Au trecut un an și cinci luni de când Sofia a început grădinița. Am dus-o la câteva zile după ce a făcut trei ani, în aprilie anul trecut.
Nu am avut nici o clipă sufletul greu, nu am plâns după gardul grădiniței, am dus-o într-un loc în care am avut încredere că-i va fi bine, (care s-a dovedit a fi nepotrivit în cele din urmă), am avut încredere și în ea, că e pregătită. Mă rog, pe cât de pregătită poate fi ea, care e genul super atașat și care mereu va prefera, cred, compania mea altora (și prin „mereu” mă refer la următorii 5-10 ani). Vorbea perfect, știa să-și exprime vrerile și emoțiile, nu tolera nici atunci, ca și acum, nici o formă de abuz.
Am căutat mult o grădiniță care să ni se potrivească, m-am lovit de meniuri cu dulciuri la micul dejun, prânz și gustare, mezeluri și lipsa fructelor și legumelor din meniu, de scaunul rușinii, de curți mici și timp petrecut mai mult înăuntru, eventual la televizor. În fine, nu mai scriu acum despre asta, am scris deja despre ce greu eu apropo de grădinița perfectă, despre meniul nesănătos din multe grădinițe (între timp am descoperit mai multe locuri cu meniu sănătos), intenția mea e să vă povestesc cum ne-a fost în acest an și aproape jumătate, în ce fel ne-a ajutat și în ce fel ne-a încurcat grădinița, cu ce sentimente începem acest nou an, ce gânduri avem apropo de ce urmează (mult) mai departe.
Grădinița la care merge Sofia din iulie este una particulară, pe sistem Montessori. A învățat aici să facă multe lucruri singură, de la a se îmbrăca și dezbrăca la a-și prinde clame în păr, a-și pune lucrurile la loc. Știe acum să-și toarne ciorbă cu polonicul, să mănânce fără să-și murdărească hainele, să dea cu mopul, să calce rufe. A început să recunoască literele, dar nu e foarte interesată de scris sau de citit. Nu a învățat poezii și cântecele. Și-a făcut prieteni, îi place educatorul ei, însă nu se topește de dorul lor. Preferă să stea acasă, cu mine, chiar dacă eu lucrez și nu am timp să mă joc cu ea. În vacanțe spune că vrea să mai stăm, nu vrea înapoi la colegi. Când revenim, primele zile sunt cu tristețe la despărțire (de obicei o duce tati, de el se desprinde mai ușor), dar se adaptează rapid la program, doarme la prânz, mănâncă bine, dacă îi place mâncarea (care e mult mai sănătoasă decât ce-i dau eu acasă, dar e fără carne, pe care i-o ofer când o iau).
Am ales un program mediu pentru ea, tati o lasă la 9 și ceva, eu o iau la 4 după-amiaza, ca să avem timp împreună. Nu face nici un opțional, a vrut să încerce la un moment dat, dar a fost o zi foarte lungă pentru ea, a luat-o tati la 6.30, au ajuns acasă cu bicicleta pe la 7 și jumătate, era epuizată și topită de dor, a plâns noaptea, am decis să mai așteptăm cu opționalele, că nu e nici o grabă. Când o iau, mai stau cu ea și cu colegii ei să ne jucăm 20 de minute, apoi mergem și cu Ivan în parc sau la vreo terasă cu prieteni, ea îmi povestește ce-a mai făcut, ne jucăm, se descarcă de dor. Uneori merg cu tot cu Ivan s-o iau pe Sofi, la anul, când va face 3 ani, va merge și el în aceeași grupă cu ea. Cunoaște deja locul, jucăriile, copiii, e foarte atras de toate, cu greu îl desprind de-acolo, știu însă că-i va fi greu când va rămâne fără mine.
Pentru mine, grădinița a adus câteva săptămâni de timp liber în care să pot lucra fără ca doi copii să-mi stea în cârcă non stop. Am mers la întâlniri singură, am avut filmări în timpul cărora nu mă trăgea nimeni de fustă, ba într-o zi m-am dus la Therme, să fac baie (cea mai arogantă extravaganță a vieții mele post-copii). Bucuria de a o vedea cât de frumos se descurcă singură. Supriza fiecărui lucru pe care ea l-a învățat de la alții.
Revenind la Sofia, partea bună e că a devenit mai independentă, și-a făcut prieteni, a învățat să respecte și alte reguli decât acasă, a câștigat noi persoane de atașament (pe educatorul ei), are și alt gen de experiențe decât cele pe care i le putem oferi noi și asta cu siguranță o ajută mult.
Partea proastă au fost îmbolnăvirile. Până la grădiniță, făcuse câteva viroze ușoare, nimic complicat. În ultimul an și jumătate, a făcut peste 10 viroze, dintre care 4 s-au complicat cu otite seroase acute, în două cazuri a luat antibiotic oral, în două a scăpat cu tratament local. După fiecare otită, a stat acasă 6 săptămâni, ca să se vindece complet. Revenea la grădi, într-o săptămână făcea muci, după încă una făcea febră și știam că fie e viroză, fie otită. Nu a făcut enterocolite, varicelă sau scarlatină, doar viroze și otite.
