e în stare gravă, mergeți la camera de gardă a celui mai apropiat spital de pediatrie. Veți primi diagnostic și, eventual, recomandare de internare a copilului.
Dacă vi se refuză internarea alături de copilul minor, spuneți-le așa: Am dreptul legal de a rămâne în spital cu copilul meu, de a fi informată asupra tuturor procedurilor la care îl veți supune, aveți obligația de a obține consimțământul meu scris pentru orice procedură aplicată copilui meu minor!
Ordinul 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparținătorilor pacienților internați în unitățile sanitare publice spune în art. 5 că:
(1) În cazul copiilor internați în secțiile/compartimentele de terapie intensivă se asigură prezența cu caracter permanent a unuia dintre parinti, dacă se solicită acest lucru.
(2) În cazul copiilor pana la 14 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se acceptă prezența unui aparținător permanent, dacă se solicită acest lucru.
(3) În cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se poate accepta prezența unui aparținător permanent, cu acordul șefului de secție/coordonatorului de compartiment.”
Dacă în continuare vi se refuză internarea, informați cadrelor medicale că veți face reclamație la poliție și plângere penală cu acuzația de rele tratamente aplicate copiilor (art. 197 Cod Penal, încălcarea lui se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani) și acuzația de încălcare a Ordinului 1284/2012.
Dacă în continuare vi se refuză internarea, cereți tratament de urgență pentru copil, sunt obligați să vi-l ofere. Apoi cereți motivarea în scris a refuzului și transfer la un alt spital. Este dreptul vostru!
Mergeți la cel mai apropiat spital și o luați de la capăt.
După ce copilul este însănătoșit, depuneți plângeri și reclamații în scris la Poliție (secția de care aparțineți), spital și Ministerul Sănătății, aici.
Despre ce se întâmplă în unele spitale din țară am scris aici.
Sursa foto: copil în spital via Shutterstock.com
Nu este adevarat, la iomc nu se propune niciodata sa nu stai internat cu copilul. Pe terapie intensivă nu are mama pat sa doarma cu copilul, paturile mamelor sunt în alt salon comun din ce mi aduc eu aminte. Acum nu cred ca e cazul sa suflam si in iaurt….
„Așa am aflat că se permite accesul mamei la IOMC la terapie intensivă.” Cris, scrie in articol ca sus mama a aflat ca la IOMC se permite accesul mamei. Discutia s-a purtat inainte de a ajunge la Terapie Intensiva. In articol se scrie chiar de bine despre politica IOMC.
Da dar a reactionat panicată de parcă i-a zis cineva clar că vezi că nu te internezi cu copilul. Nu cred că de panică in masă e nevoie acum și de reinterpretat vorbele oricum. Plus că in cazul in care a aflat că are voie să se interneze cu copilul nu își mai are rolul titlul articolului de mai sus. Nu lucrez chiar în acest spital dar am cunostiinte. Nu cred că cazul acum să ne batem pe stradă/internet cu pumnii in piept că vor să ne ia copiii și noi luptam impotriva nenorocitilor de doctori când de fapt nici măcar in povestea de mai sus nu a fost adevărat asta. Si suna mai tragic decât este. Acu ce sa facă să dea afară femeia de serviciu că nu a fost atentă la formularea cuvintelor și fiecare intelege conform ultimului bau bau de pe internet?? Repet fără a fi real.
Astfel de articole nereale perpetueaza panica. O inteleg pe mama că s-a speriat, dar era degeaba (cel putin legat de faptul că vor să ii interneze copilul FĂRĂ ea).
De ce spui ce nu este real articolul? Ai fost alaturi de mama asta cand a fost in spital cu copilul?
Cred ca nu ai citit tot textul, scrie acolo ca la internare i-au spus sa nu se schimbe, ca oricum nu o lasa la terapie intensiva cu copilul.
Atunci fa demersuri sa dea afară femeia de la garderoba sau cine era acolo care a zis așa ceva. Deși nu e adevărat! (am petrecut o parte din viata in acest spital). Cred ca a fost o interpeetare a mamei
Totul e interpeetabil si in functie de ce iti inchipui ca vei auzi. Daca tot internetul zice ca copiii nu sunt lasati cu parintii asta auzi indiferent ce se zice in fata ta! Si urmatorului parinte caruia vei incerca ca medic doar inocent sa ii explici ca nu ai pat ptr el ca ai doar scaun de dormit, te va lua la bataie pentru ca va crede ca ii zici sa lase singur copilul. Si atunci ce naiba sa faci? Emigreeeezi!
Permite-mi sa nu plang de mila medicilor care vai, saracii, trebuie sa infrunte mamele, aceste isterice care tot ce-si doresc e sas- ingrijeasca puii alaturi de medici, nu impotriva lor. Nici nu prea am auzit de medici batuti de mame, in schimb de copii legati de pat am auzit sute.
Deci cum, de asta pleaca medicii din Romania? Ii sperie mamele? wow. pur si simplu wow. apai sa plece, daca asa de curajosi sunt si astea sunt problemele lor. dar eu cred ca nu sunt si ca tu doar spui prostii aici.
Pai aparent auzi doar ce parte doresti. Nu mai continui discutia ptr ca nu are rost. Nu vrei sa stii adevarul asta e. Daca ai vrea ai cere punct de vedere si de la cealalta parte a baricadei. Ba mai bine ia un halat si vino intr o garda dar stai 30 + ore asa cum sta un medic si vezi ce probleme sunt. La un spital din asta de bucuresti de stat…
Vrei lista cu medici batuti si agresati? Nu face nimeni tam tam in presa ca nu e palpitant. Sau trebuie omorati ca sa ajunga in presa? Abuzul verbal e suficient?
Da, unii chiar merita asteptati la colt de strada si sa manance cu paiul 1 an asa…. hai sa nu le mai plangem de mila ca lucrez si eu intr-un spital, nu sunt cadru medical e adevarat dar traiesc cu ei 8 ore pe zi… Sunt o specie aparte de oameni (nici animale nu le pot spune ca le-as jigni)… Sunt extrem de prost crescuti, au un comportament de santier si zei in acelasi timp… Asa ca, nu, nu mi-e mila de majoritatea. Cei buni sunt extrem de modesti si linistiti si cu mult bun simt dar sunt putini, foarte putini. Si sa nu incep despre asistente si infirmiere/ingrijitoare…
Asa este, sunt o incuiata care doreste sa vada doar chinul si suferinta copiilor mici. E doar o iluzie ca exista copii legati de paturi, nu e adevarat, sigura suferinta reala e cea e medicilor, sigur ca da. Lasati.
Orice probleme ar fi in spitale, oricat de grea ar fi o garda, nimic nu justifica abuzurile care se intampla in spitalele din Romania.
Cu cineva din iomc ai vorbit sa ceri parere? Acolo nu interneaza fara mama decat extrem când nu vrea mama sau nu poată si atunci tata sau bunica. Iti zic ca situatia de mai sus nu e reala! Cazuri speciale se cheama protectia copilului!!!! Mamele abia au voie sa iasă din spital de langa copil fara zeci de acorduri
O cunosc pe mama care mi-a trimis patania ei, sunt sigura ca nu m-ar fi mintit.
