Se făcea că eram pe plajă şi era noapte. Cerul stătea jos, foarte aproape de genele mele. Uneori, cînd clipeam des, mişcam stelele mici care se nimereau printre ele. Mă gîndeam că niciodată n-aş fi spus despre cer că poate sta aşa aproape de genele mele. Mi se făcea somn şi cumva parcă mi se urca cerul la cap, pentru că mi se părea că pot face orice odată ce-am pieptănat cerul cu genele date cu rimel loreal.
Şi dintrodată a apărut ea. Broasca. Înota în cerul de deasupra mea şi nu mă lăsa să văd luna. Clipocea acolo deasupra frunţii mele într-o încercare stranie de a mă face să înţeleg ceva anume. Încă nu ştiu ce, dar eforturile ei caraghioase mi-au rămas în minte, în spatele ochilor de sub genele date cu rimel loreal.
Voi ce credeţi că vrea să spună broasca ţestoasă seculară înotătoare?
ptiuuu, ce de-a cer limpede si adanc! si broscuta care zboara! eu cred ca vrea sa spuna ca viata poate fi frumoasa si simpla si sa te lasi un pic purtata de val 🙂
dadada, cred si eu ca zicea sa go with the flow 🙂
Broscuta zicea ca e liniste si calm si bine… si ca esti acasa, acolo unde sufletul tau stie ca e acasa.
broscuta zicea ca stelele nu sunt ce par a fi 😀
si asculta sfatul Zazuzei , zice bine !
printesa frumoasa si visatoare
daca e de bine sau de rau, asta numai tu poti spune gandindu-te ce ai simtit cand te-ai trezit dun visul acela.. a fost neliniste ca ti-a intunecat cerul instelat… a fost impacare de sine si liniste?
eu cred ca visele ne spun intotdeauna ceva dar n-avem noi dictionarul care trebuie sa deslusim intelesuri adanci…
intre timp, bucura-te de visul care e viata ta acum:)