ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI
Anii au trecut şi am văzut în jurul meu diverse poveşti, care de care mai diverse. Prietene căsătorite devreme, poate prea devreme pentru a realiza ce înseamnă acel ‘la bine şi la greu’,care în timp au realizat că soţii lor- deşi iniţial doritori de copii, în timp s-au cam plictisit să mai petreacă timp cu ei. Altele, care n-au mai apucat să facă respectivii copii pentru că între timp, după ani buni de relaţie şi căsnicie, domnul‘a virat’ înspre alte porţi. Am început să mă gândesc şi eu serios la un copil al meu, în jurul vârstei de 30 de ani.
Întrebarea este- ce face un domn eligibil pentru acest statut ? Şi, ca și consecinţă firească a primei întrebări, cum să îl găseşti pe acest domn?
Păi… ia să vedem. Un bărbat eligibil ar fi unul care nu numai că îşi doreşte …şi e pregătit să acţioneze ca atare (da, da, aspect deloc de neglijat-ştiu şi cazuri în care ea se plângede interesul lui inconsecvent pentru…acţiune), dar şi care este în stare să asigure un venit constant pentru viitoarea lui familie. E foarte frumos să spui cu toată gura cum de-abia aştepţi să ai copii cu femeia visurilor tale, dar când la fiecare câteva luni îţi pierzi jobul sau ai întârzieri la plata salariului…nu e prea încurajator pentru viitoarea mama, aşa-i??
Desigur, contează mult să te cunoşti şi pe ţine foarte bine, să îţi înţelegi corect limitele. Unele din noi suntem mai rezistente şi ne-am putea obişnui cu un tată care, datorită profesiei, lucrează în alt oraş sau …chiar în altă ţară. Ar fi bine, zic eu, să testezi înainte cum rezişti într-o relaţie la distanţă. Îţi vine să îţi iei câmpii când, din diverse motive, nu vă puteţi vedea nici în week-end ? Sau te enervezi când trebuie să baţi la un vecin, sau să îţi rogi tatăl- dacă, în cazul fericit, e din aceeaşi localitate!- pentru diverse trebuşoare eminamente masculine ? Dacă răspunsurile sunt afirmative, poate ar trebui să înmulţeşti de câteva ori disconfortul actual, de distanţă fără copii în ecuaţie şi să înţelegi şi accepţi că aşa ceva te poate aştepta.
Să spunem că cele 2 condiţii de mai sus au fost îndeplinite, vrea şi are şi venituri stabile, bonus- stă şi cu ţine în aceeaşi localitate. Asta ar fi partea hardcore, baza piramidei paternităţii, ca să zicem aşa. Urmează softul, nu mai puţin important: este el pregătit pentru ceea ce înseamnă într-adevăr să fie tată ?
Mulţi au un tablou idilic în minte şi îşi imaginează că un copil echivalează cu acea drăgălăşenie care te întâmpina la revenirea acasă de care le-au povestit de atâtea ori colegii de serviciu. O mândrie şi iubire imposibil de descris în cuvinte şi tot aşa. Sau că mama se va ocupă aproape integral de activităţile cu copilul, pentru că oricum ‘bărbaţii nu se pricep la fel de bine la asta’. Lor ramanandu-le partea de asigurare ‘a logisticii operaţiunilor’. Ei, aici punctul esenţial pe care îl văd eu ar fi DESCHIDEREA. Deschiderea de a lua încalcul că lucrurile pot sta şi altfel, că atât mama cât şi copilul au nevoie ca el să se implice cu mult mai mult, dacă nu în egală măsură.Unii pot şi vor, alţii rămân doar la stadiul de vor iar varianta cu grad maxim de risc pe termen lung e cu minus în ambele părţi.
