Atențiune atențiune, dacă sunteți pe fază, veți câștiga pe loc o vacanță pentru întrega familie!
Jocul meu preferat din copilărie era ăsta:
Îmi mai plăceau mult și Hoții și vardiștii pe biciclete, și 9 pietre sau Castelul, orice era cu alergat, mingi, ascuns, împins. Tare dragi îmi sunt vremurile alea…
În fine, vă spun pe scurt că nu am nici timp nici internet. De pe 1 iulie, în fiecare zi, 40 de personalităţi aduc la Itsy Bitsy FM 40 de “Jocuri ale copilăriei” şi vacanţe gratuite familiilor care vor să petreacă mai mult timp împreună. Mai sus ați văzut contribuția mea la această campanie. Ce e important pentru voi e că dacă veți asculta Itsy Bitsy pe 5 iulie, marți, de dimineață, și veți intra primii în direct cu Ruxandra Rusan, când ea vă va întreba care e jocul preferat al Prințesei Urbane, voi trebuie să dați răspundul corect, dare se află în filmulețul de mai sus, veți câștiga PE LOC o vacanță pentru toată familia. Nu e glumă! Trebuie doar să fiți pe fază și să dați răspunsul corect!
Campania continuă vreme de încă 37 de zile, în fiecare zi puteți câștiga o vacanță dacă urmăriți pagina de Facebook și site-ul Itsy Bitsy și sunați la timp cu răspunsul corect. O vacantă pe zi!
Acţiunea face parte din campania derulată de grupul de inițiativă format din Itsy Bitsy FM, lideri de opinie – Andreea Marin, Tili Niculae și Virgil Ianțu, parlamentari, specialiști psihologi, asociații de părinți, cărora li s-a alăturat Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, care urmărește să schimbe relația dintre copiii și părinții din România, determinându-i pe cei din urmă să petreacă mai mult timp de calitate alături de cei mici, dar face și demersuri pentru ca 1 Iunie să devină zi liberă națională. Peste 16.500 de români care sprijină inițiativa s-au alăturat acesteia pe pagina de Facebook 1 iunie zi liberă. Puteți susține și voi inițiativa aici!
Haidem, vreau musai ca vacanța asta și de ce nu, multe dintre cele 40, să meargă către voi!
Ce vă jucați când erați mici?
Nu-i la obiect, nici la subiect, da tre sa zic: am vazut din intimplare o doamna pe Facebook pe care o cheama Regina Urban :))
:)))))) Excelent!
Noi, la jocul asta descris de tine, care nu se numea asa in urbea noastra, trebuia sa recitam incontinuu „Incetul cu incetul se fabrica otetul” si parca cineva desemnat ne spunea cati si ce pasi sa facem, asa cum ai zis, ca sa ajungem primii la un anumit punct.
In afara de clasicele De-a v-ati ascunselea si Ratele si Vanatorii, mie imi placea foarte mult sa joc Elasticul, cred ca il stie toata lumea, la care ajunsesem sa inventam o multime de pasi si strategii si care imi placea atat de mult ca il jucam si singura in casa cu un elastic prins de picioarele scaunelor.
Cand ne-am facut mai mari, jocul preferat era cel de carti cu cate 2-3 pachete, al carui nume pe care i-l dadeam noi atunci nu mi-l mai amintesc, dar pe care l-am regasit apoi in „How to lose a guy in 10 days”, renumitul Trombon.
Flori, fete sau baieti, Ratele si vanatorii, 9 caramizi, Tara, tara, vrem ostasi, Caprita, Lapte gros, Pititea, Elasticul. Si saream coarda toata ziua, jucam Cartoane, faceam spectacole in spatele blocului, aveam mereu o movila de nisip pe terenul de joaca (nu stiu nici acum cine il aducea) … O, ce vremuri!
Tara tara vrem ostasi, frunza, elasticul, pititea, sotronul, lapte gros, flori – fete si baieti, erau super amuzante
La noi acest joc se numea „Cati pasi imi dai, Regina?”
In top era Elasticul, Flori fete sau baieti, Ratele si vanatorii, Ascunsa. Mai jucam si Omul Negru n-a venit si Podul de piatra.
Si mie imi placea mult acest joc.Chiar ma gandeam zilele trecute cum erau pasii 🙂 Mai jucam Ratele si vanatorii, Magarusul, Tara-tara vrem ostasi, mult elastic si sarit coarda. Apoi,mai croiam haine la papusi sau ma jucam de-a magazinul ori de-a medicul (aveam un „registru” cu pacienti,diagnostice..doar ca n-am urmat aceasta cale).Ce sa zic,era frumos!
Frunza! Era de departe cel mai apreciat joc la bloc.
daa, si noi ne jucam. Din ce zona esti? Nu am mai auzit pe nimeni sa mentioneze jocul asta de 20-30 de ani :))))
o daaa, frunza. (Berceni, Bucuresti)
Şi în Balta Albă se juca pe rupte :)))
Elastic,tara vrem ostași,comerț cu frunze.am inventat eu un joc, zânele și zmeii și ne împărțeam în 2 echipe,blocul e în fața școlii și fugeam pe scări ca să ajungem la poarta școlii, acolo era casa zânelor. Mai făceam teatru în amfiteatru din parc.în casa făceam campionat de gimnastica sau concurs de voci.
