O viaţă avem, zic bine, da? O mîncare bună e una dintre cele mai simplu de obţinut bucurii ale vieţii, da? Indiferent că e vorba despre asta
asta
asta
sau asta.
Fericire instantă ieftină şi garantată, zic bine pînă aici, da? Nu trebui să călătoreşti 8 ore cu trenul ca să fii fericită alături de un pătrăţel de ciocolată cu alune, nu? Şi nici să-ţi schimbi numele nu trebuie ca să te bucuri de o clătită gratinată. Un papanaş mic nu cere compromisuri prea mari. Nu te minte, nu-ţi cere să-i faci omletă duminică dimineaţa. O porţie de paste cu creveţi nu-şi lasă ciorapii pe măsuţa de cafea, dar ptii ce bine te face să te simţi pentru 20 de minute…
Bun, şi atunci vin şi vă-ntreb, doamnele mele, de ce vă despărţiţi aşa brutal de toate bunătăţile astea? De ce le refuzaţi puterea de-a vă face bucuroase? Unde întorc capul, văd doamne şi domnişoare frînte de poftă, dar ţanţoşe în decizia lor de a nu mai pune mîna pe nimic ce n-a crescut într-un copac. Încearcă să-şi ţină privirea departe de platourile cu frişti şi creme, dar cumva ochii lor mîngîie pofticios fiecare buclă de ciocolată, fiecare firimitură de biscuite. Nu se ating de meniul de desert, dar adulmecă viril cu o nară erectă aromele de vanilie ce se revarsă din farfuria micuţă primită de vecinul de masă. Se ridică de la masă cu frustrarea umflată-n ele ca un balon în formă de Mickey Mouse, cu glicemia tîrîndu-se pe asfalt, dar cu self-esteemul neştirbit că iată, s-au abţinut şi de data asta. Ce bine, am mai ratat o şansă să-mi fac un bine.
Săptămîna trecută am citit articolul ăsta, şi m-am enervat. Zice acolo că nothing tastes as good as skinny feels. Sigur că da, pentru persoanele anorexice care nu iubesc mîncarea, aşa o fi. Dar pentru oamenii sănătoşi la cap care ştiu să se bucure de viaţă, eu zic că a-ţi refuza mereu lucruri nu poate să rezulte într-o viaţă prea bună.
Ok, dacă ai multe kilograme peste greutatea normală şi trebuie să slăbeşti, atunci înţeleg perfect că trebuie să te abţii de la mai tot ce-ţi place, mai ales ca dacă ai probleme hormonale probabil îţi place să mănînci orice, în cantităţi mari.
Înţeleg şi că sînt oameni cărora nu le place să mănînce, dar atunci pentru ei a se abţine nu există, pentru că dacă nu poftesc la nimic, nu îşi refuză nimic.
Dar dacă tot ce vrei să obţii este un trup mai slab cu 2-3-4- kile, de ce naiba să-ţi spui NU de dimineaţă pînă seara, cind ai putea să-ţi spui DA, şi să te opreşti din mîncat mai devreme? Teoria mea e că cele 2-3-4 kilograme sînt în creierul femeii, nu pe coapsele ei. Ce bărbat bun ar refuza sau s-ar uita cu reproş sau cu lipsă de chef la o femeie bună doar pentru că ea are 2 kile-n plus? Vă garantez că bărbatul nu le observă, e prea stresat de propria burtă şi propriul început de chelie.
Veţi spune că da, dar kilele alea contează pentru voi, că acum 3 ani nu le aveaţi şi acum uite că nu mai stă blugul ca înainte. Băi doamnelor, ce credeţi că e mai serios, un kil în plus pe fiecare bucă, sau permanentă frustrare că nici azi nu v-aîi dat voie să puneţi vîrful limbii pe un cheese cake? Vreţi să daţi jos şi ultimele 2 kile? Mergeţi la sală. Alergaţi în parc. Nu mîncaţi TOT cheese cake-ul. Faceţi-vă pofta, gustaţi, savuraţi 1-2-3 linguriţe. Sînteţi oameni mari, vă puteţi opri la timp. Numai un copil se dă cu fundul de pămînt daca nu primeşte TOATĂ ciocolata.
Dacă ai fost toată viaţa o femeie voluptoasă, de ce te chinui să obţii un trup de Kate Moss? Nu e clar că n-o să ajungi acolo niciodată? Ba, în plus, te mai şi acreşti de-atîtea frustrări şi vei ajunge o femeie voluptoasă şi ţîfnoasă, cu low self esteem şi low expectation from life? Nu mai bine îţi spui DA din cînd în cînd şi te păstrezi veselă, luminoasă, mulţumită cu tine?
De ce trebuie să dovedeşti că ai voinţă spunîndu-ţi NU? Mai bine îţi spui DA, mănînci ceva bun o dată pe zi şi dovedeşti că ai voinţă alergînd 30 de minute seara în parc.
Şi pe mine m-a lăsat metabolismul la 27 de ani. M-am îngrăşat în 2 luni 9 kilograme, nici nu mi-am dat seama. Le-am dat jos repejor şi nici că le-am mai pus de atunci. Deşi, după cum poate ştiţi despre mine, sînt înnebunită după mîncare în general şi în mod deosebit după dulciuri. Visez creme de ciocolată, am cercei în formă de papanaşi, ştiu pe de rost deserturile din mai toate restaurantele din Bucureşti. Pentru că dacă vreau să mănînc toată plăcinta cu măr, mănînc 6 linguri de ciorbă în loc de 20 şi un sfert din somonul la grătar.
Nu, eu n-aş renunţa la ceva bun pentru că vreau să slăbesc un kil, sau cinci. Aş renunţa la cantitate, sigur. Bucurii accesibile sînt puţine-n viaţă. De ce naiba să le întorc spatele pentru 3 kilograme pe care oricum nu le observă nimeni în afară de mine?
Cred că adevărata inteligenţă stă în felul în care reuşeşti să rămîi împăcat cu tine, satisfăcut din punct de vedere gastronomic şi cu o greutate cu care să te simţi bine.
Şi mai cred că skinny will never feel as good as leting yourself enjoy life does.
Ok, acum puteţi arunca înspre mine cu savarine stricate.
In afara de faptul ca zaharul e otrava pentru organism (la propriu, deregleaza tot ce e de dereglat), da sunt de acord cu tine :).
Nu te contrazic, desi nu stiu foarte multe detalii despre subiect! Eu una gatesc numai cu fructoza de multi ani, iar la deserturile din restaurante ma rezum la a le gusta, rareori devorez o portie intreaga!
