Părinți și copii împreună în natură: tabăra lui Momo pentru familii

Am ridicat ochii din telefon și am văzut o priveliște rară pentru mine: la doi metri, pe iarbă, o mamă citea dintr-o carte, fără ca vreun copil să tragă de ea în toate direcțiile. În stânga, un tată alerga împreună cu cinci-șase puști, se jucau de-a indienii (cred). În dreapta, două mame stăteau de vorbă. Câțiva metri mai la vale, alți copii alergau după o minge în manej. Câteva perechi de părinți stăteau pe iarbă, șușotind doi câte doi. Copii mai mici sau mai mari, grupați câte doi, patru sau șase adunau pietre, culegeau flori, urcau pe deal, admirau caii, se dădeau în leagăn, jucau Dixit, supravegheați de la distanță de câte un părinte sau educator. Liniște. Armonie. Joc. Descoperiri. Prietenie. Natură.

Așa au fost cele șapte zile de tabără de familie la Runcu. Mi-a plăcut atât de mult, a fost o vacanță atât de proaspătă, ne-a făcut atât de mult bine tuturor, separat și împreună, încât vreau să vă împărtășesc câteva dintre lucrurile pe care le-am făcut acolo, nu pe toate, vreau să vă rămână și câteva surprize, în caz că vă conving și ne vedem la anul acolo, pe dealurile din jurul pensiunii.

Tabăra lui Momo este organizată de oamenii din Lumea lui Momo, adică Mira Loghin, Andreea, Adina, Rodica, Oana, Liana oameni care de cinci ani organizează și gestionează acitivități pentru copii sub 3 ani, împreună cu Monica Reu și Ian Peatey. Totul se învârte în jurul ideii de dragoste și empatie, în cuplu și în relația cu copiii, dar și între organizatori și participanți, între copii străini care pleacă prieteni.

Dimineața este rezervată activităților în familie. Se organizează drumeții pe dealurile din jur, excursii în pădure, jocuri de grup, căutări de comori, pe dealuri, printre copaci, părinți, copii și educatori împreună. Gazdele și pedagogii sunt și ei cu familia acolo, toată lumea ajută pe toată lumea. Pe mine chestia asta m-a impresionat de-am și plâns într-o seară de bucurie și recunoștință. Eu am fost singură cu copiii în cinci din cele șapte zile, omul a trebuit să meargă la muncă. Ei, am cărat eu copiii pe munte cât am putut, dar la un moment dat, n-am mai putut. Imediat cineva s-a oferit să-mi care rucsacul, Liana l-a luat pe Ivan în manduca. În altă zi, un tată l-a cărat pe Ivan în cârcă, când eu n-am mai putut. Mereu se oferea cineva să o supravegheze pe Sofia cât eu stăteam cu Ivan să doarmă. M-am simțit ca în satul acela despre care vorbește toată lumea, satul care te ajută să-ți crești copilul.

Apoi la prânz era timp liber, eu am dus copiii în cameră la somn, alții călăreau, alții se jucau pe-afară, părinții citeau sau discutau în liniște.

După-amiaza era timpul pentru atelierele de comunicare non-violentă, cu Monica și Reu. Copiii erau invitați la tot felul de activități pe vârste, adulții intrau în sala de discuții, unde, desigur, copiii mai intrau să ne vadă. Am putut participa la discuții aproape integral, deși copiii mei nu au stat niciodată singuri fără mine undeva. Acum, atât de interesante au fost ateliere, că am avut liniște două ore seara să particip la treburi pentru adulți.

În fiecare dimineață, cineva ne strecura pe ușă un mesaj inspirațional, de care se lega apoi cumva tot parcursul zilei.

Totul se petrece afară. Mesele, joaca. Intram în cabană doar la somn.

Ah, cabana, neapărat vă scriu despre ea. O cheamă Potcoava, este nouă și supeeer faină, mai ales pentru familiile cu copii. Este singura cabană din lume bine izolată fonic. E nouă, curată, foarte inteligent făcută, pe un vârf de deal, într-o zonă de poveste, la mai puțin de două ore de București. Au și cai! Puteți călări, e un mic loc de joacă, se pot face trasee în jur.

Mâncarea a fost minunată. Chiar râdeam când la final am făcut un cerc mare cu toții și am spus pe scurt ce ne-a plăcut în tabără, și toți, dar toți copiii care au luat cuvântul au spus că le-a plăcut mâncarea! Eu atâția copii să laude mâncarea n-am mai văzut niciodată! Am avut ciorbe gustoase și dense, ardei umpluți, paste, fripturi la cuptor, sosuri, toate minunate. S-a respectat programul, mâncare a fost destulă, cazarea a fost minunată, programul bogat, interesant și vindecător.

Seara se făcea foc de tabără și se citeau povești sau se cânta la chitară, absolut minunat! În ultima seară am avut și o super petrecere, la care am primit haine tradiționale, am dansat, ne-am cunoscut mai bine, vorba ceea, la puțin vin. 🙂

Am cunoscut oameni absolut minunați, cu care țin legătura. Sofia întreabă de copiii din tabără și de cai. Sigur vom reveni la Potcoava, iar în tabăra de anul viitor ne înscriem primii.

Sunt locuri pentru 20 de familii, locuri în cameră și locuri la cort (cu acces la toate facilitățile). Anul viitor vor fi trei tabere pentru familii și încă una nouă, doar pentru cupluri, tot cu Monica și Ian (ce păcat că nu avem unde lăsa copiii, tare ne-ar fi prins bine așa ceva :)). Puteți urmări blogul lui Momo pentru a prinde loc atunci când anunță datele taberelor, anul viitor vor fi tot la Potcoava, apoi în 2018 se vor muta în altă parte, urmează să aflăm unde. În toamna aceasta, Lumea lui Momo își deschide și centru educațional, revin cu detalii despre el, e o alternativă grozavă la grădiniță. Le puteți urmări și pagina de facebook, care e aici.

Puteți veni în tabără cu copii de orice vârsta, va fi super fascinant pentru ei! Sunt bineveniți și bunici! Costul taberei pentru o familie de patru persoane, cazare în cameră, trei mese și două gustări pe zi, altelierele și activitățile incluse, a fost de 3.300 de lei.

Mi-am descoperit copiii puternici (Sofia a mers pe jos patru ore întregi, dus întors pe un traseu destul de solicitant), curajoși, independenți, prietenoși, generoși, cooperanți (mi-a fost nemaipomenit de ușor cu ei doi), mi-am adus aminte de taberele din vremea mea, prea puține și prea friguroase, am jucat badminton în poeniță, am privit focul, am dansat, mi-am recăpătat încrederea în mine și în oameni. Descoperirile acestea au rămas cu noi și la mai bine de o lună de la încheierea taberei. Ne-a făcut atât de mine! Mulțumim tuturor, abia aștept să ne revedem!