Nimic nu mi se pare mai penibil decat persoane care habar nu au despre viata unui medic sa comenteze asa impertinent. Eu sunt medic si mi-a sarit in ochi titlul postarii dvs de pe blog. Continuati sa loviti in medici si cand vor emigra toti ( posibilitti exista nenumarate, va rog sa ma credeti pe cuvant) veti putea sta singuri cu copiii dvs la propriu in spitale goale. Pe langa salariile mizere, orele peste program necontorizate de nimeni, garzile infernale, studiul nesfarsit…mai dai si de pacienti insterici , fara bun simt, care nu stiu decat sa isi recite drepturile. Este foarte greu sa practici actul medical de fata cu apartinatorii, de asemenea este foarte greu sa explici cand este urgenta ce se intampla si in plus oamenii din exterior sunt sursa suplimentara de infectii ( ca daca tot este tema mult dezbatuta azi) . Sa va fie rusine si sper sincer sa vina momentul in care sa realizati ce pacat ca toti oamenii de valoare pleaca, in primil rand din cauza nesimtirii cu care sunt tratati in ciuda eforturilor si a sacrificiului. Nu neg ca fiecare padure are uscaciuni, dar situatia vazuta din perspectiva noastra este dramatic diferita.
Uite, eu sunt un medic rezident pediatru care o data la nu stiu cate saptamani/luni devine pentru cativa parinti bau-bau. Se intampla ca nr de locuri din spital sa fie limitat. Nr de paturi pentru apartinatori sa fie restrans si atunci tu ca medic trebuie sa ii explici parintelui ca da, copilul se poate interna dar el ca parinte NU ARE LOC. EFECTIV NU ARE LOC. si da, o sa zici ca multe mama aleg sa stea pe scaun. Corect. SI si aici, ti se limiteaza nr maxim de persoane pe care le ai intr-un spital intr-un anume timp. (epidemiologie, sanepid, etc) Si ai valuri (primavara, toamna, inceput de iarna, schimbari bruste de temperatura) cand se interneaza foarte multi copii in acelasi timp. Si atunci lasi mama pe scaun, ea rezista eroic saraca timp de 24-48 ore pe scaun si tu totusi nu ai pat. Si incep frustrarile si amenintarile. Si esti legat la maini si picioare. Nu poti sa ii zici unei mame care e deja cazata „gata, de azi, ii dai patul doamnei”. Nu ai dreptul din punct de vedere legal. Toate articolele de lege pe care le-ai dat mai sus trebuie completate cu ” in limita locurilor disponibile”. Si da, abuzul verbal, poate chiar si fizic (mie personal fizic nu mi s-a intamplat) exista. Pentru ca oamenii te blameaza pe tine, considerand ca nu vrei.
Incep prin a spune ca sunt un om respectuos, nu am ridicat vocea la niciun pacient, nu am tratat pe nimeni cu aere de superioritate, nu am tinut predici si nu am dat sfaturi necerute. De foarte multe ori am cumparat medicamente pacientilor care nu aveau bani, am donat sange pentru unii, m-am luptat prin relatii sa aiba parte de cel mai bun tratament (in Franta sau in Romania), nu am luat niciodata spaga/cadouri etc. In majoritatea cazurilor respectul a fost reciproc, dar am cateva cazuri pe care nu le voi uita niciodata:
– 3 dati in care am fost scuipata in fata ca nu am vrut sa internez, fiindca nu erau criterii de internare (carora le propusesem sa-i vad la 48 h de ore pentru reevaluare) + injuraturi cat casa
– 1 palma primita de la un apartinator pe motiv ca el vrea antibiotic, ca de asta a venit la camera de garda
– 1 data in care o femeie mi-a „urat” sa-mi moara mama in cele mai aprige chinuri pentru ca nu am internat-o pe a ei (fiindca nu mai aveam niciun loc in spital, in conditiile in care cei de la Babes m-au asigurat telefonic de faptul ca ei au locuri si ca o interneaza, dar respectiva dorea musai la Bals)
– o reteta mototolita si aruncata in scarba in fata mea la 2 secunde dupa ce i-am intins-o
– jdemii de dati in care am fost tutuita, eu vorbind numai cu „dumneavoastra”
– jdemii de dati in care mi s-a zis „fà” si am fost injurata
– jdemii de amenintari cu televiziunea, presa etc
Eu am plecat din tara nu pentru bani, nu pentru mai mult respect, ci pentru platoul tehnic, insuficient in Romania. Nu pot sa nu remarc totusi ca de 5 ani de cand sunt plecata nu am avut niciun incident ca cele de mai sus. Evident sunt si aici familii dificile, dar exista calm, respect si comunicare.
Simt nevoia sa mentionez ca in nici intr-un caz nu a fost vorba de rromi, cu ei chiar m-am impacat bine 🙂
Imi pare rau, nimeni nu ar trebui sa treaca prin asa ceva. 🙁
se fac multe abuzuri , din diverse motive! doar daca bati cu pumnul in masa, faci reclamatii, chemi presa…etc…..in unele institutii medicale, primesti asistenta medicala! eu sunt patita ! la spitalul de urgenta din Tulcea!
dupa foarte multa galagie, a coborat un medic de la pediatrie , ca sa constate ca fiul meu era de terapie intensiva, in timp ce femeia care era de garda, m-a jignit si a avut comportamente antisociale, trimitandu-ma acasa. Concluzia medicului de la pediatrie fiind ca cel mic era aproape in colaps ,iar coana cu diploma asemeni parlamentarilor doctoranti scoliti peste noapte , zicea ca-s nebuna , ca nu e de urgenta , sa merg acasa, cum imi permit sa o deranjez ! in final dn-a a fost sanctionata, dar daca nu venea acel medic, azi eram la cimitir sa-mi vad fiul!
Nu cred ca e cazul sa desconsideri experienta nimanui. Eu spun sa suflam si in iaurt cat inca sunt copilasi legati de paturi in spitale.
Ioana, ma buseste plânsul de cate ori mai citesc un articol pe aceasta tema. Cum e posibil?! Inteleg ca e subfinantat sistemul. Dar de la asta si pana la inrairea cadrelor medicale care sa profite de frica ta ca sa te tina departe de copil e cale lunga. Deci cum am ajuns sa nu ne mai pese? Cum am ajuns sa ne tratam copiii ca pe niste animale ce trebuie legate si dresate? Noi, ca popor… Cum?
Asa e de zeci de ani, Mirono. Asa e de pe timpul lui raposatu’, si inca se leaga copiii in spitale si in institutii unde sunt abandonati. Dezumanizarea s-a facut prin selectie naturala: ce asistenta/dr nu a suportat sa vada asta, a plecat …celelalte o iau ca pe ceva normal.
