Îmi doream mult să-mi cumpăr o casă pe pămînt pentru că în jurul casei pe pămînt e mai linişte decît în jurul cutiei de beton deasupra, dedesubtul şi în lateralele căreia vieţuiesc oameni care plîng, tuşesc, sforăie, se bat, se uită la Mircea Badea şi gem. Pentru că ea, casa pe pămînt, vine cu ceva pămînt în care pot creşte lucruri care miros frumos şi care fac zgomote plăcute. Pentru că în ea aş avea loc şi de o bucătărie mare cu zeci de borcane şi ghivece, şi de un birou umbrit în care să stau să scriu în miros de iarbă crudă, şi de cîte-un dormitor pentru fiecare plod şi o mansardă în care să-mi aduc aminte c-am fost studentă şi că-n Regie la ultimul etaj fierbeau vara cearceafurile ude pe noi. Şi mai voiam să-mi cumpăr casă pe pămînt pentru ca pe lîngă casa mea să mişune un d-ăsta (sau doi, maximum doi):
După 2 ani de dezamăgiri imobiliare, pot să spun cu mîna pe inimă că nu mai vreau să cumpăr nimic. E bine şi aici în mansarda închiriată. Chiar dacă în ea ne fierb creierii seara, pentru că acoperişul de lemn face ca înăuntru să fie fix, dar fix două grade în plus faţă de cîte sînt afară, în hol miroase a brînză stricată de la vecini, bucătăria are 2 metri pătraţi, şi de cîine nu poate fi vorba, deşi cel al vecinilor pare să mă placă foarte mult, mai ales cînd e în călduri şi piciorul meu drept i se pare extrem de sexi.
De cînd mă ştiu mi-am dorit să fiu originală. Păi chiar aşa, cîte prinţese din istoria universală a poveştilor ştiţi să-şi fi desfăşurat activitatea în chirie?
Şi cînd te gîndeşti că-s oameni care mă ameninţă cu moartea că n-au cîştigat un concurs cu bilete la un concert, cînd eu nu-ncerc decît să am loc de-un cîine….
Ciinii nu intra in calduri, numai catzelele – e ca si cind ai spune ca barbatii au ovulatie, ca doar au si ei doua oua,chiar daca nu sint ovare 🙂 Ciinii de genul acela exerseaza in lipsa catzelei sau a caldurilor ei 🙂 Si in ceea ce priveste mansarda, cheer up – caldurile astea nu tin mult si e pacat de priveliste; mai bine un aer conditionat si ceva rabdare, caci la cit de tare pica piata imobiliara, e imposibil, zic, sa nu gasiti ceva. Chiar, crezi ca proprietarul ar avea ceva impotriva sa puneti aer conditionat? Nici eu nu-l suport, dar a devenit o necesitate.
Ma rog, nu ma intereseaza exact caldura genitala a ciinelui, ci felul in care se comporta el cu piciorul meu.
Aer conditionat este, problema e ca nu face fata, curge pe jos si e destul de dinsconfortabil, mai ales noaptea. Asa ca nu prea-s folosim decit 2-3 ore seara. Ceea ce il face aproape inutil.
3 luni de calduri nu e mult? as zice ca-s o viata de om…
In fiecare zi visez si eu la „Casa” mult dorita. Tot ce stiu e ca la pensie acolo voi fi. Poate mai devreme? Il intrebam pe Creator.
Miki, cind iti raspunde, da-mi si mie un semn, sa stiu daca mai string bani sau plec cu ei in lume.
Pleaca cu ei in lume!!!!!! Mie mi-a raspuns Creatorul in sensul ca am cumparat o casa, am renovat-o, este asa cum o visasem timp de 17 ani de stat in chirie…si acu’ ma gandesc la cei 17 ani irositi cu un vis care mi-a mancat toti banii, toata vlaga…si mai rau! NU MAI AM LA CE SA VISEZ!!!!! Imi vreau visele inapoi! Dau casa la schimb, vreau si diferenta ca sa pot calatori in toata lumea asta…
Eu stau la casa de cand ma stiu… si am avut caine de paza de cand ma stiu…
Dar un catel mic si dragalas cu care sa ma joc, sa-l iubesc si sa ma iubeasca, abia anul trecut am primit. 🙂
Esti o norocoasa, Bia! Asa sa stii!
