Sofia face curat în cărți în timp ce eu fac salata de seară, iar Ivan încearcă să toarne apă din pahar într-un pai. La un moment dat, o aud pe divă:
– Pulaș fir-ar! zice printre dinți în timp ce îndeasă pe un raft niște cărți care n-aveau nici o șansă să încapă acolo.
Hait! Aș întreba-o 1. ce-a vrut să spună și 2. de unde a auzit așa ceva, dar 1. cred că știu și 2. nu cred că vreau să știu, și oricum am înțeles că cel mai bine e să ignor astfel de episoade, că sunt firești și în cele din urmă dispar singure. Așa că tai măsline de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și mă uit cu drag la Ivan care și-a turnat apă inclusiv în chiloți.
Sofia își scapă peste degete o carte cartonată.
– Morții și bolnavii! o aud iar.
– Și răniții, îi răspund din reflex.
– Ce? mă întreabă contrariată.
– Morții și răniții, se spune, îi răspund ca să duc până la capăt treaba, aparent foarte preocupată de roșiile mici. Așa se spune!
– Mulțumesc, îmi răspunde ea politicos.
Se oprește să citească o carte mai veche. De la bolnavi i-a venit o idee nouă.
– Mami, de ce era o salvare mai devreme la concert?
– În caz că i se face cuiva rău…
– Aha, da, dacă i se face cuiva rău de la prea multă muzică, nu?
Am râs.
– Da, cam așa ceva.
S-a întors la cărți.
– Căcatule! se stropșește iar, după ce se împiedică de scaunul unui picior.
– Hai, măi Sofi, de ce trebuie să folosești cuvinte urâte?
– Căcatule nu e un cuvânt urât, e la fel cu caca. Iar caca e un cuvânt ca toate cuvintele, ca ciorap sau telemea, mă anunță ea foarte serioasă, extrăgând din nas un muc.
– Unele cuvinte sunt folosite pentru a jigni, iar ăsta e unul dintre ele.
Mă abțin din nou de la a întreba pe cine a auzit spunând altcuiva că e un căcat.
– Te rog să mă ierți, dar m-am enervat pe tine, o aud cerându-și scuze de la scaunul de care se lovise cu cinci secunde în urmă. Nu ești un căcat.
Ivan o ascultă foarte atent. Sunt sigură că mâine o să-l aud și pe el cu morții și bolnavii.
Bine că măcar am scăpat de glumele cu caca și cu pipi, vreo jumătate de an numai asta am auzit. Ce-am făcut să scăpăm? Întâi am ignorat complet treaba (și pe cea mare, și pe cea mică), dar am observat că nu trece, așa că m-am gândit să încerc să epuizez subiectul și le-am folosit și eu în exces. Nu doar pe ele, ci pe toate din familie, vomă, diaree, scuipat, spută, muci, tot. Sofia îmi spunea, de exemplu, că pe mine mă cheamă Mami Ioana Pipi, iar eu îi spuneam că ba nu, eu sunt Mami Ioana Scuipat Mucioveiciuc, iar că ei sunt copiii mei, Sofia Vomă și Ivan Caca Moale. Se prăpădeau de râs, o țineam așa un sfert de oră, apoi în ziua cu pricina subiectul era închis. Ce-am mai făcut a fost să îi trimit la toaletă de fiecare dată când auzeam un caca sau un pipi din gura lor, pe sistemul:
– Vrei la toaletă? Faci caca? Hai repede, lasă jucăriile și hai la baie!
Evident că ei nu voiau la baie, așa că în curând au renunțat să mai abuzeze de termenii de toaletă. Se mai întâmplă și acum, dar mult, mult mai rar.
Iată că acum am trecut într-o nouă etapă. Abia aștept să aflu ce ne mai așteaptă.
Sursa foto: fetiță vorbind urât via Shutterstock.com
Băiețelul meu încă nu a trecut de faza cu caca și pisu. I se pare foarte amuzant sa le folosească.
la 5 ani o incetat fiica mea.
Ca sa ma mai calmez, facui un joc: spunem cuvintele astea numai in baie. Si uite asa stateam cu usa la baie deschisa, bagam capul si urlam cu totii, pe rand: caca bulette, pipi jet, etc.
Sta soacra-mea la televizor acu’ o saptamana si fii-mea isi face de lucru prin camera. Se scapa a batrana sa-l faca intr-un anumit fel pe presedinte. A mica prinde cuvantul de 4 litere din zbor si-l repeta. Soacra-mea sa faca pe ea de stres, ca uite, invata a mica prostii de la ea 😀
Din fericire nu a ramas in capul fetei cuvantul in cauza, dar probabil il va mai auzi.
