Încă am nisip în păr. Când închid ochii, aud valuri mici pe pietre mărunțele. Îmi miroase pielea a sare și a cremă de plajă. Corpul meu e aici, transpirat de căldură, sufletul meu se scaldă încă în marea azurie, se usucă pe nisipul auriu, apoi iar se scufundă în valuri și tot așa.
A fost o vacanță perfectă. Am avut timp de toate. Am dormit, am mâncat pe îndelete, am făcut excursii și ne-am cățărat pe munți, am coborât stânci spre plaje mici, am scris o carte și jumătate, am făcut zeci de băi lungi în mare, am ridicat și dărâmat castele de nisip, am privit și am atins pești, am alergat cu copiii și nu după ei, am râs, ne-am îmbrățișat, am lăsat razele portocalii ale apusului să ne mângâie pielea goală pe plajă până târziu.
Copiii s-au bucurat atât de mult de natură încât n-au avut nevoie de nimic altceva. Sofia și-a adus aminte abia în avion, la zborul de întoarcere, că avea în bagajul ei mic câteva prințese și alte jucării mici. Pur și simplu n-a avut nevoie deloc de ele 15 zile. Ivan n-a avut și nici n-a cerut nici o jucărie. S-au jucat împreună, cu ce aveau în jur.
Nu a fost nevoie să stau cu ochii sau cu gura pe ei, n-a trebuit să-i țin de mână, să-i conving, să-i rog, să negociez. Au făcut ce era de făcut, pentru că erau puține de făcut. În rest, ei au decis. S-au jucat cu nisip, cu apă sau cu amândouă deodată, au cules conuri, melci, pietre, au inventat singuri jocuri, concursuri, scenarii, și-au făcut prieteni români și englezi, au râs, doamne, cât au mai râs…
Au stat pe vine minute în șir să observe păianjeni cât palma, șopârle geko transparente, furnici cât greierii, lăcuste de 20 de cm, libelule roșii și albastre, gândaci de toate soiurile, broaște țestoase, lebede, pești și o sepie prinsă de tati și apoi eliberată în siguranță înapoi în mare. Am vorbit despre plante, mare, arici de mare, smochini și măsline, ei ascultau cu gura căscată.
Au mâncat din toate, au dormit, au fost sănătoși, fericiți, iar nouă ne-a tihnit ca niciodată în vreo vacanță până acum.
Când am ajuns acasă, la miezul nopții, sfârșiti, Sofia a izbucnit în plâns.
– De ce plângi, iubito?
– Vreau înapoi la mare, mami.
– Nu ți-a fost dor de camera ta, de jucăriile tale?
– Nu, mami, deloc, nici nu vreau să le văd. Hai înapoi la mare…
Suspina sărăcuța cu lacrimile șiroind cu dâre de sare pe fățuca ei bronzată.
– O să mai mergem la mare vara asta, i-am spus.
– Mami, dar nu trei zile, trei zile nu sunt de ajuns. Vreau trei săptămâni, mami, atât vreau, sau mai mult.
– Tati nu mai are concediu.
– Mergem doar noi trei, tu conduci, eu și Ivan stăm cuminți în spate.
– Și bani de hotel, de mâncare, de benzină, de șezlong?
– Mami, putem sta la niște prieteni. Și o să mănânc mai puțin…
A adormit suspinând. Înainte de asta i-am zâmbit și i-am spus că poate la anul vom sta mai mult la mare. Să vedem cum facem socotelile, ce punem deoparte, și eu aș vrea ce vrea ea. 🙂
Ivan de dimineață m-a întrebat unde-i marea. I-am spus că e departe și că ne-am întors acasă la noi. Mi-a zis că ba nu, nu ne-am întors deloc, să ne ducem la mare.
Tare ne-a priit…
Aveți încredere, luați copiii cu voi și dați-le voie să se joace cu ce îi înconjoară. Aveți nevoie de asta, și voi, și ei. 🙂
Trist. Copiii afla printre lacrimi, pe propria piele cum e sa fii sclav in societatea sclavagista ( ca nu avem voie vacanta cata ne dorim, ca parintii nu au timp pentru copil, ca sclavi la serviciu, etc ).
