Totul mă doare în dimineața asta. Și nu e pentru că am înghețat azi noapte în față la Guvern, în mijlocul mulțimii șocate și înfuriate. E pentru că sunt paralizată. Pentru că nu cuprind ce se întâmplă.
Mă uit la copiii mei, care râd, și mă doare. Mă uit pe geam la bradul din fața blocului și mă doare. Vorbesc cu mama la telefon și mă doare. Mă uit la știri și aud că nu se mai poate face nimic. Că asta e, au făcut ce-au vrut, noaptea, ca hoții. Și sunt atât de furioasă că mă doare.
Nu-s genul care abandonează ușor. Am avut câteva ocazii să plec din țară de tot, de fiecare dată însă m-am întors acasă, să construiesc aici, să-mi cresc copiii în limba mea maternă, să schimb aici lucruri, pentru binele nostru, al tuturor.
Acum însă simt că nu mai e nimic de salvat. Simt că nu ne mai facem bine niciodată. Condamnați penali la conducerea țării, declarații care sfidează orice logică, minciuni rostite cu aroganță la microfon, oameni care se adună noaptea la guvern să dea ordonanțe, apoi ies mișelește prin spate, ca să nu-i vadă poporul pe care-l conduc, televiziuni care spun că lumea a ieșit în stradă ca să sărbătorească un tenisman, când de fapt lumea striga împotriva corupției, ordonanțe de urgență date pe ascuns, noaptea, în ciuda legii, a bunului simț, a protestelor. Vor să fure, vor să prăduiască și să nu fie prinși, să nu fie condamnați, să scape, și apoi să vină iar să sugă tot, să se îmbuibe, să ne calce pe cap.
Iar azi noapte au ieșit în stradă doar 15.000 de oameni. Restul de milioane, unde sunt?
Vorbim de mult despre emigrare, dar am tot sperat că n-o să fie nevoie. Acum însă e deja evident că nu ne putem crește copiii aici. Așadar, oameni din alte țări, cum e la voi? Unde venim?
Nu glumesc, nu e o joacă, nu e un alint. Ne căutăm un loc în care să putem construi ceva. Dacă știți voi vreunul, vă rog să ne spuneți și nouă. Aici e prea dureros să mai stăm…
Din pacate, draga Ioana, multi, foarte multi sunt cei care se vor bucura de toate promisiunile electorale..cine sa iasa in strada? pensionarii care vor primi mai multi bani? firmele care vor plati 1% impozit in loc de 3%? cei care de acum vor avea mana libera la furat la fel ca si cei ce conduc tara? daca pana acum se fura ca-n codru, iti imaginezi ce va fi de acum inainte?am prieteni „pesedisti” care se bucura si i-au votat, lucrez cu vanzatori de case care jubileaza ca nu vor mai plati impozit pe tranzactie 2 sau 3%, cine sa iasa sa schimbe Guvernul cand multora le convine si merg pe principiul, „daca imi da si mie, sa fure cat vor!”??
Eu sunt administrator la o firmă și nu mă bucur pentru faptul că s-a legalizat hoția. Ce s-a dat pe o parte, se va lua înzecit prin corupție, abuz în serviciu și arogantă functionareasca. Am sa ies în continuare în stradă.
Paula, mai schimba draga canalul, mai sunt si alte programe de stiri! Firmele nu vor plati 1% in loc de 3%, esti dezinformata (se minte prin omisiune, aceasta micsorare de impozit are loc doar in anumite cazuri, in fine nu-ti spun ca oricum nu intelegi). Am firma si acum sunt obligata sa dau mai mult la stat.
nu inteleg de ce comentariul se refera la mine. poate nu ai inteles ce am vrut sa spun. Ioana a intrebat unde sunt milioanele de romani. iar eu am spus unde sunt, sunt inconjurata de oameni care sunt mega incantati de noile beneficii… firma la care lucrez eu va plati de acum 1% impozit la stat, este IMM cu cifra mica de afaceri, la fel ca si firmele a 3 dintre prietenii apropiati, nu inteleg de ce ai crezut ca m-ar depasi asemenea informatii…am renuntat la tv din toamna, daca crezi cumva ca sunt vreo spalata pe creier de antene sau alte posturi. orice om normal la cap stie ca acesti bani se vor lua din alte parti, ca se vor majora alte taxe, etc…dar din pacate, 60% dintre romani nu au iesit la vot, iar din cei 40% care au facut-o, aproape jumatate au votat PSD…e crunt!
Eu sunt pensionara dar n-am votat PSD si nu ma bucur ca eu voi primi 100 lei in plus la pensie iar copiii mei vor pierde peste 1000 lei, pentru ca ei sustin bugetul, prin taxe si impozite.
Si, da, ies in strada la protest.
Tot respectul pentru dvs. doamna! Sunteti una dintre putinii pensionari care gandesc asa si vad realitatea fara distorsiuni.
Eu am firma si sa stii ca nu pun botul la porcariile lor. Aseara am iesit. Suntem pe baricade. Va trebui sa ne dam seama ca noi suntem aia care produc banii pe care vor ei sa ii fure.
Hello
Sunt in Franta si nu e raiul pe pamant. Poate e mai bine ca in Romania. Dar sunt si aici socialisti, atentate, musulmani, laicitate, scoli nu pre bune, mizerie cel putin la Paris. Ce este mai bine: respectul fata de cetatean, statul de drept, democratia, spitalele, infrastructura.
si cum va fi daca iese dna Marine Le Pen presedinte?…
http://www.raisonsdevoterlepen.fr/
Nu mi-e teama de doamna Le Pen. Nu cred ca va iesi presedinte. Nu cred ca voi vota cu ea. Sunt si cetatean francez deci voi vota.
Franța e un stat la fel de rasist ca si cel de peste ocean in care trăiesc eu… doar prin faptul ca ai menționat printre negative ca si acolo sunt musulmani denota lipsa de toleranta, inacceptabil pentru secolul in care trăim.
Da, Franta este si un stat rasist desi nu am simtit asta pe pielea mea de cetatean francez de origine romana cum ma numesc ei.
Franta a devenit un stat rasist in ultimii ani. A fost un stat mai tolerant in trecut- vezi istoria cu repatrierea din fostele colonii dupa anii 50. Chiar si acum cei din fostele colonii au multe avantaje si prioritate la cetatania franceza. In plus chiar si acum cetatenia franceza se acord destul de usor dupa parerea mea.
Cat despre musulmani, imi asum cele spuse. Nu cred ca aceasta discutie a fost scopul Ioanei atunci cand a scris acest articol. Totusi:
-va invit sa traiti zece ani in Franta actuala in regiunea pariziana printre francezi si musulmani si alte etnii multe din colonii
– sa va fie frica in ultimii 2 ani sa iesiti la orice eveniment public (concert, foc de artificii, terasa, sarbatoarea orasului etc) de teama unui atentat
– sa vedeti soldati inarmati la intrarea la scoala
sa fiti controlat bine la intrarea in Galeriile Lafayette si alte mari magazine. La fel pentru teatra, opera etc.
– sa coborati la Gare du Nord si o sa va simtiti imediat in ”Republica Africana” nu la Paris
– sa va fie frica sa iesiti in anumite zone cum ar fi 93 Saint Denis
– sa gasiti in majoritate numai carne „halal”intr-o tara totusi ”laica”
– sa auziti araba la orice pas si cel putin o data pe an discursuri despre ”ramadan” si ce eforrt fac ei si ce toleranta este religia lor. Intre timp tocmai are loc un atentat.
-sa vedeti femei voalate complet cum urca in RER si alti oameni care coboar din acelasi tren la vedera lor
-sa vedeti peste tot in public si mai ales in transporturi militari inarmati gata de atac
-sa aveti la serviciu training de pregatire in caz de atentat
Mai vorbim dupa aceea.
Si eu traiesc in Paris. Imi e rusine ca-s din aceeasi tara cu tine, draga mea. Vrem sa fim acceptati, dar suntem rasisti cat cuprinde. Colegii tai de munca ce parere au despre ce debitezi tu?
N’ai inteles nimic despre Franta…despre importanta laicitatii, despre religie, despre socialismul frantuzesc care nu are nicio legatura cu stanga romaneasca…
Elsa, eu cred ca a inteles, si a inteles foarte bine..
Mda, niste pareri personale (sau cu influente FN?!) despre anumite sectoare din Paris…sau hai Île-de-France, dar NU despre Franta!
Elsa, si dupa ne miram ca ni se spune ca romanii nu-s prea toleranti. Adica madam Mihaela imigranta in Franta are o problema cu alti imigranti. Ipocrizia dusa la rang de arta. Asta e ca un cunoscut roman de-al meu care dupa ce s-a vazut cu cetatenia UK a votat pro Brexit.
