Eu cred că ce se întâmplă acum în România este rezultatul lipsei de iubire (și a multor altor lucruri, desigur, dar încrâncenarea, etichetele, taberele, de-aici cred că vin). Cred că prea multe generații de copii au crescut în creșe de la patru luni, plasați la bunici care numai de alinat bebeluși n-aveau vreme, că îi așteptau animalele și grădina. Cred că toți anii aceia de foame, lipsuri, război, frică, opresiune, comunism, securitate, pumnul în gură cu care au crescut atâtea generații își arată acum efectele.
Cei care-au crescut cu genunchii pe coji de nucă, plesniți peste obraji de tata sau de bunicul când încercau să-și spună părerea, pedepsiți pentru orice strop de apă scăpat pe jos din neatenție, toți cei care și-au drămuit fiecare leu ca să-și ia o haină nouă, au ales una din două: fie s-au scuturat și au pornit să se caute, să se afle și să se vindece, reușind astfel să trăiască de-adevăratelea, conștient, fie s-au înrăit, au încleștat fălcile și au ridicat pumnii și acum înjură pe cine apucă: pe Băsescu, pe pesede, pe Soroș sau pe Iohannis, pe mine sau pe vecinul de scară. Asta dacă nu cumva s-au apucat de furat, ca să nu mai simtă vreodată frica, foamea și lipsa de iubire. Și-au umplut buzunarele și s-au înfipt în scaune, au devenit aroganți, disprețuitori, stăpâni.
Caută și ascultă doar informațiile care-i validează părerile, formate peste noapte de un vecin convingător, scuipă pe cine scuipă alții, se lasă dus de valul urii, pentru că dacă s-ar opri o clipă, și-ar da seama că de fapt el nu vrea să înjure și să scuipe, el ar vrea doar să fie iubit și acceptat așa cum e. Dar pentru că nu a primit asta probabil niciodată, pentru că nici părinții, nici bunicii, nici educatorii, nici profesorii, nici vecinii, nici sistemul cu totul n-a făcut altceva decât să încerce să-l corecteze tot timpul, pentru că mereu a fost privat de afecțiune, pentru că nimeni nu i-a oferit un cadru sigur, plin de iubire și de validare, asta e, acum urăște. O tabără sau alta, fără cale de mijloc, fără a căuta să înțeleagă ce și de ce.
Zilele astea m-am uitat bine la oamenii care au ieșit la protest în Piața Victoriei. De multe ori am mers singură și până m-am întâlnit cu vreun amic, am mers printre oameni necunoscuți și m-am uitat la ei. I-am ascultat vorbind. I-am văzut ținând de mână sau în brațe un om pe care-l iubesc și care-i iubește. Majoritatea zâmbeau, deși erau tensionați și sigur furia îi scosese în piață. Și m-am gândit că asta trebuie să fie diferența. Oamenii care au ieșit zilele astea, zi de zi, ore în frig, au iubire. Fie au avut-o de la început, de la familii care au știut să ofere asta, fie au primit-o pe parcurs, de la un partener înțelept și empatic, fie de la copiii născuți și crescuți cu iubire. Ei se simt siguri pe ei, au încredere în puterea lor de a schimba lucruri, știu că sunt susținuți și iubiți orice-ar face. Sunt civilizați, strâng după ei, nu înjură, nu scuipă, nu amenință. Se strâng acolo cu steaguri, se țin de mână, împart ceai cald (am băut și eu câteva în ultimele zile, doamne, ce bun a fost), dau zăpada, să încapă și alți protestatari fără să se ude la picioare, cumpără covrigi pentru mulți, nu doar pentru ei, stau unii lângă alții cerându-și mereu scuze dacă ating cu vreun cot pe cel din stânga sau din dreapta. Cântă. Dansează. Aplaudă. Deși sunt furioși, pentru că primesc de la cei care îi conduc doar dispreț.
La ură și desconsiderare răspunzi elegant: te văd, îmi dau seama de ce vrei să faci, nu te lovesc, nu te înjur, îți spun doar că n-o să accept să faci asta, o să stau aici drept, cu oamenii pe care îi iubesc de mână, până când tu o să încetezi să mai faci lucrurile astea imorale și ilegale.
De partea cealaltă, pentru că da, nu există cale de mijloc acum, există partea asta și partea cealaltă, sunt oameni plini de suferință. Oameni care nu-și înțeleg copiii sau părinții, care se simt neiubiți, pedepsiți, neascultați. Oameni care urăsc pentru că au rezervoarele goale. Nu ai ce oferi dacă nu ai primit la rândul tău mare lucru.