Imi plac asa mult diminetile cand deschid calculatorul si intru repede la tine pe blog si gasesc ceva nou scris….:)))Foarte dragalasi catelusii.
Ionouka cat despre casuta visurilor tale nu-ti pierde speranta,viseaza cat mai mult, o sa apara asa cum ti-o inchipui tu sau intr-o varianta mult mai buna.
Uite eu nu mai am nici Robo-sot,nici o pisica…au plecat spre tari mai calde,insa visele si speranta nu ti le poate lua nimeni si ele se concretizeaza pana la urma sa stii.
O zi buna sa ai !!
Eh, da, asa credeam si eu pina nu de mult. Acum insa cred ca unele lucruri se intimpla, altele nu. Cu casa, e tot mai evident ca nu. Asta nu-i vreo drama, desigur, Ciocolata tine loc foarte bine si de ciine.
Asa visez si eu la o casa, cu scranciob in curte, cu meri multi si flori, bucataria in care sa framant aluaturi cu unt … dar n-am nici curaj sa incep sa ma gandesc serios la asta. Poate cand oi creste mai mare. Eu sper sa iti gasesti totusi casa dorita, trebuie sa te astepte pe undeva … ca daca nu, o scoatem de urechi si ti-o aducem cumva :))
Adina, sa stii ca cica aluaturile cu unt nu se prea framinta, alea cu drojdie mai degraba.. 🙂
Neah, nu cred ca asteapta nicaieri, pentru ca nu exista. Da’ e ok si la bloc.
Pai cine a zis ca daca pui unt nu mai pui drojdie? :p eu la aluatul de cozonac am pus unt de exemplu si mai pun cateodata si la placinte. Numai aluatul de tarta tatin il gadil asa mai usor, sa nu se supere, ca pe restul le trantesc de toti peretii 😀 cand vin acasa, iti fac o tarta cu mere, cu aluat semi-framantat, ok? :*
Buna,
Noi stam la curte de un an 🙂 este interesant si mult mai complicat decat ne-am imaginat – … cred ca iti pot recomanda o zona langa Bucuresti – cam la 30 de minute de televiziune de mers cu masina: Sat Samurcas – langa Buftea. Nu am comision la chestia asta – poate doar sa am noroc de o vecina printesa.
Cameleon gospodar, mai departe de Mogosoaia (zona noastra tinta pentru mutat la casa) nu ma avint. Eu sint om de oras, si daca tot ma mut la tara, nu vreau ca tara asta sa fie mai departe de citiva km… Dar multumesc pentru idee. Si spor la munci, imi imaginez ca iti da ceva de furca intreaga mosie!
:)Va veni un moment (exact cand te astepti mai putin) cand te vei gasi exact in fata casei din vis. Ca o surpriza frumoasa pe care ti-o va face viata. Nu toate lucrurile se intampla atunci cand ne dorim (din pacate) :)…dar am invatat ca totusi vin. Pentru unele trebuie sa astepti mai mult, sa te zbati mai mult, sa suferi mai mult…Unele poate nu sunt facute pentru noi, dar cred eu (vreau sa cred) ca suntem recompensati altfel. Eu insa cred ca peste un timp (mai mic sau mai mare) ne vei scrie de la biroul tau din lemn aflat langa fereastra cu perdele diafane prin care vei admira florile si iarba proaspat tunsa 🙂 Continua sa speri si sa iti doresti…nu cred ca vei fi dezamagita.
Da, numa ca pina vine momentul ala, o sa cumpar un apartament, si degeaba o sa mai vina ea casa mult visata, ca o sa oftez si-o s-o las sa fie cumparata de alta.
Iti multumesc pentru suflul de optimism, din pacate refrenul cu daca iti doresti suficient de mult o sa ti se intimple nu mai e unul realist pentru mine. Unele lucruri nu se intimpla niciodata, oricit de mult ti-ai dori. Si e ok si asa.
Exact asta visez si eu. Cainele si casa. Cainele cred ca mi l-am dorit dintotdeauna, casa trebe sa vina la pachet cu el ca sa aiba el loc de joaca.