Dupa ce mai cresc si se mai dezmeticesc ( unii dintre ei ), pun parintilor intrebarea aia mareata cu … „daca ati stiut ca nu suntem liberi, de ce m-ati adus pe lume ca sa fiu sclav o viata intreaga ? Cum ati putut sa-mi faceti asa ceva ? „
Childless, mi se pare foarte amuzant trolling-ul pe care il faci, te rog sa nu renunti!
Tu esti bufonul de la curte al nostru!
Ha-ha :)) Am crezut că childless a postat greșit comentariul și că, de fapt, era pentru alt articol sau alt blog.
Că nu înțelegeam ce legătură are sula cu prefectura 🙂
Haha Robo, jur ca la asta ma gandeam, oare v-ati inteles cu ea sa intre in rolul acesta amuzant doar asa, pt animarea discutiei?:))
Asa un punct de vedere amuzant si extremist nu te poate enerva, eu cel putin am izbucnit in ras…N-o poti lua in serios, ori bate campii ori are un umor in doze uriase!( eu as paria pe varianta a doua!:)
Sa stii ca mare dreptate ai, Robo. Eu am ajuns sa caut comentarile ei/lui in prima faza ca sa vad ce mai zice. :)))
Robo, ca sa fie amuzamentul reciproc, nu uita sa vii sa pe aici sa ne povestesti cum si pe unde ti-ai scos camasa cand a venit fiica ta sa te intrebe de ce ai adus-o pe lumea asta plina de suferinta si nedreptate ? De ce i-ai facut asa ceva ?
Cu alte cuvinte, draga Childless, cand Robo va veni la tine deznadajduit, trist, cu un firicel de voce, istorisindu-ti ce i-a zis fiicei, atunci te vei distra tu ?
Elisa : Daca tot radem unii de altii pe aici ( nu eu am inceput ! ), intervine chestiunea cu cine rade la urma.
Radem noi ce radem, insa e de plans cand vine copilul si te intreaba ce ai avut in cap cand l-ai adus sa traiasca in asa societate sclavagista si primitiva.
Ioana : lasa basmele cu viata ti-o faci singura, invata sa traiesti ( in sclavie ), daca vrei poti si alte clisee cu care va spala creierul parintii si scoala !
Tot ce se intampla e voia lui dumnezeu. Daca suferim, e pentru ca asa a vrut El, caci si el a suferit. Daca ne bucuram, e pentru ca si El s-a bucurat.
Childless, esti fara credinta (faithless), de asta vezi lucrurile asa de negru. Deschide-ti inima catre lumina si vei afla alinare.
Robo, in sfarsit ai descoperit adevarul si calea :))))))))))
Ciudat, dar ca sa vezi, viata ti-o mai faci si singura, nu trebuie sa fie asa nedreapta si plina de suferinta. Asa ca, in loc sa te vaiti pe aici precum o bocitoare, mai bine pui mana si inveti ceva mai mult si traiesti. It will get you killed, but it’s worth it.
Iar ai uitat sa iti iei medicamentele, Childless?
Toate-s negre pe lumea asta, asa-i???
Said no child… Ever :)))
Deci fratilor, sa nu mai faceti copii, bine?
childless, nu ca n-as fi de acord ca suntem sclavi, dar ma intreb in ce fel iti duci tu existenta? esti cumva internata la o sectie de psihiatrie, fiind mentinuta cu forta in viata, sau ai gasit niste scurtaturi pentru un trai acceptabil? nu intreb cu rautate, dar pe bune, ce solutie ai? sa ne sinucidem in masa ca sa dam peste cap planurile macabre ale universului, sa ramana el singur de caciula?
era intr-o carte un personaj ca tine, care venea si le strica ziua oamenilor, cica spunandu-le adevarul 🙂
deci si mie imi place de tine, nu te opri 😀
Pentru useul Irina si userul D :
Daca tot m-ai intrebat, pot sa iti spun ca imi duc existenta sclav ca si voi. Cu diferenta ca eu nu am condamnat pe nimeni sa fie sclav pe viata. De unde rezulta ca cele mai bune mame ever, sunt cele care au refuzat sa-si aduca copiii pe lumea asta.