Am inteles ceva din toate acestea, dar am un alt punct de vedere decat unii dintre voi. Fiecare poate sa aiba punctul lui de vedere despre socialism, laicitate, musulmani, religie. Si dreptul de a-si exprima liber acest punct de vedere. Nu pot sa apar nici socialismul si nici comunismul frantuzesc pentru ca in fiinta si mostenirea mea familiala (as spune) sunt opusa unor astfel de curente. Doar o idee: intelectualii francezi erau majoritar comunisti sau socialisti dupa anii 50 in Paris in timp ce in Estul Europei aceeasi doctrina omara mii de oameni. Prin prisma terorilor si a inchisorilor si a tratamentului anti uman, consider comunismul un continuator al nazismului. Nu este ideea mea, sunt doar de acord cu cei care au enuntat-o. Astept un proces global al comunismului ‘’un jour’’. Nu sustin comunismul sau socialismul francez, e drept. Si nu sunt singura in Franta. La cum au fost ultimii ani sub Hollande nu mai mira ca PS francez nu poate impune un adevarat candidat la alegerile din 2017. Doamne ce departe am ajuns fata de articolul Ioanei. Scuze, Ioana.
Daca eram „comunista”, mi’ar fi fost foarte bine cu PSD-ul in RO !!
Stanga frantuzeasca reprezinta valori umaniste, de solidaritate, de egalitate, de fraternitate, de progres, de justitite sociala!
Datorita unor astfel de valori TU ai avut dreptul sa te instalezi in Franta, sa muncesti, sa ai o asigurare medicala, sa devii cetatean francez! Iar TU ai profitat de drepturile astea sa devii rasista si lipsita de toleranta fata de alti locuitori.
Chiar te rog sa nu faci vreo legatura intre socialismul frantuzesc cu ce a fost comunismul in RO – o dictatura teribila…dar vad ca te pricepi la amalgame.
Si sunt de acord cu tine, fiecare e liber sa’si expuna parera. Tocmai de aceea, cei care se gandesc sa plece din Romania au dreptul sa cunoasca si imaginea asta a Frantei.
Canada, Olanda, Danemarca, Irlanda
Sa vedem in martie cum o sa fie si in Olanda la alegeri. Wilders pare inca in forta si e foarte anti imigranti, inclusiv romani.
Wilders nu e popular, din fericire si e destul de mascarici. Fiecare tara isi are extremistii ei. Dar traim niste vremuri global nebune, vorba ta, sa vedem.
olandezii si fara Wilders respecta „maxim” imigrantii africani si pe cei din Europe de Est… De asemenea, in Olanda regula este ca se naste natural acasa cu moasa (de cezariana prin optiune nici nu vine vorba :))). Doar in cazurile considerate cu risc, nasti cu doctor la spital si eventual o cezariana.
Mai, eu nu am simtit nici o secunda nici o discriminare, nimicuta, poate oi fi nesimtita. Si in app cu vecinii s-a anuntat un tip din siria ca s-a mutat in cartier si a primit vreo 10 invitatii la cafea, cu adresa si nr de tel, si nici un nume nu era musulman, erau numai olandezi. Depinde de nivelul de educatie si de cercurile in care te invarti. Pe bune, astia sunt printre cele mai tolerante natii din lume, sunt comercianti, daca ai bani in buzunar si ii cheltui la ei, ii doare fix in fund de unde esti
rotterdam
si crede-ma ca m-am invartit in cercuri care se doreau cu nivel superior de educatie (corporatie internationala in olanda)
Atat cat am stat in Olanda adica vreo 6 luni nu i-am simtit toleranti desi le cunosteam limba si cultura am primit adesea intrebarea la biriou: Vrei sa te stabilesti aici? Sa te casatoresti cu un olandez? No way. Dar nu vreau sa generalizez dupa numai 6 luni. E un popor pe care il respect. ”Dumnezeu a facut lumea iar olandezii au facut Olanda. ”
Mihaela C „cunoaste” foarte bine Europa de Vest se pare, mai ales Olanda si Franta.
Pardon daca nu este vorba de aceeasi persoana.
Securitatea este pe forumuri. A semnat condica.
Noi suntem in Germania. Ma simt respectata, auzita, imi cunosc drepturile, altii stiu ca mi le cunosc, sunt om aici. Nu umbla cainii cu colaci in coada evident dar suntem importanti, vazuti si tratati cu bun simt. Mergem la spitale si medici de stat fara nici un fel de grija, nu stam la cozi, nu asteptam in fata usilor inchise, respectam reguli si cerem sa fie respectate. Nu e haos si nu face gica dreptate cu spaga sau forta sau ca asa vrea el.
plusez si eu la ce spui! am trait si in Franta si pot sa spun ca principiile cu care-ti cresti copiii, Ioana, iti vor da muuuult mai putine batai de cap in Germania decât in Franta, Italia, Spania etc. Mai bine decat aici poate m-as simti intr-una din tarile nordice (Suedia, Norvegia). Dar, in afara lor, nimic nu ma face sa visez 🙂
Problema ar fi invatarea limbii pentru voi, adultii…
Chiar urmaresc cu interes pt ca aceleasi ganduri le avem si noi din pacate
Draga Ioana, trebuie sa te uiti mai atent la contextul mondial actual, care nu este prea „roz”. Fiecare tara in lumea asta are „coruptia” ei si, sistemele nu merg „unse” toate in vreo tara. Tu te intrebi unde sunt milioanele de romani care ar trebui sa fie indignati de ce face clasa politica – adevarat! Dar ce zici tu cum nimeni n-a facut nimic cand Aleppo a fost bombardat si au murit zeci de mii de copii! Suntem intr-un haos mondial…
Prietenii nostri din Scotia, Belgia, Suedia, Danemarca si Canada sunt fericiti. Serios, mult mai linistiti fata de zbuciumul nostru zilnic. Nu e perfect nicaieri, dar alta viata da. Nu stiu cat mai rezistam, tremur de aseara.
Sunt in Australia si e f bine! Viața civilizata, multă munca e adevărat, dar respect, corupție minima, școala Ok, sistem medical bun.
Claudia, daca se poate lasa-mi te rog frumos datele tale de contact(facebook, e-mail). Tot cautam pe cineva care locuieste in Australia sa imi povesteasca cum e pe acolo. Multumesc. dorapopa15@yahoo.com
Eu sunt in Belgia de trei ani si tare ma bucur ca am plecat din Romania. Am nascut fetita aici si desi nici pe aici nu umbla caini cu covrigi in coada tot e de nu stiu cate ori mai bine decat in Romanica, cel putin in ceea ce priveste sistemul de sanatate si cel de invatamant diferenta e de la cer la pamant.
Actualmente locuiesc in Bruxelles si e foarte OK. Desi e capitala Europei nu e un mega oras ca Paris sau Londra, preturile la chirii sunt rezonabile fata de alte capitale si la fel si preturile de vanzare.Ne-am luat casa recent si cred ca ne-ar fi costat mai mult sa o cumparam in Romania decat aici la marginea Bruxelles-ului.
Singurul inconvenient e vremea care e mai mohorata decat la noi dar te obisnuiesti, macar nu mori de cald vara ca in Romania, iar iernile is mai blande.
Sunt și eu în Bruxelles. Este ok dar este greu să găsești un job dacă nu vorbești limba olandeza. Sistemul medical este excelent. Școlile de aici nu m-au impresionat însă.
Nu in USA for sure:))!cel putin nu acuma! Nu arata prea roz situatia nici aici. In aproape 15 ani de locuit aci nu mi-a fost frica de viitor.acu ma intreb ce va fi? Daca ar fi sa plec de aci,as pleca in Finlanda …
Doamne, nu! Suntem de 1 an in Finlanda si pot sa zic ca astia sunt cei mai nefericiti oameni pe care i-am intalnit si totul din cauza conditiilor meteo, e foarte nasol sa nu vezi soare cu lunile (iarna) si toata vara sa ploua si cea mai ridicata temperatura sa fie 20 de grade in toiul verii.Intr-adevar aici nu exista coruptie, invatamantul este foarte relaxat; de sistemul medical nu pot comenta nimic pentru ca am avut nevoie de un consult in noiembrie si m-au programat in februarie pt ca nu era urgenta(mi-a si trecut).Asa ca eu zic sa va ganditi de doua ori inainte sa emigrati in tarile nordice pentru ca e foarte, foarte greu sa te adaptezi fizic, noi fiind crescuti la caldura; nu mai vorbesc de problema refugiatilor care sunt jumate cu finlandezii, e ca si cum emigrezi in Irak, Siria…
Eu cred ca perceptia asupra vremii e destul de subiectiva, unora le place vremea mai putin extrema. Eu ma bucur ca nu mai am parte de canicula vara si ger iarna. Dar cu vremea mohorata ai dreptate, de cateva zile e tot gri cerul.
Cat despre refugiati…nu mi se pare neaparat o „problema.” Adica atata timp cat statul poate sa le acorde ajutor, sa ii ajute sa se integreze pe cei care vor, de ce sa nu ii primim? Mi s-ar parea mai trist sa le inchidem usile in nas, sa ii trimitem inapoi in tara lor ravasita de razboi.
Andreea, tu esti un emigrant economic in Finlanda, la fel cum sunt eu peste ocean. Suntem mai presus de un refugiat?
Pai sigur, unii oameni sunt mai egali decat altii, nu stiai?
Deja nu mai am putere sa citesc comentariile pline de ura ale acestor rasiste.