Trist e ca vazui dezumanizare si la usa cabinetului …
Sistemul nu este subfinantat, este doar prost gestionat. In Romania exista bani pentru sistemul de sanatate, dar din pacate cei care ii gestioneaza nu au viziune. Pe de alta parte subfinantarea sistemului nu le da dreptul cadrelor medicale sa se poarte atat de brutal cu copiii nostri. Problema noastra e respectul fata de copii. Am observat ca in Romania nu sunt respectati copii in nici o institutie si de aici pleaca si incalcarea tuturor drepturilor. Pacat!
Intai imi sterg miile(ce miile,milioanele )de lacrime ce- mi invadeaza fata,apoi vreau sa va spun ca locuiesc de 10ani in Italia,am fost internata cu cea mica….dar personalului medical nu i -a trecut niciodata prin cap da mi spuna va nu pot ramane internata cu ferita….nu exista asa ceva.Copiilor le ramane o trauma pe vista deja pt faptul va su fost candva internati….ganditi va farà noi(patintii lor…ingerii lor)Nu pot sa cred va se intampla in tara mea natala…am uitat sa mai fin umani ?!
Numai ca treaba cu „alt spital”, dupa cum s-a mai discutat, e strict pentru capitala si alte cateva orase. E ca si cum ai spune ” nu iti place, fugi in strainatate” fiindca pentru multe mame alt spital e echivalent cu alta tara: la fel de posibil de ajuns. Restul sfaturilor sunt ok, refuzul in scris cu nr de inregistrare ar fi de vis dar sincer, cine face asta la 2-3 noaptea? In orice spital sunt afisate obligatiile si drepturile pacientilor. E obligatoriu. In spitalele un care se interneaza si minori ar trebui sa existe si drepturile copilului. Nu sa mergi tu cu ele in poseta. Aici ar trebui sa lucreze si sa investigheze acei avocati care se preocupa de cazurile de acest gen. Din pacate toata drama se transforma intr-o stire, multi vor mulge cat se poate pana la urmatoarea mare stire. Iar copiii si parintii vor fi dati uitarii.
Din pacate am „beneficiat” de o experienta poate chiar cu adevarat grava in urma cu 6 ani jumate.
Baietelul meu avea un an jumate, cazuse din patutul lui cand noi nu eram in camera si noaptea incepuse sa vomite in convulsii, drept care am fost la Grigore Alexandrescu cat am putut de repede.
Dupa ce i-au facut eco si radiografie care au iesit bine, au decis sa-l interneze la Terapie Intensiva pentru alte investigatii. N-am sa uit niciodata acel moment: a venit un doctor/asistent din spatele meu, mi l-a luat din brate relativ…in mers, confirmand ca el e baietelul pe care urma sa-l interneze, nu mi-a spus ce urmeaza sa faca, nu m-a intrebat, iar eu…in sperietura momentului, am ramas…cu mainile intinse si ochii atintiti catre copil, care incepuse sa planga ingrozitor. A urmat o noapte in care eu am refuzat sa plec acasa, am stat PE JOS pe holul acela, asteptand cu infrigurare sa iasa ORICINE de acolo, sa-mi spuna CEVA.
Nimeni nu spunea nimic si toata lumea ma trimitea acasa, ca „oricum pana dimineata nu se intampla nimic”. Am refuzat sa plec, il auzeam plangand si in final m-am asezat pe jos, si l-am strans fictiv in brate, incercand sa-i transmit…..ceva. Am auzit ca plansetul a incetat, nu stiu din ce motiv.
De dimineata a iesit un dr cu el pe brate, a intrebat cine e cu el, mi l-a dat in brate, spunand ca urmeaza sa ma internez cu el pe sectie.
Copilul meu avea o privire tulbure, nu ne-a recunoscut, nu a reactionat, nici acum nu stiu din ce motiv, daca i se administrasera anumite medicamente sau din cauza socului.
A trebuit sa-l tin in brate strans si bine si mult, a durat ceva pana sa-si dea seama ca e la mama lui in brate. Ulterior, nu mai puteam face nici un pas fara el, plangea ascutit si daca ma indepartam un metru de el, trebuia mereu sa-l asigur ca ma duc doar sa fac un anume lucru.
Cateva saptamani bune s-a trezit noaptea tipand. Imi pare nespus de rau ca nu am reactionat mai mult de atat. Atat el, cat si eu, am ramas cu sechele in urma acelei nopti.
E minunata aceasta campanie si sper sa fie de folos tuturor parintilor! Sanatate tuturor!
Acum ies din Marie Curie, am stat amândoi cu el, e drept ca doar o zi, ptr operație de hernie. Nu pot sa mi imaginez cum ar sta fără noi. Trauma exista oricum, sa fie si singur e… Nu pot. N am sa uit urletele copiilor si fetele parinților. E o trauma si ptr noi! E f bine ca aflu ca AM DREPTUL să-mi îngrijesc copilul, ooof!! Sănătate tuturor.si putere de a lupta, cu sistemul, cu noi,cu teama si cu lipsa de speranța. Inca mai sunt medici minunați in tara asta! Si le mulțumesc din suflet!
In feb anul acesta am fost cu baietel la Grigore A.am fost internata cu baietel o noapte am dormit pe un scaun dar am putut sa fiu cu el este tot ce conteaza.Mamicilor fiti puternice avem drepturi,multumim Ioana pentru informatii ?
Sunt multe alte mizerii care se întâmpla in Spitale, iar oamenilor le este frica sa vorbească.. Se știe foarte bine printre pacienții din spitalele de stat care este „tariful” pentru medic, pentru anestezist, pentru asistente, pentru infirmiera. In Iasi se știe. Sigur asa este in toată țara.
N-am sa uit niciodată cum a fost când am stat internata in spital si medicul la care eram, făcea vizitele la saloane cu buzunarele pline, aproape revarsadu-se de la plicurile cu bani si de la banii puși direct in buzunarele de la halatul „alb” – medicul nu avea nicio jena, am fost eu socata… Mi-a fost Rușine de rușinea lui.. Am fost socata când am auzit ca sunt unii medici care se fac medici pentru ca șpăgile in Romania merg, si pentru ca din șpăgi o sa își recupereze efortul anilor de facultate :)) si efortul material al familiei care i-a susținut.
Oamenii se duc la medic pentru ca sunt in suferința – ori medicii, poate din nevoia de a se proteja de uzura morala, uita sa fie umani, empatici. X sau Y nu este vinovat ca medicul are un salariu de rahat. Medicii nu se întreaba de unde au oamenii bani de șpăgile lor? Dezgustător!
„Am fost socata când am auzit ca sunt unii medici care se fac medici pentru ca șpăgile in Romania merg, si pentru ca din șpăgi o sa își recupereze efortul anilor de facultate :)) si efortul material al familiei care i-a susținut.”
Se cheama calomnie si poti raspunde penal, stii asta?
