În seara asta, în patul Sofiei, înainte de somn, ne povesteam diverse de peste zi și ne întreceam în ba eu te iubesc mai mult-uri.
– Te iubesc cât tot Universul și dealurile și vacile și caii și bursucii din lume la un loc! i-am zis eu.
– Fără vaci, mami, doar cu cai, că mie îmi plac caii. Cât toate vacile poți să-l iubești pe Ivan.
– Bine, vacile îi rămân lui.
– Eu, mami, te iubesc cât unșpe case la un loc.
Se oprește.
– Sunt mult unșpe case, mami? Mai mult ca tot Universul și caii și bursucii la un loc?
– Hmmm, unșpe case la un loc înseamnă mult, mai ales dacă sunt mari.
Îmbrățișări, pupături. Apoi:
– A ce miroși, mami?
– Presupun că… a salată de roșii cu telemea și ulei de măsline cu pâine de la brutărie?
Râde.
– Nu, mami, tu ai miros de mamă.
Am amuțit. Am lăcrimat puțin pe întuneric.
– Cum e mirosul ăsta de mamă, minunea mea?
– Nu știu, mami. E miros de tine și de mine seara la mine-n pat.
N-am mai zis nimic. Era clar cât de mult mă iubește ea și cât de mult mai frumos ca mine a știut să mi-o spună.
– E frumos mirosul ăsta, mami, e mirosul meu preferat.
Ca să nu plâng cu zgomot, am încercat o glumă:
– Mai mult ca mirosul de paste cu creveți?
Liniște. Acu-i acu.
– Da, mami, pentru că pastele alea le mănânc și se termină, dar mirosul de mamă rămâne mereu.
Și gata. Nu mai sunt obosită. Sunt doar… parfumată cu mirosul ăsta al meu de mamă, poțiune magică ce naște puteri și are calități de afânător de inimă.
Patru ani și cinci luni fără două zile. Sofia noastră.
Sursa foto: fetiță și mamă îmbrățișate via Shutterstock.com
Mi-au dat lacrimile fiindca mi-am amintit si eu de mirosul de mama, din copilaria mea. Parintii mei lucrau in schimburi, iar atunci cand mama mea era la serviciu si imi era dor de ea mergeam in baie si imi lipeam fata si nasul de camasa ei de noapte si parca o simteam mai aproape. Au trecut vreo 26-27 de ani de atunci, dar mama si parfumul ei au ramas si acum datatoare de iubire, buna dispozitie, bucurie, protectie si imi doresc sa ramana asa inca multi, multi, multi ani de acum inainte.
na acu plang si eu…eu miroseam pijamaua surorii mele cand a plecat la facultate (aveam vreo 6 ani). ce nu stie e ca si acum (25 de ani distanta) am in baie un impuls incognito (cu asta se dadea in liceu) ca sa imi aduc aminte de mirosul ei 😀
Wow….să-ți zică așa ceva copilul tău e…wow.
mama mea este asistenta medicala intr-un cabinet stomatologic 🙂 de 35 de ani doar asta face…imaginati-va ca mirosul mamei mele este mirosul care baga teama-n oameni cand intra-n cabinetul medicului 🙂 este mirosul meu preferat, ii miroseau si geanta si sacosa de la piata si parul si tot. va jur ca iubesc mirosul ala! la fel cum tata mirosea a benzina, i se strica Dacia de 15 ori pe zi si de 15 ori o repara. baietelul meu inca ma asociaza c-o „tzatzica” :)))) sunt obiect, nu miros 🙂 cu toate ca nu-l mai alaptez de cateva luni. are 2 ani si 7 luni 🙂
Mi s-a făcut pielea de găină când am citit. Abia aștept ca și Sofia mea de 2 luni și 3 săptămâni sa crească și sa îi spun cât de mult o iubesc. Bineînțeles ca îi spun și acum, iar ca răspuns primesc un zâmbet dulce cu gropite în obrăjori după care mă topesc toată. Să îți trăiască copilașii și sa fie sănătoși 🙂
I fucking cried!!!!!
Si eu. Pentru ca mirosul de mama e doar amintire.
DIn pacate, si la mine mirosul mamei e doar in amintire. Nici macar in hainele ramase in sifonier nu-l mai gasesc…
Va inteleg perfect! Si eu mai regasesc mirosul mamei doar in amintiri.. 🙁
Si eu imi amintesc mirosul mamei mele…cand venea de la serviciu si ii saream in brate. Acum, adult fiind nu il mai simt, dar iubirea e acolo si mereu va fi 🙂
O data, o colege de birou m-a imbratisat si mi -a zis ca miros a mama. A fost cel mai frumos compliment pe care l-am primit.
Mie imi placea sa dorm cu capotul mamei de casa la pranz, pt ca ea era plecata la serviciu. Dar capotul ei mirosea a mama, imi facea somnul mai usor. S-a distrat de mine cand n-am gasit capotul asa ca i-am luat paltonul imens de iarna si am dormit cu el.