Suntem in Anglia de aprox un an…după anul acesta nu stiu sincer ce sa ti spun..nu e usor sa te dezrădăcinezi…îmi e dor de casa in fiecare minut..decizia de a pleca nu a fost una ușoară..a fost după ani de lupta cu sistemul..care a câștigat..:-(.. sa spunem ca da, din anumite puncte de vedere e mai bine..nu vb neaparat de bani..din alte puncte e mai rau..
Cred ca majoritatea gadim asta. E absolut dureros sa te uiti neputincios cum se spulbera orice farama de speranta la un viitor aici. Si unde, unde mergem toti???
Peninsula scandinava, da este frig, vezi soarele mai rar, impozitele sunt mari si totul este mai scump. Dar ai drepturi care iti sunt respectate indiferent ca esti emigrant sau nu, infractiunile si coruptia sunt cele mai scazute din europa. Sistemul de educatie este la ani lumina de cel din romania sineste gratuitLimba este mai dificil de invatat dar nu imposibil. Si ca sa uiti de frig au cele mai multe spa-uri si piscine cu apa termala. La mine pe lista norvegia suedia si finlanda sunt pe primul loc.
Si pt mine era Norvegia pana sa citesc mai multe despre Barnevet si de faptu ca favorizeaza cu precadere luatul copiilor de la imigranti.
Si eu am visat mult la Norvegia, dar acum nici nu mai exista pe harta lumii pentru mine, nici macar pentru o calatorie, de stabilit acolo, exclus.
Cred ca nu e asa de rea situatia cu vazutul soarelui… mai putine ore decat in Bucuresti, dar mai multe decat de ex. in Londra 🙂 https://www.currentresults.com/Weather/Europe/Cities/sunshine-annual-average.php
Si impozitele nu sunt chiar asa de mari cum se zvoneste, cel putin mie nu mi se pare, mai ales daca te gandesti ca acopera tot, scoli, spitale, infrastructura.
Am trait in patru tari pana acum ( Anglia, Germania, Japonia, Suedia). Iti pot spune ca nu e usor pe nicăieri, fiecare societate are problemele ei, dar sa sti ca de Romania nu imi este dor. Acum traiesc in Suedia, am un prunc de un an si iti ma bucur sa vad ca societatea ma sprijină sa am grija de el, nu imi e teama sa il duc la doctor, nu imi e teama sa il dau la gradinita de la 1 an, nu imi e teama sa merg cu autobuzul ca nu am loc cu căruciorul, nu îmi e teama sa cumpar mancare de la supermarket ca e expirata si au schimbat datele (stiu cazuri in Ro). Pe de cealaltă parte cand vin in Romania cateva zile ma umplu de nervi ca nu am loc cu caruciorul pe trotuar de masini parcate. E adevărat ca e si greu in alte țări, mai ales la inceput, e greu sa fi acceptat câteodată, sunt multe prejudecăți (născute din ignoramta de multe ori), te simti singur, nu intelegi deseori cum funcționează, limba va fi mereu a doua a treia sau a parta limba vorbita. Compromisuri compromisuri compromisuri…
Și noi vrem în Suedia! Dar cum? Av vreo șansă dacă nu cunoaștem limba și am lucrat doar în vânzări, în domeniul medical?
Din pacate limba e un impediment, nu am sa indulcesc situatia, dar eu am învățat-o în jumatate de an fluent in condițiile în care tatal pruncului e suedez si vorbim doar suedeza acasa. Nu e o limba ușoară, dar nici imposibilă. Situația ideala e sa fi asistent medical, moasa, doctor si chiar profesor (in anumite situații), si sa sti limba.
Andreea, depinde de ce fel de job cauti aici, daca este cerere, daca e un domeniu unde te descurci cu lb. engleza, sau daca trebuie sa stii limba pt a primi un job. Pentru a merge la cursuri de limba gratis trebuie sa ai CNP suedez, pe care il primesti daca tu sau partenerul are o oferta de loc de munca. Mai sunt si alte feluri, daca esti student, daca dovedesti ca ai bani sa te intretii etc. Poti citi mai multe pe site-ul suedez de imigrare, migrationsverket.se
Ioana, I hear your pain. Am plecat acum 3 ani din Timisoara. suntem in UK intr-un sat la 5 km de Cambridge și ne e bine. N-a fost chiar ușor, fetița a avut 2.5 ani, dar s-a acomodat imediat, acum are o surioara și merge fericita la scoala. Ea a fost motivul pentru care am plecat, am refuzat sa accept ca ea va avea contact cu spitalele mizerabile de acolo, cu sistemul de educație bazat pe rangul social, cu funcționarii publici care se cred cel puțin Dumnezeu etc. etc, Sigur ca nu e perfect, nicăieri nu e, dar e civilizat și nu exista loc de comparații. Dacă nu plecam atunci, astăzi sigur făceam bagaje… 🙁
Ofelia, multa bafta cand o sa realizezi ca aceeasi realitate te va lovi si in satucul situat la 5km de Cambridge. Numai ca in marele regat nu te vor condamna tot pe tine atunci cand o sa te plangi
Dragă Ioana, sunt la fel de revoltată ca și tine. M-am culcat în democrație și m-am trezit în dictatură. Eu nu am știut de adoptarea asta decât azi dimineață, că de, la ora la care s-a dat, îmi adormeam copilul.
Spuneam că sunt la fel de revoltată. Am dat drumul de dimineață la radio în timp ce mă pregăteam să ies din casă. Mă machiam și plângeam de mi se scurgeau toate cremele de pe față.
Mi se pare umilitor că am ajuns să trăim asta.
Mi se pare trist că părinții noștri au luptat acum aproape 30 de ani ca să ajungem acum mai rău decât înainte.
Dar, Ioana, soluția nu este să plecăm. Pentru că așa e cel mai simplu. Iar dacă pleci tu, plec eu, mai pleacă oameni asemeni nouă, cine crezi că rămâne în țara asta? Oamenii care au judecată luptă și ies în stradă, luptă pentru prezentul lor și pentru viitorul copiilor lor.
Să ieșim în stradă, să fim solidari cu oamenii de bună credință, să luptăm pentru dreptate, să fim prezenți, să nu fim lași, să nu ne lăsăm călcați în picioare.
Because the day we give in is the day we die.
Eram de acord cu tin pana aseara,,dar azi ma intreb „ce conteaza cine ramane aici” Raman milioanele care i-au votat si ne fac mizerabili pe noi, cei ce ne petrecem serile in strada. Sa ramana ei cu ei, noi suntem prea putini, nu stiu daca putem face diferenta. Si eu sunt daramata, sfasiata, confuza.
Pai care milioane i-au votat? Cand e de mers la vot, stam in casa cu plapuma pe cap si ii lasam pe altii sa voteze…
Ba da, soluția este sa plecam. De ce sa stau aici, sa sufăr, sa ma umplu de nervi si sa văd atâta hoție si nedreptate in jur? Ce le voi spune copiilor mei? Ca am acceptat sa trăiesc intr-un sistem atat de corupt unde noi, cetățenii , nu avem parte de respect? Viața trece foarte repede…de ce sa îmi sacrific tinerețea si anii frumoși din viața suportând aceste mizerii, impreuna cu copiii mei? Eu zic NU. Ii admir pe cei care au plecat si ii încurajez pe cei care vor, sa o facă.
Luxembourg
Dacă ar fi să pot alege o țară europeană, m-aș duce în Elveția. La polul opus, nu m-aș da în lături de la Hong Kong dar nu am eu norocul ăsta 😀
Subscriu in totalitate sentimentelor tale , Ioana. Ma gandesc sa evadez din tara asta.
Eu sunt in Londra de 5 ani. Nu asteapta cainii cu colacii in coada, dar daca stii engleza si te pricepi intr-un domeniu, reusesti sa te inradacinezi si aici. Am nascut primul copil aici, 2 ani jumatate in urma, acum vine nr 2, sotul s-a apucat de o afacere, a investit toti banii, vedem ce se schimba in 3 luni, daca nu merge, avem asigurat spatele, chit ca pierdem niste zeci de mii de lire. Oricum ne vom muta la „tara”, e frumos, linistit si mai curat decat in Londra. Mi-am cumparat apartament in bucuresti cu gandul ca ma intorc. De 2 ani sta pustiu si ma gandesc sa-l vand si cu banii si un imprumut sa-mi iau casa aici. Acasa nu vreau sa ma intorc, nu vad nici un viitor pentru copiii mei, iar acum ei sunt viitorul meu.
Ps: cam in toate tarile e instabilitate politica ( de exemplu in uk din cauza brexit ului, in sua e tramp), dar tot e mai bine decat acasa, am respect in institutiile de stat, sistemul de invatamant mai ok, libertatea de a face afaceri cu sustinerea statului.
As vrea sa ies si eu sa strig tare, pentru ca ma doare sa vad ce se intampla si in ce lume va trebui sa imi cresc si eu copilul. Dar nu pot! Lucrez intr-o institutie publica condusa de acesti oameni rosii (PSD). M-am inteles cu colegii si toti m-au sfatuit sa nu fac asta, daca nu vreau sa imi pierd slujba. Vedeti pana unde is in stare sa mearga?? Vor sa manipuluze pe toata lumea! Iar eu ce sa fac? Sunt prinsa la usa! Va rog, sfatuiti-ma si voi! Diseara sunt proteste la noi in oras si tare as vrea sa particip si eu! Luati in considerare si faptul ca daca nu mi s-ar cere sa plec, viata mea aici la locul de munca va fi un calvar. Voi ce ati face in locul meu???