Draga Adina, zaharul nu deregleaza absolut nimic in organism, dimpotriva. Exista tesuturi glucozo-dependente, cum e cel nervos. Starile hipoglicemice sunt cele mai periculoase, de acolo se duce totul la vale.
Daca nu ai trecut prin 6 ani de medicina, ar fi frumos sa te abtii de la asemenea afirmatii, pentru ca induci lumea in eroare.
Ceea ce dauneaza organismului e indoparea, obicei specific poporului nostru, dar asta e daunator indiferent de alimentul cu care te indopi.
http://www.slabire-sanatate.ro/articole/zaharul.php
Cam asta e cu zaharul. Eu am fost hipoglicemica multi ani, mi se facea rau in fiecare dimineata, dar de cind am inlocuit zaharul cu miere nu mai am nici o problema. Nu e neaparat sa faci medicina ca sa constati pe propria piele ce-ti face bine si ce nu. Si toate bunatatile de care ne povesteste Ioana aici se pot face si cu zahar nerafinat sau cu miere si putem sa le mincam linistite, atita vreme cit nu exageram cu ele. Asa ca va doresc o zi frumoasa si plina de bucurii (culinare sau nu)! 🙂
Yeeeeeee, bravo Alexandro!! BRAVO!!
„Dacă nu ai trecut prin 6 ani de medicină, ar fi frumos sa te abții de la asemenea afirmatii…”
Fara misto, chiar ma intereseaza. Daca tot exista cineva cu 6 ani de medicina aici. Cum se face atunci ca omul a supravietuit fara zahar vreo 2 milioane de ani? Cum nu de nu ne-a distrus, ca specie, hipoglicemia?
depinde si ce fel de medicina se fac in acei 6 ani – daca accepti discursul livrat ca universal valabil si de necombatut sau daca incerci sa vezi dincolo de ce ti se livreaza direct de profesori. de exemplu exista studii care ataca zaharul alb pentru efectele sale asupra organismului http://www.globalresearch.ca/sugar-killing-us-sweetly/5367250
si ca o paralela, daca nu ai trecut prin 10 ani de boala autoimuna (luata in ras de medici cand tu mai ai putin si te dai cu capul de pereti din cauza ei si care in afara romaniei este tratata destul de serios si e legata de unii cercetatori de consumul de zahar, lactoza si gluten) ar fi frumos sa te abtii de la asemenea afirmatii pentru ca induci lumea in eroare. -si da, stiu ca nu toata lumea are probleme de genul asta, generalizarile astea ne omoara, nu e alb sau negru totul, nu poti spune ca zaharul e bun, doar de dragul generalizarii. sunt diferite tipuri de zahar, sunt diferite surse de glucoza, deja apar din ce in ce mai multe dovezi ca zaharul alb nu e chiar un ingeras (ca pentru noi, in general :)), zahar=zahar alb)
Tu dragă, eu le invidiez pe cele ca tine, care se pot opri după 6 linguriţe. la mine e totul sau nimic. La mine în casă n-o să găseşti nicodată ciocolată, fiindcă pur şi simplu nu stă. Când o cumpăr, o mănânc pe toată. Şi fiindcă ştiu chestia asta despre mine, aleg să nici măcar nu mai încep prima pătrăţică.
De aici până la anorexie e cale lungă. Luuuungă.
Nu e vorba de frustrări, e vorba de alegeri. Cât de des faci aceste alegeri…face diferenţa.
A, şi încă ceva: cred că e greşit să vezi bucurii ale vieţii, accesibile în mâncare. Întâi e greşit şi imediat apoi, devine trist.
Hm… de ce e gresit sa te bucuri de-un ceva bun de mincare? Si mai rau, de ce-ar fi trist?
Nu-mi spune, fericirea adevarata e aia care se naste in timp ce meditezi sau citesti o carte de Kant.
parerea mea e ca bucuria e SI in mancare. mancata usor, fara graba, cu oameni dragi (urasc sa mananc singura, parca n-are gust, zau!). nu cred in a manca fara a fii constient de ce mananci. si da, daca am chef odata sa infulec o milka de 200 g dintr-o suflare, o fac, ca altfel ma ia cu frustrare si nu e bine :D. desigur, tinem cont si de faptul ca merg la inot, tocesc bicicleta aia de casa si fac sport, in general. pe care nici pe asta nu-l fac cu furie, ci cu bucurie si cu… moderatie. ca nu doresc sa lesin pe la sala sau in bazin (asta ar fi chiar nasol). asa ca, doamnelor, moderatia e cheia. si cunoasterea propriului organism, ce stiu ca ma ingrasa foarte tare (prajiturile de casa, de ex, mea culpa aici, ca am tot copt in ultima vreme 😉 ) asta mananc in cantitati mici. in rest, va doresc bucurie in toate!
ps: bai, am scris cu picioarele si mi se face rau ca am gasit niste greseli in comentariul scris. mea culpa, mea culpa, zau ca nu e de la foame, dar de la oboseala da!!! pffffffff…
Ca bine le zici, Zazuzo!
(eu recunosc ca ma pot bucura de o mincare buna si de una singura, dar absolut ca prefer orgiile culinare in doi sau pe sistem swingers/posta)
Nu inteleg rostul virgulei intre „vietii” si „accesibile”. Imi poti explica dpdv gramatical? Ca am avut dificultati citind prima data si a trebuit sa recitesc ca sa incerc sa ma lamuresc referitor la virgula. So… bucurii ale vietii accesibile in mancare e more than ok. De ce virgula?
aoleo si eu sunt la fel!!!! pai ori mananc pana ma satur domnule ori mai bine nu mai mananc deloc! nu e de mine treaba asta cu gustatul. nu pot si pace buna:D
Sigur ca poti. Ce-o sa se intimple daca te opresti azi la 90%, miine la 85% si tot asa pina ajungi sa ai control? eu cred ca nici rau n/o sa ti se faca, nici sa te urasti mai tare decit o faci refuzindu-ti toata farfuria n/are cum. Incearca. Dar pe bune. Daca eu pot, sigur poti si tu.
Mai eu nu zic ca nu pot, dar ma simt nefericita:)) Prefer sa mananc mai rar dar bine:)
Sunt de acord! Cred ca mancarea este intr-adevar unul dintre cele mai bune lucruri din viata! Chiar imi pare rau pt cei care nu cred asta si pt care mancarea este un dusman. Trebuie sa le fie greu tare. Unele femei ar trebui sa fie mai relaxate…si sa se iubeasca mai mult.
In plus, cele mai multe amintiri din copilarie le am fiind langa bunica in bucatarie. Si imi aduc aminte cata fericire simteam stiind ca ceva bun e pe cale sa fie gata!! Inca ceva..papanasii sunt o minunatie!
p.s. însă cu autoflagelarea ai dreptate. Problema e că aceasta e mai uşor de practicat decât controlul. Sau echilibrul.