Ce solutie am ? Nu am ! Sa multumim din inima parintilor ca ne-au adus aici sa fim sclavi ca si ei !
Daca n-ai avut sansa sa te nasti intr-o casa regala!….
Sclav este acela care nimereste sa munceasca ceva, o viata, cu totul intamplator, ceva care nu-i face placere, spre care meserie nu are chemare etc. Si printesele muncesc si, culmea, sunt si longevive. Poate in alta viata, Childless.
Doar fiindca tu simti ca traiesti ca intr-o puscarie sau ca un negrut pe plantatie nu inseamna ca societatea/lumea chiar este asa. Opreste-te, trage adanc aer in piept, doreste-ti muuuuuult mai putin si scade-ti spre zero asteptarile de la cei din jur. Impacheteaza-ti un ghiozdanel mic si iesi pe usa. Ia trenul, fa autostopul, zboara daca-ti permiti numai nu te mai uita inapoi sau in jurul tau o vreme. Uita-te in sufletul tau si taci. Taci mult, poate asa vei reinvata sa-ti auzi sufletul, ca atunci cand erai copil si lumea era doar acum, nu ieri nici maine. Undeva in strafundul fiecaruia dintre noi exista propria noastra fericire. Singura menire a noastra defapt este sa intelegem cum sa o traim. Restul sunt detalii;)
Nici la psihatrie nu poate face ce vrea :)))). Nimeni in lume nu face mereu ce vrea fie ca se numeste Ioana sau Donald Trump. Cica e cadru didactic…Soc si Groaza
Childless in ce scoica ai trait pana acum de nu ti-ai dat seama ca indiferent daca esti sclav pe la un patron sau domn la tine pe mosie, in viata asta nu poti face tot ce vrei tu. Ca daca ar fi sa fac ce vreau, as sta pe o plaja in hamac, citind carti bune. Dar trebuie sa ma ridic pentru ca – cineva trebuie sa asigure si existenta, indiferent ca iti lucrezi pamantul, mulgi vaca, sau faci fisiere excel in pc la birou; cineva trebuie sa pregateasca mancare pentru familie; curatenie; copiii ai nevoi, multe nevoi…
Si asa cum weekendul nu ar avea farmec daca nu ar fi luni-vineri, nici vacantele nu ar fi asa frumoase daca nu ar exista si zile de munca.
Sau cum spunea cel mai intelept om de pe pamant: Exista o vreme pentru toate.
Asta ii explici si copilului. E unul din lucrurile pe care le invata crescand.
Childless nu are copii, altfel ar fi in dezacord cu propriul nume 🙂
Deci nu trebuie sa munceasca asa mult sa asigure copiilor tot ce ar avea nevoie.
Poate de aia nu are copii, ca nu ii place sa munceasca, iar copiii ar muri de foame. De unde vacante in Grecia?
Oricum, e mult mai interesant asa, sa vezi si astfel de pareri ca ale lui Childless.
Frumos!
Ioana, minunat concediu si minunata relatare, m-ai facut sa simt mirosul marii si sa aud valurile!
Childless, in ce iti gasesti tu fericirea? Ce faci/muncesti sa iti permiti un trai cum iti doresti? Paharul tau e pe jumatate gol sau pe jumatate plin?
Ar fi interesant sa ne descrii o zi din viata ta si cateva lucruri care se ridica la asteptarile tale 🙂
Salut!
Poti sa ne dai detalii despre locatia aleasa si organizarea vacantei? Ai gasit sejur cu avionul de 15 zile ? De cand caut si eu un sejur mai lung de 7 zile…
Buna, Ioana.
Te admir…ai o famile deosebita, copii tai sunt superbi.
Si eu am o fetita, mi-as dori un fratior sau o surioara pentru ea…dar sincer imi lipseste curajul ala. Nu inteleg de unde am frica asta, probabil de la atatea cazuri din jurul meu…cu pierderi de sarcini etc.
La noi povestea este mai lunga si mai complicata, noi ne-am mutat dintr-un oras in altul, cu joburile si acum stam cu chirie si ma bantuie ideea asta de chirie, desi avem casa noastra si putem oricând sa o vindem si sa ne facem aici..dar orasul este mic si lipsit de oportunitati. Scuza-ma ca m-am confesat, probabil nu ai timp sa citesti problemele fiecaruia dar asa m-am si eliberat….
