Când venim acasă de la grădi ascultăm muzică la radio, ce muzică vrea ea. Aproape în fiecare seară dăm și peste Smiley, Îndrăgostit deși n-am vrut. Eu cânt bătând cu degetele ritmul în volan. Fredonează și ea acolo în spate, încetișor.
Nuuuu știu ce mi-ai făcut
Că mi-a plăcut și m-a durut
Mi-a fost și frig și cald deodată
De dragoste adevărată.
– Auzi, mami, cum adică l-a durut?
– Păi știi, când iubești pe cineva, îți place, că te simți bine, dar și doare, pentru că uneori ți-e dor de cine iubești, îți faci griji pentru el, te întrebi dacă te iubește înapoi…
– Și cum adică frig și cald deodată? Ori ți-e cald, ori ți-e frig.
– Adică îți place să iubești pe cineva, dar asta te și doare. Ca atunci când ești bine îmbrăcat în partea de sus, dar ți-ai uitat acasă pantalonii groși, ți-e și frig și cald. Și bine și puțin rău.
Apoi ajungem acasă și ne jucăm și ne iubim în toate combinațiile și permutațiile luate de câte trei, apoi patru, luate câte doi, trei sau patru. Apoi o aud:
– Mami, nu știu ce mi-ai făcut…
Îi iau capul între palme și-i spun:
– Oooo, dar tu mie…
– Mami, când mă iubești, te și doare?
– Eu te iubesc tot timpul, în fiecare secundă. Da, uneori doare.
– Când doare?
– Când mi se pare că suferi, din orice motiv. Când ești bolnavă. Când mă gândesc că trece timpul prea repede și mi-e dor de tine mică de tot, la pieptul meu.
Ivan ne privește răbdător. Când se face liniște între mine și sora lui, se lipește de mine.
– Și tu, tu ce mi-ai făcut? Știi cât de mult te iubesc? îi spun.
– Da, îmi spune el. Și eu te iubesc mult. Și pe Sofia. Și pe tati.
Le citesc, ei ascultă povestea cu capetele lipite de al meu. Apoi stingem lumina și ei încep să mă caute pe sub plapumă. O mână la fiecare. Fiecare cu capul pe câte-un umăr ascuțit. Un picior mic îmi încalecă burta, altul îmi încalecă piciorul. Îmi respiră amândoi în păr. Ațipesc pe rând, îmi dau drumul la mână, imediat însă se trezesc să recupereze contactul cu mama. Adorm mormăind și suspinând, iar eu mai stau puțin între ei doi moi, complet abandonați în somn, senini, gata să mă caute din nou la prima pauză între vise.
Dimineața scotocesc casa după mine iar. Uneori mă lasă să mai dorm, că știu că am nevoie. Dar mă așteaptă, iar când încep să mă foiesc, vin peste mine cu visurile și planurile și foamea lor de mic dejun, dar și de mine. Mă ridică din pat, Sofia îmi pune ciorapii, Ivan mă conduce de mână la bucătărie, își lipește obrazul cald de dosul palmei mele, mi se încurcă amândoi printre picioare, vorbesc mult, mă trag de mâini, de haine, vor să se lipească de mine, să ne îmbrățișăm, să le mai spun, să-mi mai spună.
Nimeni nu m-a iubit vreodată așa cum mă iubesc ei. Nici mama, nici iubitul. Am auzit declarații înflăcărate, am fost ținută de mână și trasă în și din pat, cadorisită și complimentată destul în ultimii douăzeci de ani. Dar nu așa cum o fac ei, cu dărnicia lor, cu entuziasmul și energia lor mereu caldă, cu sinceritatea lor și lipsa de orgoliu, cu dăruirea asta completă, în care uită de sine, de orice altceva, de joc și de toată planeta, câtă vreme sunt eu acolo.
Și asta îmi place, dar mă și doare, știți voi… Frig și cald deodată. Mult mai mult cald, infinit mai mult cald, totuși. E bine să te știi iubit așa. E ca o bluză moale care te îmbrățișează tot timpul, care miroase a mama sau a bebelușul tău, cald, pe care nu vrei s-o dai jos nici în somn. Și țesem împreună, toți patru, la puloverul ăsta pufos și mare, care crește odată cu noi, ne învăluie și ne ține laolaltă chiar dacă uneori ne aflăm fiecare în câte-un alt cartier.
Cu siguranță mult mai mult cald decât frig. 🙂
sursa foto: cald acasă via Shutterstock.com
Sublim! 🙂
Ești una dintre puținele persoane care pot descrie atât de frumos iubirea. De multe ori îmi dau lacrimile la articolele tale.