În tot acest timp am plătit, desigur, grădinița (cu excepția meselor, în unele luni). A mers adunat vreo cinci luni din cele 15 pe care le-am plătit. A pierdut o mulțime de activități interesante, dar asta e, dacă tot am avut posibilitatea să o țin acasă (eu nemergând la birou), am preferat să nu o duc în colectivitate până la vindecare completă.
Mă așteptam să fie ceva mai ușor, știind-o rezistentă și puternică. Recunosc că am sperat că o să ajute și numărul relativ mic de copii la grupă (vreo 12 care vin), dar din păcate m-am înșelat. Ceilalți copii au stat acasă mult mai puțin ca ea, deși unii dintre ei au muci și/sau tușesc aproape tot anul. E drept că ei erau în comunitate cu un înaintea ei. Se face triaj la venirea la grădi, însă mucii și tusea nu sunt motive de trimis copilul acasă, așa că
Sofia a luat de fiecare dată tot ce-au adus ceilalți copii. 🙂
Pe 1 septembrie am operat-o de polipi (despre asa voi scrie un articol separat), pentru că nu mai respira deloc pe nas și nici nu mai auzea bine, vindecarea virozelor era lentă, lipsa de ventilație din cauza polipilor făcea ca mucii să nu se usuce practic niciodată, în schimb se acumulau acolo și infectau urechea. Sper să aibă rezultate intervenția, să răcească mai rar și să nu mai facă otite.
Una peste alta, recunosc că începem noul an cu emoții. Mi-e tare milă de ea la gândul că o să o luăm de la capăt cu bolile (pe care, desigur, le paseză și celui mic și, ocazional, și mie), știu că ea ar vrea să stăm mereu împreună, pe altă parte o observ uneori prin gard jucându-se cu colegii și pare fericită la grădiniță. Mi-ar plăcea să-și facă prieteni buni, cu care să socializăm și cu alte ocazii.
Mai avem doi ani de grădiniță, apoi grupa zero, unde sunt egal tentată de o școală de stat și de una Montessori.
E puternică, înaltă, robustă, mănâncă mult, de toate, doarme bine, e veselă, râde, aleargă și dansează, e în continuare foarte selectivă cu străinii (despre asta și despre copii „timizi” voi scrie un articol separat, îmi scrie multă lume stresată pe subiect), dar iubește copiii (mai mari ca ea), e generoasă și iubește să coloreze cu carioci, să călărească și să se cațere. Dac-ar putea, ar sta numai în vacanțe, oriunde o ducem.
Mi-ar plăcea să găsim locuri în București unde să merg cu amândoi copiii (2 și 4 ani) și să facem lucruri împreună. Nu vreau să meargă ea la dans, să zicem, și eu să mă joc cu cel mic în curte. Ne place mult să stăm toți trei, să facem orice împreună. 🙂
Așa a fost pentru noi ultimul an și jumătate. Cu multe febre, muci, tuse, medici, internări, dar și cu progrese, petreceri și bucurii. Am încredere că anul care vine va fi mult, mult mai bine, trebuie să se bucure și ea de grădiniță, micuța!
Sursa foto: fetiță la grădiniță via Shutterstock.com
Faine multele lucruri invatate…La noi s-au mai domolit virozele dupa ce i-am dat Luivac. Am fost sceptica, dar a avut efect.
Helen, ce e Livuacul?E cumva un vaccin care se da inainte de intrarea in comunitate?
Multumesc pentru articol!
Fata mea are 2 ani si jumatate, iar eu am ales sa lucrez ce pot de acasa, ca sa pot sta cu ea. Recunosc ca simt o oarecare presiune sociala, toti parintii isi duc deja copiii de varsta ei la gradinita, ca sa socializeze si sa „invete” lucruri. Mandra mea este un copil „timid”, asta find unul din motivele pentru care nu am vrut sa o oblig sa stea fara noi de la varsta asta. Ii plac copiii mai mari, nu cei de varsta ei, iar la adulti are un filtru care functioneaza foarte bine, cred eu. Altii nu sunt asa siguri si se grabesc sa mi-o eticheteze ca fiind timida, sperioasa, legata de fusta mea, etc.
Nu stiu exact de ce simt nevoia sa fiu cu turma, cand de fapt sunt convinsa cboii face bine inca un an acasa, fara toate bolile posibile.