Partenerul meu e in aceeasi situatie, consecintele sunt foarte grave si greu de inteles de cei din exterior. Pentru copilul tau, e mai bine sa nu iesi. Nu acum. Promit sa strig si pentru tine 🙂
Intamplator e ….iarna.
Si iarma poti purta caciula pana pe ochi si fular pana pe nas.
Tie-e teama ca te vor recunoaste sefii dupa ghete ? 🙂
Cred ca nu e vorba doar de sefi, sunt multi colegi care „tradeaza”.
Pai daca ei nu vin, de frica, cum sa te recunoasca ?
Se afla. Crede-ma ca le e foarte greu oamenilor normali la cap sa faca parte din genul asta de organizatii.
Da se afla, mai ales ca a fost transmis de catre posturile de televiziune locale, dar asta e. Nu vreau sa traiesc cu frica, daca e nevoie imi dau demisia, nu imi fac griji sigur voi gasi alt job. E dreptul meu la opinie/cuvant, nu ii voi lasa sa imi ia acest drept. Trebuie sa schimbam ceva pt copii nostrii, nu vreau ca fetita mea sa cresca in astfel de lume, vreau o lume mai buna si corecta pentru ea!
Da, din pacate! E groaznic dat fiind faptul ca e democratie, sa nu poti sa ai dreptul la cuvant, nu pot sa va explic sentimentul de ura care il am. Dar totusi am „iesit la plimbare cu fetita” intamplator tocmai la locul faptei, dar nu am stat mult vreo 20 min ( nu a mai avut fetita rabdare ca altfel stateam). Am ajuns la concluzia ca nu e singurul job din lume, iar daca asa stau treburile prefer sa nu lucrez intr-o astfel de institutie. Sper sa fie o alegere buna 😀
Locuiesc peste ocean de mulți ani si cu tragedia care se întâmpla zilnic, cu xenofobia, rasismul, misoginismul, nerespectarea mediului si alte din gama e pentru prima data in mulți ani cand ma gandesc ca poate in Ro e mai bine. Mi se pare ca aici ne-am întors cu 100 de ani in urma.
Clar Canada. E departe far cred ca e singura țara in care m-as muta ieri ?. Am fost la un pas acum câțiva ani dar sm renunțat. Acum nu stiu ce sa mai fac, sunt socata si îngrozită la gândul ca viitorul copiilor mei poate aparține hoților jegosi care ne calcă pe cap ori de cate ori au ocazia. Imi vine sa ma urc in avion si sa nu ma mai uit inapoi ever.
Nu renuta la visul tau!!
eu locuiesc in canada si nu imi pare rau de decizia luata in urma cu 10 ani!
Niciodata nu e prea tarziu!
Suntem in Canada, Be simtim bine aici, am o fetita de 7 ani nascuta aici, inca de la gradinita invata sa respecte si sa fie respectata, mie-mi lipsea tare multa asta in Romania.
Candienii sunt tare obisnuiti cu imigrantii, si probabil toti care suntem aici, am venit cu un scop: sa ne fie bine, sa ne respectam unii pe altii si sa nu ne furam unii pe altii.
Da, exista si aici coruptie, sunt convinsa, dar parca nici chiar asa..
Vrea sa va spun o istorioara, locuiesc in Ottawa, aici sunt extrem de multi romani care lucreaza la „guvern”, adica functionari la ministre.
Cunosc pe cineva care, impreuna cu echipa lui( nu divulg numele ministerului si nici domeniul afacerii) incercau sa faca o colaborare cu Romania. Primul lucru care se cere aici ptr a incepe o colaborare, este un fel de casier ptr persoanele implicate direct,.. ei si… surpriza, toti din Romania aveau dosare penale. Va vine sa credeti??!! Canadienii au ramas uimiti, nu parea reala situatia ptr ei, ptr moment s au retras…
Eu consider ca am facut o alegere buna. da, suntem departe de casa, ne este dor de familie, de prieteni, dar ne este bine. Daca esti corect, muncitor si un bun luptator ai toate sansele sa ti fie bine sau f bine in Canada!
Si inca un avantaj, daca vrei s ti aduci parintii sau fratii sunt metode oficiale sa faci asta!
Bafta la toate femeile si mamicile, sa vi se implineasca visele!!
:(((((((( Citesc articolele tale cu drag si imi dau speranta. Nu sunt in tara de 7 ani si imi lipseste enorm. Daca chiar si tu iei decizia sa pleci trag concluzia ca nu am atat de mult de regretat.Si totusi este tara noastra!
Nu in UK, ne e teama de ce va fi pentru noi, ca romani. Nici in US, unde am trait 6 ani si de unde ne bucuram acum ca am plecat, ne-ar fi fost probabil mai frica acolo, pe vize H1B care nu se stie cum vor mai fi in viitor. Nu ne-am duce nici in mare parte din Europa continentala, problemele acolo cresc pe zi ce trece. Dar da, daca am fi in Romania nu am mai sta nici noi, si deja incep sa ma gandesc cum facem ca peste cativa ani sa ne putem aduce parintii la noi, mai ales in cazul in care creste tupeul rusilor. La cum arata situatia acum, lasand la o parte coruptia si tot, Romania nu pare un loc sigur pe termen lung. Sigur, adica in care sa te simti in siguranta. Dar din nou, ca roman, nici UK, unde suntem acum, nu pare foarte sigur.
Fratele meu e in Suedia, plecat de un an, foarte multumit. A invatat suedeza in 4 luni, inainte de plecare. A ales Suedia desi a mai incercat inainte cu ceva vreme Germania, dar nu s-a putut obisnui. Si pe mine ma bate gandul cam de multisor sa o intindem.
Eu locuiesc in Elvetia, de 2 ani impreuna cu sotul si cu baiatul care s-a nascut aici. Nu am crezut ca poate exista o tara atat de civilizata, de curata, in care totul poate functiona atat de bine. Am nascut aici, intr-un spital de stat si conditiile au fost de vis. De cresa sunt f multumita, baiatul merge cateva dimineti pe saptamana si azi dimineata a venit la noi si a spus bucuros kita (asa spunem noi la cresa). Am locuit 8 ani in Italia dar nu exista termene de comparatie. Evident ca nu e totul roz, suntem singuri, departe de familie si prieteni (si pt. a compensa aceste lipsuri o data pe luna facem un drum de 7 ore pana la sot acasa), germana inca nu o vb, dar dc ar fi sa aleg o tara unde sa-mi cresc copilul nu as sta pe ganduri, aici as ramane. Acum sa vedem ce ne rezerva viitorul, pt. moment ma bucur de tot ce am in jur. Sunt cu sufletul alaturi de voi si sper ca intr-o zi sa pot sa privesc cu mandrie spre tara mea natala.
Am vizitat Elveția și m-am îndrăgostit (atât cât am putut vedea din perspectiva de turist). Vizitase și Canada și mi-a plăcut foarte mult, dar Elveția e superbă. Din păcate însă pentru romani (ceea ce nu ati menționat), sa primești drept de ședere și munca în Elveția este foarte greu. Criteriile de acceptare sunt destul de stricte, din cate știam.
Nu cunosc foarte bine criteriile ce trebuiesc indeplinite, de aceea nu am scris despre acest aspect. Cred ca sunt cam aceleasi conditii si ca pt. un permis de munca in state. Sotul are permis C pe care l-am preluat automat in momentul in care ne-am casatorit. Cunosc romani care traiesc si lucreaza aici, deci nu este imposibil. Rata de somaj este f scazuta, firme si posibilitati pt. toate gusturile, diversitate culturala cat cuprinde, deci se poate 😉
Noi suntem in Olanda de 3 ani acusica. Cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata. Sper sa imbatranesc aici, in casa noastra, cu oamenii dragi care ne-au devenit a doua familie. Fara sa ma lungesc prea mult, cred ca ce descrie cel mai bine traiul nostru aici e seninatate si liniste. Zilele curg la rand fara nici un episod de nervi, de nedreptate, de mitocanie. Seara cand ne adunam in cuib nu ne ‘descarcam’ de nimic. ..
sfatul meu catre oricine il cere e sa fugiti si sa nu va mai uitati inapoi. Oriunde. Just leave.
Si noi ne-am hotarat sa plecam. Pentru noi si copilul nostru. Am mai fost plecata, m-am intors pt sotul meu, insa acum plecam de tot si nu ne uitam in urma. O sa ne fie greu, o sa ne fie probabil dor, dar ne-am hotarat. Unde? In niciun caz in vreo tara cu populatie majoritara musulmana. Ne gandim la Noua Zeelanda, Australia.Voiam US, insa cine stie cum va fi.
Nu veni aici Oana te rog, avem destule persoane anti-musulmane…
Draga Printesa,
Tu stii ca deciziile se iau la rece.Daca insa zici ca nu mai poti,iti recomand Germania (unde locuoesc acum,cu u copil de 4 ani-totul e ok si decent),sau Emiratele,daca te poti adapta unir valori mai diferite.Am locuit acolo 11 ani si nu am prea avut de ce ma pange. Bafta multa!