In alta (dez)ordine de idei .. imi amintesc cu amuzament cum zicea fii-mea ‘ma-ta’, pentru ca ta-su ii mai spunea ‘du-te la ma-ta sa te spele’ (sau alte actiuni).
Si fata, care prin primavara nu se obosea sa vorbeasca prea multe, s-a infipt in ma-ta asta de ne-a zapacit. Asa ca mai arunca un ma-ta relaxat prin magazin (de preferat la casa, ca-s mai multi oameni), de nu stiam pe unde sa ne ascundem, ca lumea credea ca injura.
Cea mai misto faza a fost tot pe atunci, cand ne-am intalnit cu un vecin cu care nu prea eram in cele mai cordiale relatii. Io eram la buna ziua, restul familiei era chiar mai reci. Si ii zic omului buna ziua, el imi arunca un saru’mana si sta asta mica, sa uita in ochii lui si zice ca un cantec .. ma-ta. 😀
Mie, personal, asta cu ma-ta si -ma-sa nu mi se pare nimic naspa. Ca unii se gandesc la tampenii, e problema lor. Dar ca sa fie o injuratura ar trebui sa fie fraza completa. 😀
Mie personal mi se pare „ma-ta” si „ma-sa” destul de jignitor, chiar asa folosite singure. La noi in zona nu se folosește, mi-a luat ceva vreme trăind printre bucureșteni sa vad ca ei il folosesc ca pe ceva normal…:)
?eu traiesc in toaleta de vreo 6 luni… multumesc de inspiratie.
Eu astept comentariile cu: „Mi-au dat lacrimile citind acest articol”.
They always crack me up! :))))
Genial! :))))
La fix ai venit cu articolul asta. :))
Ai mei au trecut la artileria grea, adica imi dau mie amenzi cand injur la volan 🙂 am ajuns sa platesc amenzi pentru cuvinte urate, a functionat binisor, 20 ron/injuratura m-au cam cenzurat
Problema la varsta asta este ca u reportofonul la ei. Tot inregistreaza!
Eu m-am trezit intr-o zi cu fi-miu ca imi da o „inghetata” de plastilina si ma imbie convins: „ia mami ca e buna, ginecologul recomanda”. Cine stie ce reclama o fi auzit, ce o fi ginecologul in mintea lui, cert este ca baga de-a valma in creiere tot ce aud.
Cel mai greu mi se pare sa conduc. Fara „urari de bine” in trafic, condusul nu are niciun haz :)))
Fii-mea are, mai nou, o pasiune pentru cuvantul „putza”, auzit de la var-su, de aceeasi varsta, adica pe la 4 ani asa… Saptamana trecuta au mers impreuna la baie, asta micu’ face pipi, maimuta ii zice „dar tu de ce ai pipilica asa mare?”. Raspuns „Pai, baietii au pipilica si fetele au pasalica!” Aaaa, da? Si uite cum isi da asta jos chilotii si ii arata ce are ea in ei, in toata splendoarea si incepe sa cante „Ttztztztz, am doua labii!” Macar a mea stie si limbajul academic! :)))
La mine în casă nu s-a înjurat/vorbit nepotrivit niciodată. La fel şi în casele în care au fost crecuţi părinţii mei. Eu nu înjur nici măcar în gând. Totul pleacă de la exemplul părinţilor.
Eu nu inteleg care-i baiul daca se mai si injura. Sunt cuvinte, mno, cata vreme sunt accidente si in 99,99% din timp se discuta civilizat, injuraturile mi se par absolut benigne (si teribil de amuzante).
Mi nu mi se păre amuzant să aud depre „pule” şi „căcaţi” din gura unei fetiţe (şi nici din gura unui băiat). E vulgar. Dar bineînţeles, fiecare cu valorile lui.
nu, nu e vulgar.
in general, ceea ce face lucrurile sa fie vulgare este intentia din spate, nu cuvintele in sine folosite.
de aceea poti sa fii vulgar si josnic folosind cuvinte perfect decente sau poti sa fii foarte prietenos si amuzant folosind cuvinte deocheate.
in cazul asta e vorba de un copil care evident repeta papagaliceste ce a auzit de la alti oameni, fara sa stie exact ce spune, asa ca prin definitie nu poate fi vulgar.
de fapt, chiar este amuzant, doar ca bineinteles ca noi nu o sa ne aratam amuzati fata de ea, ca nu dorim sa incurajam folosirea acestor cuvinte.
de ce nu dorim sa incurajam?
pentru ca intr-adevar nu e potrivit si pentru ca cei mai multi oameni cred ca e vulgar, la fel ca tine.