Foarte frumos spus! Deci copiii dorm împreună?
Doar adorm impreuna, apoi Sofia e mutata in camera ei, se trezeste f devreme dimineata, restul casei mai doarme cam o ora. La pranz daca suntem toti acasa dormim impreuna.
Cât de frumos! Am plâns citind rândurile tale, pentru că mă regăsesc atât de mult. Atât de sincere sunt îmbrățișările și lipirile și săruturile și mângâierile unui copil. Chiar îi spun deseori soțului meu că nimeni nu mă iubește la fel de mult cum mă iubește copilul și nimeni nu mă iubește atât de sincer și atât de dezinteresat.
E atât de frumos cum ai scris, dar cred că numai o mamă care a trăit pe propriile „picioare” împleticirile și iubirea propriului copil simte cu adevărat sentimentele unice redate de tine.
Mulțumim că ne amintești zi de zi de iubirea care ne așteaptă acasă!
„Mulțumim că ne amintești zi de zi de iubirea care ne așteaptă acasă!”
Perfect. Fraza asta a spus tot.
Incerc sa gasesc niste cuvinte potrivite ca sa laud acest articol, dar nu reusesc :)) Parca oricum as spune nu reusesc sa exprim ceea ce as vrea. Felicitari!
Nu e nimic pe lumea asta mai frumos decat să fii mama. Fiecare secunda din viața copilului a plina de iubire pentru mama si vice versa. ?
Mult cald si soare, chiar si cu 2 picioruse grele peste gat 🙂
Induiosator. Meriti tot ce ti se intampla si e atat de frumos.
Minunat!
Pfff, azi chiar m-ai dat gata, mi-au dat lacrimile la birou! 🙂
Descrii asa de frumos viata cu copii, mai frumos decat am simțit eu vreodată ca mamă. ?Uneori ma întreb sincer daca am fost făcută sa fiu mama…
Capul sus! Daca ai copilul si sunteți sănătoși, nu trebuie decât sa fiți recunoscători si sa va bucurați unul de altul. Iar dacă îți pui astfel de întrebări si ai astfel de frământări, eu cred ca ești o mama responsabila, preocupata de binele copilului si poate, uneori acaparata de îndoieli. Toate mamele greșesc, mai mult sau mai puțin, dar copiii iubesc si iartă. Poate ești doar prea prinsă de responsabilitățile vieții si ați pierdut conexiunea dintre voi. Dar legătura exista, trebuie doar căutata mai bine. Nu toate suntem așa bune la exprimat sentimente, de asta o iubim pe Ioana, ne amintește de valorile esențiale. Sa nu uiți ca pt copilul tău, ești mama perfecta!
Nu trebuie sa te raportezi la ceea ce citești pe blog uri. Sa fii un exemplu bun, sa-ți îndrumi bine copiii în viața , ăsta inseamna sa fii o mama buna … Și copii Îți vor mulțumi la maturitate, când vor avea discernământ.
Foarte frumos! Mi au dat lacrimile. Multumim printesa!
Ioana: ?❤️
Printesa eu uneori uit sa ma bucur de iubirea asta mare a baietelului meu pentru mine…Ieri m-am trezit ca-i spun: asa cum mai iubesti tu acum o sa iubesti pe alta cand o sa fii mare :))))) Si au inceput intrebarile :)) Alta mama?? Nu, alta fata! Si cum o s-o iubesc?? Tac-su a bufnit in ras, evident, iar eu am schimbat subiectu nepotrivit :)) Of, ce dulci sunt cand sunt mici!!!!!!!
Băiatul meu e singurul căruia îi place cum cânt. 🙂 Dovadă mai mare de iubire decât asta nu am primit de la nimeni. Nu vă dați seama cât de prost cânt!
Eu n-am voce si sunt si afona. Cand erau bebelusi ma iubeau mult. De pe la 2 ani si ceva ai lor din pacate imi aud doar „Mami, gata, nu canta!!”. Dar stiu ca sunt iubita mult. :)) :))
O voce sparta ramane o voce sparta cu toata dragostea…
Cred ca te-ai topit, eu cel putin asa m-am simtit cand am citit articolul.
Foarte frumos scris, ca intotdeauna!
Asta e doar partea fizica a iubirii lor dar …scrie si despre cealalta…cand fac orbeste ce le spui, cand cred dumnezeieste orice le povestesti, cand esti soarele lor si viata lor si doar cu tine vor sa faca totul…
Nu exista iubire mai sincera, mai pura si mai nevinovata ca a copiilor! Iar,mi-au dat lacrimile, ce sa fac, nu ma pot abtine, scrii prea frumos si prea adevarat!