Plecam, plecam, dar hai intai sa-i castram, sa le dam sa manance rezultatul si apoi plecam linistiti. Macar nu se mai inmulteste ciuma rosie.
Locuiesc de 7 ani in Belgia, nu e raiul pe pamant, pentru ca niciun sistem nu e perfect. Insa ce am simtit aici nu voi putea simti niciodata in Romania -linistea sociala, drepturile ca cetatean care iti sunt ascultate si sentimentul ca ceea ce spui e ascultat. Emigrarea m-a scimbat enorm, in bine… Nu voi gandi niciodata ca un belgian, insa nu voi mai gandi vreodata ca un roman. Emigrantii sunt intre doua lumi….
Emigrarea insa nu e usoara si sunt multe familii care nu s-au adaptat…
Daca ar fi sa fac asta din nou? Cu siguranta, insa cu vreo 5-10 ani mai devreme…
Noi am trait in Irlanda 4 ani si acum suntem in Canada deja de 5 si sunt multe de spus, nu umbla nicaieri cainii cu colaci in coada dar pt noi cel mai resimtit efect pozitiv al mutarii este linistea, lipsa stressului. Plus ca nivelul de trai e altul, sotul meu lucreaza si doar din venitul lui ne permitem sa stau eu acasa de 3 ani cu fetitele noastre. Curaj, Ioana!
Deciziile se iau calculat, nu asa spontan. Peste tot sunt cu bune si cu rele. Acum, fiecare vede ce parte vrea a vietii, eu am ales sa vad pe cea pozitiva.
E bine in Germania…curatenie, liniste, respect…dar sufleteste, spiritual nu vei mai fi niciodata la fel. Nemtii sunt dresati…si noi, imigrantii, le calcam usor-usor pe urme.
subscriu
Ioana, eu stau in Cracovia de peste 2 ani.
Stiu ca multi nu se gandesc sa emigreze in Europa Centrala, dar pentru mine a fost o surpriza foarte placuta!
Polonia e o tara frumoasa, ieftina, destul de sigura, vorbitoare de engleza, cu multe joburi cu lb. romana in corporatii, aproape de multe destinatii de calatorie.
Pe de alta parte, e cam rece, Cracovia e poluata, avortul e ilegal (total abuziv in sec. XXI).
Iti doresc sa iei cea mai buna decizie pentru voi, pe termen lung.
Noi suntem in Anglia de 3 ani deja, in cateva luni ne vom cumpara o casa, avem joburi bune si bine platite, am facut mai multe aici in 3 ani decat in Romania in mult mai multi. Conturile in banca sunt pline de economii si adoram felul englezilor de a fi. Eu una aici trebuia sa ma nasc, mi se potriveste ca o manusa. Nu e vremea cine stie ce, dar si cand ploua e atat de frumos, de curat si de verde, inca nu iti mai pasa. Nu m-as intoarce in Romania nici sa castig de 3 ori mai multi bani decat aici, nu mai pot suporta ce se intampla acolo.
Singura mica ingrijorare e Brexitul, dar nu te poate da nimeni afara atat timp cat esti in legalitate.
Nu mai stati, copiii tai si voi meritati mai mult.
Tentatia de a pleca pentru o lume mai buna (idealul visat de fiecare dintrre noi si creionat de mintea noastra, de fiecare in felul lui) e f mare. Credem ca daca sistemul medical in alta parte e mai bun, noi o sa fim mai fericiti. Daca esti un luptator vei invinge oriunde te vei afla, daca esti un plangacios, vei plange oricunde te vei afla. Sunt in Canada de 10 ani. Am auzit sute de povesti ale romanilor de aici. Majoritatea nu regreta ca au venit, te adaptezi, iti faci culcusul tau si apoi spui ca iti e bine. In primii 2 ani e greu ca trebuie sa te adaptezi, dupa care urmatorii 2-3 e super bine ca vezi roadele…bani, bunastare, respect la spital si la scoala copilului. Dupa 10 incepi sa vezi ca totul e un balon de sapun, ca e o forma fara fond, ca, da, e respect pentru om, dar ca dincolo de zambetul cerut de maneger nu se ascunde nimic. E o societate fara substanta, fara radacini, fara viata spirituala. Oamenii sunt goi inauntru, sunt f amabili , f draguti dar saraci sufleteste. Puteti spune, si ce, functionara de la ghiseul romanesc e mai buna? Nu, sigur nu e mai buna, dar la batranete ai sa uiti toate momentele cand te-ai enervat la ghiseu, dar vei avea in sange seva pe care ai tras-o inconstient din poporul si pamantul tarii tale. De ce nu te intorci?..ati putea spune. Intervin altele..obisnuinta, copii care sunt deja mari si crescuti in alt sistem..prietenii pe care ti-i i-ai facut in timp..etc..Esti deja intre doua lumi..si asta doare mult mai tare, pentru ca o simti in suflet adanc..ti-ai taiat RADACINILE. Doamne ajuta in decizia fiecaruia si sa va puna Dumnezeu in minte gandul cel bun pentru desavarsirea voastra sufleteasca!
inteleg ce spui, dar eu ma simt exact cum ai descris tu si acum, aici, in tara mea.
ma simt strain si minoritar in tara mea pentru ca nu am aproape nici o idee in comun cu marea majoritate a celorlalti oameni care traiesc aici – idei despre cum ar trebui sa arate societatea.
e ca si cum as fi imigrant, doar ca fara sa ma pot bucura lucrurile care tin de functionarea civilizata a unei societatii, incepand cu transport, educatie, birocratie, curatenie pe strada samd
deci pentru mine decizia e simpla: daca tot ma simt strain aici, mai bine sa fiu strain intr-o tara cu mai putin rahat de caine pe strada.
Bine spus! Nu înțeleg de ce lumea se plânge de străinii goi pe dinăuntru si săraci sufletește. Nu mi se pare ca noi am fi mai bogați spiritual sau mai ospitalieri. Si eu ma simt la fel, străin in propria țara. Nu e vorba de curățenie sau standarde materiale, ci pur si simplu de principii si libertăți fundamentale. In Elveția de peste 10 ani si sper ca pentru totdeauna. O viața avem si e in responsabilitatea fiecăruia sa si-o trăiască așa cum ii e mai bine. Si da, comparativ cu orice alta țara, aici umbla câinii cu covrigi in coada. Sub toate aspectele. Lipsa de integrare de care se plâng oamenii nu are nicio legătura cu societatea gazda, ci cu propria persoana.
Sentimentul asta e necrutator – am trait 6 ani afara si acum, din pricina unor circumstante care nu au depins in totalitate de mine, am revenit in Romania. In toti anii in care am stat departe, am simtit in fiecare zi ca acolo voi fi o straina pana la sfarsit, dar cu toate astea eram recunoscatoare pentru ca macar vibram cu felul de a fi al localnicilor. M-am simtit mereu un outsider in tara mea exact din motivele pe care le enumeri. Am 33 de ani si ma simt atat de singura si de alienata in propria tara, incat numar zilele pana cand ma voi intoarce la sentimentul de imigrant, care era net superior. Iubesc Romania si o voi iubi mereu, dar e la fel de sfasietor ca atunci cand iubesti pe cineva care nu vrea sa aiba de a face cu tine, asa ca singura solutie e sa te indepartezi.
Mi se pare trist sa crezi ca doar romanii au ceva substanta si bogatie spirituala. Pe ce bazezi aceste afirmatii? Crezi ca alte popare nu au o istorie si o cultura macar la fel de bogate ca ale noastre? Crezi ca alti oameni nu simt lucruri, nu sufera, nu gandesc, nu au familii si pasiuni si traiesc o viata la fel de bogata ca si tine? Sau te referi doar la lipsa credinciosilor in tarile din Europa de Vest? Sigur, nu zic oamenii „Doamne-ajuta” si nu vorbesc de zei tot timpul, dar poti merge si aici la biserica absolut cand vrei, se organizeaza multe activitati, in special pt tineri si copii, si e mai simplu, mai frumos si mai fara contributii la nunti si botezuri ca in sistemul ortodox.
Eu sunt in Franta din 2009. Am venit cu o diploma de inginer si una de master obtinute la Cluj. Am facut doctoratul aici, apoi m-am inscris la un concurs organizat de Ministerul de Ecologie pt a intra in corpul de ingineri. Am luat acest concurs fara cea mai mica problema. Aici in Franta concursurile de stat sunt transparente, nu exista pile sau atentii. Fetita mea (4 ani) merge la gradinita, atmosfera este calda si primitoare. Nu este obosita si nu a dezvoltat un comportament neadecvat in ciuda programului lung, 8-18h. Ne-am cumparat casa in oraselul in care locuim, la 200 km sud de Paris. Pot spune cu seninatate ca nu-mi fac griji pt ziua de maine. Ne este dor de familia din Romania, insa linistea fetitei noastre si mediul in care creste sunt mult mai importante decat a trai in Romania cu tot ce aceasta presupune.
Ioana, capul sus ! Nimic nu este imposibil si, mai ales, nimic nu este mai important decat linistea si educatia copiilor nostri.