E un tip răbdător, care încearcă şi acum, când n-aveţi copii, să te remonteze când ai o zi mai proastă ? Asta va ajută cu atât mai mult când vei fi cu nervii întinşi la maxim î nprimul an. Are impresia că, dimpotrivă, te plângi prea mult şi că mama/ bunica lui (argumentul suprem) au fost un fel de Superwomen care pe lângă că aveau grijă de toţi din familie, nici nu s-au plâns niciodată de nimic ? Dacă ţi le prezintă des ca pe modelul lui feminin, aşteaptăte să se gândească că tu, care ai atâtea facilităţi moderne la dispoziţie, te veidescurca perfect. Hmmm, aici probabil că ar fi utile ceva explicaţii din partea ta, ca să înţeleagă şi el că şi mentalităţile s-au mai schimbat, nu numai electrocasnicele şi că femeile din generaţiile actuale îşi doresc mai mult decât să se dedice familiei lor pe locul I, II şi III, fără niciun pic de timp personal (în afară situaţiei în care eşti genul care abia aşteaptă să se dedice lui şi copiilor, caz fericit).
Nu poţi să îţi faci niciun plan de vacanţă pentru că veşnic obligaţiile lui de serviciu au prioritate? Sau pierzi ieşiri cu prietenii, bilete la concerte pentru că ‘iar a apărut ceva urgent la birou’ ? Gândeşte-te cum va fi când îl vei sună cu lista de cumpărături de absolută necesitate sau cum îl vei aştepta că pe pâinea caldă ‘să vină odată cu pamperşii/ medicamentele alea..’ (din nou, nu se aplică fericitelor din poveste care vor avea o armata de ajutoare din familie sau din afara ei, gata să sară la orice nevoie).
O să spuneţi că mulţi bărbaţi se mai şi schimbă pe parcurs. Adevărat. Ca şi multe femei, de altfel. Însă mă hazardez să zic că se schimbă într-un procent însemnat ‘cei care dau semne că s-ar putea schimba’. Adică bărbaţii ‘cu potenţial patern’, cu alte cuvinte…
Să mai trecem în revista şi un pic de specific cultural contemporan, la bărbaţii 30+ care încă n-au devenit părinţi, din varii motive. Unii din ei spun că îşi doresc sau şi-ar putea dori copii, dar frecventează site-urile de dating cu înverşunare şi îţi propun de la prima discuţie ‘să petrecem împreună o seară plăcută’ (!). Alţii, mărturisesc deschis că nu sunt încă pregătiţi pentru o relaţie serioasă. Dar şi-ar dori copii- probabil, de pe la 55 încolo va veni şi timpul acela.
Rămân aceia care chiar reuşesc să te convingă că da, chiar ei ar putea fi taţii – nu perfecţi, că aşa ceva nu există, după cum nici mamele nu sunt- ci potriviţi pentru copiii tăi. O să mai fie un singur hop de trecut- să mai fie convinsă şi partea de femeie din viitoarea mamă. 🙂
Sursa foto: bărbat bun via Shutterstock.com
E amuzant articolul pentru mine…o abordare extrem de rationala. Ceea ce nu e rau, numai ca de obicei planul de acasa nu prea se potriveste cu cel din targ si noi, femeile, alegem destul de mult cu inima. Dar e bine sa ne mentinem standardele ridicate, zic ?. Sper doar sa fie suficient de multi tati din astia perfecti pentru toate wanna be moms ?.
Am avut mii de discutii cu sotul meu in privinta serviciului. Are acum vreo4servicii(proiecte). I am spus sa mai renunte la ele, sa stea cu noi mai mult( in curand vine bb2). Mi a fost f greu sa inteleg argumentele lui, lui ii place f mult sa lucreze, sa fie ocupat. Si uite ca exista si alte solutii, exista emag care livreaza aproape orice, exista vecini iesiti la pensie care te pot ajuta contra unei sume modice, exista sa faci tu singura cumparaturile si sa nu astepti dupa sot. Trebuie doar sa te deschizi la minte. Cat despre copii, cea mare a invatat ca tati lucreaza mult si il solicita mai putin. Nu pare afectata pentru ca eu stau mai mult cu ea si o data cu varsta devine din ce in ce mai independenta.