Delia, nu sint de acord cu afirmatiile dnei, dar tooootusi calomnia nu este incriminata penal. (a fost o tentativa anul trecut in Senat de reincriminare, dar a fost respinsa)
Calomnia e atunci cand minti la adresa unei persoane ca sa obtii un avantaj, dezinfirmezi cu un scop anume, denigrezi ca sa obtii un avantaj.
A spune ca unii meduci se fac medici pentru spaga nu poate fi calomnie
1. Pt ca e adevarat
2. Nu acuza o persoana, e constatarea ca x persoane din 100 fac medicina din alt motiv decat din pasiune
Buna. Este cumplit sa lasi un copil internat in spital singur. Medicii o tot dau ca au garzi obositoare de 24 de ore. De ce nu schimba programul. Sa se faca garzile de 12 ore cum este aici in spania. Ce e prostia asta sa lucrezi 24 de ore? Dar banuiesc ca programul asta vine si din faptul ca dupa gardabau vreo trei zile libere si atunci profita de stau la cabinetul lui medical. Aici medicii si personalul sanitar lucreaza 12ore si au liber doua zile. La nasteri se naste doar cu moasa de garda (inclusiv la privat), medicul intervine doar daca sunt probleme (si tot cel de garda) si uite asa se evita miile de cezariene cum se fac in romania doar ptr. Ca atunci are garda medicul.
nu 24, 32 de ore e o garda, adica intri dimineata la 7.30 si iesi a doua zi la 15, nu exista nici o compensatie pt aceste garzi, nici o zi libera, tot ce poate spera medicul e sa nu i se dea prea multe garzi pe luna.
Pentru toate gărzile astea e plătit.
Nu zau? Stii tu ca e platit? Eu nu am fost platita nicio zi de garda vreodata in toata viata de rezident
Ce prostii zici! Medicul are Garda, apoi vine normal la muncă toată săptămâna. Unde naiba are 3 zile libere? Vine, sta 8 h, operează, vede pacienți… Numai traznai citesc!
Vine,opereza,isi umple buzunarele cu plicuri de la amarati si pleaca….
Au pe dr… dreptul sa-si schimbe garda. Tu crezi ca-i ca-n gara sa faca oricine ce vrea? Nu. Eu am garzi de 24 de ore, dupa care mai stau inca 7 ore la cabinet, ajung sa lucrez 31 de ore legate. Tu lucrezi la fel?
Iar cu cezarienele sa spunem tot adevarul: oare cate cezariene nu sunt cerute EXPRES de catre gravida, ca sa evite durerea din travaliu si sa nasca ca O DOAMNA.
mor incet pe subiecte de acest gen, de fiecare data ma cuprinde un sentiment puternic de revolta in care simt ca pot sa traversez oceanul innot…..Da sunt Stan patitul si cu pediatria si cu ginecologia e adevarat tot ce se aude si poate e mult mai mult decat atat, DA sunt copii legati, DA sunt copii tinuti doar pe sedative si somnifere ca sa taca ,DA suntem terfeliti de multe ori, DOAMNE FERESTE sa deschizi gura ca pacient ca ala esti…. si DA DA DA cei mai multi din cei care lucreaza prin spitale si-au gresit cariera categoric iar foarte multi veterinari din tara noastra ii intrec de departe pe mult stimabilii si intelectualii cu carte care umplu spitalele sub denumirea de MEDICI…… A si vad ca da din coada un doctor pe aici (cris) …nu e de luat in seama …toti au acelasi discurs!
Citind povestea de mai sus, mi-am dat seama ca si eu am fost supusa unui abuz, la o clinica la care nu te-ai aștepta la asta – maternitatea Regina Maria. Băiețelul meu s-a nascut bolnav si imediat dupa naștere a trebuit sa meargă la terapie intensiva. Nu numai ca nu am avut posibilitatea de a sta cu el (si nu pot sa spun ce dezamagire a fost pentru mine, care ma pregătisem pentru ora magica si skin to skin), dar medicul neonato (dr. Palade) mi-a explicat in mod repetat ca ii fac rau bebelusului cu atingerile mele, fiindca el simte ca sunt neliniștită (oare cum as fi putut fi?) si preia starea mea, agitandu-se. Programul de vizite pentru părinții copiilor internați la terapie intensiva la regina Maria este de doua ori pe zi, maxim 15 minute (in realitate, dupa 5-10 minute esti cam invitat sa pleci). Mamele care sunt internate in spital au dreptul la o a treia vizita (desi in prima zi dupa naștere, asistenta șefa mi-a cerut sa aleg între vizita de pranz si cea de seara). Copilului meu i-a fost salvata viața si pentru asta sunt recunoscătoare, dar am fost si inca sunt frustrata de separarea noastră imediat dupa nastere. Prima saptamana in care bebelușul meu a stat izolat nu o sa ne-o dea nimeni niciodată înapoi.
Anca, am nascut natural la RM Baneasa si mi-a fost dat copilul 3 minute pe piept dupa care l-au dus la terapie intensiva. Neonatoloaga Zaciu(n-o sa uit niiiiciodata numele femeii astia pt care am niste sentimente atat de negre si urate ca s-ar ineca intreg Pamantul in ele daca mi s-ar revarsa din suflet) l-a tinut acolo 3 zile cat am stat in maternitate pe motiv ca are icter si icteru trece cu lapte praf nu lapte matern….3 saptamani m-am chinuit sa-l hranesc la san, am reusit dar TARE greu a fost! sa mai spun ca, in ciuda a tot ceea ce citisem, am „pus botul” la sfaturile ei crezand ca stie ea mai bine ca mine, o economista cu studii de pe net in ceea ce priveste alaptarea. Ma duceam la vizitele obligatorii si ma certa ca pun copilul la san mai des de 3 ore….Nu stiu daca are neaparata legatura cu situatia prezentata de Printesa, insa aveti grija si la privat! Iar in ceea ce priveste copilul legat de mana care mangaia patutul din povestea de mai sus….efectiv nu-mi pot scoate imaginea din cap. E infiorator 🙁
Doamne, ignoranta asta ne omoara! Pe langa ca ti-a salvat copilul de la efectele neurologice devastante pe care le da icterul pronuntat nou nascutului, sa mai ai tupeu sa si vorbesti urat la adresa medicului, e absolut halucinant! Nu am sa iti explic de ce laptele praf ajuta la remisia icterului, iar laptele matern il accentueaza… Vezi poate gasesti pe google! Incredibil…iti salveaza copilul tinandu-l pe terapie intensiva, cu niste costuri enorme, in timp ce tu comentezi aiurea…
Ioana, acele costuri enorme au fost suportate de parinti, iar dr. A facut ceea ce trebuia sa faca, adica meseria pt. care este platit. Nu inteleg de unde atitudinea asta ca trebuie sa te ploconesti in fata medicilor. Relatia ar trebui sa fie una de colaborare, medicii presteaza un serviciu pt. care eu platesc punct.
draga Ioana..undeva intr-o tara din vest, nu dai nici un ban spaga medicului. Si medicul se ploconeste in fata ta , nu tu in fata lui. Pacientul e stapanul , se tin de capul tau de te plictisesti si ti se face si jena, te simti ca si cum ai fi vreo speta nobila, nu vreun muritor de rand. Sunt foarte omenosi si cand pleci de la Spital dau mana cu tine, unii te si imbratiseaza, iti ureaza toate cele bune si iti recomanda la cea mai mica problena sa te intorci fara ezitare. Nici nu mai stii cum sa le multumesti pt grija acordata, ca exlcus bani sau cadouri, poti doar cu vorbele. Si asta e in toate spitalele. DA, despre astfel de Medici nu ai ce sa comentezi si DA le poti multumi de 1000 de ori . Dar in Romania vezi doamne pacientul trebuie sa fie sluga la medic, ca doar il salveaza nu? Asta e mentalitatea. Medicul are o meserie , a depus un juramant.
p.s..Ioana cea cu comentariul de mai sus, nu Ioana Macoveiciuc :))))
Lipsa educației medicale duce la multe interpretări greșite si auto-tratarea de pe google….