E cel mai frumos, mirosul de mama, si acum cand sunt adult imi aduc aminte de el cu mare nostalgie.
Si la mine aseara a fost seara dragostei, fetita mai mare nu putea adormi „mama nu-mi vine somnul” -un fel de a spune mami vreau sa vii cu mine in patul meu, si ne-am pupat si jucat si dragostit si toata supararea mea si oboseala s-au evaporat si inca odata mi-am dat seama cit de tare o iubesc si ce repede trece timpul…
MINUNAT! Si ce frumos ca ne-ai impartasit si noua asta, sa ne aduca o raza de soare intr-o zi innorata.
Doamne, cat de frumos a spus-o! O înțeleg perfect!
Mirosul mamei mele e preferatul meu. Pentru mine inseamna liniste indiferent prin ce furtuna trecem. Sofia e magica!
Foarte frumos! Mi-au dat lacrimile. E tare frumos si special sa fii mama!
Va imbratisez pe amandoua.
Bocesc ca vaca:)))
Si eu la fel :))) si apoi am vazut comentariul tau si m-a pufnit rasul. Na, ras cu plans :))))
E ceva in aer cu declaratiile de dragoste de la copii: piticul meu (4 ani si 2 luni) mi-a zis zilele trecute ca ar vrea sa aiba o poza cu mine pe mana, sa ma vada mereu (tatuaj, nush unde o fi vazut). Asta dupa ce zilele trecute s-a dus cu bunica in livada si primul lucru a fost sa culeaga flori pentru mami.
Inainte de asta insa mi-a zis ca o sa-mi faca o gaura si o sa-mi bage niste fire de curent ca sa mor. Si apoi ca o sa faca o groapa in gradina si o sa ma puna acolo si o sa ma acopere cu pamant dar o sa vina sa ma scoata cand o sa i se faca dor de mine:-))) (inutil sa spun ca am plans juma de ora ca proasta).
Vaai, cat de frumos! Fiica mea e mica sa imi faca astfel de declaratii. Deocamdata ii spun doar eu. Citeam undeva ca bebelusii (si poate nu numai ei) adora mirosul de mama, oricum ar mirosi ea.
Nici nu are cum sa nu iti dea lacrimile la o asa discutie.Esti norocoasa printesa cu o asa fiica si binenteles ea este norocoasa cu o asa mama.
foarte frumos spus, emotionant…
Ce copil dulce! Mai Sofia, esti o minune!
Si acum referitor la dragoste: R (5 ani si 4l) & I (1 an)
Eu: R, ce inseamna iubirea?
R: Oooo, mami! Iubirea inseamna cum te uiti tu la noi cand eu o iubesc pe I!❤
Uaaaau, ce frumos!!
Minune mica si frumoasa.
Da,da, si fetele mele, mari fiind imi spun ca miros a….mine :-). Eu zic, da, mi-am dat cu deodorant dimineata. Noooo, mami, indiferent daca-ti dai sau nu cu parfum, proaspat dusata sau transpirata, tu mirosi a TU. Si se cuibaresc cu nasucurile in mine…mor, nu alta, mai ales ca-s ditamai capritele 🙂
Ce frumosi sunt copiii!
Asa ceva…. Am plans ca un copil… superb!
Toti parintii isi doresc sa auda asta de la copiii lor. Norocosi cei carora li se si intampla!
Doar ca norocul si-l mai face omul si cu mana lui 😉
Cred ca Sofia ți-a moștenit talentul de a spune lucruri frumoase, felicitări pentru educația oferită!
Bineînțeles ca și eu am lăcrimat 🙂
Doamne Ioana,cât de usor ma faci tu sa plâng ?abea aștept sa am si eu discuții de genul cu inimioara mea❤de 9 luni (dar cred ca mai am puțin de asteptat)?vă imbratișam cu drag!
Eu am un pulover al ei intr-o punga legata. Acolo a ramas mirosul ei. Rar am curaj. Este ea. Mirosul acela. De iubire, de blandete, de bun si cald, de mangaiere pe obraz, de boala, de prezent si trecut.
Wow! Doar atat se poate spune asemenea articol care starneste batai de inima puternice si lacrimi in ochi! Sa va traiasca copiii, sa va bucurati de si cu ei!
Ce frumos ne ai impartasit totul!
Mi-au dat lacrimile… Sofia e absolut geniala! Minune de copil! Super mami esti, printesa.
Offff….. am citit repede sa nu apuc sa plang… dar m-au intepat ochii pe care i-am strunit bine. Mie inca nu imi spune asa ceva… dar ma imbratiseaza si o aud, cu nasul ingropat in parul meu, cum trage adanc aer in piept. Cum sa nu ii iubesti „cat toate vacile si caii si bursucii din lume la un loc”?
Pupici ?