Nu-ţi doresc să înţelegi vreodată ce zic. 🙂
Cred ca autoflagelarea e mai usor de practicat decit controlul in cazul oamenilor complet lipsiti de control si de echilibru. Starea de bine nu poate rezulta prin acumularea de frustrari. Nu, nu cred ca o sa pot intelege vreodata ce spui, i’m sorry.
Sunt perfect deacord. Desi am mai multe kile in plus decat ar trebui. Le-am obtinut pe la 20 de ani cand am descoperit ca Berea Este Buna…si ca dupa bere noaptea pe plaja la 2 Mai…mancarea e si mai buna, mai ales pe la 3 noaptea. Ups…Am invatat sa imi iubesc formele rotunjoare insa am invatat si sa manageriez situatia in asa fel incat sa nu mai pun mai multe kile peste. Adica macar sa stau pe loc. Si aia e. Mai bine ma impusc decat sa incep sa traiesc o viata cu „nu mananc nimic” si „nu beau nimic” si totul se invarte in jurul felului cum arat si a lucrurilor pe care trebuie sa mi le refuz pentru asta. Caut sa mananc mai putin. Uneori reusesc, alteori nu.
Problema cu dulciurile nu o am. Nu-mi plac, nu ma atrag, nu imi trebuie. Insa sunt carnivora si painivora…si revin…Berea Este Buna…iar de alergat o sa ma apuc fix cand o sa zboare porcul. Cate putin din fiecare, analizele la zi bune…si cu asta basta. Insa exista si reversul problemei: romanii mananca extrem de prost si isi hranesc copiii extrem de prost, dar asta e o alta discutie pentru o alta zi.
Va dorim pofta buna!
Of, despre alimentatia copilului nu stiu mai nimic. Despre alimentatia romanilor pot intui lucruri din numarul mare de burti enorme si sunci in straturi pe care le vad la tot coltul. Nici asa nu+i frumos, repet, obezitatea e o boala si trebuie tratata.
Dar da, daca-ti place mincarea si berea, cred ca sanatos pentru mintea omului e sa invete cum sa traiasca frumos cu ele, nu fara ele. In asta sta sa fii om mare si inteligent!
Asa ca zic bravo, draga mea, si sper ca bunica ta e mai bine!
E mai bine. Se reface de la o zi la alta. Multumim de gandul bun!
Hi hi… unde sunt savarinele ? 🙂 Sa le mananc , nu sa le arunc 🙂
Cam asa mi sa intamplat si mie, 3 luni si 10 kg mai mult. Dupa un an de frustatii din astea descrise de tine am renutat la refuzare si ma-m acceptat asa cum sunt. Si ma plac, mult, pe bune 🙂
P.S.: btw, ai primit posta de la mine ?
Ah da… bineinteles ca suntem oameni mari si ne putem abtine de la a cea 1000 bucata de ciocolata bagata in gura. Altfel ar insemna ca ne-am facut mari si avem o vointa practic zero 🙂
Exista si varianta asta, dar daca asa e omul, n-are vointa, de ce nu accepta asta si gata? Daca incerci sa te lasi de fumat de 20 de ori, si nu merge, ok, poate ar trebui sa nu mai incerci o vreme.
Am primit vedere frumoasa si colorata, miine pun la posta raspuns. Ai mai trimis si altceva?
Trimisese-m si un raspuns la scrisoarea ta , dar daca nu a ajuns este un semn probabil sa scriu mai frumos si mai „intelegint” 😉
Aaa, scrisoara din mai, da, sigur, am primit, la ea iti trimit raspuns!
mie imi place mancarea, nu ma pot opri la 6 lingurite. imi doresc din suflet, dar nu pot. al meu barbat zice lasa ca e bine si asa sanatoasa sa fii. eu stiu ca nu e chiar asa si ca daca as da vreo 10 kg jos as eu prima mai fericita si apoi si el. nu imi e greu sa ma mentin, imi e greu sa dau jos kg puse bine dupa sarcina.
apropo de bebelusi: meniul de bebe e ideal pentru orice stil de viata: 2 mese lapte, una de fructe, una de iaurt, una cu legume si carne.
Cris, eu cred ca poti invata sa te opresti mai devreme. Incet, cu pasi mici, se poate. Sintem oameni. Putem.
mai exista si autoflagelarea prin sport. nu le inteleg pe femeile alea din mall-uri care fac spinning sau cum s-o numi prostia aia care presupune sa mergi iute-iute pe o bicileta stationara cu muzica urland in megafoane, in timp ce antrenorul racneste la ele. se grabesc undeva?! ca le vad mereu stand pe loc, cu fundul in acelasi punct. o fac pentru sanatate? nu cred, ca genul asta de activitate e un premabul perfect pentru un infarct. pentru frumusete? probabil nu s-au uitat in oglinda in timp ce pedaleaza cu disperare…
Aoleu, da, asta e alta discutie, mania arsului de muschi la sala. Ma rog, pe unele doamne le face fericite adrenalina. Sa le fie de bine. Orice e mai bine decit fuzionarea fundului cu canapeaua.
Eu am fost o singura data la spinning. Am iesit prima din sala dupa 45 de minute numarate la secunda. Eram leoarca din cap pana in picioare, rosie ca un rac si imi sarea inima din piept. Parasind umila sala am privit la cei ramasi: vioi, fericiti, nu prea transpirati. Apoi m-am prins ca cel putin vreo 4 tipi sunt super biciclisti, genul care fac turul Europei pe doua roti. Cred ca si printre femei or fi fost amatoare. Eu nu sunt adepta sportului care sa ma forteze, sa transpir, sa ma doara toate cele, insa prietena mea care face zilnic jogging si inca de placere (pune muzica in casti si zburda fericita cam 45 de minute) nu a gasit foarte dificil spinningul. Si ea se plictiseste la chestii gen pilates sau yoga de moare. Deci cred ca tine de fiecare. Unora le place mai alert, sa simta clar ca fac miscare si multi chiar au o rezistenta la asa ceva. Nu cred ca e de blamat. Decat sa stea pe canapea sa roada chipsuri si sa se planga ca nu poate slabi, dar nefacand nimic in acest sens, cred ca e mai bine sa fie activ/a. Sportul, chiar facut zilnic mi se pare ok atata timp cat iti face placere. Am vazut la sala femei aproape patrate de la ridicat greutati. M-am cam mirat, dar daca lor le place, why not? Cred ca e gresit daca o faci in sila, cu lacrimi in ochi, injurand in gand cu ochii la ceas, dar daca te bucura, totusi de ce ar fi ridicol? Eu fac cam o data la doua-trei zile o ora jumate de gimnastica. Si imi place, nu o simt ca pe o povara, ba mai mult, ies cu o stare de bine de acolo.