Familia mea e cu mine, suntem de aceeași parte eu, mama, bunica, nașii. Ne încurajăm, ne povestim, rezistăm împreună. Mi-ar fi fost teribil de greu altfel, și știu că mulți dintre voi trăiți greul ăsta zi de zi.
E trist, dar e o lecție pentru noi, cei care creștem acum o generație nouă. Eu am încredere în ceea ce fac cu și pentru copiii mei, știu sigur că iubirea e mereu răspunsul corect. Iubire, responsabilitate, încredere de sine, respect pentru alții și pentru lege. Așa îmi cresc copiii, să se simtă iubiți și să iubească, să asculte, să accepte, să știe să ia decizii bune pentru ei și pentru alții, să nu facă și să nu accepte niciodată lucruri imorale sau ilegale, să caute mereu adevărul, să accepte opiniile altora fără să îi urască și să nu facă rău.
Cred că și asta face parte din mișcarea noastră de rezistență.
Credit foto: Alex Busuioceanu
Sunt o persoana care încă nu realizează amploare lucrurilor care se întâmplă. Poate încă sper ca lucrurile sa nu fie cum se prezintă . Încă sper ca oamenii sa se simtă și sa înțeleagă ca nu fac bine ceea ce fac.
Dar apoi mai prind un fragment de știre sau emisiune de pe canale de știri. Și atunci văd unde s-a ajuns…
La ce oameni ne reprezintă și vor sa ne conducă țara spre bine.
Nu cred că există acum un om competent în fruntea țării, nici unul nu este în stare să repare daunele făcute.
Dar mereu exista un început pentru toate. Doar sa ne dorim o schimbare……
Faza cu cauta si ia de bun doar informatii care ii valideaza opiniile e valabil pt toata lumea,inclusiv pt blogul asta. Ce va iesi din ce facem noi acum cu educatia copiilor nostri, ramane de vazut. Sa nu triumfam inainte de a vedea rezultatele. Adevarul e Hristos,pe care cei mai multi dintre copiii crescuti de generatia noastra nu il vor afla niciodata, spre bucuria parintilor plini de empatie.
Hristos nu este iubire?
Este. Tocmai de aceea e pacat ca este dat la o parte cand se vorbeste despre oamenii care nu au primit iubire de la alti oameni si din cauza asta au devenit rai. Poate daca oamenii aia gaseau iubirea lui Hristos, nu mai sufereau atat, v-ati gandit si la asta?
Hai sa dam vina pe parinti, pe bunici, pe educatori, pe oricine credeti voi ca ar fi dator(!?) sa ofere iubire. Dar adevarul e ca au existat dintotdeauna oameni care au fost privati de iubire, din diverse motive (istoria ne arata ca au fost vremuri muuult mai grele ca acum) si totusi, unii dintre ei au supravietuit (afectiv, ca despre asta se face vorbire aici), ba chiar au gasit resorturile sa ofere iubire, culmea!, fara sa fi primit la randul lor aceasta iubire. Multa iubire. Mult mai multa decat poate primi si oferi oricine traieste in conditiile ideale expuse mai sus (cu iubire, empatie si intelegere de la cei din jur). Oameni care si-au dat viata pentru niste necunoscuti si nu dintr-o nebunie de moment, ci pentru ca au vazut in ei farama de dumnezeire care exista in noi toti, fie rai, fie buni, fie plini de iubire si empatie, fie schimonositi de ura. Va las pe voi sa cautati si sa aflati ce poate sa inmulteasca iubirea mult mai departe de capacitatea omeneasca, pana la infinit.
Da, stiu, am atins subiectul ala delicat despre care nu se vorbeste pe blogul asta sau, daca se vorbeste, se arunca un „doamne” doar cand se descrie cat de bun a fost un ceai, iar cei care indraznesc sa abordeze chestiunea un pic mai profund sunt pusi la punct imediat de catre monumentul de ipocrizie care-si boteaza copiii in numele unui Dumnezeu in care nu crede. Nu tin neaparat sa incep o discutie pe tema asta, asa ca astept si accept invectivele, dar rog sa nu va infierbantati prea tare, ca nu face bine la starea de serenitate si implinire la care aspiram cu totii.
Sunt de acord cu tot ce ai spus.Bravo!