Generatii intregi de parinti au folosit „metode traditionale” din categoria palmelor peste bot cand au auzit cuvinte de gen (sau similare) din gura copilului de 3-4 ani. Si surpriza, vocabularul problematic nu s-a diminuat de-a lungul istoriei, ba chiar a capatat mai multe nuante iar uneori s-a diversificat cu importuri culturale. Sigur, ar fi ajutat in primul rand ca acei parinti sa nu aiba ei insisi anumite cuvinte si expresii in vocabular, dar adultului i se iarta cand zice de sfinti si de alte extremitati. E adult, stie ce zice!
Exact asta am spus şi eu. Dacă în familie, inclusiv familia existinsă, nu se folosesc NICIODATĂ cuvinte de gen, copilul la rândul lui nu le va folosi. Şi nici copiii lui, peste 30 de ani.
Un copil nu intra in contact doar cu familia.Sunt multe alte locuri unde poate auzi astfel de expresii.Mai mult, tine si de firea copilului. Un copil timid nu va verbaliza astfel de cuvinte, in schimb unul dezinvolt, obisnuit sa se exprime mult va fi mai inclinat sa foloseasca tot ce aude.
eh, nici chiar asa. Serios acum! Sa injuri ca la usa cortului mi se pare o extrema. Sa nu auzi si sa nu spui vreodata o injuratura iar mi se pare o extrema. Extremele nu sunt bune indiferent de context.
Acum, intre noi fie vorba, cand injuram? Cand suntem calmi si relaxati? N-as prea crede. Eu injur cand sunt furioasa. Nu jignesc pe cineva ci mai degraba folosesc injuraturi generale „ma-sa de treaba….” in sfera aceea. E ca o supapa. Ma detensioneaza. Mi-ar exploda creierii daca nu as injura. Da, da stiu ca teoriile moderne spun ca ar trebui sa ne aruncam frustrarile pe papusi.perne sau sa scriem intr-un jurnal ce ne infurie….dar come on! Cand iti fierbi nervii iti arde sa scrii in jurnal?
Cand am nascut baietii am inceput sa ma cenzurez si sa impun si sotului cenzura. Ca sa igienizam vocabularul ca doar vor creste copiii si nu cumva sa auda cuvinte deocheate. Bine ca am crescut si eu si mi-am dat seama ca injuraturile chiar nu sunt un capat de tara mai ales daca parintii nu abuzeaza de ele. Ne confruntam cu atat de multe probleme pt care depunem eforturi sa le gestionam cat mai bine incat injuraturile chiar nu sunt o problema. Parerea mea
Pardon! Dar sunt cuvinte din dex. Conotatia le-o dam noi.
Pardon.
În Dex, cuvintele respective sunt însoţite de notaţia (Trv).
Adică Trivial.
Adică „vulgar, ordinar, obscen, necuviincios,indecent, scabros”.
Nici nu i-am auzit vre-o data pe parintii mei injurand. Nici eu , nici sotul meu nu injuram, nici inainte de a avea copii. Nu vad rostul. Eu vad folositul cuvintelor urate ca pe un tic verbal si cred ca poate fi corectat.
la mine s-a injurat, dar la sot nu. Se vede si la noi: eu la nervi mai scap cate o chestie, el deloc. Exprimarea furiilor se copie.
Eu m-am linistit mult decat stau langa monseur sot, din pacate copilul nu sta doar cu noi si mai vine cu „te omor” etc etc etc.
Mie imi scapa o singura injuratura pe aici prin casa cand fac cate ceva si anume „baga-mi-as picioarele”… Ce sa fac..pe asta o am, pe asta am zis-o…Fata de 3 ani si ceva din pacate m-a auzit, a inregistrat si cand se joaca si ceva nu ii merge cum vrea ea zice ca pt ea ” baga-si-a picioalele mele” :)) Bineinteles…sotul zice ca frumos am mai invatat-o..