Cum am deschis mailul si am vazut titlul tau de azi m-a busit un ras isteric caci…eu de joia trecuta sunt la un fel de dieta cu sport,cu inot cu toate cele….dap e clar ca noi femeile de autoflagelam prin dieta insa … eu nu am fost niciodata atat de fat ca acum(am luat-o razna in ultimul timp) si asta doar de la dependenta mea de dulciuri(n-as manca mancare cu zilele insa daca nu am cioco sau praji o zi lesin…stiu asta din creieras vine insa el e mai puternic ca mine 🙁 )…
Sotia fericita nu mai era de ceva timp fericita din cauza siluetei si si-a propus asa intrun sfarsit de saptamana (desigur si cu sustinerea unei preietene dragi) sa rupa sala (si rutina) si sa faca ceva pentru a recapata respectul de sine pierdut prin dulciurile gatite (zilnic).
Da nu le inteleg pe fetele cu 2-3 kg in plus (sau exemplul cel mai bun pe antrenoarea mea de fitness , care vineri se plangea ca are burta :)))))))))) de fata cu mine si cu inca vreo 4 femei destul de bine facute 😀 ) care se plang si care tin diete din acelea cu apa cu lamaie si salate toata ziua si care refuza minunatiile din pozele tale de azi sau cele de aici http://www.printesaurbana.ro/2011/06/cele-mai-bune-dulciuri-din-oras-pentru-toti-copiii.html insa nu le inteleg nici pe cele care pica in cealalta extrema in care nu le mai pasa de cum arata (am fost la un pas de asta ,dar tare ma bucur ca m-am trezit la timp)…
Mi-am prospus sa nu ma infometez,sa gust cate ceva dulce ,o sa mai scap si la cate un pahar de suc cu acid 😀 ,dar sa am mai mare grija la ce si cat si cum mananc…va fi greu sa renunt la dulciuri dar nu o voi face definitiv(ele raman dragostea mea vesnica).
Te imbratisez si cand vin la bucuresti(in august 90% venim) promit sa nu refuz niciun desert cand ne intalnim(daca iti face placere sa ne intalnim 🙂 )
(ti-am dat un mail cu niste poze si ar trebui sa ajunga si o scrisorica 😉 )
Am primit scrisoarea ta, am scris raspuns, ramine numai sa ajung la posta cu ea!
Va astept cu mare drag in august, mergem sa devoram chestii mai light, din care ne vom opri la timp!
Bafta cu dieta cea aproximativa, sigur o sa dea roade!
Multumesc!Va da caci imi doresc din inima sa dea! 😉 :*
Eu inteleg perfect ce spui. Am perioade intregi in care incerc sa mananc echilibrat, imi urmaresc greutatea, cand vad ca am sarit iar calul o las mai moale, insa am observat pe pielea mea din ce in ce mai multa :)) ca treaba cu dietele functioneaza fix yoyo, asa cum se zice, si daca nu esti gata sa traiesti intr-un chin si abstinenta o viata intreaga, mai bine iti tragi un glont in cap, pentru ca iti vei face un mare rau slabind si ingrasandu-te la loc.
Am luat foarte multe kg in ultimii 10 ani. Vreo 15, I guess… Si asta e. Am crescut, asta e metabolismul meu, sunt sedentara, am baut multa bere (vezi comentariul de mai sus), sunt consecinte normale. Incerc sa nu mai pun, sunt cu ochiul pe ele, incerc sa cobor si sa urc mai multe scari, poate gasesc si eu in sfarsit o piscina care sa ma satisfaca, daca nu mi-e foame seara nu mai mananc si gata, daca mi-e – mananc si cam atat. Asta sunt.
Si se pare ca aceste kile (nu-s toate in plus, aveam foarte putine atunci cand am inceput sa acumulez) nu m-au oprit pana acum din a fi fericita sau – cum se zice – implinita? (hihihi, word games freak :))) ).
Deci da, subscriu la postul asta cu toata gura si marturisesc in plus catre toti oamenii care nu te cunosc in persoana ca esti dovada vie ca se poate sa-ti faci toate poftele culinare si sa fii slab! :)))
Aia e, ca mai toate dietele sint yoyo, ce merge pe termen lung e un mod echilibrat de a minca, si de putut se poate ajunge la el, cu putina rabdare.
Tu esti numa bine cum esti acum, nici nu-mi pot imagina o Andrada cu 15 kile mai slaba. ptiu, doamne fere!
Eheee, draga mosului, sunt martori inca in viata ce te-ar putea contrazice… :)))
Mi-ai putea ajuta imaginatia cu niscaiva poze…
nu exista in spatiul virtual, pe vremea aia nu era asa ceva :))) maica, pe vremea mea…
pe scurt, eram o slabanoaga. Si n-o sa zic acum ca nu era bine. Doar ca nu mai sunt and I delt with that 🙂
ai dreptate!
Eu stiu ca-s norocoasa (deocamdata) si pot manca ce vreau, cand vreau si cat. Insa de vreo 4 ani nu pun zahar in cafea si acum nu prea suport cafeaua indulcita. Imi plac mult mai ales dulciurile de casa: clatite, torturi, prajituri, caramel, gogooooooosi, you name it, me like it 😀 stiu ca am un metabolism bun, ard orice foarte repede si am zile cand fac dezmat culinar, parca dau toate poftele in mine, dar si altele in care pot roade doar salata si bea suc de sfecla cu morcov si mar. Cred ca e important sa iubesti fiecare ingredient, sa il testezi in diverse retete sa vezi cum iti place. Aud multi care spun: bleah, salata, cah! mie imi place foarte mult, nu mi se pare fada deloc atata timp cat ingredientele sunt proapete, insa conteaza uleiul de masline, un pic de lime sau otet balsamic, un pumn de nuci, seminte sau iaurt. Adica joaca de-a gustul. Ce vreau sa spun e ca desi stiu ca nu se prea depune nimic, nici nu abuzez niciodata. Si nu mi se pare un efort sa evit prajeli (desi mananc uneori), mancare grea, grasa, pentru ca am invatat sa ma bucur de simplitate. Uneori mananc un avocado cu sare si lamaie, cu lingurita din coaja si imi place foaaarte mult. Sunt enorm de multe ingrediente pe pamantul asta si nu ne dam seama ca ne rezumam la cateva din obisnuinta. Cred ca e important sa avem o curiozitate de a incerca lucruri noi, a le combina altfel. Stiu ca e simplu sa vorbesti cand natura e de partea ta, dar sunt constienta ca in curand nu va mai fi si de cativa ani pot spune ca mi-am educat cat de cat preferintele culinare. Numai asta cu cafeaua e un exemplu important, ca de unde o beam cu doua lingurite cu varf de zahar, acum mi se strepezesc dintii daca e dulce. Si cred ca desi imi place mancarea si ador sa gatesc, sunt mai putin pofticioasa ca inainte.