Presupun ca te referi la mine, asa ca ma simt obligat sa raspund.
Tu nu stii ce inseamna cuvantul ipocrit.
Cf dex, IPOCRÍT, -Ă, ipocriţi, -te, adj., s. m. şi f.
1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, făţarnic.
2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite. [DEX ’09]
E absurd sa spui ca e ipocrit despre cineva care recunoaste ca si-a botezat copilul desi nu crede. Cand recunosti, nu mai ai cum sa fii ipocrit.
Ipocrit ar fi unul care se declara credincios dar nu duce o viata conforma cu credinta declarata. De exemplu se declara crestin dar ii uraste pe cei diferiti in loc sa-i iubeasca sau macar sa-i accepte. Sau fura, cum fac multi politicieni. Sau pretind spaga si sunt interesati doar de bani, cum fac multi preoti.
In cazul meu, cuvantul pe care il cauti este „conformism”. Cand o sa ai proprietatea cuvintelor pe care le folosesti, poate o sa-ti raspund si la subiect.
Edit: nu stiu cum e la tine in familie, dar la mine copiii nu sunt doar „ai mei”, ca nu i-am facut singur.
Cu raspunsul asta ai dat pe spate toate absolventele de seral,cititoare de „romane” comerciale.
Iar tu cu raspunsul asta m-ai bagat complet in ceata, in sensul ca sa mor eu daca inteleg ce ai vrut sa spui.
Edit: e cumva o jignire voalata la adresa cartilor Ioanei? Si a cititorilor cartilor Ioanei?
Wow. I mean, wow, m-ai lasat masca, sunt fara replica. Ai o problema cu mine dar arunci cu noroi in cartile si in cititorii Ioanei.
Cred ca cam aici e limita de la care eu nu ti-as mai aproba vreodata vreun comentariu aici, dar o s-o intreb pe ea ca e blogul ei.
Sa nu mori, ca ce s-ar face lumea asta rea si lipsita de empatie fara un „barbat” ca tine?
E ok, sa curga jignirile, o stii pe aia cu daca cineva arunca cu noroi in altcineva, dar altcineva-ul ala nu-l primeste, al cui ramane noroiul?
Eu aplaud diversitatea de opinii. 🙂
Ce opinii omule, astea nu sunt opinii, astea sunt laturi.
draga Ioana, te stiu femeie desteapta si nepartinitoare. Nu vreau sa fac valuri pe aici, mai ales ca citesc din an in Paste, nu fac parte din „comunitate” si de aceea prezenta mea aici nu este relevanta nici macar din punct de vedere statistic. Si stiu ca e aiurea „sa spun de rau” despre sotul tau – respect unitatea familiei voastre si modul in care intelegeti sa traiti. Dar daca tot s-a facut vorbire de noroi, atata vreau sa spun. Intru rar pe-aici si tot am observat doua chestii care mi se par deplasate. 1) Nu mi se pare OK sa faca misto de un om care nu stapaneste foarte bine gramatica romana. Si 2) chiar e ok sa acuzi o persoana ca e postac (doar pentru ca a emis o opinie diferita) iar cand ti se atrage atentia, sa te ascunzi dupa faptul ca a fost o intrebare, nu acuzatie? Astea sunt chestii care se intampla LA TINE pe blog, pentru ca la el pe blog e mai grav: o femeie a fost terfelita pur si simplu pentru ca si-a expus (la modul cel mai decent si calm cu putinta) anumite opinii ce tin de credinta (atentie, credinta, nu Biserica). E ok, traim intr-o societate libera, fiecare are dreptul sa se comporte cum vrea in spatiul public (atat pe strada, cat si pe internet), eu am exemplificat doar chestiunea asta cu noroiul. Se pare ca noroiul lui e acceptat (si aplaudat, in unele cazuri), in schimb altora li se arunca ironii fine prin care sunt invitati sa faca o pauza. Bun asa!
PS. poti sa nu aprobi comentariul asta. Astea-s chestiuni personale, nu-si gasesc locul pe un blog care se vrea pozitiv, tocmai de aceea de foarte multe ori mi-am tinut „noroiul” acasa si promit ca o sa ma abtin si pe viitor. Am vrut doar sa punctez chestiunea asta.
