07.50: El se trezeşte primul. Sună ceasul, îl ignoră cîteva secunde, apoi îl opreşte. Să mai stea puţin în pat. Numai puţin. Adoarme la loc.
07:51: Ea se trezeşte şi-şi spune în gînd, să n-o audă: Ăsta o să adoarmă la loc, iar o să întîrzie la muncă, îl mustră şefa, se deprimă şi vine seara acasă plouat ca o umbrelă bine folosită de un pensionar foarte atent cu sănătatea lui. Apoi adoarme la loc.
07:48 Eu sînt trează de la 3. M-am mutat de pe jumătatea crem a canapelei pe jumătatea grena, apoi m-am mutat înapoi, am mirosit pantofii lui, m-am lins la fund şi pe labe, am căscat de patru ori, am făcut un pipi scurt, am vrut să mănînc de două ori dar mi-a fost lene. Mă aşez în faţa uşii lor şi aştept. de-acuma nu mai durează mult. plus că pot să dorm foarte bine şi aici.
08:15 El se trezeşte primul din nou. Se uită la ceasul rotund de pe perete. Un ceas rotund care nu scoate nici un zgomot. Ce porcărie, ce fel de ceas e ăsta care nu ticăie… Iar tre să mă dau jos, deşi nu vreau. Iar tre să-mi pun cămaşa de pinguin şi costumul de pinguin şi să mă duc la serviciul de căcat care nu-mi place dar care e totuşi serviciul meu la care o să mă mai duc 30 de ani şi-apoi o să ies la pensie tot frustrat şi trist că 40 de ani am făcut ceva ce nu-mi place şi nici nu mai ştiu de ce-am făcut asta. Stă în fund la marginea patului 2 minute. Adoarme din nou.
08:18 Ea se trezeşte şi se uită la el cum se scarpină pe burtă. Iar îşi blesteamă serviciul. Măcar de s-ar ridica odată să se ducă la baie, unde stă oricum foarte mult, iar eu acum sînt trează şi-mi plesneşte vezica şi o să am rînd la baie abia peste 20 de minute, că deh, el se grăbeşte, deci are prioritate. Hai tăticule, scoală-te şi du-te la nenorocita de baie. Mda, grozav, acum s-a trezit şi pisica şi miaună la uşă, iar ăsta doarme aici în fund la marginea patului.
08:19 Eu miaun la uşă. E clar că s-au trezit, el doarme în fund la marginea patului, ea se uită la el de sub plapumă în timp ce-l îndeamnă în gînd să se ducă odată la nenorocita de baie, deşi ea s-ar putea duce înaintea lui, că un pipi se face rapid. dar ei îi e lene să se dea jos din pat, el ar face orice să mai amîne mersul la serviciu. Asta e pentru că n-au vezicile suficient de pline.
08:20 El se ridică, se uită la staţia meteo, se uită şi la ea, nu-i vede faţa de sub perne. Iese din cameră, se uită la peşti 1 minut, intră la baie.
08:20 Ea se ridică în capul oaselor imediat ce el închide uşa pe dinafară. Se întinde în toate părţile, mormăie mulţumită. Îi place să se trezească dimineaţa pe ascuns. Ia telefonul, verifică cele 4 căsuţe de email, facebookul şi readerul. Se scarpină în nas. Ce bine e să te scarpini în nas, una dintre plăcerile subevaluate ale vieţii.
08:20 Sînt ruptă în două. Vreau să merg în baie cu el, să mă împletesc între picioarele lui în timp că dormitează pe budă, să miorlăi cu subînţeles în timp ce se spală pe dinţi, să sar pe maşina de spălat ca să mă poată mîngîia mai bine. Dar în acelaşi timp vreau să intru în dormitor la ea, să mă urc în pat şi să morfolesc plapuma între labe, s-o ling pe cap şi s-o las să mă frece pe burtă. Mda. Mai bine mai dorm puţin aici lîngă uşă pînă mă decid.
08:35 El iese valvîrtej pe uşă, cu pantofii lucind a curat, cravata perfectă şi cămaşa bine îndesată în pantalonii de costum tot mai strîmţi. Încearcă uşa de cinci ori în urma lui. Verifică de trei ori că are la el portofel, telefon, chei, guma de mestecat, cartea de citit în metrou.