Estr trist intr-adevar. Am plecat de 2 ani în cehia și în ciuda limbii cehe , foarte dificile, nu găsesc niciun alt inconvenient real. Nu regret plecarea deși este greu sa fi departe de familie când ai copii…
Depinde ce ești dispusa sa sacrifici. Numai bine!
Buna Ioana
Citesc cu mult drag blogul tau de multa vreme desi nu am avut curajul sa comentez pana acum. 😉
Dar azi cred ca pot sa particip si eu. Sunt plecata din tara de 13 ani. Am locuit in UK, USA si in cele din urma m-am stabilit in Spania. Au fost circumstante laborale, nu am ales eu Spania, mai mult m-a ales Spania m-a ales pe mine.
Sunt multe lucruri care nu merg bine in Spania, cred ca stii ca aici criza a fost foarte puternica, somajul pana la 25%, scandaluri de coruptie din belsug.
Dar pot sa spun ca ne simtim bine aici, in ciuda acestor lucruri.
Cred ca pana la urma fiecare face alegerea din motive foarte personale.
In cazul meu, am in Romania familia de origine si care sufera in viata de zi cu zi coruptia intinsa la toate nivelurile. La administratiile publice, spitale, politie etc.
In Spania, e diferit. Ca cetatean obisnuit te bucuri de un nivel de servicii publice care, desi are loc de mai bine, nu se poate intalni nici pe departe in Romania (din ce imi povestesc cei de acasa).
Dupa ce am locuit in tari anglo-saxone, pot spune ca integrarea e mult mai usoara in Spania. E usor sa iti faci prieteni aici, lumea e prietenoasa si deschisa. Pe de alta parte nu sunt traumatizati cu imigrantii. Au o larga traditie de a primi imigranti si o fac bine.
Nu vreau sa conving pe nimeni sa vina in Spania, mai ales ca dpdv job situatia poate sa fie foarte complicata.
Dar cred ca exista locuri bune de crescut copiii.
Pe de alta parte, indiferent unde ai merge, nu vei avea restul familiei, bunici, matusi si unchi si toti ceilalti. Eu lor le simt lipsa cel mai mult. Din cauza asta ma gandesc cateodata sa ma intorc in Romania. Dar vorbesc cu ei si ma conving sa nu o fac.
Multa bafta!
Daniela
Te astept in Germania. Am plecat acum 13 ani in Canada. Acum 1.5 ani ne-am relocat in Germania nu pentru ca nu ne-a placut. Dimpotriva, iubesc anii petrecuti acolo. Insa am un copil de 2 ani si vroiam sa fie mai aproape de bunici. Si aici in Germania sunt multumita. Oamenii se respecta si este o liniste pe care nu o gasesc in Romania. Desi am vb cu multi care incercau sa ma faca vinovata de decizia luata, surprinzator sunt foarte relaxata pe tema asta. Pur si simplu nu sunt dispusa sa imi sacrific viata mea si a copilului in Ro in timp ce putem evolua pe toate planurile altundeva. Ma simt doar un om al pamantului astuia si aleg unde locuiesc fara gand de granite… De cand am plecat am vizitat ro la fiecare 2 ani. Nu am vazut nimic sa mearga mai bine. Din contra. Iar ce se intampla acuma e cireasa… Stiu clar ca nu as fi reusit atat daca as fi stat acolo cat am reusit in ultimi 13 ani. Si mai simt ca doar mintea mea e limita atata timp cat am conditii externe decente. Mult succes in orice decizie iei. Indiferent care e asta, sa sti ca e cea mai nuna pt familia ta.
Servus Ioana. Suntem in Canada de 10 ani, mai exact in Quebec. Noi ne-am hotarat anul asta sa plecam inapoi in Romania. Decizia este luata deja, in cateva luni vom reveni in tara. Avem 2 copii, un bebe si o fetita de 3 ani si-un pic. Exista plusuri si minusuri si in Canada. Quebecul este o provincie corupta, un amestec de nationalitati, care nu se inteleg intotdeauna bine, din pacate. Pt mine Canada a insemnat progres din punct de vedere financiar, dupa 1 luna m-am angajat, lucrez in IT, un domeniu care merge bine si in Ro. Aici, doar din salariul meu m-as fi putut descurca lejer singura, asta inainte de copii.
De ce plecam? Vremea e crunta, iarna dureaza 5 luni si soarele nu iese prea des, 2 luni de primavara sunt cu insecte care te pisca rau de tot, respectiv mai si iunie. Noi iesim mult in natura si stim asta, e imposibil sa stai afara. Daca vrei sa iesi din oras sa iesi in natura iti ia cam 2 ore, traficul fiind infernal, ca in Bucuresti. Noi iubim muntele si vrem sa stam in aer liber cat mai mult.
Sistemul medical este penibil aici, in Qc. La urgente stai ore intregi. Pe de alta parte,cand nasti au grija de mama si copil, toate dorintele iti sunt respectate. Am nascut natural al 2-lea copil si tot ce am avur scris pe birthing plan a fost respectat. Sunt multe de spus, greu de sintetizat aici, nu stiu cat de clara am fost.
Da, situatia actuala din Ro ne sperie, vom vedea.
Mult succes si liniste iti doresc. Sa incerci sa fii fericita cu orice decizie pe care o vei lua.
Blogul Ioanei e printre putinele pe care le mai citesc de cand am plecat din Ro, pur si simplu pentru ca nu mai vreau sa ma incarc cu probleme din toate directiile. La fel, evit discutiile cu romanii, care au diverse pareri ciudate, gen „strainii sunt goi pe dinauntru”. Cred ca fiecare are un anumit drum in viata, unii se pot adapta in multe locuri de pe planeta, altii se vor plange la nesfarsit, indiferent de locul in care sunt.
Dar e ceva ce ma deranjeaza extrem de tare, si anume jumatatile de adevar si aruncatul cu noroi in tarile care ne-au primit destul de bine, comparativ cu modul in care primesc romanii emigrantii…
De exemplu, soarele care nu iese prea des in Quebec 0_o Nu stiu la care parte a provinciei te referi, ca-i destul de mare, dar eu locuiesc la Montreal si am avut parte de suficient soare iarna asta. Chiar in momentul in care scriu acum am draperiile trase anti lumina, dar nu stiu sa atasez poza la comentariu 😀 E cam pe aceeasi paralela cu Ro, nu e nicidecum intunericul deprimant din Estonia! In Ardeal iarna asta a fost mai nasoala decat in Montreal, asta e sigur. La fel, vara trecuta a fost superba, aproape ca a plouat doar noaptea, toate weekendurile au fost minunate pentru excursii in natura. Pot sa inteleg ca nu iti mai place aici, dar nu pot crede/intelege ca sunt cinci luni de intuneric si asta e motivul plecarii. Daca ai zice ca te duci in Grecia, ok, dar nu-i cine stie ce vreme superba nici in Romania. Eu merg des la patinoar, si cele naturale au fost jalnice pana acum, pentru ca de f multe ori temperaturile au fost cu +. Mai mult, suna ciudat ca abia dupa 10 ani te-ai prins ca e iarna in Quebec, adica nu stiai asta inainte sa emigrezi, credeai ca-i clima tropicala si te-a luat prin surprindere?
La urgente inca n-am ajuns, Doamne ajuta, dar in Romania am fost, si tot cu orele am stat pe targa pana mi-a venit randul la CT scan, asta pentru ca nu eram in pericol de moarte. Dupa cum se vede, sunt foarte vie si rea in continuare 🙂 In foarte multe tari se sta mult la urgente, pentru ca oamenii merg fara sa fie intr-adevar cazuri de urgenta. Da, nu sunt suficienti medici samd, sunt o gramada de alte probleme, coruptie, ca absolut peste tot in lume, dar trebuie sa zici si ca nu tremuri cu hartia in buzunar nestiind cui sa dai mita mai repede. Si nici cu politia nu stai la povesti sa rezolvi cumva amenda.
Pe cei care spun ca strainii sunt lipsiti de profunzime, spiritualitate samd, i-as intreba in ce medii se invart, totusi? E imposibil de crezut ca in Quebec, de exemplu, unde se fac niste filme traznet si-i o cultura a muzicii/concertelor si se intampla tot felul de evenimente, oamenii sunt tampiti. Eu fac cursuri la universitate, unde interactionez cu profesori si alti studenti de acelasi nivel cu mine, chiar daca suntem de origini diferite. Nu vorbim despre ce posete ne-am cumparat de pe amazon, te asigur. Zilele trecute in pauza am ascultat Glenn Gould, e destul de profund?…
S-a terminat cultura la emisiunile lui Maruta, de aia nu mai stiu strainii sa scrie carti, nu iubesc, isi cresc copiii in cuiburi de cuc si sunt incuiati la cap. Nu-i ca in Romania, unde orice vanzator de bilete de autobuz iti citeaza din Kant in loc de buna ziua, pe care l-a citit in original, desigur.
Sunt de parere ca fiecare are dreptul sa isi incerce norocul unde are chef, si e absolut ok sa nu se acomodeze si sa se intoarca, sau sa schimbe cinci tari si sapte orase de-a lungul vietii. Nu-ti da nimeni diploma de stabilitate inainte sa mori.