Mi se pare cinic sa evaluezi o persoana numai din perspectiva functieI de reproducere.
:))) la asta ma gandeam si eu. Iti dai seama cum sarea feminismul de fund in sus la o varianta masculina?
Cauti o mama pt copiii tai? Sta prea mult la coafor? E toata ziua in sedinte si ti se pare uneori ca esti pe planul 2? Daca vrei si tu o ciorba tre sa te duci la mama?
Aoleu
Nu ar fi avut cum sa se scrie un astfel de articol pt ca noi barbatii stim deja care sunt criteriile: sa aiba sani mari si solduri late. Nu e nimic complicat.
🙂
Ok, si sa stie sa gateasca.
Pai cum mai Robo, ca a ta Printesa n-are soldurile late :)))) si iote ce copii frumosi si sanatosi a creat.
Asta cu venitul e din epoca de piatra sincer… foarte multe mame susțin financiar familia si tatăl e acasă cu copiii…fiecare familie e diferită..
Unde e asta?
Se întâmplă și în România. Tați care își iau ei concediu de creștere a copilului atunci când salariul soție este mult mai mare. Am întâlnit și eu și parcă a fost chiar aici pe blog un articol despre o situație de genul ăsta. Bine, mesajul articolului respectiv era „ce viața minunata avem” dar când a fost întrebat în mod direct, autorul articolului a recunoscut ca banii au fost motivul pentru care a rămas el în concediu de creștere a copilului.
si in Bucuresti cunosc cazuri
Greșit. Foarte multe cazuri când ea susține financiar familia, iar copilul este la grădi!
Tati nu poate…
Ar trebui să abordeze mai multe așa lucrurile, ca în articol…
eu am o alta parere: alegerea partenerului sa se faca hormonal, dupa asa zisa „chimie”. Ratiunea nu isi are locul aici, pentru ca „cuplarea” de milioane de ani la mamifere a ajuns la un nivel inalt de maturitate pe care geneticienii abia o inteleg, are rol de perpetuare a speciei prin punerea in valoare a celor mai bune gene si lasat pe plan secundar a genelor proaste si creare a unor „mostenitori” perfecti. Ba mai mult, echilibrul din cuplu se masoara si printr-un echilibru reproducator ( nu ma refer la sex, da?).
In viata reala m-am simtit atrasa de cine stie ce individ ce pentru mine e minunat dar pt vro prietena nasol. Tot in viata reala vedem cupluri armonioase cu copii frumosi si senini si sanatosi. Iar astea nu se aranjeaza rational, ci din gene. Asta explica de ce sunt cupluri ce duc pe amandoi la imbolnaviri si incrancenari, cupluri ce nu pot avea copii ( reproducerea se inhiba psihic) etc.
Asa ca dragi domnite singure, nu va uitati dupa un sot care sa stie sa repare o teava sau are casa cu etaj sau un job stralucitor, ci uitati-va un om alaturi de care sa fiti atrase, langa care orice obstacol e nimic, care crede in cuplu si in amandoi, si care simte la fel, amandoi sa fiti dispusi sa mergeti impreuna pana la capatul lumii si sa zambiti la rasarit, care va da incredere si incurajare de evolutie si invers. Repararea unei tevi se poate externaliza, un partener potrivit genetic nu.
erata dupa mailul primit de la o prietena si a zis ca se poate externaliza si partenerul potrivit genetic: un amant 😀
Asa este, avand in vedere ca fac acus’ 30 de ani de casnicie pot confirma ca un robinet il poate repara un mester, copilul il cresti cu sau fara tatal prezent, dar daca barbatul de langa tine nu te face sa razi cu lacrimi, nu iti da incredere si/sau nu te face sa vibrezi in dormitor nu rezisti in cuplu. (Am spus „si/sau” pentru ca sunt cupluri pentru care sexul nu este foarte important, daca se gasesc amandoi cu libidou mai scazut poate rezulta o casnicie frumusica.)