Sa fiti sanatosi cu totii si sa ne mai scrii ca tare mult ne place!
Ce frumos!!! E un vis pe care imi doresc sa il trăim si noi cu copiii noștri. Unde ati fost plecati?
Trista esti tu, Childless!
Vacante frumoase in continuare!
Pare de vis frumos! Sper sa ajungem si noi, intr-un viitor apropiat, in Grecia. Ati plecat cu charter sau cu low-cost? Cand faci un post si cu detalii despre vacanta: costuri, recomandari si alte nebunii?
In alta ordine de idei, sincer spun ca de cand am copil vacantele noastre au fost cu muuuuult mai frumoase, mai active, mai neprevazute. Nu concep sa o las acasa si nu cred ca ne-am simti bine fara ea!
Minunat! Si noi am mers cu piticii nostri o sapt, a fost magnific. La anul, cu siguranta, vom incerca 2 sapt. Cat despre Childless…sunt tare curioasa cum isi castiga el/ea existenta?
Da, dorim detalii despre locație si cum ATI gasit sejur de 15 zile, charter sau low-cost? ?
Nu e Creta din întâmplare, nu? ? Noi mergem cu amândoi pt prima data in Septembrie, sper sa fie măcar la fel de bine ca si la voi
Și la noi a fost bine. Cel mic a zis totusi că i-e dor de bunu, de casa lui si de Cala (câinele nostru). Și noi am promis că mai mergem la mare vara asta. Chiar și 2-3 zile. Trebuie.
Si la noi a fost primul concediu relaxant dupa 3 ani. Pentru ca piticul nostru a avut ijca 2 baieti cu care sa se joace. Si s-au jucat impreuna tot timpul! Cu bebe 2 in burta (tot baiat) aveam o teama ca imi va mai greu. Dar acum sunt sigura ca imi va fi mai usor si ei se vor bucura unul de altul si eu de ei. Clar vom mai ajunge o fuga la mare vara asta si il vom lua si pe baiatul nasilor cu noi daca nasii nu vor vrea sa vina:)
As dori mai multe detalii despre unde ati fost cazati. Dupa ce am fost in Grecia la niste hoteluri f proaste pe vremea cand nu aveam copii, acum nu mai imi vine sa merg in Grecia cu ei. Am fost in Turcia la all inclusive insa nu mai vrem atata agitatie.
Oare Childless poate fi blocată? Să nu mai poată comenta? Articolul acesta și blogul Ioanei sunt superbe, sunt locuri unde îmi place să mă regăsesc, să visez, să sper la o lume mai bună, să admir bunătate și fericire, sentimente de iubire și împlinire.
Cum se face că vine o childless și strică tot? E un gest oribil să vii în casa cuiva să te piși pe covorul de la intrare pentru că viața nu are sens, că așa ai debitat tu.
Și să te mai și consideri cea mai bună mamă pentru că tu n-ai făcut copii ca să nu se confrunte cu vicisitudinile acestei vieți.
Îmi pare rău pentru mama care te-a făcut și care te-a aruncat în această lume sclavagistă, dar noi avem fericiri de trăit.
Scuzați-mă, dar nu mă pot abține.
Da, sigur, oricine poate fi blocat.
Doar ca mie nu mi se pare ok sa blochezi pe cineva doar pt ca iti strica buna dispozitie cu pareri contrare, atat timp cat sunt exprimate decent. Unde mai pui ca unora nu le-o strica, ba chiar din contra (mie de exemplu). Si nici nu mi se pare ca childless trolleaza la greu, deocamdata e un trolling acceptabil.
Dar in fine, nu e blogul meu, sa zica printesa.
Nici mie nu mi se pare ca strica nimic. Acum daca cineva nu e de acord cu noi il cenzuram? Nu cred ca asta e spiritul acestui blog. Putina toleranta oameni buni :). Cat despre vacanta, foarte frumos, eu dupa o vacanta de genul asta, anul trecut in italia, m-am intors singura cu cei 3 mici ai mei pentru inca 3 sapt, pana li s-a facut in sfarsit dor de tati si de casa :). Mai cuminti ca atunci n-au fost niciodata, iar cea mai mica avea numai 2 ani.