Cand eram eu in faza asta am auzit si eu pe acasa de la mama niste injuraturi. Si unde mi-a venit mie sa le reproduc: la gradinita. O alta fetita auzindu-ma mi-a spus ca o sa ma bata Dumnezeu. De abia daca stiam la varsta aia ceva despre Dumnezeu. Insa imi inchipuiam ca o sa ma bata la propriu (nu exista alta notiune despre asta in capul meu la acea varsta) fff.tare. Si tare frica mi-a fost o vreme, pana mi-am dat seama ca nu o sa vina un nenea mare sa ma bata rau de tot. Nu stiu de ce nu am vb cu ai mei atunci explicit despre asta. Poate m-ar fi linistit. Cred ca eram rusinata ca chiar de la mama stiam asta….Asta e experienta mea proprie. Acum privesc altfel lucrurile, insa asa a fost pt mine ca si copil experienta asta.
Fiica-mea a luat-o americaneste. Din cand in cand o mai aud prin casa „fucking shit”. Am vaxut ca daca o intreb de unde a auzit, repeta. Asa ca o ignor si e mai bine asa.
Pe principiul „Ce sa faci? N-ai ce sa faci…” avem si noi Puii mei cu toate derivatele. La intrebarea Cum te cheama?, asta vara raspundea Darius, in puii mei… Dar a trecut. Tot asa, cu nebagat in seama.
Mie nu mi se pare ok sa nu ii atragi atentia sa nu mai vorbeasca asa. Cumva, validezi folosirea cuvintelor urate. Si deja e destul de mare ca sa le foloseasca si in afara casei. Cand o sa spuna la gradi sau in parc ~esti un cacat~ sau baga-mi-as altul copil s-ar putea sa nu iti placa nici tie, nici altui adult. De la o varsta incolo nu e ok sa ignori, ci trebuie sa atragi atentia ca e urat. Una e sa faca glume cu kk pipi la 2 ani ,alta sa injure la 5 ani. Si nu, nu e amuzant.
La noi e asa :am emigrat inainte sa invete vreo injuratura in romaneste. Si cand se enerveaza, se inroseste tot de zici ca face implozie, se uita la tine si zice : si esti un. ..un si se screme si ii lipseste vocabularul :)))
Stie insa multe in olandeza, mai multe decat mine, eu ma prind ca-i injuratura mai mult dupa ton. Dar ei nu inteleg, ex astia se injura cu boli, intr-o zi am donat la o fundatie pt copii bolnavi de cancer, copilul a stat, a ascultat, m-a chestionat apoi excesiv despre cancer, apoi a concluzionat :vai, mama, asa e de urata insulta aia. ..
Eu ii zic ca unele sunt jignitoare, unele sunt urate, ca si mie imi mai scapa cate un shit cand imi scap ceva peste degete, na
Asta e cumva si problema noastră, daca pot sa zic asa, ca nu va cunoaste si această parte a vocabularului, cuvinte obscene, urâte, cum vreti, dar sunt parte a vocabularului limbii, parte a culturii si identității nationale, culturale, etc… Nu vorbesc eu urat ca sa învețe el, asta e clar, dar stiu ca peste vreo 12 ani va avea un handicap in fata celorlaltor adolescenti romani sau francezi.
Astea fiind zise, cand încă nu vorbea corect si tot zicea putain, am înlemnit, pana am inteles ca nu vorbea despre femei usoare ci despre butoane
Noi am inventat cuvântul ” Șreci! ” Când ne vine să spunem ceva de ” dulce „, spunem Șreci, fix cu gândul la căpcăunul celebru din desenele animate. Când este mai grav avem ” Dublu Șreci! ” sau chiar ” Triplu. ” Ba chiar facem glume pe această bază și ne spunem între noi că ” Șugubăț. „, iar celălalt răspunde „Șreci”. Funcționează bine. 🙂
http://thechive.com/2015/12/17/turns-out-swearing-a-lot-is-a-sign-of-fking-intelligence-5-photos/
Mai, oameni buni, ce aveti?!? Copii sunt aproximativ o tabula rasa, rolul de parinte este sa ii invete si sa le ofere repere, printre care si cele morale! Ingrid are 4 ani si 5 luni, rar cand am auzit-o ca a repetat un cuvant urat auzit in parc am avut o discutie ferma in urma careia a inteles imediat. Nu vorbeste urat, se indeparteaza si taxeaza copii care vorbesc urat. Daca ar alerga si ar trece strada fara voi tot asa ar trebui ignorat?
pai in mod evident unii parinti considera ca a repeta un cuvant urat auzit si a trece strada fara parinte nu sunt lucruri la fel de grave.
si mai considera, in general, ca daca se insista cu interdictia se obtine exact rezultatul invers de la copil.
adica face cum ii spui tu sa faca cand esti de fata si exact invers cand nu esti. si mai si exagereaza.