Pana la operatia de polipi,facea rosu in gat cam o data la 2 luni.. poate mai des. Dupa operatie,nu a mai facut niciodata. Si sunt 2 ani e atunci. Va fi mai bine 🙂
Baietelul meu de 2 ani si 2 luni merge la cresa, de fix 2 zile, azi s-a trezit cu tuse , din ce am observat eu, din cauza mucozitatilor sau altceva ce il deranjeaza in gat…e posibil sa fie o viroza sau alergie….din prima clipa am zis ca nu va merge azi la copii.est la o gradinita de stat, zilele astea abia venisera cativa copilasi.A fost foarte ok acomodarea, in sensul ca prima zi mi-au zis ca va sta pana la 12, deja a doua zi l-au oprit pana la 16 pentru ca nu a plans, s-a jucat cu piticii, a interactionat cu doamnele, a mancat foarte bine.Azi stam acasa…….Nu imi fac griji ca va plange de dorul nostru pentru ca ii plac copiii si doamnele, dar ieri mi-a povestit mama o intamplare de afara: un copil mai mare se dadea cu bucicleta si el s-a dus la el sa se joace, copilul a zis un NU rastit, al meu s-a postat langa un stalp, si-a pus mainile la ochi si a inceput sa planga….e foarte dezamagit cand nu se joaca copiii cu el si nu are nicio problema sa imparta jucariile si cu altii.
Am avut si noi parcurs identic (si varsta e cam aceeasi), doar ca am facut operatia de polipi prin iunie 🙂 – Sa vedem ce ne asteapta anul asta
La noi, operatia de polipi nu a adus, din pacate, o schimbare in bine (a continuat sa faca otite, anul urmator a fost chiar mai greu decat cel de dinainte de operatie).
Problema s-a rezolvat dupa ce am inceput tratamentul homeopatic. Stiu ca nu functioneaza in toate situatiile, cred insa ca merita incercata si varianta asta (ie. un tratament homeopatic personalizat).
Of, nici nu vreau sa ma gandesc la mai rau. 🙁
Eu cu homeopatele nu-s neaparat intr-o relatie de incredere. multa sanatate!
Eu personal eram foarte sceptica pana cand m-am documentat si am experimentat tratamentul homeopat. Acum avem trusa completa pentru toate afectiunile: febra mica, febra puternica, constipatie, enterocolite, gripa, tuse si multe altele. Avem doi ani jumate si nu a luat niciodata un antibiotic. Am ajuns la homeopatie pentru ca pitica nu are voie sa ia medicamentaatie alopata altfel probabil ramaneam si noi cu celebrele nurofen, panadol etc dar am fost fortati sa gasim alta cale si ii merge de minune.
Ma bucur mult pentru voi! Sa dea Domnul sa nu mai aveti niciodata probleme!
La ce medic homeopat mergeti?
Eu am experimentat pe propria piele 3 operații de polipi nazali in timp de 1 an jumate 🙁 a fost o perioada groaznica pentru mine, (nu doresc nimănui!) si eram propusa pentru a 4-a intervenție, pe motiv ca polipi se refac. (mai târziu am înțeles ca ei nu sunt decât reacția organismului ca o metoda de aparare la alti factori si ca organismul ii produce pentru a se apara). Din cauza ca nu mai suportam idea unei noi operații, am cautat ceva mai natural si asa am ajuns la homeopat, care mi-a dat un tratament personalizat si a dat rezultate dupa 2 saptamani (cand am mers inapoi la dr care imi propuse a 4-a operatie a ramas tablou cand a vazut ca polipi se retrsera). De atunci nu m-am mai bazat niciodata decat pe homeopate si gemoterapice, singurele medicamente alopate fiindu-mi adimistrate la nastere. Fetita mea de 3 ani si deja de un an in colectivitate, nu a vut ocazia sa ia deloc alopate, decat homeopate si gemoterapice (sub indicatiile unui medic homeopat) si a avut cam 7-8 reprize de viroze de-a lungul vietii, si astea legate mai mult de perioda eruptiilor denatre, in ultimul an decand este la gradi chair deloc nu a avut probleme decat odata cu o conjuctivita, singura data cand a ramas acasa pe baza de boala. (o alta data a ramas o perioda mai lunga din cauza unui accident 🙁 – dar nici atunci nu au intervenit cu alopate, homeopatul mi-a recomadata antipanica, anti durere homeopate). As recomada ca drag ca si oricarei persoane dragi sa le dai o sansa homeopatelor, pe langa ca ajuta, nu au reactii adverse, (reactii despre care am o alta poveste cu alergii urate), si sa vezi ca daca sunt folosite conform unui tratament personalizat (stiu ca sunt putin dr homeopati intredevar buni) dau rezultate nebanuite. Va doresc oricum multa, multa sanatate si la cat mai multe povesti frumoase!
Si eu sunt pro homeopatie. La cine mergeti? Noi la dr Grigoras Adriana.
Adriana, un tratament preventiv sau unul dat dupa declansarea bolii?
