Ruschi draga, uite ce s-a intamplat cu experimentul.
N-am reusit sa devin complet buna. M-am purtat ce-i drept mai frumos, am zambit mai mult si, de cele mai multe ori, mai sincer. Am injurat la volan cu cel putin 50% mai putin ca intr-o zi obisnuita. N-am claxonat nici macar o data (jur). N-am ridicat vocea la munca deloc. Nu i-am mai facut vant Ciocolatei pe parchet si nici n-am mai aruncat-o de sus pe salteaua patului. N-am mai lasat gunoiul la usa sa-l ia femeia de serviciu. N-am dat nici macar o data reject cand mi-a sunat telefonul, ba chiar am raspuns sincer-amabil de fiecare data. Am zambit si-am multumit cand m-a tras pe dreapta plutonierul Laurentiu Duminica, pe motiv ca am taiat linia continua si merit amenda de 450 roni si 6 puncte penalizare. In Auchan am lasat o batranica sa se bage in fata mea la promotia de budinca. Am lasat spaga mai mare la spalatorie, benzinarie, cafenea, restaurant, cosmetica, masaj. Peste tot am lasat bani extra, zambete si ganduri bune, uneori si carti de vizita. Nu mereu, fireste, ca sunt si eu om si am si eu limitele mele. M-am enervat un pic cand prietena mea m-a lasat s-o astept 15 minute in fata blocului. M-am enervat si cand nu mi s-a uscat rochia cu greu aleasa pentru nunta. Si cand am facut basici de la sandalele romane noi. Recunosc ca in momentele astea am gandit chestii necurate. Dar nu mai mult de cateva secunde, fiindca am invatat sa ma controlez. Chiar daca mi-e clar ca n-o sa fiu niciodata buna. Doar mai ponderata si mai putin repezita. Cum imi zicea de curand un prieten, “ochii mari, privire de zina”. De zina buna, evident. Chiar, exista si zine rele, care injura si claxoneaza si se machiaza cu negru pe la ochi?
Per total, in saptamana asta de bunatate am primit chestii minunate. Mi s-a spus de mult mai multe ori “Te iubesc” ca de obicei. La un moment dat chiar mi-a trecut prin cap ca e o conspiratie la mijloc, prea ma iubeste lumea mult, repetat si dintrodata. Am fost stransa in brate adevarat. Mi s-au marturisit lucruri frumoase, mi s-au iertat lucruri urite. Am fost tinuta de mana si am primit tot felul de mici nimicuri din acelea pe care chiar daca nu le folosesti niciodata, le pastrezi toata viata intr-o cutiuta, fiindca inseamna ceva. Si plutonierul Duminica a fost atat de uimit de purtarea mea binevoitoare ca m-a lasat sa plec fara pic de amenda si punct de penalizare.
Ce nu s-a schimbat? Am fost claxonata in egala masura, desi banuiesc ca unii nu ma mai claxonau ca raspuns la degetele pe care le aratam de dupa geamuri, ci mai mult ca sa-mi atraga atentia si sa-mi faca cu ochiul complice, vazand ca zambesc amabil. N-am castigat mai multi bani, ba chiar per total am sfarsit cu economii mai putine, fiindca am tot impartit in stanga si in dreapta. Tot 45 de minute fac seara pana acasa. Noaptea e in continuare prea cald, si picaturile de apa care cad din aparatele de aer conditionat ale vecinilor nu ma lasa sa adorm. Ciocolata e in continuare prea mult timp singura, si se razbuna zilnic: fura cirese din castron si le ascunde intre pernele canapelei, in pantofii mei sau direct in cosul de rufe. Cartile pe care mi le-am cumparat sunt in continuare prea scurte. Si tot n-am suficient timp sa ma bucur de viata mea.
Pe-asta cum o rezolv?