Pai da, asa zic si eu. 🙂
Ascult acum Shakira si mi se pare ca ni se potriveste „te conoci una de enero con la luna en mi nariz y como vi que eras sincero en tus ojos me perdi” 🙂 pai nu ne-am cunoscut noi intr-o zi de ianuarie? cred ca stii spaniola si intelegi si restul cu „Ya vas a ver como van sanando poco a poco tus heridas. Ya vas a ver como va la misma vida a decantar la sal que sobra del mar”: http://www.youtube.com/watch?v=BPidLpADlaM te imbratisez si-ti dedic song-ul :*
Ha, ce frumos, gata, avem melodia noastra! Da vez ca tre s-o si dansam! Eu cred ca stiu cu ce-o sa ma imbrac! 😀
Eu sunt cam varza la dans :p dar daca o sa te calc pi dejti, sa stii ca port numai 36, la unii pantofi chiar 35 jumate, deci n-o sa te strivesc foarte tare 😀 de fapt, cel mai bine eu o sa ma imbrac cu ceva la care sa pot asorta picioare goale, ca desculta n-am sanse sa te ranesc 🙂
Ah, daca ai fi tu dispusa sa schimbi caruta (= tara) ti-as trimite poze cu casutele din zona in care locuiesc eu! Zici ca sunt facute din turta dulce (sunt la granita dintre Germania si Olanda) iti vine sa te duci si sa le gusti zidurile cand le vezi :)) Eu cand o sa am una dintre casutele din turta dulce o sa tin 3 catei, 5 pisici, 2 iepurasi, o rata si o balta cu pestisori :)))
Ptii, ce menajerie frumoasa o sa ai!
Cit despre schimbat caruta, of, nu, nu cred ca am curaj. Dar cine stie cum ma trezesc miine… 🙂
Ce misto e ultima poza! Cum merge el ca-cracanatul-mandru-nevoie-mare 😀
Poi da, ca doar cind ai blana si numa 2 luni de viata, ce poa sa fie rau?
Spuneai ca este suficient sa ne dorim ceva foarte mult si se intampla..asa ca printesa draga pune mana si viseara mai intens la casa ca nu de alta dar daca se naste Haralambie intre timp? Pup si sper din suflet sa aud vesti bune despre casa pe pamant! atunci cand e sa fie:)
Simona, asa e, spuneam. Acum nu mai spun.
Hugs!
eu nu am retinut decat partea cu concertul. deci cine, ce, cum si de ce ? a luat-o lumea razna, zau!
Eh, am facut eu un concurs in zile si nopti cu premii in bilete la hooverphonic. si din niste zeci de mesaje am ales 8 cele mai frumoase. unul dintre cei care nu s-au numarat printre cei 8 s-a suparat si m-a umplut de carnita de sus pina jos. mi-a trimis si dedicatii muzicale de moarte si niste poze pe care n-am avut curaj sa le deschid. si tot asa. si nu e prima oara. oamenii mei, pe care ii iubesc. asa stiu ei sa faca.
sore loser…
Iti dai seama ce mi-ar face mie daca ar afla ca eu am renuntat de buna voie si nesilita de nimeni la al meu? Si ca in locul meu n-a mers el/ea? :)))))
Pai, sper din suflet sa NU aflam ce-ar face oricui. Sa incheiem subiectul, ca mi se face frica.
Si eu imi doresc casuta cam din acelaesi motive ca si tine, visez, ca tot omul, la o curte modesta pe unde sa pot umbla desculta, o prispa cu ghivece cu flori si mirodenii, niste blanosi latratori care sa mi se cuibareasca la picioare seara cand stam linistiti la povesti pe prispa (obliogatoriu un basset hound, asa am zis eu, ca atunci cand ma fac mare o sa am un caine deasta minunat) si cativa copaci in care motanul meu sa-si faca de cap, sa se distreze ascutindu-si gherutele in voie.