Preventiv; dupa ce am inceput tratamentul (la 3 ani si jumatate), nu a mai facut nicio viroza (acum are aproape 10 smi). Iar problema secundara care ne dadea batai de cap – IgE nespecific (marker-ul unui fond alergic), a scazut de la 800 la 300 dupa primele 2 transe de remedii (suficient cat sa nu mai fie nevoie de tratament alopat cu Singulaire).
Si la noi, dupa un an de colectivitate, daca pun in balanta beneficiile si lucrurile negative imi dau seama ca a fost mai mult decat ok. Doar 3 raceli care au trecut fara antibiotic. In rest veselie multa, achizitii noi si multe, am vazut modificarile de la o saptamana la alta. Copila a devenit mai independenta. Si-a mai invins retinerea de a interactiona cu copiii.(nu facea niciodata primul pas, astepta sa fie „invitata” la joaca)
Acomodarea a fost cu suisuri si coborasuri, uneori mai usor alteori mai greu. Am insarcinat tatal cu lasat si luat de la gradi. Acum pot face si eu asta fara probleme, o zbugheste in curte la joaca fara sa se uite in urma.
Am gasit un loc unde lumea e blanda, tine cont de nevoile copilului si ale parintilor. Eva s-a atasat imediat de fetele de acolo, plangea la ele in brate cand ii era dor de mine. Mereu reuseau sa o consoleze asa cum as fi facut si eu.
Comunicarea a fost foartr usoara cu oricine de la gradi si asta m-a ajutat si pe mine sa fiu chill.
Mancarea este ok, initial meniul avea gustare dulce(rareori sarata) si la propunerea parintilor s-a inlocuit cu fructe. Flexibilitatea asta a fost un mare plus.
All in all, mi-a fost frica de gradi. A fost un mare bau-bau. Eu nu am mers nici o zi la gradinita si nu aveam cum sa trec experienta prin filtru personal.
Dar clar as lua-o de la capat si as da-o in colectivitate de la 2 ani. Atunci a fost ea pregatita.
Buna
La ce gradinita o duci
Multumesc
La noi primii 2 ani de gradi au fost cu raceli, rosu in gat, dupa – cu multa vit . C, nu a mai racit aproape deloc, ma rog ceva muci si stranutat. 🙂 Deci- there is hope 😀
Experienta mea: fata mare a mers la gradi la 2 ani si 7 luni. Pana la 1 an jumatate nu a avut decat niste muci vreo 2 zile, prima febra de la 1an si 6 luni m-a terminat, sfarsitul lumii. A fost rozeola. Dupa 2 ani a tusit prima data, in cadrul primei viroze respiratorii mai „complexe”. Toate astea fara sa fie protejata excesiv-iesiri pe orice vreme, contact cu o multime de oameni si copii de varsta prescolara, cu bona de pe la 4 luni, nascuta usor prematur si alaptata putin, locuind cu animale in casa ( ceea ce pare totusi a fi un bonus. Am decis program scurt de gradinita, doar pentru a cunoaste aceasta lume ( colectivitate, reguli, activitati diverse). Ce ar fi putut sa ia in 4 ore? Primul an a stat mai mult acasa, dupa prima luna a facut prima si singura otita dar cu o bacterie pacatoasa impotriva careia nu vaccinasem ( am mai zis, vaccinarea contra pneumococului e de facut musai, nu acopera toate tulpinile dar e un mare avantaj). Au urmat multe viroze, conjunctivite. Partea buna e ca s-a imunizat, deja al doilea an au mai fost cateva probleme in toamna dar apoi mai deloc. Dupa 5 ani e super, daca sistemul imun a fost ” acolo” deja are anticorpi si numeri pe degetele de la o mana zilele lipsite. E un rau necesar si imunizarea asta. Probabil cel mic deja a inceput-o si pentru el gradinita nu va fi asa.
Nu stiu ce sa zic, dar la noi la gradi mucii plus un alt simptom (dispozitie proasta sau febra sau rosu in gat sau ganglioni inflamati) inseamna viroza iar copilul este trimis acasa. Exceptie fac cei care vin cu scrisoare de la medic ca au copiii alergici.
Directoarea a zis ca nu i se pare corect sa primeasca copii cu viroza, pt ca la unul este usoara, dar altul poate face urat. A mea a racit o data la 3 luni si cel mai des din cauza ca am adus noi de la servici sau ca vecinii aduc in parc copii cu enterocolita ba chiar varicela si mana-gura-picior.
Am stat si noi acasa 2 sapt din cauza unor muci care nu mai treceau si trebuia sa facem aerosoli. Normal ca nu mi-a convenit, consideram ca putem sa o aducem pe fetita la gradi ca avea doar niste muci dar nu ne-au lasat. Si bine am facut caci au trecut fara complicatii.
Mie mi se pare gradinita noastra ideala, desi cateodata exagerata, au cerut multe analize, etc. Sa raceasca 1 data la 3 luni in primul an mi se pare super ok, organismul are timp sa se refaca si sa lupte cu o noua viroza cand o aparea. Nu ii dam nimic de imunitate, prefer mancarea variata si stat mult afara.