Urmaresc acest blog de multa vreme, multumesc Ioana pentru informatiile documentate si deosebit de utile pe care le imparti si cu altii. Este prima oara cand comentez (de altfel prima oara cand postez in mediul online un comentariu), pentru ca simt nevoia de a nuanta ceea ce a impartasit Anca. Copilul meu s-a nascut fulgerator, la 25 de saptamani in maternitatea Regina Maria. Sansele de supravietuire erau, dupa cum bine va dati seama, minime; trei luni de zile sectia de Terapie a spitalului ne-a fost a doua casa. De trei ori pe zi mergeam sa ne vedem puiul conectat la zeci de fire si aparate, ventilatoare si perfuzii. Doctorul Palade, neonatologul care ne-a ingrijit copilul si toti medicii de acolo, precum si toate asistentele, fara exceptie, ne-au fost un real sprijin moral in tot acest calvar. Am inteles rigorile unei sectii de terapie nou nascuti, care nu sunt aceleasi cu cele ale unei sectii ATI obisnuite. Riscul de infectie este foarte mare, copiii cu probleme grave stau pe mese radiante deschise, iar nu in incubatoare inchise si astfel sunt expusi si la cel mai mic germen, care poate pentru un copil nascut la termen nu prezinta niciun fel de pericol. Sincera sa fiu am simtit ca este mai sigur pentru bebelusul meu care se lupta pentru viata ca pe langa masa lui radianta sa nu se „fluture” zeci de persoane, fireste, mai mult decat indreptatite sa fie cu copiii lor. Sigur ca ceva din mine se rupea si ramanea langa el cand ieseam de acolo. Inteleg si respect drepturile pacientului si mai ales ale pacientului minor, atat de vulnerabil, insa apreciez ca modalitatea de organizare din acea sectie de terapie a contribuit la salvarea vetii copilului meu. In plus, in acea sectie se fac manevre delicate, asupra unor copii care uneori nu cantaresc mai mult de cateva sute de grame: se monteaza catetere, se aplica perfuzii, se gaveaza si cate altele, manevre care nu se pot face decat in conditii de maxima concentrare si intr-un mediu perfect aseptic. Revin la personal, spunand ca nicio secunda in cele trei luni nu am fost invitati afara, am fost lasati sa ne sustinem copilul in timpul orelor impuse, am vorbit zilnic la telefon cu ei, ne-au raspuns la toate intrebarile si mai presus de toate, la finalul acestui drum ne-au pus in brate un bebelus mititel dar sanatos!
Doar ca informație… Secția de terapie intensiva pentru nou-născuți nu are aceleași reguli de vizitare ca si cele pentru copiii mai mari sau adulti.. In spital super performant de peste ocean unde am născut, cu o terapie intensiva pentru nou-născuți la cele mai înalte standarde părinții au ore de vizitare foarte, foarte limitate… Sa nu creadă nimeni ca stau cu orele acolo si poate si dorm lângă un incubator.. Si asta e spre binele nou-născuților, nu reflecta răutatea cadrelor medicale.
Articolul scris de cititoare imi pare slăbuț in sensul ca nu ii vad morala.. La garderoba nu sunt medici care dau hainele de schimb parinților ci o garderobiera care probabil a vorbit fara ea cum se mai întâmpla.. Deci din nou, care a fost greșeala cadrelor medicale?
Ba mai mult, chiar autoarea scrie ca medicii au fost minunati( cu câteva excepții demne de ignorat-care da, se poate întâmpla ca in orice alt domeniu) si ca recomandările si comunicarea au fost foarte bune.. Totuși, si acest articol a fost transformat intr-o acțiune anti-cadre medicale. Da, imi pare absolut îndreptățit sa cerem pedepsirea celor ce încalcă legea/comit abuzuri etc.. Dar in acest caz??
Orice prilej e bun pentru a arunca noroi in medici. Din pacate, lipsa de cultura a acestui popor isi spune cuvantul si aici. Confesiunea tendentioasa si subiectiva a acestei mame nu a facut decat sa dea apa la moara celor care sunt oricum anti-medici. Ar trebui o vizita in strainatate, unde orarul de vizita e sfant, iar rigorile unei sectii de terapie intensiva sunt respectate. Ce poti cere la noi? Pe sectia de infectioase se vine cu carnat si sunca, fara botosei, in afara orarului de vizita… Iar apoi se mira de infectiile nozocomiale, pentru care tot medicii sunt de vina, nu plimbarea continua a apartinatorilor. Suntem sub orice critica!
Ma scuzi draga Ioana dar in salile de operatii nu cumva intra brancardierii cu aceeasi incaltaminte cu care au fost in curte la tigara? Nu-mi spune ca nu e asa! Si infirmierele si ingrijitoarele intra la fel. Nu-mi spune tu mie ca intra brancardierul in filtru si isi schimba si hainele si incaltamintea de cate ori iese din sala… Si eventual se spala si pe par ca si in par se pot transporta diversi microbi… Sau macar ca aveti presuri impregnate cu substante dezinfectante la usa in sectie si sala… Asa ca nu mai da vina pe „nespalatii” de noi… La orice boala, la orice infectie pacientul e de vina ca e nespalat, ca nu se ingrijeste, ca se uita pe net…
Brancardierul nu intra in sala de operatie, pacientii sunt adusi de infirmiera, care la intrare isi pune botoseii, boneta si halatul de unica folosinta. Presurile impregnate cu dezinfectant ne-ar placea si noua, deci nu cred ca e vina si responsabilitatea medicilor ca nu sunt dotari in spitale. Da, pacientii si apartinatorii sunt vinovati in mare parte de infectiile nozocomiale, pentru simplul fapt ca ei insisi au infectii, ca de aia vin la spital… Cand se duc la mall, sunt sanatosi, deci infectiile sunt mai putine la mall. Din pacate, multi nu se spala pe maini nici cand folosesc toaleta, deci e clar ca infectiile se propaga cu viteza. Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar statistic suntem poporul cel mai nespalat din Europa, cu consumul cel mai redus de sapun, pasta de dinti sau dezinfectante din Ue. Asta se vede si in gradul ridicat de infectii din tara noastra, vezi Tbc, hepatita b, hepatita c, etc. E realitatea, nu o opinie personala!