08:35 Ea iese din dormitor şi se împiedică de mine. Se aşează pe budă cu uşa deschisă. Casc, mă întind, îmi arcuiesc spinarea în stil dromader, mă împletesc printre picioarele ei, torc, miorlăi, tot pachetul de amor pe care-l ştiu, orice numai să mă bage-n seamă. Primesc boabe şi apă proaspătă. În regulă, acum poate să plece. Peste o vreme oricum se întorc pe rînd, îşi trîntesc lucrurile inutile în hol şi se reped să mă ia în braţe. Apoi mai primesc nişte boabe.
15:20 E clar, viaţa are sens. Şi miroase a cap de peşte. O să trăiesc nouă vieţi: de crap, de păstrăv, de somon, de plătică, de cernocop, de hamsie, de rechin, de ţîr şi de orcă şi-o să mă bucur la fel de mult de fiecare dintre ele.
23:55. Acum o să adorm aici pe măsuţa de cafea, cu fundul pe telecomanda de la televizor. Şi el face la fel. Cu deosebirea că el stă cu fundul pe telecomanda de la sistemul audio. În timp ce ea doarme de mult dincolo, cu cartea pe faţă. Iaca ce familie fericită, sînt norocoasă, ştiu. Cînd mă găndesc cîte pisici n-au nici după ce bea apă din bălţi… Ia uite, e 7:48. Hai că nu mai e mult şi el se trezeşte primul prima oară.
I-a da like direct, aici, acum. Si adormitul cu cartea pe fata, si cu fundul pe telecomanda, ca si scarpinatul in nas, tot placeri subevaluate ale vietii sunt:) Daca n-ai citit inca Filip Florian, Zilele Regelui, iti sugerez sa o pui rapid langa perna.
Daaa, chiar, si acolo era un motan de-a dreptul irezistibil.
Notat, o sa caut cartea! 🙂
Zilele Regelui, cartea pe care o aveam in geanta cand ne-am intalnit…da…greu sa o lasi din mana dupa ce o cojesti de tipla transparenta care o sigileaza…o recomand si eu
Cea mai poveste frumoasa care mi-a tras de colturile gurii tocmai cand aveam mai mare nevoie:) Si acum, ma duc sa-mi scarpin un pic pisica 🙂
Asa, scarpina, ca de-asta sintem noi oamenii pe lume!
superb!
Mult mult prea fain postul….ah…tocmai pe gustul meu!!!!!!
🙂 Iti place pestele, deci! Si mie!
Ce frumos! Mi-a placut mult de tot!
Un roman te-ai gandit sa scrii? As fi prima si cea mai incantata cititoare. Hugs and kisses.
De vreo mie de ori m-am gindit. Apoi mi-a trecut. Nu am timp eu de scris un roman, sint prea ocupata cu blogul.
Me also likeeee! <3 Ce viata mai are si ciucalata, mai ca as vrea si eu :)) mai ales sa miorlai cu subinteles, sa fiu scarpinata zilnic pe burta … nus daca as linge pe careva pe cap, dar poate m-as sacrifica pentru cele 7 vieti ca imi place pestele 😀
Orice asemanare cu pisici reale este pur intimplatoare.
Linsul pe cap e o activitate foarte rewarding. Cred.
Ce hal de viata, sa tot traiesti 9 vieti in ritmul asta vioi :).
O fi rau, stimata doamna?
zambesc, zambesc, zambesc 🙂
Pisica mea nu zimbeste, dar uneori ma priveste ca si cum ar zimbi.
Si sexul de dimineata unde este?
🙂
Pisica nu face sex, e castrata. 😀
Eiiiiiiiii,
Ai folosit pisica pentru a relata povestile din dormitor, nu te ascunde dupa codita ei! In cazul asta… o sa banuiesc ca doarme totusi intre 03:00 si 07:48.
😛
Apropos, de ce naiba e castrata pisica daca traieste doar intre 4 pereti si viseaza exclusiv la peste?
Hm, deloc, Anca. Am folosit pisica in scopul de a scrie despre pisica.