1) mie mi se pare foarte OK sa faci misto de cineva care nu stapaneste gramatica.
nu am de gand sa accept analfabetismul, pentru ca este curabil, nu de alta.
si mie mi se intampla sa nu fiu sigur pe moment de cati „i” se pun sau de altele, dar ma duc pe google si aflu in 2 secunde.
este un minim de respect pe care doresc sa-l arat fata de interlocutor si fata de limba.
altfel esti doar un lenes care nu vrea sa foloseasca google.
nu stiu cum se face ca fix aia care se declara patrioti si umbla cu dragostea de patrie in gura stalcesc cel mai tare limba. limba romana. rrromana, rrromania, spus cu pieptul umflat patriotic.
2) aia nu a fost o acuzatie, ci a fost o intrebare de buna credinta, cum spui tu.
de altfel, persoana careia i-am adresat-o nu s-a ofuscat asa cum o faci tu in numele ei, prin procura, ci doar a spus ca nu este postac si dupa aia am mai schimbat inca cateva replici fara probleme.
asa ca daca ea nu s-a simtit ofensata de intrebarea mea, permite-mi sa-ti sugerez sa-ti vezi de treaba ta.
bine ca e ok sa faci lumea ipocrita din senin in schimb.
Tot conform dex, analfabet = persoana care nu știe sa scrie și sa citească.
Cred ca ai vrut sa spui ca nu accepti agramatismul 🙂
Analfabetismul nu cred ca se corectează printr-un căutare pe Google 🙂
Nu te-ai uitat in dex. Este incredibil. Faci referire la dex si tu nu te-ai uitat in dex.
ANALFABÉT, -Ă, analfabeţi, -te, s. m. şi f., adj.
(Persoană) care nu ştie să scrie şi să citească; neştiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. [DEX ’09]
E interesant, mai Robo, cum tocmai tie ti se pare amuzant sa faci misto de un agramat. Tie, care folosesti ori in loc de or :)))). In articolul in care ne indemni sa venim la protest, paragraful despre cum jandarmii nu si-au facut treaba. Ai scris acolo ori protestatarii pasnici etc… Acolo se impunea un or. Daca nu ma crezi verifica dex-ul. Pana atunci avem o vorba: rade harb de oala sparta.
Asta cred ca e una din cele mai subtile greseli de limba care se pot face, or, sa spui ca asta ma face ciob care rade de oala sparta este cu totul exagerat (ori rauvoitor). Cazul la care s-a facut referire aici este al unei persoane care folosea cuvinte fara sa stie ce inseamna (a zis ca nu e avar de sex, mai precis) iar gluma pe care am facut-o a fost absolut benigna.
Dar eu nu inteleg care consideri tu ca e atitudinea potrivita cand dai peste un agramat flagrant, in general vorbind: felicitari si flori ar merge?
In orice caz, multumesc pentru comentariu, am mai invatat ceva azi.
Nu am citit cartile sotiei tale,nu par genul de scrieri care ma pasioneza,deci nu ma pot pronunta ce e cu ele. Ma refeream la femeile extaziate de niste”romane” dintr-un articol ,care mi se par ca pot fi apreciate dar de cei care au studii putine si proaste calitativ.( erau scrise de Corina O. si erau destule femei pe aici care le considerau capodopere contamporane.).Cred ca genul asta de cititori pot fi impresionati de ce ai scris mai sus.
Revenind,a recunoaste ca esti ipocrit nu te absolva de ipocrizie,ci doar te face ipocrit sincer. Nu am nimic cu tine, ci cu unele aberatii pe care le sustii,dar daca nu poti sa intelegi…
Blocheaza,ca ameninti de ceva timp,get some satisfaction.
„ipocrit sincer”
Asta e de retinut, sper ca pot sa o folosesc si eu ca e prea tare.
Daca tot veni vorba de studii putine si proaste, sa stii ca virgula se pune imediat dupa cuvant, apoi se pune spatiu si de-abia apoi cuvantul urmator.
Ca aici: „virgula se pune imediat dupa cuvant, apoi se pune spatiu” – observi succesiunea cuvant, virgula, spatiu, cuvant.
Observ ca esti cumplit de confuza pe tema asta, vad toate variantele mai putin cea corecta.
Pentru IQ: atrag atentia ca acum nu am facut misto de un om care nu stapaneste foarte bine gramatica romana, ba din contra, incerc sa ajut.
Si nu as fi facut asta, dar mi se pare inacceptabil sa faci referire la studii putine si proaste in timp ce tu nu stii lucruri elementare despre cum se foloseste virgula. Adica, seriously?