Si eu incerc sa pun in practica Modelul Montessori , am cumparat 2 carti, contin informatii extrem de folositoare si modalitati de joaca, se axeaza mai mult pe partea creativa decat cea de” toceala”. Asta nu imi place la noi, in sistemul educational, or sa aiba timp sa citeasca/numere/scrie mai tarziu.
Problema cu dulciurile, pur si simplu nu le inteleg, eu nu ofer niciun fel de desert fetitei.
Desert=fructe
Da, daca financiar ar fi posibil, mi asi duce copilul la sc privata.
si noi am patit la fel, am trecut prin operatie de polipi dar nu a adus schimbarea dorita, otitele au continuat, si-a pierdut auzul, urma sa -i puna tuburi ce presupunea perforarea timpanului, era mai mereu cu branula in mana..pana am spus stop si am mers pe cale naturista/homeopata..nu a fost usor, dar au trecut 3 ani de cand nu mai stim ce sunt otitele sau alte boli…al meu in primul an de gradi nu a prins 3 zile consecutive la gradi..imi suna asa de cunoscut totul..cand nu mai poti si crezi ca au fost suficiente antibioticele, incearca si alta varianta..caut-o pe Dna Busneag, e medic fito-terapeut si homeopat, la Institutul Apicol..ea ne-a scos din multe probleme si pe noi, si pe copii..
Primul an la noi a fost cam la fel, ma fandeam sa il retrag ibosita sa il fac bine si apii dupa cateva zile sa o luam de la capat, daaaar al doilea an a fost infinit mai sumplu, nu a mai luat antibiotic niciodata si nu a mai fost racit serios niciodata de atunci, si au trecut 3 ani. Asadar mult succes in noul an!
Am inceput si noi un an nou la gradinita de luni, gradinita particulara, cu mari emotii dar si cu speranta ca nu vom mai trece prin atatea episoade de raceli, viroze, etc. Anul trecut a fost greu din acest punct de vedere, dar totusi cu atat de multe momente frumoase si amintiri placute.
De prin alte tari:
Fiica mea a inceput gradinita la un an jumate, cu program redus de trei zile pe saptamana cate cinci ore, iar de la doi ani cu program normal. Mi-as fi dorit sa o tin mai mult acasa, insa nu am gasit dadaca si eu a trebuit sa ma intorc la munca. S-a imbolnavit regulat la gradinita intre 2 si 3 ani, tuse, bronsite si doua pneumonii. Am trecut peste cu multe inhalatii si cateva antibiotice, plus o internare in spital, nu neaparat necesara. Dupa doi ani la gradinita s-au rarit semnificativ imbolnavirile; acum eu ma imbolnavesc mai des decat ea, deci cred ca si Sofia dupa de anul viitor v-a fi ok.
La gradinita sunt multe activitati (exagerat de multe pentru ca sunt aditional platite). Noi i-am propus sa incerce ce doreste si daca ii place sa ramana la ele. Oricum nu o putem lua de la gradinita mai devreme de 5 jumate, deci o incurajam sa faca acolo cat mai multe lucruri. I-a placut ceramica, dansul si judo. De obicei alegea activitatile daca si colegele ei apropiate faceau acele activitati. Din ce a incercat si nu i-a placut: gimnastica acrobatica, karate, fotbal (a vrut sa mearga la fotbal pentru ca un baiat cu care se intelegea bine mergea la fotbal, dar ups!).
Aditional face balet de un an. I-a placut si vrea sa continuie. Implica jumate de ora de asteptat pentru parinte in fata usii, deci cu doi copii din care doar unul face balet e greu.
Am incercat si ritmica (pentru parinti si copii, poate ar fi interesat pentru voi), i-a placut, insa a ales baletul (am vrut sa aiba maxim o activitate extra pe langa cele de la gradinita).
Copiii mei, toti 3, au inceput gradinita la 2 ani din lipsa de bunici disponibili dar si de faptul ca, in ciuda faptului ca erau scosi afara multe ore pe zi (2-3 h dimineata cu bunicii sau bona si seara cu noi inca 2-3 h) se plictiseau.
Bilantul este superb: cel mare are de la natura un sistem imunitar foarte bun – extrem de putine racelil, forme foarte usoare etc.
Gemenii intre 1-2 ani de viata ai lor au racit de minim 8 ori, in fiecare luna cate o viroza luata probabil de la fratele cel mare – caruia doar ii curgea nasul 1-2 zile sau eventual nu avea deloc simptome. M-am speriat, nu a fost cazul de antibiotice sau otite/ sinuzite dar aerosoli, diverse medicamente inghitite cu plans mult…stiu toate mamele cum e.