Cred ca problema unor cititori de aici este nu ca are o parere contrara, ci ca are toate parerile contrare si tine sa si le exprime in moduri destul de enervante. Plus ca e destul de evident ca intervine ca sa agite spiritele, ca daca totul iti miroase intr-un loc, nu mai treci pe-acolo, nu?
Eu n-am o problema cu asta, sunt obisnuita, dar daca se plange multa lume ca le strica bucuria aici, va trebui sa iau masuri.
Periodic apare cineva care incearca sa ne salveze pe toti de noi insine, majoritatea se plictisesc in cateva saptamani, n-a fost nevoie sa blochez pe nimeni deocamdata, in 9 ani de cand scriu. 🙂
Mi se pare ok ca o femeie nu-si doreste copii si mi se pare o realizare totusi sa constientizezi lucrul asta si sa nu-i faci daca nu vrei. Ce nu inteleg e ce cauti pe un blog despre copii ca sa imprastii negativism si drame despre ei si femeile care hotarasc sa-i aiba.
Eu daca am doua maini stangi in bucatarie si refuz sa frig si-un ou, nu intru pe bloguri de gatit sa le scriu alora ce prostie fac si ca e o porcarie sa gatesti
Asta nu pricep, atitudinea asta de „ce prosti sunteti voi ca va agitati sa traiti, sa cautati fericirea, ca oricum e degeaba, oricum murim, suntem niste sclavi, altii de folosesc bla bla bla.”
Rox :
1. Nu e nici o realizare sa imi dau seama ce vreau si ce nu,ca nu sunt animal condus de instinctul de turma. Da’ multam’ pentru apreciere !
2. Confunzi realismul cu negativismul. Chestiune de logica elementara …
3. Nu imi place sa gatesc ouale, dar imi place sa le mananc, motiv pentru care sunt indreptatita sa imi spun parerea despre oua, cu atat mai mult cu cat jucatul cu ouale e meseria mea .
4. Exista pareri diferite, iar oameni trebuiesc sa fie liberi sa si le exprime si sa le argumenteze, chiar daca ne strica noua zenul si iluziile.
Eu asa ii invat pe copii la scoala, ca daca un om are o parere opusa tie, nu inseamna ca are ceva personal cu tine ( vrea sa rada de tine ori sa iti strice fericirile ), deci e normal sa ii acceptam pe cei care gandesc diferit de noi ( in loc sa ii blamam sau sa ii izolam ).
Tu cum iti inveti copiii acasa ?
mie-mi plac şi părerile contrare, sunt sarea şi piperul. Nu putem avea cu toţii dreptate tot timpul :))) şi admir perseverenţa unora de a comenta. Păcat că la aşa articol frumos, noi o dăm off topic.
p.s. O carte şi jumătate??? Abia aştept!
Fantastic cum intoarcerea la natura ii poate schimba atat de mult. Eu imi aduc aminte de vacantele la tara. Parca nu era nimic de facut, dar ne distram enorm.
Minunat! Am retrait o parte din concediul nostru, doar ca eu eram aia care nu mai vroia sa plece si cand am ajuns acasa a fost grea readaptarea. Copilul (1an si 2 luni) a stiut doar ca suntem altundeva. Vedem noi la anu’ cumva fi ?.
Buna, cu ce agentie si la ce hotel ati fost cazati in Skiathos? Multumesc
De obicei adevarul supara si cred ca de aia deranjeaza si Childless. Realizati si voi ca ai vostri copii ar trebui sa petreaca muuult mai mult timp la mare, la munte, la tara (unii intra la scoala fara sa fi vazut vaca in carne si oase), dar nu puteti. De ce? Nu mai sunt zile de concediu. Trebuie sa mai strangem bani. E dur ce spune Childless, dar in definitiv, nu e viata de sclav? Sa nu-i poti oferi copilului niste lucruri atat de importante pentru el din cauza unor chestiuni care atat de putin depind de tine? Concediul? 21 de zile batute in cuie (chiar daca-s mai multe, stiti bine ca nu sunt suficiente). Salariul? Poate mai creste din cand in cand, dar cresc si nevoile. Cresc si copiii…