1. Scriu de pe tel,si, crede-ma, nu vad,de-aia de multe ori renunt sa raspund. Singurul laptop din casa e ultra criptat si clauzele de confindentialitate nu permit sa fac nimic pe el (in afara de job request).
2. Vrei sa respect IMRAD? Unde,Doamne iarta-ma, te crezi? E un blog…
3. Typing convention e una, grammar e alta. Cum poti sa spunea asemenea tembelism? Dupa ani de gramatica generativa+ gramatica comparata, imi spui ca nu stiu gramatica? Vezi ca Chomsky explica excelent ce e gramatica.
Una din facultati e lls, univ buc,deci nu ai nimerit-o. Greselile pot fi de ortografie,de punctuatie, gramaticale,topica. Tu,ca om simplu si nestiutor de gramatica la nivel academic, bagi totul la greseala gramaticala. Ei,bine, nu e.
Acum,ia lupa vezi unde am pus space.
Tu ai facut universitatea si scrii senina „ipocrit sincer”?
Mai urmeaza sa spui ca oximoronul asta chiar l-ai facut pe post de figura de stil.
Si eu raspund la majoritatea comentariilor de pe telefon. Uneori mai tastez alta litera sau mananc cate una. Cu virgulele si spatiile nu am probleme.
Wow, ce prefacut esti! Era o asociere fortata ca sa intelegi… te prefaci ca sa muti atentia de la faptul ca… stii tu, vrei sa pari altceva decat esti. Nu, Robo, gramatica nu e punctul tau forte. Pa!
Da, stiu, sunt un ipocrit sincer. Si un ateu satanist. La revedere.
Fără supărare,persoanele care nu „empatizează” cu ce se scrie pe blogul Prințesei de ce mai citesc postările ei?Dacă femeile care ii citesc blogul sunt fără şcoală,casnice şi fără cultură literară voi de ce nu empatizați cu Hristos şi cu duhovnicul vostru,în loc să vă pierdeti vremea printre păcătoşi?
Iubire, dreptate, egalitate, speranta! Mai am doar cateva zile in care pot iesi alaturi de voi, chiar daca n-am reusit sa ma vad cu multi cunoscuti, am fost acolo si am simtit ca am fost impreuna, plec cu speranta ca va fi bine, ca drumul pe care am pornit impreuna cu toti cei din piata, este cel bun!
Foarte frumos, da, acesta este spiritul acum! Protestele au declanșat ceva latent în mulți dintre noi, și anume lupta activă pentru drepturile și libertățile noastre. Pe când eram un popor de supuși și resemnați, ne-am demonstrat nouă înșine acum că nu mai vrem să fim așa și că, șoc și groază, DOAR NOI putem produce schimbarea pe care ne-o dorim. Mă bucur că sunt atâția oameni implicați, atâția oameni care îndură frig pentru libertățile lor. Mi-ar plăcea ca protestele noastre pașnice să producă o schimbare și atunci, fiecare dintre noi, cei care suntem prezenți la protest, să fim mulțumiți cu noi înșine că am contribuit la schimbarea pe care o dorim.
Multumim pentru implicarea ta, draga Printesa! La noi in familie avem o situatie atat de trista: politica a reusit sa desparta sufleteste copiii de parinti. Socrii mei sunt persoane cu studii superioare si au avut posturi de conducere intr-o fabrica de productie destul de importanta. La revolutia din`89 si-au dus copiii la tara si ei s-au baricadat impreuna cu alti angajati in fabrica unde lucrau pentru a o apara de vandalismele inerente in astfel de situatii. Bravo lor! Astazi sunt la pensie, s-au retras la tara, unde se ocupa de gradinarit si de….politica! Sunt telespectatori fideli EXCLUSIV ai anteneitrei. Cand au aflat ca noi am iesit la proteste s-au suparat atat de tare incat nici macar nu au mai vrut sa vorbim la telefon. Sunt capabili sa rupa relatiile cu fiul lor (pana trece valul acesta…), sa-si neglijeze nepotii din cauza politicii si a manipularilor TV. Cum este posibil? Nu mai intereseaza ce partid este la putere, este chiar benefica alternarea stangii si a dreptei, dar sa fie oameni de calitate, ca sa doreasca binele nostru, nu al lor. Iti dorim, draga Printesa, multa iubire si veselie!