Pisica e castrata nu ca sa nu se inmulteasca, ci sa nu se chinuie de 2 ori pe an. Daca nu le lasi sa faca pui de 2 ori pe an, pisicile trebuie castrate. Sint mai sanatoase si mai fericite.
pisica e castrataaaa?! mega dezamagire pe mine care visam ca in vreo 2 ani asa, cand o sa ma asez la casa mea cu flori si carti in geam, o sa primesc un pui de ciucalata de la tine, sa smotoceasca florile si sa roada cartile … pff, gata, nu mai vorbim, sorry :p
Absolut! Asa fac parintii de pisici responsabili! Si oricum, daca ar fi fost pui de Ciocolata nu ar fi ros cartile si nici n-ar fi smotocit flori. Eleganta se transmite.
Eu sper c-ai sa ma ierti totusi…
🙂
Ce cuminte e Ciocolata :)). Totusi tind sa cred ca are ceva viata sociala activa in intervalul ala in care voi nu sunteti, dar isi acopera bine urmele.
Dada! si eu sunt precisa ca asa e! scoate ea niste cornite de cerb, dar stie sa se fofileze. Aici gratie si eleganta: sa fii obraznica si sa pari cuminte, torcand nevinovat pe canapea 😀
Ce ne-am face noi fara pisici?, ma tot intreb in mod constant. Trebuie sa iti spun ca textul tau m-a uns pe suflet, mai ales ca Bubu, motanul meu s-a mutat de o saptamana resedinta de vara, iar eu am ramas (inca) la cea de iarna. Invidiez pisicile… (astea rasfatate, ca ale noastre, nu cele care umbla, bietele, prin beciuri si poduri dupa soareci…)
Ce fruumos!!! Da, adevarata viata de pisica rasfatata si alintata!Off….da cand o sa apara si Haralambie? o sa aiba si mai multa activitate Ciucalata:) Atunci sa vezi!
eheeei, pisi a noastră la 5 se plictisea si cerea insistent sa intre sa vada ce facem. din pacate, cand ma trezea trebuia sa merg mereu la toaleta si nu puteam sa o impiedic sa intre in camera. nu o deranja ca dormim si incepea sa se joace cu degetele noastre de la picioare. dan ma certa ca de ce am lasat-o, eu certam pisica si o zgorneam, apoi el ma certa iarasi ca ce am cu pisicutsa.
Pisica voastra nu doarme cu voi? Cum ati reusit sa o convingeti sa doarma pe canapea? Motanul nostru se pune pe tipat daca gaseste vreo usa inchisa. Cand e in ultimul stadiu de disperare sare pe clanta.
Pisica alor mei doarme cu cine are ea chef. Ai mei dorm separat de vreo câţiva ani – pe motiv de sforăit şi necesitatea celuilalt de a avea o viaţă normală a doua zi. Aşa că doamna pisică işi alege. Singură, în sufragerie. Singură pe propria canapea (are un soi de canapea d-aia ca de câine pe care o iubeşte la nebunie), cu mama în patul cel imens, crăcită pe diagonală în aşa fel încât să acopere o parte cât mai semnificativă din pat, sau cu tata în patul mai mic, încercând practic să arate că toate locurile de odihna din casă îi cam aparţin şi doar prin vasta-i generozitate îi lasă şi pe umanoizi să-şi odihnească oasele…
Ah, multumesc! Mi-ai inveselit dimineata! O dimineata la locul de munca in care predomina starea de „nu am chef aaazi, n-am chef de nimic.” Ma duc sa imi adun colegii, ii pun la citit. O sa le spun ca le-am gasit o printesa 🙂 ♥
Parca e pisicul Nasei, care a stat la noi cateva weekend-uri.
E asa de lenes ca nu vrea sa se ridice nici macar sa manance sau sa bea apa 🙂
Mmmm, hai că parcă sună bine o dimineață din asta…
Magellan al meu zice ca recunoaste parte din poveste 😀
Pai cum sa nu… toate pisicile-s la fel, sint sigura.
Superb, mi-a placut la nebunie….pacat ca Miciu al meu nu stie sa citeasca…
🙂