Sunt atat de prinsa in atat de multe lucruri ca am inceput sa ma pierd. De casa, de mine, de oamenii si gandurile mele. Uit unde sunt, unde ma duc, de unde vin, ce vreau. De la o vreme sunt aproape convinsa ca de fapt n-am o personalitate a mea… nu fac altceva decat sa imprumut de la altii, in fiecare zi, cate ceva care ma incanta. Iar asta a ajuns sa ma deruteze,
Ma duc la o intalnire cu un plan in minte, ajung acolo, aud doua propozitii, dupa care uit complet ce voiam si ma trezesc reactionand din obligatie, zambind pentru ca am citit eu undeva ca asa se face.
Nu stiu daca asta vreau. Daca sa ma pierd e ce trebuie sa se intample acum cu viata mea. Ieri m-am asezat pe canapea si o secunda mai tarziu, trecusera 3 ore. Vineri m-am pierdut in masina, pe Mihai Bravu. Nu mai recunosteam strazile, bancile de la parterul blocurilor.
Ma simt uzata, obosita, trasa in toate partile, folosita pana la epuizare. Sper sa fie doar o etapa, sa treaca repede, sa aflu rapid ce caut si sa nu ma mai pierd. Sa ma simt tinuta de mana to safety. Stangaci, nesigur, oricum ar fi. Doar sa fie.
PS: Pana una alta, am decis sa-mi cumpar un ceas de mana. Cine stie, poate-ajuta… Ceasurile te tin de mana destul de strans!
like i sad before…man will survive..!
Ceasurile te tin strans de mana ca sa-ti arate cat de multe ai de facut pe unitatea de timp. Eu urasc ceasurile de mana. Tocmai pentru ca nu-mi dau voie sa am timp.
Te-ai gandit sa lasi constructia sa se inalte fara graba si fara sa astepti cu nerabdare sa se termine odata procesul? Te-ai gandit sa incerci sa te detasezi? Sa-ti dai timp?
Hm… recunosc ca nu m-am gandit la asta… fiindca sunt mereu pe fuga, mereu out there… mi se pare ca daca dau timp (mie sau oricui) trece viata pe langa mine… poate n-ar fi rau sa incerc totusi. desi nu prea stiu cum se face. Multumesc! 😉
Acum cateva luni nu-mi inchipuiam cum e sa nu fii intotdeauna pe fuga si mereu gata sa faci ceva mai mult cand e nevoie de tine, sa nu fii intotdeauna la apel cand se cere. La un moment dat am clacat. Spectacol cu atat mai dureros cu cat au fost destui spectatori. Am avut timp dupa aceea sa-mi dau seama ca viata trecea pe langa mine atunci cand voiam cu tot dinadinsul sa nu scap nimic din ea.
Imi pare rau ca nu am o reteta usoara la dispozitie dar cred ca sunt si variante mai putin dure si-ti doresc sa descoperi una. 🙂
se pare ca ai schimbat fotografia de profil, de cand nu m-am maim uitat eu 🙂 adica de 3 posturi. Sa inteleg ca te-ai intors la… acea stare in care il cautai pe „acela”, pe care intrezarisem ca il gasisesi in ultima perioada, cand nu te mai fericea doar marea, scoicile si nisipul?
hmm…
asa a trecut timpul?
in Islam se spune ca atunci cand va veni Judecata de Apoi …unul dintre semne este ca timpul se va comprima „zilele vor deveni ore, orele clipe..” de cate ori ni s-a intamplat sa avem aceasta impresie in ultimele 48 de ore numai….sa fie un semn…..neaaaah!!! sa ne revenim ..VIATA E FRUMOASA!
Wow, ce postare profundă și sinceră! ? Înțeleg perfect ce simți, cred că toți avem momente în care ne simțim pierduți și fără direcție. Ești curajoasă că împărtășești asta cu noi. ?
Ai menționat că te simți „trasă în toate părțile”. Ai încercat vreodată să îți faci o listă cu prioritățile tale? Poate te-ar ajuta să îți găsești un focus. ?
Și despre ceasul de mână, e o idee bună! ⌚ Timpul are un mod ciudat de a ne ajuta să ne punem viața în perspectivă. Poate nu te va ține de mână, dar măcar te va ajuta să îți dai seama cât de repede sau încet trece timpul. ?
Sper să găsești ceea ce cauți și să te simți mai ancorată în realitate. ?✨