Situatia din multe puncte de vedere e nasoala la nivel mondial, cum probabil a fost dintotdeauna. Din cauza ca nu s-a intamplat vreo revolutie spirituala la nivel global, suntem in continuare egoisti, prosti, inchisi, avari si ipocriti. Se pare ca europenii cei civilizati uita foarte repede ce au dres ei prin lume si cum au profitat de altii.
Foarte interesanti sunt si cei care invata suedeza, finlandeza, germana si alte asemenea in cateva luni. Mi se pare halucinant, am invatat limba in cinci luni. OK, daca ziceti voi, felicitari! Probabil aveti deja si post de profesor ca sa predati limba nativilor, dar in timpul liber poate aveti timp sa traduceti cartile Ioanei, doar e floare la ureche.
Pe bune, ii sugerati Ioanei ca daca se muta in Suedia si face cinci luni de curs intensiv are sanse sa fie in a sasea purtator de cuvant al nu stiu carei institutii? Ma rog, fiecare cu standardele lui.
@Ioana&familia: daca intr-adevar planificati sa va mutati la un moment dat, cea mai mare greseala e sa-i intrebi pe romanii de acolo cum sta treaba. Eu mai ca n-am venit plangand in Quebec. Dupa care mi-am dat seama ca am ascultat pareri de la oameni care nu inteleg o boaba de quebecoasa, dar sustineau ca ei s-au integrat intr-un an.
As mai adauga ca nemultumirea fata de clasa politica nu e un motiv destul de puternic sa iti iei traista in bat. Emigratul e greu pentru cine vrea pe bune sa se integreze, si n-are legatura ca iti gasesti de munca si ai bani (nu mori de foame nici in Ro), sunt chestii mult mai subtile. Paradisul pe pamant inca nu s-a inventat, dar macar stim sa localizam iadurile, ca ne lasa romanii plecati in lume comentarii sugestive. Daca citesti forumurile de romani din afara, te crucesti. Efectiv toate tarile din lume sunt jalnice, te intrebi cum naiba nu se prinde nimeni in afara de ei 😀
Foarte bine punctat! Cel mai pertinent răspuns!
Si care-s chestiile alea mai subtile, cum le denumesti tu,care ii ingreuneaza pe cei care vor sa se integreze „pe bune”? Pana la urma, ai sustinut acelasi lucru ca si ceilalti: e grea integrarea cu adevarat,ca altii au alte motive decat tine,asta tine de asteptarile si stilul de viata al fiecaruia. Nu inteleg nevoia de a combate ce simte cineva,inteleg sa combati idei,dar nu trairi. Daca unul simte ca e saracie spirituala,ii reprosezi ca simte asa? Spiritualitatea e una,filmele si cultura alta. Confunzi termenii. Omul poate sa fie gol sufleteste si cu 3 PhD-uri, ca tot pomeneai de mediul academic si discutiile din universitati.
Eu cred ca este cel mai prost moment sa plecati, desi va inteleg motivele cu varf si indesat.
Argumente:
– situatia politica mondiala este halucinanta, cred ca tot mai bine te poti apara in tara ta chit ca e corupta, macar o cunosti;
– este singurul moment din istoria de dupa ’89 cand mare parte din populatie realizeaza cine ne conduce si pana unde pot merge;
– suntem prima data in istorie capabili sa facem schimbari pasnic;
– pe fuga si resemnarea noastra mizeaza si ei, iar in tara ne raman rude, prieteni, viata
Fug sa culc copilul ca azi am oficial divortat, nu stiu ce spun.
Daca am putea sa plecam cu totii am lasa Romania Pustie.
Dar sunt si oameni care nu pot emigra, eu ma numar printre ei. Noua ne ramane blestemul si parerea de rau ca nu avem sanse egale. Si noi avem copii si aceleasi vise, dar suntem aia la care nu se gandeste nimeni.
Buna!
Te înțeleg perfect. Am plecat un Suedia acum 6 ani, după o serie lunga de dezamăgiri si după ce crezusem in România. Ne e bine, chiar am mai făcut un bebe aici.
Sa va dea Dumnezeu gândul cel bun!
Viena, Austria. Nu ma lungesc, dar ne simtim respectati, avem tot ce ne-ar putea trebui la indemana, suntem la o distanta aceptabila de tara, in cazul in care trebuie sa ajungem repede inapoi – sau ca sa ne poata vizita mai des parintii/fratii/rudele. Orasul are de toate, pentru toti. Diversitate culturala foarte mare, si oameni zambitori. Ajungi usor in toata Europa, daca vrei acest lucru. Sunt si avantaje politice, dar nu intru in ele – pe scurt, chiar cred in tara asta.
Limba ar putea fi un argument contra, insa nu e de nedepasit/neinvatat.
Locuiesc de 10 ani în Madrid. Soțul e spaniol. Bebe are 15 luni și sunt incantata ca tocmai la noi în cartier merge la o creșă Montessori. Vremea e frumoasa , mâncarea gustoasa, oamenii calzi și prietenoși ( în general ).
Am lucrat și locuit multi ani în Scoția, Norvegia și Danemarca. Copenhagen e un oraș superb. Mi.a plăcut mult.
Noi suntem in Irlanda de 3 ani. Este frumos si foarte simplu aici.Poate pentru unii prea simplu,dar oamenii au sufletul frumos.Fetita s a nascut aici,ne bucuram sa mearga aici la scoala.Intre timp avem si un mic shop al nostru.Am locuit si in Germania multi ani.A fost bine si acolo.Inca mai mergem in vacante.Insa Irlanda ne a intrat la suflet, si a fost usor sa realizam ceea ce ne am propus.
Sunt doua tari total diferite dar amandoua cu foarte multe de oferit.
Romania te iubesc, dar inca nu suntem pregatiti sa ne intoarcem.Din pacate!
Doamne fereste sa ai vreodata vreo problema medicala. AI sa vezi cat de frumoasa e Irlanda atunci.
Suntem in Belgia de aproape un an. Nu regret nici i secunda ca am plecat din Bucuresti. Locuim intr-un oras mic unde oamenii sunt amabili si zambitori, sistemul de sanatate este ok, medicii se poarta frumos si incearca sa aiba rabdare cu franceza mea. Cu engleza mea si franceza mea ne descurcam. Invatamantul e ok momentan, galusca merge la cresa abia, la una privata cautata sa se potriveasca macar cu o parte din ce credem noi ca e ok. Intentionam sa emigram in Canada sau Australia in curand, dupa ce se naste si bebe 2 care e pe drum deja :). Multa bafta si curaj atat va trebuie!
Bună Ioana
M-a emoționat mesajul tău pentru ca acum 7 ani eram exact în aceeași situație. …hotărâți sa plecam din țară împreună cu soțul și doi copii mici și neștiind încotro sa o apucăm. ..
Dar lucrurile s-au aranjat în asa măsură încât am plecat în sudul Franței și nu regret nici o clipă decizia luată…
Fiecare țară are avantajele ei…citeam în comentariile anterioare diverse motivații economice. ..complet iesite din context dupa mine….
Ideea este ca oamenii ca noi pleacă din tara ca nu mai au speranța că lucrurile vor merge mai bine. ..ca ne gândim cu groaza în ce lume bolnavă ne creștem copiii..ca ceea ce ii învățăm noi acasă e anihilat de comportamentul doctorului la care îi ducem disperați când sunt bolnavi….de cel al învățătoarei care îți indica exact cadoul pe care îl așteaptă de ziua ei…de n lucruri mărunte la care se reduce viața noastră de fiecare zi….ce sa mai discutam despre corupție…despre o tara complet lipsita de direcție. ..despre lipsa unui sistem medical…despre lipsa de respect ….ne gândim doar la copiii noștri și la ce putem face pentru ei…ca dacă am fi fost doar noi am fi reușit cumva sa trăim în România…
Și acum să-ți spun despre ce am câștigat noi venind aici….in primul rand o familie numeroasă de 5 oameni veseli…pe al cincilea l-am facut aici…sunt convinsa ca in tara n-ar fi existat…apoi o viață mai buna cu aer curat pe care îl respiram în fiecare zi…mult timp petrecut afara cu copiii. ..e drept ca avem avantajul de a avea soare cam 300 de zile pe an…copii care merg singuri la școala primara ….un sistem de sănătate în care copiii sunt regi…nu glumesc…nu credeam ca e posibil după experientele trăite în România …o concepție diferita față de vârstă. ..la 40 de ani aici ma simt ca o puștoaică?. ..în țară as fi fost cam pe panta descendentă. ..
Copii fericiți care fac un sport saptamanal de la vârsta de 3-4 ani…care se exprima liber în fața oricui și care își susțin ideile…15 min de mers pe jos pana la serviciu fata de cele doua ore pierdute zilnic în București. ..un nivel de viață decent. ..nu am venit aici sa ne îmbogățim ci sa trăim și sa ne bucuram de viață si de copiii noștri.
Sunt foarte multe de spus dar sper ca am reușit sa transmit esențialul
Cu drag
Mirela
Draga Ioana,
(renunt sa fiu formala si sa incep cu „Stimata doamna Macoveiciuc” caci vad ca toata lumea pe aici nu se formalizeaza), te citesc de ceva timp si ultimul post m-a facut sa vreau in sfarsit sa comentez si eu.