Nu i-am menajat in schimb, i-am imbracat adecvate vremii de afara
Cand au inceput gradinita (aceeasi) am fost speriata dar nu stiu daca intr-un an au stat adunat acasa 3 saptamani. Particulara, mica, mancarea gatita acolo corect, legume in salate si fructe multe, gustarea de dupa-amiaza gatita acolo fie ca era ea placinta cu mere, prajitura cu visine/ cocos sau chestii sarate gen tarta cu spanac, mini pizza etc. Au facut jumatate din copii varicela, ai mei nu, au facut o parte scarlatina, ai mei nu…Sunt epidemii inerente in comunitati dar conteaza si curatenia din gradinita.
In ciuda faptului ca era o gradinita mica era insa curatata cu simt de raspundere si prin asta ma refer la dezinfectat tot o data pe saptamana – asta stiu de la o doamna ingrijitoare deosebita de care ne-am apropiat. Poate si asta ajuta mult pentru ca erau acceptati copii si cu muci si cu tuse, cam cu de toate.
Acum au schimbat gradinita din motive obiective, s-a inchis cea veche. La fel, curatenia pare exemplara. Pana acum, nu e nici sezonul, nimic de raportat.
Eu am fost bolnavicioasa pana pe la 6 ani, cu mult antibiotic ca poate era nevoie, poate era la moda in anii 85-90. Acum n-am mai luat antibiotic de prin facultate – o singura data preventiv pentru o mastita ce dadea semne sa apara, raceli forme foarte usoare rezolvate cu ceai fierbinte, lamaie si eventual ceva pentru frisoane. Ne calim toti, asta e concluzia.
Imi cer scuze pentru postarea prea lunga.
Buna , si eu am gemeni si vreau sa ii inscriu la gradi in toamna.
Poti sa-mi spui la ce gradinita ii duci?
Multumesc
Buna , vad ca multa lume intreaba de gradinite, cateva raspunsuri foarte vagi la vreo doua cititoare, dar majoritatea intrebarilor raman fara raspuns.
Exista vreo regula care interzice indicarea pe acest blog de diverse denumiri si recomandari precise pentru, in speta, gradinite sau alte obiective?
Buna, sigur ca nu, fiecare e liber sa recomande sau sa contrarecomande ce doreste in comentarii.
Pai in cazul asta astept si de la tine un raspuns, sau ai vreun motiv pentru care nu vrei sa recomanzi gradinita Sofiei? .
Daca e asa , nu e nici o probleme
eu nu vreau sa zic pentru ca am mai zis si nu le-a placut oamenilor si s-au suparat pe mine, asa ca public nu mai zic. 🙂
Asta mi se pare absurd!
Cum adica nu le-a placut oamenilor?
Doar e blog-ul ta si oricum am observat ca nu te implici in discutii , preferi sa lasi pe fiecare sa-si expuna opinia, nu insisti sa convingi ca a ta e cea mai buna, ceea ce mi se pare supe ok.
Asa ca nu vad de ce nu poti sa recomanzi ceva ce iti place.
Dupa cum vezi, cam toti copiii in primul an de gradi patesc ce a patit Sofia. Si la noi a fost similar, noi am avut bronsite multiple. In al doilea an am schimbat gradinita si am luat-o de la capat, cu toti microbii noi si iar bronsite grele.
Ti-as sugera si eu sa o incerci pe Dna Busneag, medic homeopat. Pe noi ne-a „salvat” cand eram aproape de pneumonie. Poti face un test, o data…sa vezi cum reactioneaza organismul ei si daca iti place si tie, daca iti inspira incredere si dansa si tratamentul oferit.
Va dorim un an scolar cu cat mai putine otite, bronsite si alte asemenea! Si cu multa veselie si voie buna!
Sunt curioasă care este părerea ta despre operaţia de polipi. Maria mea a reușit să depășească mucii și roșul în gât fără operaţie, deși la un moment dat medicul de familie ne- a sfătuit să ne gândim la posibilitatea asta. Mie mi d-a părut prea mică pentru așa ceva. Am imunizat- o pe cât posibil cu vitamina C din diferite surse. Cu vârsta au mai scăzut episoadele urâte. Acum are 6 ani și 9 luni și începe școala, eveniment pe lângă care grădiniţa mi se pare o poveste frumoasă.
De ce a trebuit sa platesti dc a stat acasa?? Asa e regula??
Sigur, doar pentru ca al meu copil nu vine nu inseamna ca gradinita nu are de achitat chirie, salarii etc, cata vreme am locul asigurat, platesc pentru el. Mi se pare normal si cam asa e peste tot la privat.
Chiar nu ma gandisem la treaba asta sincer. Are o logica, da. Nu stiu daca e normal sa platesti chiar pret intreg, pentru ca nu s toate costuri fixe. Dar asta e alta discutie.
Cresc copiii, se complica lucrurile:).
@Geo
Ba da, de regula o gradinita privata isi stabileste un anumit numar de locuri, pe care intentioneaza sa le abia ocupate. In functie de acele locuri ocupate, fac angajari de personal, estimeaza anumite costuri (chirie, intretinere, electricitate, etc).