Mooooor aici incet, pentru ca sunt iar la datorie (aka job), bineinteles…Eu sunt tare pofticioasa cu ochii, mi-au dat palpitatii pozele tale, pacat ca atunci cand vine vorba de mancat…nu sunt tot timpul prea interesata…Mancare am renuntat sa imi mai comand, pur si simplu nu mi-a placut, de oriunde as comanda…Si mirosurile ma fac sa sar peste mancat, daca nu sunt cum trebuie…
E greu cu mine, mai ales ca am si o fiere si un stomac cu fite in program. Dar iti dau dreptate 100%, o viata avem doar. Are Marius o vorba a lui cand apar la TV imagini cu schelete d-astea ambulante care isi zic fotomodele: Doamne feri’ sa arunci o prajitura intre ele, ca iese macel. Bine, el o zice mai fain, mie nu imi iese acum…
:)))
Adevarat. Desi eu suspectez ca fetele cele slabe se hranesc exclusiv cu prafuri pe nas. Si alea sigur n-au un gust prea bun.
:))) mi-am imaginat scena :)))
Ioana! Te rog mult sa-mi recomanzi un restaurant unde se poate manca o ciorba radauteana buna…? Vine un prieten bun de departe si ar vrea sa-l duc sa mananca asa ceva si habar nu am unde… Merci! Nelly
Salut, Nelly,
DIn pacate nu am mincat ciorba radauteana nicaieri in Bucuresti, dar poate te ajuta vreuna dintre cititoarele mele.
Ciorbe bune romanesti sint la Vatra, Caru cu bere, Jaristea. Nu stiu daca au si radauteana, nu e printre preferatele mele.
Mare dreptate ai. Pentru multe femei este o problema sa se accepte, sa gaseasca acel echilibrtu intre ce-si doresc sa fie si ce pot sa fie. Daca intoarcem subiectul pe alta fateta (ca are multe, deh) si silueta, ca multe altele, este o problema de negociere interna, a ta cu tine insuti – pana unde mergi cu compromisul? Iti place sa mananci, dar iti place si sa arati bine. Sunt rare persoanele care le pot face pe amandoua. Cele mai multe o fac pe una in detrimentul celeilalte. Echilibru, perceptia despre sine, idealul… Doar trei din multele colturi intre care femeile alearga ca intr-o suveica fara sfarsit.
Da, nu e deloc drept, cum au ele femeile in gene alergatul asta de la un ideal la altul, ca si sa maninc tot ce vreau e nemaipomenit, dar si sa arat ca aia la 20 de ani si sa fiu si perfect in tune cu toate dorintele mele… Ia uite barbatii, cum ne zimbesc ei superior de la umbra propriilor burti…
Citeam demult in Cosmo ca femeile care nu iubesc mancarea nu iubesc nici sexul si tind sa cred ca este adevarat:)
Eh, nu stiu despre asta, eu le iubesc pe amindoua, si recunosc ca uneori am mari dificultati in a raspunde la intrebarea food or sex? ce bine ca le pot avea pe amindoua, iar la sex chiar nu-s restrictii!
WORD! 🙂
Mai eu te-aș ruga să pui și un post cu metoda ta de a da jos cele 9 kilograme. Nu o dieta…un post. Cred ca ar fi de ajutor pentru foarte multe femei…tocmai pentru ca (din câte am citit mai demult pe blogul tău) a fost o metoda sănătoasa, un mod de viata (fără frustrări din acelea de genul „DOAR apa plata cu lămâie și iarba cu oțet balsamic) 😀
Lili, uite cum am slabit atunci si cum ma mentin eu:
http://www.printesaurbana.ro/2009/09/secretul-unei-siluete-decente-la-30-de-ani.html
http://www.printesaurbana.ro/2009/09/dieta-montignac-pe-intelesul-gurilor-flaminde-si-pofticioase.html
Daca e ceva neclar sau insuficient detaliat, shoot! 🙂
😀 Multumesc…O sa incerc si eu (o sa fie mai greu caci nu ma prea pot misca – inceput de hernie de disc – fac doar gimnastica medicala deocamdata…dar o fi si asta buna la ceva :P)….Daca voi avea vreodata intrebari…o sa pic ca nuca in perete cu vreun comment pe la vreun post legat de teatru sau de vacanta sau mai stiu eu ce…Sa nu mi-o iei in nume de rau ;)…Oricum…iti sustin punctul de vedere…stop dietelor care nu fac decat sa genereze acel efect yo-yo…(chit ca initial ai impreisa ca cele 3-4 kile mistuite intr-o luna ti-au adus luna de pe cer; vorbesc in cunostinta de cauza). Secretul e aici, in randurile posturilor tale…EDUCATIE pe termen nelimitat.
Intr-adevar, consumul RESPONSABIL de delicatese face bine la moral! Cat despre efectele nedorite asupra siluetei (atentie, va vorbeste o veterana in domeniu!), acestea sunt minime daca reusim sa ne axam pe ideea de „putin, da bun”. Ultima oara cand nu m-au incaput blugii de control nu am regretat ca am mancat o portie de cheesecake cu fetele, ci ca am lipsit nemotivat de la piscina, mai ceva ca la cursurile din clasa a XII.
Da!
Salut! Mi-am permis sa te ”ímpart” pe Facebook, mai ales ca m-am cam regasit pe ici pe colo, hai mai mult decat pe ici pe colo…
Pai pe unde nu te regasesti, mai exact? 😀
Prefer desertul in locul frustrarilor, am fost intotdeauna mai plinuta, dar visez ca pandispanul cu visine ma va face, ca prin minune, Kate Moss :))
Femeia este frumoasa. Punct. In fiecare femeie exista ceva care atrage, pe cineva. Pentru mine povestea asta cu formele este o falsa problema si bine zici „cele 2-3-4 kilograme sînt în creierul femeii” (si la fel de bine zici, scoatem din discutie cazurile patologice). De ce se „omoara” atat de tare femeile sa fie „uscate” ? Nu stiu sigur. Dar stiu ca se pune un mare accent pe a arata precum X, a te imbraca precum Y si cum multa lume are „darul de a urma” fara a intelege foarte bine …
Inteleg femeile care fac gimnastica pentru ca are efecte benefice pentru sistemul cardiovascular dar sa faci aerobic doar „sa nu i se para lui Pusi meu ca am fundul lasat” …
Adevarul este ca multe femei (asta din ce trag si eu cu ochiul) habar nu au sa isi puna in evidenta feminitatea. Ba mai mult, au o atitudine prin care pun in evidenta partile mai putin avantajoase sau, cel mai rau, transforma ceea ce au si ar putea fi frumos, in ceva de-a dreptul dizgratios. Si, de parca nu ar fi deajuns toate astea, se complac intr-un fel de „standardizare” in loc sa inteleaga ca sunt personalitati (chiar daca, pe moment, in devenire) si trebuie sa stie sa se puna in evidenta.