E o teorie bine gandita insa cred ca aici e mai degraba un caz de tip „correlation does not equal causation”. La un nivel mai profund avem de-a face cu niste schimbari sociale, de organizare sociala si de raportare a individului la societate – schimbari relativ recente in istoria umanitatii. Adica este o cauza profunda care a impins ambele fenomene, oamenii „care se iubesc” pe strada, versus ura din alte straturi sociale sau de prin televiziuni.
Acum suntem in punctul in care se atinge masa critica si e vizibila falia intre „trecut” (societatea traditionala, top-down, cu parinti/profesori/sefi autoritari si succes in viata determinat in general doar de familia de origine) si „viitorul” reprezentat de egalitarism, meritocratie, (respect pentru ceilalti) etc. Nu exista drum inapoi, societatea traditionala se duce incet la cimitir, in ciuda unor aparente revirimente de tip brexit, trump etc.
Punctual, ce se intampla la noi dar si pe alte meridiane are de a face cu o redistribuire a „bogatiei”, a „succesului” – cei care sunt in fata guvernului sunt castigatorii acestei societati moderne si instictiv isi protejeaza pozitia – slujbele, modul de viata, familia si viitorul. Insa mult mai multi au avut de pierdut prin plafonarea veniturilor si prin excluziunea sociala, de stau acum in banii dati pe lista pentru „huo” la diverse evenimente.
părinții mei au spus că sunt într-o sectă,care m-a spălat pe creier. Am 45 de ani.
i-au spus copilului meu,care a încercat să le explice situația cu închisorile,că este spălat pe creier și manipulat. El tocmai citise partea din raportul CEDO despre amnistiile și grațierile din Europa din ultimii 25 de ani.Copilul meu are aproape 14 ani și merge la un club de dezbateri.
părinții mei au 65 de ani și sunt în stare să sară la bătaie dacă muți canalul de la Romaniatv.Au fost muncitori.La fiecare argument pe care încerci să-l aduci-îți vâră în ochi fluturașul de pensie,țipând că ”li s-a dat,înseamnă că sunt buni.”
nici nu mai încerc.
Eu am inteles ca cei care ies in piata, se tin de mana si beau ceai sint niste sfinti plini de iubire iar ceilalti niste neiubiti, neprieteni, saraci tare sufleteste. Eu nu ma incadrez nici colo nici colo, nici nu m-am certat cu nimeni, sint neutra pentru ca sunt rationala si mi dau seama ca nu e niciun moment zero, nu e nimic. E o serbare campeneasca regizata in care sunt folosite bunele intentii si revolta sincera a unor oameni. Dar cum sa crezi ca se va schimba ceva, ca va conta ceva? Oameni, cati ani aveti? Ce credeti ca se schimba daca se schimba guvernul, presedintele, seful SIE, seful ANAF, si cati mao sunt? Nu se schimba nimic. Vin altii la fel, se urca pe serbarea voastra din Piata Victoriei si cu asta basta. Eu sunt interzisa cand vad atatia oameni destepti stand de pomana in frig, zile intregi, cu niste lozinci in mana, uneori haioasendar niste lozinci. Am vazut ca un protestar a stat singur noaptea sa protesteze. Si sa stii ca si eu imi cresc copiii cu dragoste, sunt aproape perfecta☺. Si m-au crescut parintii cu dragoste, nu m-a batut nimeni niciodata si am aproape 40 de ani, imi iubesc mama, sotul, sora, copiii, nepotii si tot neamul. Deci nu se verifica deloc teoria cu neiubirea. E chiar deplasata.
Ce sa zic…am ramas cel putin uimita de legatura intre cresa de la patru luni – lipsa de iubire – guvern corupt.
Noroc ca in Romania concediul de maternitate e de doi ani acum, copiii o sa fie crescuti cu multa iubire, o sa vina un guvern nou si curat…deci puteti fi linistiti, nu’i nevoie sa mai iesiti in strada!
Astia mai din vest cu cresa lor de la 2 luni jumate mai au de invatat!..
