Acestea sunt cele mai bune zile ale vieții noastre!
Nu, pe bune, chiar sunt! Acum, astea, azi, dimineața asta, seara asta, acum e cel mai prețios moment! Viitorul nu există, mâine nu există, există acum, cât eu scriu și tu citești, există ce simțim acum, în clipa asta, ce facem cu noi și cu alții acum.
– Care sunt prioritățile tale? m-a întrebat terapeutul.
N-am răspuns nimic. Copiii, normal. Familia. Scrisul. Sănătatea. Dar nu asta căuta să afle de la mine omul la care mă duc ca să mă repar.
– Ioana, ce vrei să faci, ce-ți place să faci?
– Vreau să scriu. Să râd cu copiii mei. Să stau. Pentru asta mă lupt.
– Păi, și de ce nu faci toate astea acum, azi?
M-am blocat. Pe unele le fac, pentru altele mă pregătesc doar, să le fac mai târziu.
– De ce nu le faci acum?
– Păi, pentru că am altele de făcut.
– Altele care nu-ți plac, care nu-s prioritare, nu?
– Da…
– Ia să ne imaginăm puțin, ce-ar fi dacă dacă ai face acum, azi, doar ce-ți place să faci?
– Adică să nu mai fac ce trebuie, să fac doar ce vreau eu?
– Așa. Și faci mâine ce trebuie. Azi, cât știi sigur că ești vie, faci ce vrei tu.
– Nu se poate așa, trebuie să fac azi ce trebuie și după ce rezolv asta, fac mâine ce-mi place.
– Și dacă mâine o să se întâmple ceva nasol și n-o să mai poți face ce vrei?
N-am mai zis nimic, ce să mai zic. Dar am început să fac. Noaptea trecută am dormit 11 ore. Aș fi putut jura că așa ceva nu se poate, că e musai să stau seara mai mult, să mă trezesc dimineața devreme, copii, mâncare, blog, astea. Dar am zis: nu, vreau să dorm, am nevoie să dorm azi, acum. Așa că am făcut asta. Am mai făcut și altele, tot așa, pentru că am vrut. N-a căzut cerul pe mine, dimpotrivă, am avut revelații și-am fost bine. O să mai fac și altă dată.
Așa că mă simt încurajată și îndreptățită și chiar obligată să vă spun și vouă: bucurați-vă acum! Faceți ce vă place acum! Astea sunt zilele cele mai frumoase ale vieții noastre!
Nu mai amânați pentru când or să fie copiii mari. Pentru când o să fiți mai slabe! Pentru când o să ieșiți la pensie! Pentru când o să fiți mai odihnite, mai libere, mai puternice, mai mai mai… NU!
Acum, bucurați-vă acum, sunteți bine, sunteți împreună, puteți decide ce să faceți în secunda următoare, alegeți să faceți acum lucrurile alea faine pentru care vă tot pregătiți, pentru care tot construiți! Viața aia mișto n-o să înceapă brusc într-o zi de aprilie peste cinci ani, poate n-o să înceapă niciodată așa cum o planificați voi acum. Dar ce aveți bun în clipa asta merită să fie trăit! Sănătate, mâncare, casă, copil, bărbat, orice vă bucură și la care ați sperat în trecut că o să aveți, aveți acum! Bucurați-vă de asta!
Mâine nu există. Peste cinci ani nu există. Uitați-vă în jur. Atentate. Crime. Război. Ură. Panică. Acum există doar clipa asta, ce sunteți, vedeți și simțiți acum. Sărbătoriți asta. Investiți timp și energie în ce merită, în ce vă place, în ce vă ajută acum!
Asta e tot ce avem. Mâine pot da peste noi vești groaznice, boli, morți, războaie, cine mai știe ce ne așteaptă… Și o să ne gândim: doamne, ce bine era atunci, ieri, când aveam totul! Ce proastă am fost că am stat să aștept, că nu m-am bucurat, că n-am dat telefonul ăla, că n-am spus te iubesc, că n-am acceptat invitația aia, că n-am purtat rochia aia sau rujul ăla… și n-o să mai pot face asta niciodată.
