Sunt obosita, cinica si resemnata, e clar. Si intr-un fel straniu, sunt fericita cu toate astea in mine. As vrea sa conserv intr-o cutie ermetica toate lucrurile pe care le simt si le gandesc acum. Si ori de cate ori pierd firul, sa-mi bag nasul in cutia asta si sa inspir si sa ma inspir. Nu m-as simti deloc nedreptatita de viata daca mi-ar fi cum mi-e acum for the rest of my life.
Imi lipseste doar o bucata de plaja si un strop de mare. Azi mi-a zis o colega draga ca m-am imbracat ca pentru vama. Asa e, desi nu m-am gandit la asta cand am tras pe mine pantalonii largi si o bluza fara bretele. M-am gandit doar ca azi mi-e cald si verde. Acum vad ca am si bratara din vama la mana, nici nu-mi aduc aminte cand am strecurat-o acolo.
Uf, ce mi-ar placea sa fiu acum acolo, sau oriunde pe o bucata de plaja. Tot mi-ar fi cald, dar as sti ca daca astept o vreme, o sa bata un pic de vant sarat si o sa mai potoleasca din dogoreala asta pe care o simt pe toata pielea si mai ales pe dosul palmelor.
Mi se pare ca ma schimb. Prea repede si prea mult.
