Stăm cu picioarele în apă și cu mâna la ochi, scrutând cerul. În jurul nostru, alți zeci de turiști cu camerele pregătite, cu beri și sandvișuri, așteaptă în soare, ca și noi, următorul avion. Aici, avioanele aterizează la un metru de capul celui mai înalt turist cu camera în mână. E un spectacol, se spune.
Vrem și noi să vedem și să simțim spectacolul ăsta. Soarele arde, ne dăm cu cremă. Copiii culeg pietricele pe malul apei, eu mă întreb cât sunt dispusă să aștept în miezul zilei și de ce n-am verificat pe internet orarul de zbor, să nu stăm aici cu orele. Dintr-odată, agitație. Cineva arată cu degetul după munți! Vine!
Îl văd, e cât un vârf de deget. Pare că se îndepărtează, dar nu, doar face un mare arc de cerc, ca să vină direct pe direcția pistei. Care e aici, scurtă de tot, între două fâșii de pământ, cu mare la un capăt și mare la celălalt capăt. Într-un capăt de mare suntem noi, cu picioarele în apă, la celălalt capăt urma să ne bălăcim o oră mai târziu, în valuri imense.
Ne pregătim telefoanele, camerele și copiii:
– O să vină avionul foarte aproape deasupra noastră, nu vă speriați, da? Va fi zgomot și ceva căldură, posibil vânt, bine?
Se apropie. Copiii se uită în sus. Lumea se agită. OMG, ce aproape e, îi văd pe piloți! Ce mare e, ce viteză are, ce….
Zboară pălării, eșarfe, fuste, șervețele, pahare de cafea, lumea strigă și se agită. A trecut la câțiva metri de creștetele noastre. A aterizat cu miros de cauciuc ars, la 20 de metri de noi. Acum rulează cu viteză și frânează puternic, ideal e să se oprească înainte de capătul pistei. 😛
Copiii nici nu au observat ce tocmai au trăit. Noroc c-am filmat, să le arăt mai târziu. Le-am pus filmul de câteva zeci de ori.
– Și noi unde eram, mami, chiar aici?
– Vai, mami, ăsta e un avion adevărat? Cu oameni în el?
Un avion adevărat care aterizează aproape printre oameni, în mijlocul mării, pe o pistă construită pe o bucată de pământ care nu exista. Au adus pâmânt și au unit insula Skiathos cu insula vecină, Lazareta (fostă colonie de leproși), care acum a devenit peninsulă. De curând, pista a fost lungită, are acum aproape 1.7 km, și este una dintre cele mai scurte și mai înguste dintre pistele destinate avioanelor comerciale. Mai mult, este și înclinată, de la punctul de aterizare nu se vede capătul celălalt al pistei, iar de la punctul de plecare în cursa spre decolare nu se vede punctul final de decolare.
Aeroportul din Skiathos, numit Alexandros Papadiamantis este unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din Europa. Pe el nu pot ateriza și de pe el nu pot decola nave mai mari ca un Boeing 757-200. Avioanele trebuie să fie ușoare, să nu poarte prea mult combustibil. Pentru București, de exemplu, zborul e de o oră, nu e nevoie de realimentare, însă pentru țările din nordul Europei, avionul face escală la Kavala sau Salonic, să-și umple rezervoarele. Multe companii aeriene trimit pe cursele către Skiathos doar piloți care au absolvit cursuri suplimentare pentru a putea decola și ateriza pe această pistă.
La câteva sute de metri de locul din care am filmat noi există o cafenea destinată exclusiv celor care vin să trăiască această experiență. Înăuntru e un panou mare pe care stă afișat orarul de zbor (care în 50% din cazuri nu e valabil), poți mânca ceva, bea ceva cât aștepți următoarea aterizare. Ies poze spectaculoase și de acolo, noi n-am mers, am preferat experiența 100% sălbatică, pe malul mării. 🙂
Mie experiența asta mi s-a părut foarte tare, așa că am căutat pe youtube filme cu alte aterizări și decolări de pe aeroportul din Skiathos. Abia aștept să revin și să stau acolo o zi întreagă, să aterizeze și să decoleze peste mine zece avioane.
Aveți mai jos cea mai dementă aterizare, cu cel mai mare avion care a aterizat vreodată pe această pistă, un Boeing 767-200. Noroc că nu erau oameni acolo să pozeze și să filmeze, ar fi fost ultima lor vacanță, brrr.
Iată și cum se vede din cabina piloților.
Și o decolare, absolut genială! 🙂
Dacă vă plac avioanele, aeroportul din Skiathos sigur o să vi se pară genial!
Sursa foto: Skopelostravel.net
aaa, palpitant!
Cred ca as muri de frica.
Buna Ioana! Cu ce companie ai zburat pana in Skyathos?
Multumesc!
Charter tarom de la Aerotravel.
Si a fost fara escala? Ca eu m-am tot uitat si nu gasesc fara escala..:(
Da, fara escala.
Ioana, cum ai simtit aterizarea? Adica se simte nasol treaba asta cu lungimea pistei, in avion fiind? Cochetez cu Skiatos pt septembrie, dar dupa ce am citit articolul asta nu stiu ce sa zic:-)))
Nu, nici o diferenta fata de o aterizare normala.
Pfiu, ce bine!
Mersi tare mult!!
Şi aeroportul din Nisa e spectaculos (dar nu aşa ca ăsta), din avion, zici că o să aterizezi direct în mare, doar că, hop, la un moment dat apare pista. Ca norocu’!
Daa, o tin minte si pe aia!
Pff…si eu credeam ca ala din Madeira este periculos!
Eu cred ca aia cu bagaje vor sa-l ia din mers si sa mearga cu nashu’!
Frumoasa si palpitanta experiența!
Așteptatul mi-a amintit de trenurile cu străini care treceau înainte de ’89, si pe care copiii le așteptau cu orele Ca sa primească de la turiști gume si bomboane :))))
da, sau sa le arate fundul! :)))
Este legal sa postezi poze de pe pista ? as vrea sa știu
Oau. Trebuie sa ajung si eu acolo. Cred ca e foarte tare senzatia 🙂
Foarte tare !!! Am ras cu lacrimi la filmulețul in care decolează avionul. Cum se țin oamenii :)))) demențial :)))
cunoasteti pagina asta
flightradar24.com
Si in Corfu e la fel de palpitant sa astepti sa aterizeze avioanele, in Kanoni, la cateva sute de metri de pista.
foarte fain! noi in alta insula mergeam langa aeroport la fel sa vedem cum decoleaza si cum aterizeaza avioanele….avea drum chiar pe langa pista.
Buna, spune-mi te rog cu ce ai mers pana acolo. Cu autobuzul local? Sunt in Skiathos acum si as vrea sa ajung. Multumesc
Salut, da, cobori in oras si mai mergi pe jos cam 15 minute.
sau cobori la statia nr. 2, pare cea mai aproape.
dar oricum nu e mult de mers nici de la nr. 4 sau nr. 3
Multumesc frumos! Am ajuns si a fost foarte frumos. Am mers pe jos prin port si am facut cam zece minute.