A renunta drastic la ceva atat de … mi-nu-nat ! precum savurarea unor mancaruri (indiferent daca este aperitiv, felul I, II sau desert) doar fiindca „ma duc in concediu la Mamaia” mi se pare o maaaaaare pierdere. Dar cea mai mare pierdere este de fapt, ceea ce se poate ascunde in spatele acestei motivatii – o mare neincredere de sine sau o intelegere gresita a unor valori.
Dar nici noi barbatii nu le prea ajutam … fiindca o femeie cu adevarat multumita fiindca se stie iubita si apreciata, nu isi mai face griji pentru 2 – 3 – 4 kg „in plus”.
Singura mare problema ar fi atunci cad se pune in discutie o „reajustare” dramatica a garderobei. Dar, cu putina atentie, asa ceva se poate evita. Proverbul ala cu „nu merge daca vrei si cu mac si cu nuca” este o vorba goala ! Se poate ! Si cu mac, si cu nuca !
Mie imi place si Giacometti dar si Rubens. 🙂 Atat timp cat are ceva care atrage, dincolo de suprafata.
As vrea sa te contrazic, din mai multe puncte de vedere.
1. Femeile pe care le compatimesti ca merg la sala de dragul iubitului, nu sunt femei, ci adolescente din specia pitipoanca de companie. Eu personal nu am intalnit nicio femeie, subliniez FEMEIE, care sa vrea sa slabeasca pentru altcineva decat pentru sine.
2. A te abtine de la ceva (mancare, bautura, fumat) pt. ca asta iti doresti, mie mi se pare un mare exercitiu de vointa.
3. Nu cred ca exista vreo femeie sau barbat pe lumea asta sa nu admire un corp frumos inainte de a descoperi frumusetea interioara.
Parerea mea este ca fiecare e absolut liber sa faca ce vrea in ceea ce priveste tabieturile alimentare.
Hai sa nu mai aruncam cu noroi in femeile care au reusit sa slabeasca, doar pt ca noi ne ascundem in spatele unor taste si a mai multor kilograme si ne e usor sa comentam ce le-a determinat sa faca asta….Nu suntem psihologii nimanui, si atata vreme cat omul se simte bine, de ce sa nu-i aplaudam reusita?
Poti sa ma contrazici din cate puncte de vedere vrei. Nu am declarat vreodata ca detin adevarul suprem. Suntem aici sa schimbam niste idei, nu ?.
1) Nu compatimesc femeile care merga la sala de fitness. Am o alta intelegere a termenului „compatimire”. Avem pareri diferite si in ceea ce priveste termenul „femeie”. Eu cunosc doua sexe : feminin si masculin, ca sa discutam despre subiect – femei si barbati. Pentru mine „pitipoance” intra in categoria „femei” (nu discutam de tipi gay, nu-i asa ?).
2) Avem o parere diferita despre ceea ce inseamna „manifestarea vointei”. Pentru mine, a ma abtine de la a manca ceva nu se numeste „vointa”, se numeste normalitate. Vointa inseamna, pentru mine, a-mi depasi limitele de moment ale personalitatii (nu cele din fata mesei).
3) Ai dreptate, ambalajul se vede, intotdeuna, inaintea continutului.
Si pererea mea este ca fiecare poate face ce doreste, in legatura cu absolut toate tabieturile, nu numai cele alimentare.
Nu arunc cu noroi in femeile care slabesc sau se ingrasa. Este o optiune personala, eu nu ma bag si nici nu incerc sa influentez pe cineva. De altfel am si spus ca mie imi plac toate femeile atat timp cat au ceva, dincolo de suprafata, care sa atraga. Fiindca asta este ceea ce ramane. La 45 – 50 de ani nu ai decat „sansa” unui „va rog sa ma scuzati” dupa ce te flueiera cineva de la departare.
Nu vad ce este de aplaudat la cei care doresc sa fie Shakira 2 sau Brad Pitt 2. A fi tu este de apludat (si asta inseamna „vointa”) inclusiv daca a fi tu inseamna sa treci pe la sala de fitness. Dar eu nu la asta ma refeream. A fost exprimarea mea putin cam ermetica ?
Nu ma ascund – daca tii neaparat poti sa afli foarte usor cine sunt. Da’ nu cred ca ai ceva de castigat.
Nu ai spus nimic despre afirmatia mea „Dar nici noi barbatii nu le prea ajutam … fiindca o femeie cu adevarat multumita fiindca se stie iubita si apreciata, nu isi mai face griji pentru 2 – 3 – 4 kg “in plus”.” sa inteleg ca o consideri adevarata ?
S-ar putea sa fi trecut cu vederea ce spuneam la inceput, ceva cat se poate de important : FEMEIA ESTE FRUMOASA. PUNCT. (Scoatem din discutie cazurile patologice).
Sufletul si visele conteaza … in rest , sa arunce , da’cu savarine proaspete 😀
sa arunce, ca noi stam sa le prindem hihihi. da’ proaspete, da?
Pe scurt, conteaza sufletul, visele si savarinele proaspete. Unde semnez?