Daca de exemplu, gradinita are 30 de copii, trebuie sa stabileasca pretul, in functie de costurile respective, fix la cei 30 de copii.
Sa zicem ca cere 1500 de lei pe luna x 30 de copii.
Ioana a platit avans pe 15 luni. In astea 15 luni, nici ea, nici gradinita nu putea sa prevada, datile in care fata va sta acasa din cauze medicale, cand va reveni din pauza si asa mai departe. Daca gradinita ii dadea banii inapoi, locul acela ramanea neocupat, iar aceasta avea anumite pierderi, pentru ca, dupa cum am zis mai sus veniturile si costurile au fost esitmate la 30 de persoane, daca pleca o persoana, trebuiau, fie sa creasca pretul celorlalti, ca sa suplineasca banii lipsa, fie trebuiau sa bage alt copil in loc, tot asa, cu plata pe x luni.
Si daca copilul nou, iarasi, se imbolnaveste si parintii cer banii inapoi, vor trece iarasi prin acelasi proces.
Deci, banii inainte si… daca vii, bine, daca nu… ghinion.
La mancare, e simplu sa nu platesti, pentru ca, planul il cam faci saptamanal. Saptamana asta am 29 de copii, nu am 30. Cumpar materie necesara pentru 29 de persoane.
Sper ca am reusit sa explic, cat de cat :)))
Eu cred ca ai reusit sa explici.
In afara de mancare cred ca toate costurile la o gradinita sunt fixe, adica sunt la fel ca suma si daca la gradinita vine 1 singur copil sau 30.
Respectiv:
– personalul e platit cu salarii fixe, ca doar nu ii dai educatorului mai putini bani luna asta pt ca a lipsit un copil
– chiria e fixa, darile la stat la fel
– costurile cu curentul si gazele sunt cam fixe, casa trebuie luminata si incalzita la fel si daca vine la gradi un singur copil si daca vin 30
– apa variaza un pic, dar nesemnificativ
Astea cred ca sunt principalele costuri ale unei gradinite si nu depind de cati copii vin, deci e normal sa platesti si cand nu vii.
E minunat ca poti lucra de acasa! 🙂 Multa sanatate și inspiratie!
Te rog scrie despre operatia de polipi. Sunt in cumpana daca sa o fac sau nu. Dupa primul an de gradinita a ajuns si copilul meu in aceasta situatie si nu stiu ce sa fac. Poate sunt mai multe mamici care o sa fie cu mai multe opinii si rezultate.
Multumesc!
Si noi am avut cateva experiente dificile cu imbonlaviriile din timpul gradinitei. Acum suntem bine, asteptam scoala cu nerabdare si emotii. Sper ca la scoala sa fie mai rare episoadele cu febra si alte boli.
Buna,
As ruga amicile care au obtinut rezultate folosindu-se de sfaturile medicilor homeopati sa recomande cu nume acesti medici, pt ca depinde f mult de priceperea medicului. Am incercat si eu homeopatia insa nu am gasit medicii corespunzatori, inca sunt in cautare. merci
Sa avem un an scolar sanatos !
Buna! Traseu similar cu cea mare- gradinita, viroze lunare, otite multe, otite permanente (seroase), risc de scadere a auzului si perceptie modificata a zgomotelor, frica sau toleranta scazuta la anumite zgomote- operatie de polipi in privat, la 3 ani si 4 luni. Acum, doi ani mai tarziu, consider ca a fost o decizie inteleapta, NU a mai luat antibiotic, nu a mai facut otite sau alte infectii respiratorii. Ceea ce va doresc si voua. Ce face oare diferenta? Medicul, tipul de interventie, imunitatea copilului?…nu stiu. Nici eu nu am incredere in homeopate, am incercat totusi si nu au functionat, stiu, nu am gasit medicul potrivit si remediul individualizat. Prea multe variabile pentru gustul meu…
„să dea cu mopul, să calce rufe”. Wow, nu e cam devreme sa o transforme in gospodina perfecta?…ar zice o feminista.
Si baietii de la gradi invata aceleasi lucruri. Sunt skilluri utile pentru orice om, nu doar pentru femei.
Sotul meu a scapat de operatia de polipi cand era mic mergand la o cura de aerosoli la baile govora…poate n ar strica o incercare :-s Tin sa mentionez ca mama lui e asistenta pe orl iar recomandarea i a fost facuta de doctorii din spital
Cam off-topic, dar sunt curioasa ce te-a facut sa optezi acum pentru o gradinita Montessori, cand acum ceva vreme spuneai ca Sofiei nu prea i se potriveste sistemul. Cum ti-ai dat seama?
Am mai povestit eu, nu am optat nici acum pentru Montessori, pur si simplu aceasta a fost singura gradinita care a indeplinit conditiile noastre.