Noi aducem infectii in spitale sau voi ca acceptati cu buna stiinta dezinfectanti diluati contra unui plic generos? Nu-mi spune ca nu se observa diferenta intre un produs de calitate si unul inferior… Adica voi ne omorati cu buna stiinta si tot noi suntem nespalati? Exceptional
Da, e sfant orarul..pe bune? atat de sfant e incat sotul meu putea sta cu mine de la prima ora a diminetii pana seara tarziu. iar de copil nu te desprinzi in nici in caz nici pana la toaleta. Daca ai nevoie, la modul cel mai serios, te roaga sa chemi asistentele sa distraga atentia copilului cat timp tu manaci sau faci dus. Iar cu ce se intra in Salon controleaza medicul si asistentele. Si eu am intrat in div sectii din Spital, dar nu aveam acces de capul meu, ci ma lua in primire o asistenta care ma indruma la spalat pe maini, botosi, casca, halat si controla ce am adus. Dar cum la noi e haos si cu 10 lei platesti ‘ badigardul’ sa te lase sa intri oricum…
Ioana, eu am petrecut 6 luni, zi de zi in IOMC si nu am vazut copil internat fara mamica/matusa/bunica. Am vazut copii abandonati in spital de familie pe care personalul ii ingrijea cu toata dragostea, am vazut mamici fugind din spital sarind gardul cu 2-3 infirmiere dupa ele. Cred ca sa vorbesti despre IOMC imediat dupa articolul cu Spitalul de Pediatrie de la Sibiu e cel putin nedrept pentru cei de la IOMC. Daca ai sa citesti cu atentie comentariile ai sa vezi ca in general le-a ramas in cap doar ca mamica nu a fost lasata sa se interneze cu copilul, restul e vorba goala. Poate ar trebui sa fii mai constienta ce impact au articolele tale si sa cantaresti ce publici si cand publici. Genul asta de articole provoaca multa emotie, revolta (doctori nenorociti cu buzunarele pline de plicuri!) si oamenii nu mai fac diferenta (Da ma, nu a fost nicio problema, a spus femeia ca nu vrea sa lase copilul singur si s-a rezolvat. Era doar un copil singur in ATI).
Sincer, nu stiu care e situatia in tara, dar stiu ca acum cativa ani a mai fost un scandal la Marie Curie legat de faptul ca nu-i lasau pe tatici sa se interneze cu copilul (discriminare!). Cred ca in sistemul medical sunt multi oameni abrutizati, dar nu e decat oglinda societatii noastre… E un tip de comportament bine inscaunat la noi. Uita-te cum te trateaza pe tine un functionar de la ANAF sa zicem si imagineaza-ti cum ar trata un bebe de 1 an…
In alta ordine de idei, in Franta copii de 3-4 ani sunt internati singuri in spital, chiar si pentru o interventie chirurgicala si nu e nicio drama, cred ca e si alta educatie. E adevarat ca personalul mediu e mai numeros si mai omenos.
Pe naiba. In alta tara pacientul are dreptul la îngrijitor privat 24 din 24 dupa orice interventie. Sunt persoane care doar cu asta se ocupa si sunt destul de bine platite
In Sibiu copii sunt internati fara mame, este incredibil ce se intampla! Pe motiv ca nu au locuri si pt parinti supun copilasii la traume inimaginabile.
http://observator.tv/social/zeci-de-parinti-acuza-spitalul-de-pediatrie-din-sibiu-de-rele-tratamente-la-care-ar-fi-supusi-copiii-177467.html
e pura realitate, te doare cand privesti, dar sa fii in situatia asta?
Si eu am stat 6 luni in Marie Curie, pe TINN ( Terapie intensiva nou născuți ), din 12.01.2013 pana in 23.06.2014 si nu mi-a spus nimeni ca nu pot sta langa copil, nu a fost legată sau sedata. Oamenii aia, medicii si asistentele i-au salvat viata si au îngrijit-o. Mi se par niste exagerări cele scrise in articol. Păcat
Da, sunt exagerari si acuzatii nefondate… Nu i-a spus nimeni cw nu poate sta cu copilul. Dar prinde la public un asemenea articol si astfel creste inversunarea populatiei impotriva medicilor. Astfel scopul este atins! Nu inteleg de ce mai mergeti totusi la doctor, daca sunt atat de nepriceputi. Sau e doar o manipulare crasa si o dezinformare intentionata?!
Asa este, sigur ca da, toate sunt inventii, mame rele care nu au ce face cu timpul lor si inventeaza articole, pentru ca, se stie, scopul inversunarii populatiei impotriva medicilor este… Hm… care o fi el oare?
Ioana, nu spune nimeni ca nu sunt medici care greșesc..care iau plicul( deși aici mi se pare o diferența enorma intre a lua si a cere plicul având in vedere ca poporul roman are înrădăcinat in cultura lui ca daca nu da plicul nu e bine- dar asta ar fi o alta lunga discuție), care nu comunica cu pacienții cum ar trebui, etc. Ca in orice alta meserie, exista si acei doctori. Cum se spune, orice pădure are uscăturile ei.. Cadrele medicale de la spitalul din Sibiu care comit abuzuri trebuie pedepsite, categoric. Dar..ai creat o tendința pe blog de instigare a populației împotriva tuturor medicilor.. Comentarii ca cel al Rodicăi mi se pare degradant. Faptul ca, asa cum am scris mai sus, acest articol chiar nu incriminează cadrele medicale, dar ele iar au fost împroșcate cu noroi pentru ca asa e tendința pe blog imi pare trist. Faptul ca se ajunge la degradarea unor medici pentru ca părinții nu au cunoștințele medicale necesare( referitor la icter) sau nu înțeleg rigorile unei secții de terapie a nou-născuților( am scris mai sus) e si mai trist. Ca trebuie sa scrie alți părinți ca de fapt la IOMC sunt de fapt cadre medicale devotate( da, ele exista Rodica!) dar tu sa insisti in continuare pe ideea ta e cel mai trist. Ți-am apreciat toate articolele si încercările de a schimba Romania in mai bine din multe puncte de vedere si cum influențezi mulți cititori nu ar fi rau sa vezi ambele părți măcar cu un ochi, fie el si pe jumate închis.
Dia, oamenii nu comenteaza de rau despre medici pentru ca asa e tendinta pe blog, ci pentru ca au avut experiente neplacute cu diferite cadre medicale, oamenii sunt suparati (multi pe buna dreptate), uneori exagereaza in virulenta, pentru ca sunt suparati, iar miza e uriasa. Stiu ca si medicilor le e greu, stiu ca sunt tratati rau, stiu toate astea, voi scrie si despre ele, e important ca cercul asta vicios sa se rupa, ceva trebuie sa se schimbe. Pacientii trebuie sa aiba mai mult respect si incredere (pe care si le-au pierdut tot in urma interactiunii cu medicii, nu cu blogurile), iar medicii trebuie sa invete sa comunice cu pacientii (pe care multi dintre ei ii trateaza ca pe niste nevertebrate).