Ma doare inima sa vad ca majoritatea celor care au scris pledeaza pentru emigratie. Nu condamn pe nimeni, dar e foarte trist. Eu locuiesc in Germania de 11 ani, sunt medic, si desi nu am cunoscut de aproape sistemul medical din Romania sunt convinsa ca nu as fi avut posibilitatile pe care le-am avut aici, si nu as fi reusit sa imi intemeiez pana acum o femilie cu doi copii minunati, asa ca nu imi regret plecarea.
Cu cativa ani inainte sa plec respingeam din principiu ideea de a emigra, exact din motivele pe care le enumeri tu: sunt romanca, imi iubesc tara si m-am nascut aici ca sa construiesc ceva pe pamantul asta. Motivele care m-am facut sa iau decizia de a pleca nu isi au locul aici, dar ce pot spune este ca am plecat cat timp imi era bine in Romania, eram tanara si nu aveam responsabilitati. Nu apucasem sa ma frustrez, sa ma amarasc si sa deznadajduiesc ca „romanii sunt asa cum sunt”. Asa ca imi e dor de casa, imi lipseste limba, umorul, galagia, mirosurile, injuraturile, bisericile si manastirile, caldura- la propriu si la figurat-, efuziunile sentimentale, mancarea, muzica, melancolia, prietenii, discutiile si cartierul unde am crescut si am visat. Si port golul acesta cu mine in suflet peste tot, si nu ma simt „intreaga” aici. Asa ca pana sa ajungi sa iei o decizie, gandeste-te daca poti sa lupti si sa construiesti in alta parte fara „radacini”. Nu ma convinge argumentul ca le poti „prinde” in alta parte. Am aici un cerc de prieteni minunati, ( la fel de bogati sufleteste ca orice alt roman), orasul in care stau e foarte deschis (alternativ cum se cheama aici (Leipzig, nu pot decat sa il recomand!)), pot sa imi educ copiii cum vreau si in general atmosfera e foarte relaxata. Dar nu e acasa. Poate (sper!) ca o sa apuc la un moment dat sa construiesc ceva pe pamant romanesc, dar pana atunci te rog, nu pierde speranta in Romania! Daca eu nu am reusit sa stau acolo, cineva trebuie sa lupte mai departe!
Cu drag,
Alex
Cineva să lupte mai departe ca să ai unde te întoarce la treaba gata făcută, sau cum?
Ai plecat de ceva vreme și nu ai apucat să te frustrezi. Ușor de vorbit când n-ai stat acolo să te confrunți cu sistemul.
De ceva ani am plecat și noi, după ce am apucat să înghit frustrări cu carul. Am tot sperat că se vor schimba lucruri în bine dar nu se întâmplă şi ce văd acum mă îngrozește de-a dreptul.
Stai acolo că stai bine, muncești frumos și civilizat și ești respectată, mă gândesc. Copilul nostru a făcut la Viena medicina și profesează în Germania, știu ce înseamnă să profesezi în România și cum este altundeva.
Dacă ti-e dor de țară, mergi, faci o baie de mulțime că tot se poartă și îți trece, crede-mă.
Am plecat și pentru copii dar și pentru mine, nu mă regăseam în sistemul ăla putred de corupt. Mergem rar în țară, numai gândul că am putea ajunge acolo la spital îmi dă fiori. Să ai treabă cu instituțiile statului? Haha, ce banc bun.
Una peste alta, din momentul în care am avut termen de comparație cu felul în care functioneaza sistemele în altă țară, n-am mai stat pe gânduri, am plecat. Veci pururi nu m-aş mai întoarce și derularea evenimentelor în țară îmi întărește convingerea că asta este, ultimul stinge lumina.
Draga Ioana,
Sustin si eu ceea ce a scris Alexandra mai sus. A spune ca vei fi mai fericita in alta parte este ca si cum ai spune ca vei inlocui cu succes mama care te-a nascut cu alticineva care se potriveste mai bine cu tine. E putin mai mult decat absurd…
Profesional insa este cu totul alta discutie, daca vrei sa evoluezi in alt context decit cel romanesc.
Sper sa ne mai linistim in general pentru ca nu totul este atat de negru pe cat pare in lume.
Locuiesc de peste 10 ani in Germania. Sa invatam de la ei sa avem rabdare si sa fim mai linistiti. Vom vedea ca lucrurile se aseaza de la sine in timp. E valabil la orice nivel, chiar si la nivel mondial. Exista o balanta in tot si in toate…
Alex
Perfect adevarat!
Eu sunt in Franta de 7 ani (am plecat cand aveam 25 de ani) si nu pot sa spun ca e ca acasa, nu e si n-o sa fie niciodata, si eu una ma simt dezradacinata. Am un loc de munca sigur, bine platit, respectat, am prieteni francezi de toate rasele etc, am o viata sociala bogata, am si cetatenia, insa, n-o sa uit niciodata cand eram cu colegii mei la masa si unul dintre ei a zis: „Ne jurez pas Marie Thèrese, nu jurez pas!”. Toti au explodat in ras, mai putin eu, ca nu intelegem despre ce e vorba. Astea sunt momentele in care te simti strain si iti dai seama ca oricat de mult vei citi/asculta muzica/vedea filme intotdeauna va fi un moment in care o sa fii singurul de la masa care nu rade.
Cat despre sisteme medicale/respectul autoritatilor asta e si aici dupa cum iti e norocul. Am vazut greseli medicale uriase si in Franta (sunt medic), unde nu se poate vorbi de lipsa de platou tehnic/medicamente, mi s-a calculat impozitul gresit si a durat 1 an pana mi-am recuperat banii, birocratia s-a inventat in Franta etc.
E o alegere si cel mai important e sa fii impacat cu tine insuti. Romania are atat de multe oportunitati, incat ma bate serios gandul sa ma intorc si sa schimb/implementez ceva.
Sigur ca da! Eu am invatat sa tac si sa ma inchid in mine in astfel de momente. A devenit un automatism. Glumele lor nu prea le pricep si nici ei pe ale mele. Bancurile romanesti aproape ca nu au efect. Un exemplu ca sa fiu mai clar. Intra un tip in alimentara in perioada comunista si mirat ca rafturile sunt goale intreaba vanzatoarea: nu va suparati, nu aveti carne? Raspuns: aici nu avem peste. Carne nu au la raionul de alaturi.
Ei bine, incearca sa ii explici unui neamt substratul bancului sau sa rada la el. Mult succes! Alles klar? 🙂
Deci nu e „mai bine” altundeva. E inainte de toate „altfel”. Depinde de fiecare daca se adapteaza si devine „fericit”.
Am stat in Franta (Lyon) si Belgia (Bruxelles), 3 ani in fiecare. Acum, dupa doi ani de Bucuresti vreau sa plec in Spania, sper sa-mi si iasa planul.
Avantaje: ambele tari au un salariu minim pe economie stabilit, conditii sociale bune (somaj, spital, cresa, etc.), spital, transport, etc
Dezavantaje: atacuri teroriste, rasism – mai ales in Franta, dar de depasesti usor cand esti sigur de calitaile tale, vreme care pe mine a reusit sa ma bage intr-o mega depresie in Belgia (dar alti prieteni erau foarte fericiti, deci nu e un criteriu).
In uk de 8 ani si e acasa. Ma doare sufletul cand vad Romania in asa durere si ma simt vinovata Ca am ales calea usoara. Uk m a imbratisat cu dragoste, am on familie large aici si printeni de incredere. Iubesc tara asta.
In UK si noi, de un an si jumatate. Cum zice Celine, asa e, tara asta ne-a imbratisat, ne-a iubit, ne-a respectat pe noi si pe copilul nostru. Eu nu ma simt vinovata. Eu ma simt usurata azi, dupa ce am ascultat cu atentie discursul in tandem Dragnea-Grindeanu. Mi-a venit sa injur si asta nu-mi mai vine asa lejer de cand sunt aici. M-am enervat si mi-a trecut repede pentru ca m-am uitat pe geamul casei si mi-am vazut libertatea. Liviu poate gasi job oriunde vrea el. Dar eu nu te cred ca vrei sa pleci de acolo 🙂 E doar momentul, cum e si cu protestele. Legea va ramane, protestele vor pleca, voi veti ramane acolo. Stii de ce? Pentru ca ti-a venit sa iesi in strada, adica ai crezut, cu tarie, ca asta POATE schimba ceva 🙂 Ori noi, astia care am plecat, am crezut cu tarie ca NIMIC nu poate fi schimbat acolo. Ca de aia am plecat.
Daca tu ai crezut si crezi in continuare asta e problema ta..noi, cei care am ramas preferam sa credem ca se mai poate schimba ceva, din cauza asta creste nr participantilor in fiecare seara . Da, calea mai usoara e sa pleci si sa nu te intereseze ce se intampla in spatele tau, dar copiii mei mi-au spus printre lacrimi ca ei nu vor sa plece din tara asta ca lor le place aici si daca sunt hoti care ne conduc sa ii bagam la inchisoare; atat de simplu este la 5 si 7 ani si pentru asta prefer sa sper ca va fi mai bine, nu sa ma complac in ideea ta ca orice vom face nu se va schimba nimic!