Ai scris articolul din punctul de vedere al unei femei slabe. Nu spun ca nu ai dreptate, insa exista femei pe care tu le vezi cu 3 kg in plus, dar in mintea lor au 10 kg in plus. Nu cred ca mai stie nimeni in zilele noastre care este greutatea ideala, important este sa ai greutatea cu care te simti bine. Normal ar fi sa ai kilograme cu 10 unitati mai putin decat inaltimea in cm ce depaseste un metru (adica la 1.60 sa ai 50 kg), insa stiu muulte femei care isi doresc sa fie precum fotomodelele, care au cu 20 de unitati mai putin decat inaltimea (la 1.60 – 40 kg). Eu de mica am fost rotunjoara, la 1.58 am 54 de kg acum, insa am avut si 58-59 kg. Ma straduiesc sa ajung la 48 si recunosc ca ma abtin de la dulciuri, pentru ca da rezultate. Prajeli nu mananc deloc si carne destul de rar pantru ca imi apar cosuri si puncte de grasime pe fata. Sunt o gurmanda, imi place sa gust mancaruri noi, dar mi-am autoeducat gustul astfel incat placerea de care vorbesti tu o obtin din mancaruri cat de cat sanatoase, pe cand carnatii sau mai stiu eu ce carnuri prajite ma dezgusta, daramite sa mai poftesc la ele. Mananc carbohidrati – cartofi, orez, dar cu salata. Mananc doar un anumit tip de paine, insa cateodata si doar dimineata. Mananc paste si pizza, insa doar cu legume, ciuperci si branza, fara carne sau mezeluri. Iubesc pestele si fructele de mare, insa nu prajite. Urasc notiunea de pane, mi se pare ca omoara tot gustul dintr-o bucata de carne sau de peste. La dulciuri aplic regula ta, mananc de pofta putin si gata. Sportul la sala si alergatul ma plictisesc maxim, urasc sa transpir, insa imi place sa inot si sa merg pe jos (in vacante de preferat :-)). Fiecare stie cel mai bine ce e mai important pentru el si la ce renunta pentru asta. Poate o femeie care a fost grasa toata viata si luata in batjocura pentru asta obtine mai multa placere dupa ce a slabit si e admirata in costum de baie sau reuseste sa incapa in nu stiu ce rochie care ii place mult decat ar obtine dintr-o prajitura sau dintr-o portie de paste bolognese. Eu recunosc ca o placere mai mare decat mancarea o am cand gasesc o rochie frumoasa care imi vine bine si ma avantajeaza, iubesc rochiile si mai ales sentimentul de feminitate si frumusete pe care mi-l provoaca :-). Dar asta e doar parerea mea, si nici nu imi plac savarinele 😀
O amandina, atunci? 😀
Nici atat. Daca e sa ma prajituresc, ma bag la un creme brulee sau un cheesecake :-). Sau mini clatite cu miere de la Happy’s din Bulgaria – sunt dementiale! (poate intalnesti lantul asta prin perindarile tale in tara vecina).
Bai, nene, parerea mea e ca, atata vreme cat est decent in ce priveste ce si cat bagi in tine, totul e ok. Am si eu problema fetelor de mai sus – la dulciuri nu prea am frau, desi, in ultima vreme, parca nu-mi mai treba frau, caci, in mod natural, corpul meu, nu mai cere prea multe dulciuri. Apoi, nici sa alerg de-m-boulea nu-mi place. M-as duce sa joc volei/tenis etc. , da’ gasesc pretexte sa n-o fac (cel mai la indemana fiind copilu’).
Altfel, problema e si ideea asta indusa de revistele glossy si de stirile protv, antena1 etc. cum ca TREBUIE sa fii slaba, cum ca TREBUIE sa faci dieta sa dai jos kg de le-ai pus in iarna si ca trebuie sa manci putin si fara zahar. De-astea ne bantuie zilnic , cum ca nu suntem suficient de slabe si de secsi. Apoi, tot revista glossy vine cu-un promo la Paul, ala de vinde paineturi si zaharicale frantozasti. Sau la Nestle, aia de fac cioco. Curat schizofrenie!
Si, ce ma scoate al mai tare din papuci, cand ni se prezanta frun egzamplu ilustru de cuconita de-a slabit mama-mama dupa ce era cat porcu’, sau dupa ce-a nascut. Vezi Nicoleta Luciu, care a slabit rapid o cantitate imensa – numai sanatos n-a fost ce-a facut ea si ma intreb mai departe cum a reusit sa si alapteze si sa si slabeasca 30 de kg intimp record!
„parerea mea e ca, atata vreme cat est decent in ce priveste ce si cat bagi in tine, totul e ok”. Asa este, ai mare mare dreptate. Pana la urma cred ca o persoana normala isi stie limitele, cand, cat si cum sa manance. Este adevarat ca unii pot lua o lingurita-2 dintr-o prajitura si pot face treaba asta zilnic, altii(ca si mine) prefera sa manance una intreaga la 4 zile spre exemplu. Fiecare se cunoaste pe sine, important este sa fii echilibrat, sau macar sa incerci:)
e, fugi in parc „dupa” copil 🙂 se poate
Eu cred ca a alaptat cu lapte praf.
slabitul pentru ca alaptezi este un mit
Doamne fereste sa arunc in tine cu savarine. Pai nu mai bine stam sa le mancam impreuna? 😀
Absolut mai bine, cel mai bine!
Se pare ca ai atins un subiect sensibil. Da, e adevarat, pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea cu el insusi, chit ca isi face rau- majoritatea oamenilor isi fac rau singuri in cele mai diverse feluri, de cele mai multe ori crezand, culmea, ca isi fac bine. Si mereu ne vom gasi argumente logice pentru a justifica cele mai autoflagelante gesturi. Exista un adevar si in faptul ca oamenii mai plinuti sunt in general mai veseli si plini de viata- nu ma refer insa la cei care sunt complexati de greutate si care ar da orice sa slabeasca. Ma refer la aceia care se simt bine in pielea lor si care pot savura mancarea fara sa se simta imediat vinovati si fara sa inceapa sa numere caloriile. As prefera astfel de persoane pe langa mine si m-ar plictisi ingrozitor sa imi petrec timpul cu cineva care in loc sa se bucure de moment s-ar uita plin de frustrare la farfuria vecinilor de la masa in timp ce comanda o salata -eventual fara branza grasa si in mod sigur fara lipie alaturi. Pentru ca da, cei care se abtin- nu cei carora pur si simplu nu le place prea mult sa manance- sunt fara nicio indoiala frustrati. Iar o rochie va arata mult mai bine pe o persoana care se iubeste pe sine decat pe una care se vede mereu nu indeajuns de slaba, frumoasa, demna de iubit etc.
am incercat si eu sa abordez subiectul asta si, ca de fiecare data, i-am dat o nota amuzanta (zic eu): http://dinaela.blogspot.com/2011/06/cand-manca-sanatos-te-poate-imbolnavi.html
Am pornit de la un articol (mentionat in postare) din care am spicuit cateva randuri, insa merita citit tot daca mai gasiti revista (daca nu, se poate si online).
cum spuneam si in postul meu, nici eu nu ma abtin de la mancare…mai ales ca lucrez intr-un restaurant 🙂 partea proasta e ca nici miscare nu prea fac – ma consolez de multe ori cu gandul ca oricum nu stau cu posteriorul intr-un scaun si ca alerg toata ziua prin restaurant/hotel, mut/car mese/scaune 🙂 prietena mea zice nu-i suficient dar pana nu se schimba ceva pe display-ul cantarului, n-o cred :))
[…] Ionouka […]
Eu nu as putea sa traiesc fara sa mai ating ceva ce-mi place. Nu am probleme cu „masa”, e drept ca as ajunge iar la 50 de kile (ca suna rotund cu 1.70 cat am inaltime), dar alea 3 kile sa stea ele sanatoase. Cred ca „dietele” nu ar trebui sa fie luate in serios asa separat. E vorba de un stil de viata, nu de infometare 2 saptamani. Aici se buseste treaba. Da, casca ochii la ce mananci, renunta la chestii care ingrasa, dar renunta in ideea ca nu le mai halesti la foc continuu. Fa un pic de miscare, nu manca „junk” si permite-ti din cand in cand o chestie pe sufletul tau. Leacul nu-i cu sacul, vorba batranilor.