Deci dupa logica asta nu-i interzice nimic, ca face mai rau, nu-i interzice sa bage mainile in priza, ca dupa ce te intorci cu spatele fix asta face?
Nu cred ca face asta pentru ca i-ai explicat de muuulte ori. De ce nu ar functiona la fel la injurat??? Nu inteleg. Evident pana la adolescenta, acolo e altceva.
pai sa stii ca unui copil mic nu e suficient sa ii interzici sa bage mana la priza, trebuie sa-l pazesti tot timpul ca pe butelie, altfel te poti pacali foarte grav.
eu asa am patit cu asta micu’, care e super interesat de butoane si de intrerupatoare.
Sofiei doar i-am spus ca e periculos si nu s-a jucat niciodata la priza, insa cu Ivan nu a mers.
Acu’ vreo doua saptamani a facut scurt circuit un feon, au sarit sigurantele si s-a speriat toata lumea, asa ca am profitat de asta ca sa le explic inca o data cum e cu curentul electric si cat e de periculos;
De-abia acum sunt cat de cat sigur ca nu o sa se mai joace la priza, pana acum din ce vazusem stiam ca Ivan trebuie pazit 100% din timp.
Nu vorbim doar de a repeta un cuvant auzit in parc. Vorbim cand se adreseaza altor copii, parintilor, prietenilor. Hai sa o luam altfel, cu asta precis sunteti de acord: nu e ok sa eticheteze, nu? Ori daca ii zice unui copil in parc: esti cacata! Esti cacata proasta! E ok?!? Ca sunt doar niste cuvinte, nu?!? Unul din lucrurile pe care fetita mea le-a invatat de la mine este urmatorul: uneori cuvintele dor!
Nu ştiam cine e Robo ăsta (sau asta) care are atâta răbdare să explice lucruri care par de la sine înţelese unora care ori au capacitatea de înţelegere limitată, ori care citesc blogul ăsta doar ca să mai aibă pe cine urî (vezi Mira 2). Apoi m-am lămurit 🙂 Cât despre subiectul propriu-zis, nici noi nu înjurăm niciodată. Cu o excepţie notabilă: când sunt la volan îmi bag şi-mi scot foarte des, ca formă de apărare faţă de atacul imbecililor din ce în ce mai numeroşi. Şi mai spun uneori „că…at” în semn de surpriză (dar iată că nu pot să-l scriu). Atât. Rezultatul acestui comportament controlat? Fiică-mea nu a repetat NICIODATǍ vreo înjurătură de-a mea de trafic, în schimb a început să-mi spună la supărare: „Fir-ar tu!”. Habar nu am unde a auzit-o şi o mai şi spune atât de stângaci încât doar mă amuză. Şi o las aşa, evident.
eu nu am carnet si nici masina, asa ca nici nu injur. Dar cand va citesc nu ma grabesc sa dau de carnet.
Sotul conduce ( si traverseaza europa de 2 – ori pe an si tara de cateva ori pe luna) si nu a injurat niciodata la volan.
Totul tine de exemplul de acasa.
De ex. acum fiica mea a auzit cuvantul fuck. Stie ca e injuratura nasoala. Si mai stie si altele si imi zice ca nu e frumos sa le folosim.
Depinde de personalitatea fiecarui copil si de modul in care le explicam ca sunt cuvinte care dor, care nu sunt bune/ frumoase/ de utilizat…
Al meu copil de 6 ani nu stia sa vorbeasca urat pana sa inceapa scoala, nu vorbim urat acasa sau in trafic, stia doar „maica-ta” si „taica-tu” de la soacra dar pentru ca asa vorbeste dansa si el le repeta fara sa inteleaga – desi ii tot zic – ca inseamna „mama ta” sau „tatal tau” la modul „tu esti maica-ta mea”.
Daaar…a inceput scoala…si primele 2 luni am avut panoplie…de la colegi. Si cuvinte urate utilizate urmate de „Dar in ce limba este mami?” Acum i-a trecut. Dar stie ca sunt urate si cand este nervos…le utilizeaza.
Nu l-am ferit dar daca noi si cei din jurul sau (gradinita, after, bunici, prieteni, rude) nu vorbeau urat pe langa el nu a avut de unde sa le cunoasca. Nu-i nimic…a invatat in 2 luni cat in restul de 6.
Cat in restul de 6 ani. Si din pacate cand vrea sa enerveze sau socheze desi i-am explicat fiecare cuvant urat in parte ce inseamna, le foloseste.