Asta voiam sa subliniez și eu, ca Vestul cu sistemul de creșe începând cu 3-6 luni, sistem care funcționează asa de zeci bune de ani, deci nu a produs oameni asa „mutilați” ca noi. Basca, n-au parte nici de bunici, cam deloc asa, ca aia-s ocupați cu croazierele
eh, nici aia de-afara nu-s tocmai bine. Bine, ei au cultura individualista si de-aici toate obiceiurile care noua ni se par ciudate: copiii isi iau zborul din cuib pe la 16-18 ani (unii sunt practic dati afara), isi cresc la randul lor copiii cu bone si ii „daruiesc” sistemului cat mai devreme, iar batranii lor isi termina viata prin camine, ingrijiti exemplar, e adevarat, dar cu un mare gol sufletesc. Si poate ca libertinajul tinerilor (cu drogurile si sexul de la varste fragede) tot de-aici se trage, de la faptul ca au fost incredintati sistemului mult prea devreme iar familia nu a apucat, sau nu a fost interesata, sa puna bazele pe care sa creasca un om sanatos la minte si la suflet. Golurile ramase se umplu cu ce gasesc si ei la indemana, si li se pun destule la indemana, stim asta. Iar concepte ca bunul simt, rusinea, spiritul de sacrificiu sau onoarea nu mai suna cunoscut aproape pentru nimeni.
Libertinajul tinerilor e mai mare in Romania decat in occident: statisticile arata ca sarcinile si avorturile la romance sunt sub media europeana. Surpriza este ca Olanda sta cel mai bine, si pe bune facuta statistica. La fel, frica de maternitate rata mare de depresii postnatale in Romania iar imi da de gandit.
Asa ca nu stiu in ce popor sunt goluri mai mari…
Dincolo de statistici e musai sa intelegem ca fiecare popor/familie/om are si bune si proaste. Sa nu mai comparam ce e bun in Romania cu ce e rau in occident sau invers, pt ca oricum va da prost. Eu compar ce sansa la viata are cel mai rau din ROmania si imi dau seama ca stam f. prost!!! si e musai sa facem ceva, acum. Ioana a facut foarte multe si o admir colosal, ma bucur ca a inteles ca un tren merge incet pe cat de incet poate sa mearga cel mai amarat vagon: haideti sa nu mai aratam cu degetul la rahatul altora si sa ne ajutam sa mearga vagoanele noastre amarate mai bine.
„statisticile arata ca sarcinile si avorturile la romance sunt sub media europeana”
nu peste media europeana?
eu stiu sigur ca suntem pe primul loc in europa la sarcini la adolescente
http://medicalnet.ro/romania-pe-primul-loc-in-europa-la-procentul-de-mame-mai-tinere-de-20-de-ani/4124/
aia cu libertinajul tinerilor din tarile vestice e de tot rasul, avand in vedere statistica asta cu sarcinile.
la noi nu e numai libertinaj, e ceva in plus mult mai grav decat libertinajul: lipsa de educatie sexuala, care nenoroceste vieti, ca te trezesti cu copil in clasa a 8-a pentru ca nu stii sa folosesti prezervativ.
si probabil IQ are impresia ca in Romania nu se consuma droguri doar pentru ca ea nu cunoaste pe nimeni care sa consume droguri.
Nu se pot compara conditiile din cresele comuniste care au educat generatiile actuale de parinti cu cele din vest din orice perioada.
Prințesa, felicitări pt articole (mi-as dori totusi ceva mai mult interes pt autocontrol, toleranta la frustrare si gândire critică – atat de necesare in zilele noastre). Rob o, obs multa energie învestită in forma si nu pe fond. F pe scurt, sase emotii fundamentale( cu derivatele lor): bucurie, tristete, frica, furie, dezgust si surpriză. Acum, nu este necesar un doctorat in matematică pt un calcul elementar, 1,5 pozitive ( asta pt ca surpriza poate fi – sau +), restul ‘negative’ ( in sensul ca experimentarea lor este neplăcută desi efectele pot fi benefice). Isus Hristos, daca nu ai considerat necesar sa citesti Biblia, a vb in mai toate felurile posibile si imposibile despre iubire – si a avut un anumit tip de comportament, cf cu ceea ce spunea, adica coerent cu sine insusi. Este usor amuzant si trist in aceiasi masura, ca atat tu, cat si sotia ta, faceti eforturi f mari pt a va creste copiii cf cu cele scrise in Sfânta Scriptură (chiar daca acu’ se numeste pareting, psihoterapie, dezv pers. etc etc) in timp ce spui țanțoș cat de ateu esti tu ?. Ti-as recomanda un pic de flexibilitate cognitiva, la pachet cu urmat intrebare, ce s-se intampla in lumea ta interioară daca ai admite prezența Domnului Isus? In rest, toate bine va doresc si mulțam frumos pt articole.
ma bucur ca ai scris acest comentariu pentru ca si eu cred ca ne crestem copiii in concordanta cu multe idei din Biblie, fara ca vreuna sa fie luata direct din Biblie.
tocmai de asta este interesant ca sunt oameni carora nu le plac aceste idei, iar ei se bazeaza tot pe Biblie cand argumenteaza contra.
explicatia e probabil ca in Biblie gasesti tot ce doresti, si bine si rau.