Experientele neplacute pot fi si cele in care pacientul nu e de acord cu diagnosticul medicului sau cu conduita terapeutica, de exemplu: romanul stie ca o pneumonie e boala extrem de grava, si e al naibii de complicat sa-i explici in garda ca nu e chiar atat de grava incat sa necesite internare si ca poate pleca acasa cu tratament antibiotic oral. Imi aduc aminte de o pacienta colonizata vaginal cu o Klebsiellà (sotul doamnei avea o chlamydia si i s-a facut si ei analiza, ocazie cu care s-a depistat aceasta colonizare, ea fiind complet asimptomatica), si dupa x linii de tratament antibiotic a ajuns la noi in garda la 1 noaptea (ea neavand niciun simptom, doar fiindca vroia o alta parere!) si a fost foarte nemultumita cand i-am explicat ca nu necesita niciun tratament si ca e inutil sa ia atatea antibiotice. O alta pacienta gravida in 7 luni care venise pentru o colica renala care m-a injurat ca la usa cortului ca nu-i fac Ibuprofen (AINS-urile fiind contra indicate in sarcina), ca astept un plic inainte sa-i fac. I-am aratat prospectul si chiar cu prospectul in fata imi spunea ca nu e adevarat, povestea s-a terminat cu chemarea sefului de garda care pe proprie semnatura i-a facut Ibuprofenul. Mi-a zis in trecere la plecare, zambind victorioasa: ” Mai invata fà niste carte ca te faci de ras!”. Am o gramada de exemple in genul asta. Evident ca sunt si greseli medicale, dar uneori nu e cazul.
Eu sunt convinsa ca toti acesti pacienti le-au povestit rudelor/prietenilor de cat de incapabila am fost. Eu am dormit linistita noaptea.
asta e alta problema. Autoritatiile trebuie sa isi faca treaba. La injuraturi ar trebui 24 ore de arest plus o amenda sa il faca sa uite toate injuraturile ´. Sa iti zic FA? inadmisibil.
Cineva a comentat mai sus ca daca nu dai cu pumnul in masa nu primesti nimic. Eu vroiam sa subliniez ideea ca poate uneori se bate cu pumnul in masa pentru lucruri gresite. Pacienta mea cu siguranta s-a dus acasa si s-a plans prietenilor cum a fost ea nevoita, gravida fiind, sa se lupte ca sa fie tratata , fiindca o rezidenta nu vroia sa-i faca o perfuzie, si cum lucrul asta n-a facut decat sa le intareasca ideea ca uite ma, intra-adevar medicii sunt de rahat. Nimeni nu isi pune intrebarea daca tratamentul era cu adevarat indicat.
Daca te-ai informa la spitalul unde a fost internata aceasta mama cu copilul ei, ai afla, printre altele, ca nu se interneaza copiii fara vreun apartinator. Deci articolul este ireal, trecut prin filtrul panicii (de inteles in intregime) mamei, care, inabusita de disperarea de a avea copilul bolnav, a perceput un mesaj in loc de altul. Atata tot! Este nedrept sa acuze tocmai spitalul unde lucrurile chiar merg spre bine. Despre spitalul din Sibiu, nu mi-as permite sa vorbesc, pentru ca nu cunosc personal situatia.
Daca dvs. nu ati patit-o, eu da. Tot la tinn ms curie, pe mine m-au alungat dupa cateva sapt, iar cu baiatul meu au facut ce au vrut, inca 7 luni. Atat a putut supravietii. Parerea mea! Sunt niste javre
te felicit ca promovezi aceasta campanie. Sunt multe femei ce cedeaza doar pt ca nu isi cunosc drepturile, si ca in situatie emotionala la presiunea si santajul cadrelor medicale, zic ca ele.
Eu am fost internata in spital singura, oreion, aveam 5 ani, si nu intelegeam de ce la mine nu a venit mama niciodata cat am stat in spital :(.
Buna ziua dar poate sa-mi spuna si mie cineva de ce la spitalul de pediatrie din brasov daca copilul e mai mare de trei ani si mama vrea sa stea cu el in spital se plateste 50 ron pe zi in cazul ca nu ai bani cum poti lasa un copil de trei ani in spital singur nu stiu daca si in alte spitale de pediatrie din tara mama plateste.
La Pediatrie 3 in Cluj se plateste pentru mancarea apartinatorului, dar suma nu e asa de mare (nu mai stiu cat e, aprox 5-10-20 lei).
Si eu am fost internata cu baietelul meu la Marie Curie si am stat o saptamana in ATI dupa o interventie chirurgicala. Am fost mereu langa el ori eu ori tatal lui si niciun copilas de acolo nu era singur. Ba chiar ii certau doamnele asistente pe parintii care plecau la fumat sau te miri pe unde si uitau de cei mici cate o ora. Doua saptamani am stat in total in spital si am vazut acolo numai OAMENI, de la infirmiere, asistente si nu mai zic ce medici extraordinari.
Am fost internata si la Constanta la spitalul de infectioase si nici acolo nu am vazut copil singur sau personal care sa se poarte necorespunzator. Ce mi s-a parut cam aiurea e ca asistentele mutau pacientii in saloane „mai bune” dupa fata si probabil buzunarul parintilor dar in rest nu am ce sa reprosez nimic. Sigur ca lasa de dorit conditiile de cazare din spital dar am trecut peste pentru ca am vazut medici si asistente care muncesc din dragoste pentru copii, copilului i s-a vorbit pe un ton foarte cald, nu i s-a pus branula sau ceva decat in prezenta mea, eu vorbindu-i ca sa il linistesc atat cat se putea, ba chiar eram indemnata sa vb cu el ca sa stie ca sunt acolo.
Sufar pentru fiecare caz pe care il citesc aici, ma doare sufletul pentru toti copilasii care nu sunt tratati asa cum ar trebui dar am vrut sa spun ca, din fericire, nu peste tot este asa.
Tot la Marie Curie am fost si eu cu baiatul! Pe sectia tinn, a „ingerului” Cirstoveanu. M-au lasat sa stau in spital doar cateva sapt, iar baiatul a mai stat 7 luni, adica pana a murit :(. Efectiv m-ai gonit…iar 7 luni m-am chinuit ba cu chirie, ba naveta Slobozia-Bucuresti de 2-3 ori pe sapt. 7 Luni!! Timp in care ii faceau baiatului proceduri medicale fara stirea mea!! Pe langa faptul ca in tot acest timp i-au gresit diagnosticul, nici dupa autopsie nu au avut respectul necesar de a discuta situatia si imprejurarea in care baiatul a fost infectat cu 3 bacterii, desi la internare era „necontaminat”. Deci…s a nu mai comentam cu chestii gen” eu nu am patit asa”, pentru ca daca nu ti se intampla tie, nu inseamna ca nu se intampla.