Așa că hai, fă-o acum! Trăiește acum, nu mai construi, nu te mai consuma și sacrifica pentru ceva ce poate nici n-o să existe vreodată. Ai arunca bani într-o gaură neagră, că poate ei se vor înmulți acolo și vreodată o să iei dublu? Ai băga bani într-o pușculiță dacă ai ști că nu ai voie să o spargi niciodată?
Astea sunt zilele cele mai bune! Anii cei mai buni! Aceștia, azi și azi și azi, unul după altul! Iar dacă vă întreabă careva ce-ați pățit de lăsați baltă pentru o zi lista cu TREBUIE și faceți doar ce VREȚI, spuneți că așa v-a zis prințesa! 🙂
Sursa foto: femeie în control via Shutterstock.com
Foarte frumos scris. Dar eu gândesc și fac așa de mai mulți ani. Este superb să trăiești in prezent! Nu in trecut,nu in viitor. Ce am eu acum lângă mine? O ființă mică și gingașă care face nani….o privesc,o ascult. Este un moment magic. Un miracol. Chiar nu exagerez. Orice copil este un miracol. Clipa de față este de fapt tot ce avem sigur. Trebuie să o prețuim ,..și dacă tot se apropie Crăciunul, un mic îndemn. Iartă-i din suflet pe toți cei care ți-au făcut rău. Dacă nu poți,măcar încearcă. Vorbește mai puțin,ascultă mai mult. Privește cerul.inspiră….respiră iubire. Roagă-te pentru o lume mai bună. Nu mai judeca oamenii din jurul tău! Sau măcar încearcă. Și trăiește prezentul așa cum e.
Ce drăguț e comentariul, mulțumim pentru apelul la bunătate, chiar e nevoie! Aș vrea să simtă cât mai mulți oameni ce simți și transmiți tu!
Exact la asta m-am gindit ieri dimineata cind a trebuit sa aleg intre a sta acasa cu fata racita sau sa merg la serviciu macar juma’ te zi. Da, serviciul e foarte impprtant dar sunt aletele mai importante. Chiar fetita ma intreba daca e ok sa lipsesc de la lucru. N-a stat lumea in loc ca n-am fost o zi la lucru si copilul eu se simte mult mai bine dupa o zi de odihna si eu la fel pt ca am avut putere sa-mi stabilesc prioritatile.
Pe prima jumatate a anului m-am trezit cu energia pe minus si cu o stare foarte proasta. M-am oprit putin sa caut motivul deprecierii starii mele generale si l-am gasit exact in faptul ca faceam doar ce trebuie si mai putin ce imi place, uitasem sa am grija de mine din acest punct de vedere. Nici nu realizasem cum fusesem prinsa in valtoarea lui trebuie. Am inclinat balanta catre ce vreau eu, iar ce trebuie am redefinit precum este important (cuvintele au o anumita putere asupra psihicului nostru).
Articolul tau vine la fix in zilele astea nebune, inainte de Sarbatori, sunt efectiv innebunita de toate chestiile pe care trebuie sa le fac, noroc cu tine, ca imi amintesc sa mai si respir. Multumesc! 🙂
Asa este, ai mare dreptate, Ioana! Mereu vor fi lucruri care trebuie facute, mici probleme, inconveniente (am auzit/citit odata ceva de genul „Nici cand vei muri nu vei avea lista de TODO goala”), insa trebuie sa traim in prezent sa ne bucuram de tot ceea ce avem. Si sa strecuram cat mai des activitati care ne plac intre cele pe care trebuie sa le facem.
Ce articol mistooo! Love it! O sa il inramez!
Mulțumim, Ioana!
La ce terapeut mergi?
Vreau să încerc și eu.
Omul acesta la care merg eu nu mai ia pacienti deocamdata, e foarte aglomerat. Si nici alte recomandari nu am, foarte greu am gasit pe cineva cu care ma inteleg…
Da, si eu mi-as dori extraordinar de mult sa ajung la un om care sa ma ajute, ptr ca eu singura nu ma mai descurc…e complicat…oricat incerc sa ma ajut singura, sa lucrez eu cu mine, de multe ori nu reusesc…dar as vrea sa stiu macar cam cat e o sedinta, ca macar sa stiu daca mai imi fac sau nu iluzii. Multumesc mult, Ioana pentru articolele tale, sunt respiro-ul si incurajarea de care am nevoie! Si sunt convinsa ca nu sunt singura care gandeste asa. Ce bine ar fi sa fie mai multi oameni ca tine!