Si, eu sunt precisa ca visele frumoase se implinesc, chiar daca te incapatanezi tu uneori sa zici ca nu-i asa, nu te cred, na 😀
Basset, daaa, ultra simpatici! 🙂
Pai foarte bine faci sa nu ma crezi. Tu tre sa te crezi pe tine, ca tu stii mai bine! Si o sa fie cum spui!
cu multi ani in urma visam ca la 40 de ani sa am casuta mea la curte….am „primit-o” cu vreo opt ani inainte de 40. a venit cu tot felul de „bube” dar, nu conteaza! am si caini….doi…i-ai vazut! pisicute, n-am. am avut dar au tot disparut. in schimb, am acum niste crini…..superbi!
am citit ca te-ai gandit sa iei apartament pana….cred eu ca nu merita! uite, cand ai timp, plimba-te pe stradutele din zona unde iti doresti casa. poate ai sa gasesti ceva. La mine pe strada sunt doua propietati dar cei ce le detin sunt cazuti in cap! cer niste preturi….dar eu am intrebat ( curiozitate doar!) acum vreo 6 luni….tu poti incerca acum, poate le-a venit mintea la cap.
Casa in oras nu cred sa-mi iau vreodata, din trei motive, toate f importante pentru mine:
1. Sint scumpe
2. Nu au teren
3. Sint vechi, au mai bine de 60 de ani de la ridicare.
Cele noi si cu teren si atit de scumpe ca nu-mi permit nici macar o baie sa cumpar in ele. Casa fara teren nu vreau. Casa veche n-o sa cumpar in ruptul capului. Iar de darimat si construit nu am nervi.
Asa ca sanse mari sa fie apartament. Mare, aproximativ nou.
Te imbratisez, C, si pe ciinii tai uriasi la fel!
Eu visez la o casa mare, cu o bibiloteca imensa pe 2 etaje cu peretii acoperiti complet cu carti, doua fotolii comode in fata unui semineu, ceai si prajiturele unde sa stau linistita seara sau cand vreau sa ma relaxez. Un dprmitor cu un pat imens, un dressing sa-mi arunc in el toate porcariile, o baie mare cu o cada si mai mare, o bucatarie alba cu multe borcane care miros frumos si o curte cu flori si multe pisici sa faca „miau” toata ziua 🙂 Probabil si un birou umbrit, cu vedere la un nuc batran si un cires din ala care face cirese mari si negre :X
Eh, gata cu visatul, ne intoarcem in apartament si in camera mult prea mica pentru doi …si o soparla 😛
Bai, sopirla aia e mare lucru, chiar daca e mica, eu zic sa nu bagatelizezi animalul!
Spor la visat, si la indeplinit, cine stie…
Iubesc super mult animalul ala. Cel putin o sa traiasca cam cat mine asa ca sa presupunem ca nu o sa ajung singura niciodata ….
la mine dorinta cu casa-i gata de vreo cincizeci si ceva de ani, de cind a facut-o bunicu’ (noroc cu inaintasii, ca altfel garsoniera scria pe noi, cel mult)… acum am si biroul umbros, proaspat amenajat (vezi pe blog, ieri m-am laudat cu el), dar catzelime nu ni s-a aratat inca, de cind ne-a murit Piticu (care pitic era ditamai ciobanescu’ carpatin). mai asteptam sa mai creasca juna, sa i-l luam si sa-l grijeasca ea.
la vara, cind veniti la coltzu’ hartzii, poate va conving sa va luati lumea in cap si sa va mutati la casutza noastra de la moshie. n-o sa va luam bani pe chirie, ne multumim doar sa ne munciti pamintul 🙂
Ursule, promit sa ma gindesc la oferta ta cind oi iesi la pensie. Lucru pamintul, poate cresc si vaci, cine stie…
Abia astept inceputul de august, sa stii!
same here 🙂
Eu sunt o fericita .Am o casa pe pamant .Si o gradina cu pomi si flori si gradina de zarzavat (am poze pe facebook).Casa e pe structura de lemn (nu costa mult si e o senzatie deosebita ,alta decat in cele de zidarie) .Am construit-o (impreuna cu mesterii) de la zero.Dupa multi ani de stat in chirii,prin diverse locuri .Nu-i gata totul, dar e minunat ca miroase a iarba si dimineata canta pasarelele.Caine n-am (inca ).O pisica neagra -Pitzilush- ne viziteaza des s-o alintam si sa-i dam bunataturi .Clujul e la 9 km de noi (uneori mi se pare foarte departe ).Visele pot deveni realiate !Nu chiar toate ,dar ne multumim cu ce-avem !
Minunat, Nicoleta? Si eu ma gandeam la casa de lemn. Despre ce senzatie e vorba? Si cam cat a costat?