Am fost internata cu copilul de 1 an in spital , laringita, bronșita si insuficienta respiratorie a avut nevoie de oxigen. Nu l-am lăsat nici o clipa singur defapt eu a trebuie sa ii țin masca de oxigen, sa ii fac aerosolul, toate mai puțin de Injecții. Si da am dormit pe scaun 2 zile locul era mic 1.50 m pe 2 era o boxa asa o numeau.dar sa pus niciodată problema sa las copilul si ies. Nu a avut voie vizite dar eu a tb sa fiu acolo si sa ii informez de starea copilului. Chiar in prima seara a facut febra f mare si dp ce am verificat temperatura eu a tb sa ma duc sa chem asistenta. Noapte nu vine nimeni la tine si cum sa lași copilul singur?
Apropo de faptul ca i-ai tinut oxigenul si ca i-ai facut aerosolul, eu zic ca e un avantaj mare si pentru asistente sa lasi mama impreuna cu copilul in spital. Sa zicem ca nu tinem cont de faptul ca il traumatizezi daca il lasi singur (desi asta e cel mai super-mega-mare motiv pentru care ar trebui sa se interneze si mama), dar copilul e mai linistit si cooperant si ai o asistenta personala non stop la fiecare pacient. Avantaj de toate partile. Cum ar zice americanul: win-win situation.
Tot citesc comentarii ca e doar fictiv articolul si nicidecum adevarat. Pe bune?? Daca unele din noi ati avut o experienta fericita (care ce-i drept sunt rare) cum puteti nega experientele pe care noi restul le-am avut?? Citeam de cateva orase,ei bine si la Arad aceasi situatie.nu intru in detalii ca se repeta informatiile si care ati trecut.pe aici stiti foarte bine ce se intampla. Felicitari pentru articol!! Am avut de invatat din el si sigur voi avea cu totul alta atitudine la urmatoarea „vizita”. Sanatate tuturor!
Evident ca sunt spitale unde se tratează omenește pacienții, însă la fel sunt spitale in care se torturează pacienții, si vorbim de copii!!! Acceptați durerea mamelor patite, niciuna nu cred ca exagerează „nenorocul” trăit. alte mămici daca au fost mai norocoase sa se bucure si sa mulțumească lui D-zeu!
Am 29 de ani si 2 copii, si dupa aproape 26 de ani, mi-am adus aminte cat de traumatizantă a fost operația de scoatere a polipilor. Imi vin in minte anumite scene printre care ” imi doream foarte mult sa merg la wc, dupa operație si imi venea sa plang pt ca aproape făceam pe mine si nu puteam cere ajutor la nimeni pt ca s-au comportat urat de tot cu mine si imi era frica de ei..si mama..nu era cu mine” (spital din Cluj)
Am sunat-o pe mama zilele trecute, sa o intreb de ce nu a fost cu mine, răspunsul ei a fost: pt ca nu m-au lăsat!
Deci inca se practica, asa ca nu mai acuzați mamele!
la 5 ani am stat in spital singura 2 sapt. pt oreion.
Draga Printeza Urbana,
Am citit articolul…si am constatat ca la noi nu doar in spitale se fac abuzuri.
Dar eu ce pot sa fac daca am avut probleme la controlul obligatoriu pt displazie de sold la o policlinica? Unde pot sa raportez abuzul d-lui doctor? Care a diagnosticat cu displazie de sold bilaterala un copil sanatos si m-a obligat sa-i pun perna Becker….cand colo copilul era sanatos? Si a sustinut luni in sir ca am copil bolnav, sa nu incep diversificarea la 6 luni, ca trebuie sa regreseze in greutate….Cum poate un ortoped sa dea sfaturi de nutritie?! Cum poti tu, ca medic, sa interzici cresterea in greutate a unui copil perfect sanatos?! Cum poti tu, ca medic, sa dai sfaturi de genul – nu-l alapta, sau daca ii dai lapte matern atunci sa-l amesteci cu apa ca sa nu se ingrase copilul?!
Din pacate, asa cadre medicale avem noi, in oras universitar, numit Cluj-Napoca.
Multumesc anticipat pentru raspuns.
Melinda
http://www.stiridesibiu.ro/?p=34205
si poziti spitalului:
http://www.stiridesibiu.ro/?p=34219
Am avut si eu copil internat la terapie intensiva,la Grigore Alexandrescu.Nu mi s-a refuzat internarea,dar eu ramasesem internata in salon,iar el era la terapie legat de pat si eu nu aveam voie sa stau cu el decat maxim jumatate de ora intr-un interval prestabilit de 3 ore pe zi.Ma invarteam ca leul in cusca la usa de la terapie si incercam sa trag cu ochiul pe o gaura in folia mata de pe geam. Peste cateva luni,dupa alta operatie,la particular,am putut sa fiu cu copilul la terapie intensiva imediat dupa ce l-au scos din sala,am fost incurajata sa-l iau in brate si sa-l alaptez de indata ce a deschis ochii,spre deosebire de Grigore Alexandrescu unde chirurgul ma certa ca alaptez copilul de 11 luni,ca laptele meu nu-i mai ofera nimic
Nu, Gina! Nu e frica in fata halatului alb! Cand ti se spune sa alegi: il interneaza singur sau nu il interneaza de loc. Si ti se spune ca poti pleca cu el in alt oras daca nu vrei sa il lasi singur, dar e posibil sa nu ajungi pana acolo, ca e grav. E frica doar pentru sanatatea copilului. Nu cred ca aveti dreptul sa judecati un parinte aflat in aceasta situatie, ca e prea slab. Sau needucat, sau neinformat. Cand nu ai cunostinte medicale si medicul, autoritatea in domeniu, iti spune ce trebuie facut pt. a salva copilul, il asculti. Pentru ca nu ai alternativa.
La Sibiu s-a rezolvat problema. Exemplu de urmat:
http://www.agerpres.ro/sanatate/2016/05/10/prefectul-sibiului-ca-urmare-a-atentionarii-ministerului-sanatatii-copiii-vor-fi-internati-la-sibiu-cu-unul-din-parinti-19-26-11
http://www.turnulsfatului.ro/2016/05/11/directorul-de-la-pediatrie-si-dat-demisia-urma-scandalului-copiilor-internati-fara-mame/
Exista si situatii fericite, la Matei Bals, pediatrie, intenare la ora 2 noaptea, asistentele se poarta exemplar cu copii, chiar „diploma de merit pentu copii curajosi” si aici vorbesc de asistenta Bubu, un OM inainte de asistent. Si mai amintesc de infirmierele care mi-au oferit o perna in plus sa stau rezemata la capatiul copilului. Si tot aici vreau sa amintesc de igiena si curatenia exemplara, de bunavointa personalului, de medici si asistente care stiu ca oamenii care ajung acolo sunt suferinzi, nu vin de placere. Acolo ar trebui scoliti medicii si pesonalul auxiliar in domeniul omenie, bun simt.
Multa sanatate tuturor.