Urasc cuvantul asta. Aproape aici. Aproape fericit. Aproape perfect. Aproape te iubesc. Aproape, dar totusi nu chiar. Nu e 100%. Nu e tot ce pot sa fac, sa simt, sa fiu. Pot mai mult, dar nu inca. Pentru ca ma simt bine in aproapele asta, pentru ca ma tem, pentru ca nu stiu sa depasesc momentul.
As vrea sa nu-l mai aud niciodata. Sa nu-l mai simt niciodata. Sa nu mai fiu niciodata aproape iubita, aproape fericita, aproape norocoasa, aproape trista. Ca acum.
Cand as vrea sa fii aici, nu aproape de mine, ci fix aici, sa nu fie niciun milimetru de aer intre noi, nicio secunda, nicio asteptare, nicio promisiune, niciun cuvant simtit, dar nerostit fiindca nu era 100% sigur. Am obosit sa caut, sa conving, sa promit, sa astept, doar ca in final sa aud ca aproape am reusit.
Maine o sa ma tii in brate. Sunt aproape sigura.
Aproape
Din pacate, esti aproape sigura, si nu sigura, sigura, sigura…
Daca nu l-am avea pe Aproape asta, lucrurile ar fi prea alb-negru. Asa, ne mai eschivam, mai amanam, ne dam timp… mie-mi place. si recunosc ca-l folosesc in exces :D.
m-am saturat si eu de cate ori „aproape” am facut o relatie sa mearga; de cate ori „aproape” am simtit ca ma iubeste, ca ma vrea numai pe mine; sau „aproape” am renuntat sa ma mai lupt cu morile de vant…acum sunt …”aproape” sa renunt pentru ca am obosit! poate de data asta voi trece peste „aproape” si voi trece la o alta relatie care sunt „aproape” sigura ca va fi altfel… 😀
Exact ce zic si eu! Hei, that’s the beauty of it… Cand o sa simt prima oara fara acest „aproape”, cred ca o sa ma simt usor pierduta…
Corectat: Stiu draga…si cand o sa te Vrea el 1000%la tie n-o sa-ti mai pese. Pentru ca vei descoperi ca nu avea rost de la inceput sa te zbati pentru ceva ireal. Asa a fost in cazul meu. L-am crezut mare si tare numai ca sa ajung sa ma creada el mare si tare si eu sa fug pentru ca nu mai inspira decat mila…dar poate in cazul tau are rost sa lupti- u never know…