Cap de lista erau „de-a v-ati ascunselea” si „Leapșa” (simpla sau Leapșa pe animale ca erau mai multe variante:). Prin zona mea ( la tara, Jud Călărași) mai jucam „Omul Negru”, ” Unde ati fost, maimuțelor”, „Ursul la miere”, „Țăranul e pe câmp”, „Flori, fete”. Cu mingea jucam „Ratele si vânătorii”, „Țările” sau…”Diri Diri”. Adoram jocul asta, era curată nebunie, in toate pauzele il jucam la școala plus ca mai si veneam cu vreo ora-doua inainte de începerea cursurilor ca sa mai jucam o partida de Diri Diri. Nu mai tin minte exact regulile, tot ce pot sa va spun e ca era un fel de fotbal, tot cu piciorul se lovea mingea, ne împărțeam in 2 echipe diferența fata de fotbalul clasic era ca stăteam mai multi in poarta:)
Frumoase vremuri, intr-adevăr. Am avut o copilărie frumoasa in ciuda lipsurilor cu care se confruntau părinții noștri atunci (anii comunismului in prima parte si cei grei cu pierderea slujbelor, scumpiri etc, imediat următori revoluției).
Lapte gros; tara, tara vrem ostasi; ratele si vanatorii; flori, fete si baieti, melodii sau cantareti; elasticul, coarda…etc
Eheee! Multa vreme a trecut de atunci dar inca ma mai joc „Elasticul” cu degetele, uneori, cand gasesc doua mici linii paralele. Alte jocuri care imi placeau… „Tara, tara, vrem ostasi”, „Magarusul”, „Ratele si vanatorii”, „Fete, filme, flori, baieti” 🙂
Ma opresc pe strada si ii privesc cu drag pe copiii care inca mai joaca jocurile copilariei mele.
Flori, fete si baieti; elasticul; sotronul; ratele si vanatorii; castel; baba oarba; jocul asta cu pasii; de-a mama si de-a tata. Oh Doamne sper sa se mai joace si copiii nostri asa.
La 7 ani m-am mutat la țară. Pentru mine a fost atunci cea mai fericită zi. Ma și gândeam cum o sa ma distrez cu verișorii și copii din sat. Am locuit pana atunci la oraș, dar cu mama( tata nea părăsit la 1 an) doar în weekend, în rest mergeam la un cămin săptămânal. Aici distracție : șotron, elasticul, țările, pitita, pac_pac cu gornete de hârtie, fotbal, pătratica, cărți, sanie și cazemate iarna, pietricica cu schimb de cartoanele de la chibrite,tenis cu palete din gardul bunici. Bineînțeles ca bunica ma punea sa merg cu caprele pe marginea râului unde era multi salcâmi și le culegem sa mănânce, mers la fân sau adunat fructe. Din orice puteai face o joacă, din păcate ma uit acum la copiii din jurul meu, inclusiv al meu și nu mai vad licarirea aceea în ochi pe care o aveam noi. Ei sunt cu tehnologie, multe din jocurile noastre le joaca dând din deget. Of of of. Încerc sa o învăț pe fetița mea aceleași jocuri și voi încerca și cu micuțul băiat sa fie copii cat pot. Sa vedeți ce ciudat se uita la mine părinți când ma vad cu elasticul legat de-o banca și la capătul celalalt eu, ditamai femeia, Sau sărind la șotron
Ideea e ca pe vremea noastra eram multi, ne adunam cu zecile in fata blocului pentru ca toti tinerii care tocmai au facut copii au fost mutati la bloc cam in acelasi timp. In plus familiile aveau 2-3-4 copii. Acum nu prea sunt copii, noi in bloc avem vreo cativa, insa nici nu au unde se juca ca toata zona din fata e ocupata cu masini! Toti copiii aia multi de pe vremea noastra nu lasa copiii de azi sa se joace 😉 . Acum noroc ca ne-am mutat si am un parc in fata blocului, din pacate trebuie sa treaca o strada, insa incetul cu incetul o sa am incredere si o voi lasa singura in parc la joaca cu copiii.
place de tine şi-n variantă video mult de tot!
Sunt doar eu sau chiar nu am mai vazut copii peste varsta de 12-13 afara? Chiar nu au altceva de facut decat calculator?
Noi jucam: Piu, Sa vina sa vina, Un’ doi trei la perete stai,Apa apa foc foc,Avioanele…si multe din cele enumerate mai sus.
Pfuai o aiu pe fi-mea si o invat tot. Stai asa sa fac o lista. Noroc cu voi ca dau copypaste la denumiri.
De toate. Cel mai tare era cu carbit-u cand bubuiau conservele.