Niciodata

Cand spui niciodata, de fapt vrei sa spui “pana in momentul in care o sa se schimbe ceva esential in viata mea”, nu? Adica… nimeni nu spune niciodata cu gandul la niciodata cel adevarat. Care inseamna de fapt o eternitate. Adica toata viata. Ce om poate promite ceva pentru toata viata?
Eu una cand spun niciodata, intotdeauna ma gandesc ca poate totusi, cine stie, intr-o situatie pe care acum n-o anticipez, o sa trebuiasca sa calc niciodata-ul pe care l-am rostit. Ca si cel caruia ii spun un niciodata intelege ca de fapt vreau sa zic “probabil ceva mai tarziu” sau “inca nu stiu exact daca si cand” si ia lucrurile ca atare. Ca niciodata asta e o conventie pe care oamenii o folosesc cand sunt fie foarte suparati, fie foarte fericiti. N-o sa te parasesc niciodata. Adica o sa te parasesc la un moment dat, stim amandoi asta, dar nu curand si nu intr-un fel pe care sa mi-l pot imagina acum. Sau hai sa nu mai vorbim niciodata. Adica hai sa nu mai vorbim pana saptamana viitoare, sa vad daca ti se face dor de mine si ma implori sa te iert.
Niciodata nu exista. Decat in situatii cu adevarat exceptionale, cand oamenii dispar prea devreme, inainte sa apuce sa-si mai calce cuvantul. La fel cum nu exista nici intotdeauna. Sau pentru toata viata. Exista doar ciocolata cu alune. 🙂