Dar un stil de viata sanatos e greu de obtinut, asa ca ne amagim cu diete drastice si restrictii din astea, cand totul se poate rezolva PRIN ECHILIBRU.
Da, numai ca iata, echilibrul asta nu e usor de obtinut. Unii prefera sa se chinuie toata viata in loc sa caute si sa mentina echilibru.
[…] x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x […]
de ce sa renunti? pentru ca dupa primele 3 kg vin alte 3 si alte 3 si alte 3.
Nu neaparat, Maria. Nu cred ca TOT ce maninci se depune, indiferent de stilul de viata. Cred ca poti gasi un mod de a minca ce-ti place fara sa cresti de la un an la altul.
dietele folosesc, nu stiu cui, dar nu mie! nu pot manca cu program si dupa lista, pentru ca de fiecare data parca as manca cu totul si cu totul altceva. Prin urmare, am ales varianta „sa-mi spuna, domnia sa, corpul meu, ce vrea”.
Functioneaza. Eu (parca spuneai) Kate Moss, nu am cum sa fiu, pentru ca toata viata am fost „sanatoasa”. cu o exceptie, intr-o perioada foarte grea slabisem vreo 15 kg. dar eram si trista. Nu vreau asa!
„Secretul” meu este cumpatarea si tentativa de a nu manca dupa ora 19.00.
Cineva zicea ca ele caloriile nu stiu cit e ceasul. 🙂
Cind sint trista imi piere pofta de orice si slabesc vazind cu ochii. Nesanatos si de ne-repetat.
Am auzit o tanara domnita care a fost in vacanta in Elvetia si cea mai mare realizare a fost ca nu a gustat ciocolata alora. Este cel mai deprimant lucru pe care l-am auzit despre diete / pofte.
Of, doamne, that IS sad.
Corect. Si mai sunt si hainele…nu trebuie sa purtam toate maieuri stramte si scurte cu animal print si iegari de dominatrix!
Iegaaari, ptiu!
zici? eu tocmai ce am mancat cateva luni ce-mi place si ce sa vezi, m-am ingrasat. 4 kg. si nu iti imagina ca am mancat tone de ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti. nu, pur si simplu am iesit din ce mancam pana acum, adica am mancat paine, unt, cartofi prajiti de cateva ori, dulciuri….
Eu pana la Kant… traiesc in filosofia porcului: imi plac bombele calorice si somnul. Sunt fericiri mici…dar o iau treptat… Printul meu imi spune ca „O sa vina o vreme cand oamenii slabi o sa moara si oamenii grasi o sa slabeasca”, fiind politicos, desigur, atunci cand il intreb daca m-am ingrasat.
:)))))))))))))))
Buna asta, pot s-o folosesc si eu? 😀
Normal, doar esti o printesa.
Thx, I will give smth in return, I promise.
Eu am trei reguli simple cand vine vorba de mancare:
1. Mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc.
Pe asta am invatat-o the hard way; gestionand intolerante alimentare shi altele asemenea, am invatzat sa las poftele deoparte, sami ascult organismul shi sa mananc ce imi face bine.
2. Mancarea vine de la ferma nu de la fabrica.
3. Noaptea nu se mananca, se doarme (sau se bea.. da’ mai rarutz :P).
+ Sport
Nu conteaza daca mananci prajituri, prajeli, frunze.. u name it, important e cum le tolerezi, ce efect au asupra ta.. shi nu sunt 2 oameni la fel.
Felicitari pentru blog. M-a prins 😉
Adaugat la favourites
Perfect adevarat. Important e sa ascultam de vocea organismului nostru. Pana de curand, nu am vut absolut nicio problema cu alimentatia – mancam orice, la orice ora, fara sa se simta la kg asta. In urma unor probleme de sanatate, totul s-a schimbat. Am tinut o vreme regim, acum am renuntat. Mananc la fel, insa depinde de zile … de cum tolereaza organismul meu alimentele …
Imi place cum pui problema.
Pentru slabire pot sa recomand tratamente cu produse naturale, care nu implica dieta stricta.
http://www.slabire-naturala.ro
Mie imi place sa savurez mancarea. Mananc incet dar chiar ii simt gustul . Imi place mancarea buna si imi plac deserturile. Nu am mai intalnit pe nimeni in jurul meu sa manance ca mine ptr ca toata lumea mai mult inghite decat mesteca. Toata lumea e pe fuga, toata lumea se grabeste sa termine tot din farfurie.
Si faptul ca mananci prea repede te face sa mananci prea mult. Creierului ii ia undeva intre 15 si 20 de minute sa constientizeze ca e satul stomacul. Asa ca mancati incet oameni buni.
Mie una imi sta pe creier cand vad cum infuleca oamenii. Mi se par hamesiti, lacomi. Nimeni nu mesteca, toata lumea inghite dupa doua secunde. Dar asta e doar problema mea.
Singura perioada fericita culinar din viata mea a fost cat am alaptat. Aveam 8 kg in minus fata de mom in care am ramas insarcinata, mancam orice, oricat, in orice combinatie, la orice ora. Viiiiis! In 2 luni, cat s-a diminuat si oprit lactatia am pus 3 kg, apoi inca unul 🙁
Am revenit, fara paine, dulciuri cu masura, masa dp 18 mica si saraca …
Imi place mancarea, multa, buna, cu fel I, II si desert! Si un somn bun dupa! Da! N-am sa fiu slaba niciodata … nu-i pacat sa mor sanatoasa, slaba, frumoasa si flamanda?
Articolul tau mi-a amintit de cuvantarea aceasta 🙂
https://www.ted.com/talks/sandra_aamodt_why_dieting_doesn_t_usually_work
Pai din ce vad in jurul meu unele nu mananca fiindca sufera porcul sau gaina atunci cand il tai. Sau pentru ca zaharul ne ucide desi speranta de viata a crescut constant in ultimele sute de ani. Sau pentru ca e mai misto sa fii mega slaba, atragi atentia vreunui print sanrmant si potent din multe puncte de vedere sau pentru ca e pur si simplu misto sa ai 50 de kile la 170…sau 48..