Nu cred ca poti sta langa un barbat doar pentru ca stie sa repare masina si sa schimbe scutece.
supermarketul barbatilor e asta, il alegi sa fie asa, sa fie pe dincolo. Da pe bune? doua sunt variantele: ori va iubiti, voi mai intai, in cuplu, cum zice doamna de deasupra, cu implicari de genetica etc, si de acolo in mod natural si de la sine vin copiii, apoi vedeti voi cum va descurcati. Ca daca nu sunteti homeless, va descurcati, va zic io. Ori, varianta a doua, daca iti doresti un copil extrem de mult dar iubirea vietii tale nu da semne sa apara si tu esti deja inspre patruj…ti-l faci singurica si ti-l cresti singurica. Nu ai neaparat nevoie sa tina barbatul casa si masa, o poti face tu. Tre doar sa-ti faci ordine in ganduri inainte. Si daca peste treij, inspre patruj, probabil ca ti-ai facut deja. deci poti, garantez. Si copiii crescuti doar de un parinte (mama in cazul asta) nu cresc mai rau sau mai nefericiti decat cei cu doi parinti. Din proprie experienta zic. Crescuta doar de mama si imi cresc copila singura. Asa ca fazele astea cu musai sa fie barbatul, sa ma tina, sa faca, sa dreaga, nu mai tin.. Bineinteles ca tre sa depui mai mult efort, mai multa chinuiala si stres, dar pe de alta parte nu iti garanteaza nimeni ca intr-o casnicie nu ai la fel d echiuita. Si pana la urma, practic vorbind, nici nu e chiar atat de greu. Iar plata e pe masura, ai copilul tau, pe care l-ai dorit atat de mult. cheers!
Cam jenant articolul. Suntem fiinte complexe si diferite. Avem nevoi diferite. Asta cu barbatul cu venitul stabil e ca aia cu femeia la cratita. Daca tu esti o femeie la cratita inteleg sa ceri de la barbat venituri stabile si sa faca treburi masculine. Altfel, daca se gasesc solutii ca tu sa nu stai toata ziua in bucatarie, sau chiar sa preia in egala masura din treburile tale, cum ai mentionat, cred ca se gasesc si solutii pt treburile „masculine” (exista si meseriasi) si pentru partea cu venit stabil (ai si tu indemnizatie de crestere a copilului raportat la venitul tau anterior, poate poti chiar economisi din timp pt venitea copilului). Trebuie sa fii si tu la fel de deschisa la minte precum pretinzi de la el si poti gasi solutii in egala masura. Desigur, asta presupunand ca relatia chiar se bazeaza pe egalitate si balanta nu e de fapt inclinata in a te favoriza pe tine (cum mi-a lasat mie impresia articolul asta).
Ewwwwww, ce-i cu articolul asta? Prea mult Sex and the City pentru autoare?
Un barbat nu e o molusca retardata fara creier care are vaga impresie ca un bebelus e un pisic cute cu o funda la gat. Ai fi surprinsa sa afli ca sunt destui barbati mult mai lucizi decat femeile cand vine vorba de copii lor. Personal asta imi doresc de la omul meu, sa fie acolo rational si sa aigure echilibrul daca eu o iau pe carari (sunt iphondra, paranoica, ma gandesc la toate tampeniile cand vine vorba de copil si atunci vine omul si rade si imi spune sa fiu lucida ca nu se intampla absolut nimic -in 90 la suta din cazuri are dreptate).
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca o familie nu e o afacere, in care trebuie sa iti faci mai intai planul si sa alegi domeniul si obiectul. Astea cu salariul stabil sunt niste gogomanii. O familie ti-o intemeiezi din dragoste pentru omul de langa tine. Banii vin si pleaca iar viata nu e constanta. Nici salariul. Asta e frumusetea pana la urma, dar iti trebuie putina maturitate si experienta sa intelegi cat de complexe sunt lucrurile. Targurile de barbati de unde alegem sunt doar in filme si sunt, evident, mult prea artificiale.