Buna. Spune-mi, te rog, la ce gradi Montessori mergeti? Cum este relatia parinte-educator?
Merci
Dragă Prințesă Urbană,
Eu stau în Franța, deci îți citesc articolele cu plăcere de un pic mai departe, dar nu cu mai puțin interes 😉
Vroiam doar să-ți împărtășesc o altfel de experiența : aici în Franța concediul de maternitate e de doar 3 luni, iar tot sistemul e făcut ca femeia sa se întoarcă cat mai repede la muncă. La creșă se poate merge de la 3 luni (desigur în secțiunea de bebe și adaptat).
Eu bineînțeles nu am putut sa îl las de la 3 luni, am mai stat câteva luni fără plată, dar s-a dus totuși la creșă de la mai puțin de un an.
Oricim, bilanțul la sfârșitul anului a fost același, răceli peste răceli etc, dar totuși plăcut surprinsa de felul în care s-a dezvoltat, de faptul ca era fericit acolo și le pupa pe îngrijitoare, si ca invata lucruri noi de la persoane straine, de faptul ca a învățat 2 limbi în același timp fără nici o dificultate…
Dar aici vine veste cea mare : tocmai am terminat al doilea an de creșă și nu a răcit absolut deloc, eu am fost mai răcită decât el. Tot ce a avut au fost faimoșii „muci” o data de doua ori ?.
Și întrebând în dreapta și în stânga am ajuns sa fiu convinsa de următorul lucru : copilul își face imunitatea în primul an de conviețuire în comunitate INDIFERENT de vârsta la care îl duci.
Deci stai linistita, sunt convinsa ca anul acesta nu se va compara cu primul, deci ai încredere ca totul o sa fie bine.
Numai bine și multe sanatate la toata familia si plin de articole frumoase !
Buna,
O întrebare la care nu am reușit sa găsesc răspuns printre articolele tale-poate e postat, dar nu am fost în stare-..ai dat-o pe fetita la program fără somn la început? Cum ai făcut trecerea la cel până la patru si un pic?
Multumesc si scuze dacă ai explicat pe undeva si nu stiu eu sa citesc ?
Da, am mai scris, am schimbat gradinita si atunci am trecut si la program lung, pt ca am vazut ca isi dorea sa ramana si ea cu colegii la somn.
Prietena mea, care este medic orl-ist mi-a spus ca in perioada de gradi si a clasei pregatitoare, poate si clasa 1, 10 viroze pe an la copil nu reprezinta un motiv de ingrijorare. Eu, tot la sfatul ei, toata copilaria i-am dat lui Andrei un imunomodulator din plante, Esberitox, pe care l-am luat si eu cat am fost gravida cu Ana pentru ca desi este un medicament din plate, nu e de la vreun magazin de tip plafar, se ia doar din farmacii. Nemtii il folosesc de 40 de ani si i-au faut si zeci de studii clinice ca sa vada efectele secundare, pentru ca dincolo de puterea lor binefacatoare eu ma tem mai mult de efectele secundare ale plantelor, insuficient studiate. Iar pentru otitele care nu ne mai lasau sa iesim din casa la un moment dat am descoperit pe cand eram in Italia Rinogermina, un tratament preventiv pe care il folosesc ei la scolari, cu niste picaturi puse in nas. Si a functionat :). De atunci nu a mai facut niciodata otita chiar si mergand la inot. Acum noi am trecut de perioada critica, dar cred ca a inceput sa se gaseasca si la noi….
La ce grădiniță merge ? Îmi poți scrie și în privat. Eu sunt în căutare de grădiniță în România, după doi ani de grădiniță internațională în engleză în străinătate. Vreau tot montessori , căci și aici a urmat ceva gen Montessori. Mulțumesc mult
Si eu sunt doritoare de recomandari de gradinite! Cu toate ca atat sotul meu cat si pediatra imi recomanda sa mai astept pana la anul, gemenii fac anul asta trei ani si as prefera sa ii duc din toamna la gradinita. Problema care se pune este ce se va intampla daca se vor imbolnavi, e clar ca tot ce prinde unul paseaza si la celalat, iar acum avem o bona de care suntem foarte multumiti, ce se va intampla daca ea pleaca ? Cine va sta cu ei cand vor fi bolnavi?
In fine , daca e posibil , te rog , inteleg ca esti multumita de gradinita , imi poti spune numele ei? Multumesc
Draga Printesa, sunt mamica unui baietel de 3ani si jumatate si dupa o experienta de 6 luni la o gradi particulara, ma gandesc serios sa schimb gradi cu una dupa metoda montessori. Intrucat am citit ca si Sofia ta este la o gradi cu acest profil, te rog ajutor cu cateva ganduri despre cum crezi ca ar trece Sofia peste perioada de acomodare la o scoala pe sistem traditional sa zic, in cazul in care ati opta in final pentru o astfel de scoala. Iti multumesc mult, Iulia