Zana asa si-asa
pentru mine, cand am renuntat la a ma mai concentra pe ceilalti si debilitatile lor mintale 😀 , initial m-am simtit ca intr-o cura de dezintoxicare … m-apuca din cand in cand amocul si desi stiam ca inainte mi-era rau, tot mai simteam nevoia sa ii arunc cate unuia niste magice ganduri necurate.
dupa o vreme insa, am reusit sa ma stabilizez si cand vad acum lumea ca se enerveaza pentru niste marunte lucruri exterioare (dar stiu si eu bine ce complicate si ce imposibil de renuntat la ele pareau) ma gandesc cati nervi tociti inutili.
din ce scrii acum, dupa prima saptamana de experiment, vad ca ai inceput sa iti dai voie sa te simti bine si sa fii libera in reactii … asta e primul pas, si vor mai urma si altii relaxati
ce zici 🙂 ?
cred ca cea mai mare problema a noastra a romanilor este ca a inceput (de ceva timp incoace)sa ne impresioneze foarte tare NORMALUL!
ARGUMENT:eram intr-o discutie cu doi cunoscuti.unul doar ce fusese pasuit si el de o amenda pentru depasirea liniei continue(a intors masina in fata casei ca sa nu mai mearga 500m pana la prima intersectie).
el se mira cum de politaiul i-a vorbit foarte frumos si l-a invitat ca pe viitor sa incerce sa nu mai fie atat de grabit mai ales ca in masina se aflau sotia si copilul si le punea si acestora viata in pericol.
celalat prieten (care munceste in madrid) ii povestea cum se manifesta civilizatia in alte zone de pe glob…sotia lui trebuia sa ajunga de urgenta la aeroport ptr ca pierdea avionul si astfel nu ajungea la timp ptr o operatie programata in austria.stiti ce au facut politaii in loc sa ii dea amenda si sa ii ia carnetul cum scria in lege….i-a insotit cu girofarul pornit astfel k au ajuns printr-un trafic infernal la timp.
daca si noua ni s-ar intampla mai des chestii asemanatoare poate ca si noi am fi mai putin stresati si mult mai zambitori
REF: Cartile pe care mi le-am cumparat sunt in continuare prea scurte. Si tot n-am suficient timp sa ma bucur de viata mea.
Pe-asta cum o rezolv?
partea cu timpul pentru viata e mai dificil de rezolvat. au norvegienii un proverb pe care eu il stiu insa in engleza 🙂 [culmea globalizarii, deh] „all those days that passed us by, I did not know it was life itself”
daca nu strunesti tu viata, ea te poarta in toate felurile… bine, si daca strunesti, s-ar putea sa nu ajungi in cine stie ce loc … 😀 dar oricum … e mai bine sa stii ca ai incercat si nu ti-a iesit, decat sa nu stii daca ai avut de fapt vreo sansa…
sa te intreb ceva: ce iti doresti cu adevarat sa faci in viata ta privata, lucruri pentru care momentan nu ai timp? daca-mi dai o lista de 3 lucruri f importante pentru tine personal de care vrei sa te bucuri saptamana asta, ai sa vezi ca vei avea si timp si bucurie pentru ele… 🙂
Nu ma intelege gresit, Ruschi, traiesc, si o fac mai bine ca multi altii, dar ca majoritatea celor care traiesc, imi doresc sa traiesc mai mult… Imi doresc sa ajung acasa inainte de apusul soarelui. Sa ma trezesc dimineata dupa 10. Sa pot pleca la munte sau la mare miercurea la pranz.
Din pacate, din motive mai mult sau mai putin placute, dar care fac parte din viata mea, ajung acasa aproape in fiecare zi dupa 10 seara, ma trezesc in fiecare dimineata la 8 si nu pot pleca la munte mai devreme de vineri noapte.
Eu ma trezesc la 6.30 in fiecare dimineata, ajung acasa la 7, da’ mor de cald, asa ca as prefera sa ajung dupa 10, si nu plec la munte aproape niciodata, ca n-am nici timp, nici bani. Ce zici, te simti mai bine?
http://www.youtube.com/watch?v=rcbchRnTTr4&feature=related
te rog sa ma ierti ca postez linkul asta dar l-am primit azi de la un prieten ….apropos de relatiile dintre femei si barbati…..un subiect mai vechi de al tau…dar intr-o masura are legatura (privind putin misogin) cu necesitatea de a satisface si a fi satisfacut si astfel de a fi impacati cu noi si cu cei din jur!!!
asa ca… chiar daca va deranjeaza forma in care se reda (voi fetele)zambiti totusi!