P.S. Nu e nevoie sa postezi si asta: cand consideri tu ca poti sau ca e bine s-o faci, spune-mi te rog, numele doctorului. Chiar daca nu poate el sa ma ia ca pacient, poate imi recomanda pe altcineva. Multumesc mult ptr intelegere!
Eu imi fac liste cu ce am de facut. Si apoi tai usor usor, pt ca timpul e limitat si eu sunt limitata si prima data tai cele care nici nu imi plac si cand le vad scrise imi dau seama ca nici nu sunt musai:)
Offf, ce greu e parca sa elimini lista cu Trebuie. Eu mai am momente cand ma opresc si-mi spun ca am tot ce am nevoie si-i multumesc lui Dumnezeu pentru familie si sanatate si norocul de pana acum, dar prinsa asa in viata asta, parca e totul e pe fuga si nimic nu e gata si nimic nu ne multumeste…
Exact! Asa gandeam si eu zilele trecute: „Cand o sa sa termine treburile in casa? Cand o sa se termine „urgentele” de la serviciu? Ca sa am si eu timp sa ajung ma tund, ca stau cu parul prins ca o scolarita. Ca sa am si eu timp sa-mi mai iau ceva de imbracat, ca toate hainele mele nu pot fi nici macar donate, daramite purtate”.Chiar in timp ce scriam acest mesaj m-am programat la tuns. YEY! Am rupt lantul! Gata cu viteza si gata cu „de maine”. ACUM ce are?
Hmm 🙂 cred ca treaba asta cu renuntatul la lista „TREBUIE” functioneaza doar la oamenii muncitori sau creativi.
Eu sunt foarte lenesa. Daca as renunta la lista asta si m-as concentra pe lista „VREAU”…as fi echivalentul uman al unei pisici grasute care dormiteaza cea mai mare parte din zi pe calorifer 😛
Ar fi fain daca as putea sa scornesc chestii interesante sau sa creez ceva nou si incitant. Din pacate nu prea imi iese. Imi place sa fac o gramada de chestii…doar pentru cam un sfert din timpul care ar fi nevoie sa fie facute. Cel mai bun exemplu e job-ul. Imi place, e chiar interesant…pentru vreo 3 ore pe zi….dupa aia ar merge un… puzzle sa zicem, sau orice altceva din gramada mea plictisitoare de interese.
Pentru lene majora lista cu TREBUIE functioneaza bine. Cel putin la mine. 🙂
Tocmai ce am trimis un sms cu scuze ca, pt a3a saptamana consecutiv, nu reusesc sa ajung la o activitate, de unde ieseam si eu pe plus financiar, cu motivatia ca – e prima ei serbare… am primit raspuns ‘Stiu. Va pup’. Am realizat ca e si mai mare satisfactia cand primesti si intelegere de partea cealalta, asta ca am ramas putin marcata de Fata Draguta !
„Asa a zis Printesa”, mi-ar placea sa le spun asta directorilor mei. Mai ales dupa o zi precum cea de ieri, care nu a fost cea mai buna. Dar, oricum ieri nu mai exista si nici maine nu exista. Asa ca, live your life everybody! Asa o sa incerc sa fac si eu! Multumesc Ioana pentru articol! Mi-a adus un zambet pe bune si mi-a reamintit ce conteaza!
Ai dreptate! Mă duc sa-mi dau unghiile cu ojă! 🙂
Eu tocmai ce am venit de la salon ;). Minunat sentiment. Iar acasă ma așteaptă îngerașul de 7luni. Sunt chiar bogata 🙂
Articolul acesta cu o zi inainte de evenimentul tragic din Berlin (precedat de nenorociri in Siria, Belgia, Franta, si altele)
Fara cuvinte…
Multumim, Ioana, pentru tot !