Eu nu spun tantos ca sunt ateu. Eu am spus o data ca sunt ateu si de atunci, periodic apar persoane care ma ataca din cauza asta, dar deghizeaza motivul adevarat sub diverse pretexte.
Referitor la „ce s-ar intampla daca ai admite prezenta domnului Isus”, cu parere de rau, dar nu intelegi ce este un ateu.
Un ateu nu neaga si nu resimte nici o lipsa care trebuie umpluta si nici o tensiune care trebuie rezolvata. Asa ca imi este imposibil sa fac ce spui tu, e ca si cum ti-as spune eu tie „ce-ar fi sa zbori?”
Lucrez la asta ???. Chestia este ca Domnul Isus are prostul obicei de a evita orice alt loc înafara de inima omului (aici sta) si atunci cand cineva se declara ateu, de obicei, cei mai mulți oameni resimt lucrul asta ca pe o ofensa f profundă si personala, bonus, sunt situatii in viata cand singura cale este întoarcerea spre El, nu cred ca e nevoie de exemple , iti poți imagina care sunt situațiile respective. Si da, ai dreptate, biasul de confirmare functioneaza in ambele directii, luam ceea ce ne convine din Realitate si/sau Biblie si mergem inainte ca zapaugii, d’asta, vb de ceva muuuult mai profund (de aici si necesitatea gândirii critice). Daca mintea umană oprereaza intodeauna cu da ( citesc in continuare blogul acesta, este interesant) si nu ( bate câmpii printesa) dupa care inventăm povesti, adevarul lui Isus este unul singur si este in inima nu in minte. Si iote, ca sa vezi minune, eu o sa zbor acum de pe acest blog, cum s-ar zice, 1-0 pt mine. Toate cele bune ?
da, este adevarat ca atunci cand cineva se declara ateu, cei mai mulți oameni resimt lucrul asta ca pe o ofensa f profundă si personala.
chestia asta e psihanalizabila, desigur, dar nu are rost acum :))
problema e alta: faptul ca cineva se ofenseaza cand aude pe cineva ca se declara ateu nu poate fi un motiv ca ateul sa taca.
aici e o chestiune de principiu la care tin extrem de mult si pentru care ma voi lupta cat pot: lumea trebuie sa inteleaga incet incet ca oamenii diferiti de majoritate au exact aceleasi drepturi si obligatii ca majoritatea.
nici mai multe, nici mai putine, exact la fel, indiferent din ce minoritate ar face parte.
altfel ne intoarcem la autoritarism, fascism si alte -isme despre care stim cu totii cat de bune au fost.
Ma scuzati, dar nu a fost Iisus primul care a vobit / propovaduit despre iubire. 😉 Adica na, doar pentru ca ne crestem copiii cu iubire, nu inseamna ca o facem in spiritul Sfintei Scripturi. Nu de alta, dar a mai fost si altceva inainte. 😀
Eu as vrea doar sa spun ca se pot creste copii cu iubire si daca se duc la cresa de la 4 luni. In alte tari e perfect posibil. A mea e un copil foarte iubit si acasa si la cresa. Colegii ei asemenea. Depinde de sistemul de crese pe care il accepta parintii si ce li se pare lor normal. 😉
De fapt depinde numai de parinte sa aleaga ce e potrivit, sa inteleaga iubirea si sa o arate neconditionat.
Inca sochez pe unii romani cand zic ca prefer sa luam concediu pe rand ca sa stea unul din parinti mai mult cu copilul, si bag si fara plata. Reactia: haoleo, concediu fara sot? Cat sufli in cur copilului? Da, asta e solutia potrivita noua, e alegerea mea.
Foarte fain articol! Sa ne creștem copiii cu iubire de sine si de altii si totul o sa fie bine! O mica întrebare pe lângă: daca poti recomanda o carte despre managementul tantrumurilor, care e aceea? Stiu ca sunt multe…Mulțam!
aletha solter, crizele de furie
Merci
Ioana, foarte bine că sunteţi de aceeaşi parte în familie. Aşa e si la mine, nici nu-mi pot imagina cum ar fi fost dacă n-ar fi fost aşa.