Săptămâna trecută, guvernul britanic a anunțat că educația sexuală și despre relații în general va deveni obligatorie în toate școlile din Marea Britanie (ea era deja obligatorie de mulți ani, însă doar în școlile de stat, din 2019 ea va deveni obligatorie în toate școlile), aici aveți știrea BBC despre acest subiect. Secretarul de stat pe probleme de educație, Justine Greening a spus că toți copiii vor afla despre relații sănătoase încă de la vârsta de patru ani. În ciclul primar vor afla informații despre corpul uman și relații, dar și despre cum să aibă grijă de ei, iar în ciclul gimnazial vor afla despre sănătatea sexuală și despre relațiile romantice. Care este nivelul de informații prezentat la fiecare vârstă se va stabili în urma unor dezbateri publice.
Părinții vor avea dreptul să își retragă copiii de la aceste cursuri dacă doresc. Se pare că specialiștii în domeniul educației din UK au ajuns la concluzia că programa pe acest subiect (redactată în anul 2000) este depășită, copiii au nevoie să învețe la vârsta potrivită despre sexting, despre ce înseamnă o relație sănătoasă, pornografia online, hărțuirea sexuală, avansurile unui pedofil, dreptul de a spune NU și obligația de a respecta decizia altui om când vine vorba despre propriul corp.
Cum stă treaba cu educația sexuală la noi?
Foarte prost, aș spune eu, dacă observ că suntem pe primul loc în Europa la sarcini în rândul minorelor, că avem sute de mame de 12 și 13 ani cu mai mult de un copil, că numărul cazurilor de boli transmisibile sexual e îngrijorător în rândul tinerilor, că mulți dintre ei încep viața sexuală la 14 ani, dar nu folosesc prezervativ și așa mai departe (vezi studiul UNICEF din 2013, aici). Alții ar spune că stăm foarte bine, de ce să îi învățăm pe copii la școală să facă sex?
Teoretic, educația despre sănătatea sexuală este materie obligatorie în școli din anul 2004 (prin legea 272/2004, republicată în 2014). Practic, în foarte puține unități școlare ea se și întâmplă. Este tratată ca materie optională (se numeste Educație pentru sănătate) pe care puțini diriginți o și promovează pentru a fi aleasă de către părinți și copii. Mai mult, anul trecut Parlamentul a adoptat tacit un amendament care spune că dacă ești de acord ca cel mic să participe la cursurile de sănătate sexuală, trebuie să-l trimiți la școală cu o foaie semnată. Deci de unde, din punct de vedere legal, e obligatorie, acum trebuie să faci cerere scrisă să-ți primească copilul la curs, asta dacă ai noroc să se facă la voi în școală.
Citez din lege (sursa):
Art. 46 (3) precizează că organele de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, precum și orice alte instituții publice sau private cu atribuții în domeniul sănătății „sunt obligate să adopte toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”.
Cum stă treaba în țările civilizate?
Pionieră a fost Suedia, care a introdus educația sexuală în școală din 1955. Au urmat apoi Germania (poate știți despre cazul familiei care și-a scos copilul de la orele de educație sexuală, au fost dați în judecată de stat, statul a câștigat, apoi familia a făcut apel la CEDO, au pierdut și acolo, argumentul a fost că dreptul copilului la o informare corectă inclusiv asupra sănătății sexuale nu poate fi încălcat din motive religioase, am citit despre acest caz aici), Norvegia, Luxemburg, Franța, Austria, Portugalia, Anglia, dar și Estonia și Ucraina. Curicula cursurilor diferă mult de la țară la țară, unele cursuri sunt ținute de profesori care se specializează și pe această materie, în alte țări sunt implicați și părinții, în altele cursurile sunt ținute de specialiști din cadrul unor asociații sau ONG-uri cu scop educativ.
Ce spune ONU despre educația sexuală?
Într-un raport din iulie 2011, ONU concluzionează următoarele (sursa): Educația sexuală în școli poate amâna începerea vieții sexuale de către tineri, reduce frecvența raporturilor sexuale și numărul de parteneri, crește numărul celor care folosesc mijloace contraceptive, reduc episoadele de sex neprotejat. Același raport arată și că educația sexuală nu sporește acitivitatea sexuală a tinerilor. Dacă programa e impliementată la nivel național, ea poate duce la reduceri semnificative de costuri pentru tratamente și sănătate (mia puține sarcinji nedorite, mai puține boli transmisibile sexual).
În același studiu, ONU spune că ar trebui făcut un efort internațional pentru a implementa programe naționale de educație sexuală, adaptate la specificul fiecărei populații.
Ce este și ce NU este educația sexuală?
Educația sexuală este o materie în cadrul căreia se explică elevilor, în feluri potrivite nivelului lor de înțelegere, informații care să îi ajute să aibă grijă de sine și să respecte părerea și corpul celorlalți. La ora de Educație sexuală sau pentru sănătate, cum vreți să-i spuneți, copiii vor afla:
– cum funcționează corpul lor
– denumirile anatomice corecte
– cum funcționează aparatul reproducător
– ce sunt metodele contraceptive
– relațiile sexuale (riscuri)
– relațiile sănătoase
– boli transmisibile sexual
– sarcini nedorite
– abuz
– atingeri nepotrivite
Copiii nu învață:
– cum să facă sex cât mai devreme
– cum să acceseze site-uri porno (asta au învățat deja la de la colegi)
– cum să devină gay
De ce e importantă educația sexuală în școală?
Pentru că un copil informat este un copil greu de abuzat. Pentru că un copil informat va putea lua decizii corecte pentru sănătatea și siguranța lui. Pentru că lucruri despre sex află oricum, din tot felul de surse, și e important ca și informația brută, corectă, să ajungă la el.
Educația sexuală ne va feri copiii de consecințele neplăcute ale unei vieți sexuale începute prea devreme, de sarcini nedorite, de boli transmisibile sexual, de abuzuri din partea altor copii sau a unor adulți.
În ceea ce privește rezultatele unei educații sexuale bine predate în școli, am găsit pe site-ul UNESCO niște cifre foarte interesante: după ce în anul 2000 a început educația sexuală în școlile din Estonia, în perioada 2001 – 2009 au fost evitate 4,280 sarcini nedorite, 7,240 boli transmisibile sexual și 1,970 infecții cu HIV (sursa). În plus, tot conform UNESCO, tinerii care sunt corect informați asupra vieții sexuale, devin activi sexual mai târziu (sursa).
Încă un studiu despre benficiile educației sexuale în școală:
Pamela Kohler, et al., “Efectul programelor care promoveză abstinența și al celor de educație sexuală asupra vârstei la care încep tinerii viața sexuală și asupra sarcinilor nedorite la adolescenți,” publicat în Journal of Adolescent Health 42.4 (Martie 2008); 344–351 (sursa) arată că tinerii care primesc informații corecte au un risc cu 50% mai mic de a întâmpina problema unei sarcini nedorite decât tinerii crescuți în programe care impun abstinența totală. Același studiu arată și că tinerii care au urmat programe care promovau abstinența totală nu au înregistrat o vârstă mai înaintată a începerii vieții sexuale. Cu alte cuvinte, au devenit activi sexual la fel de devreme, dar având mai puține informații, au avut risc mai mare de sarcină nedorită.
Un articol foarte bun despre același subiect puteți citi pe Adevărul, aici. O treabă foarte bună în ceea ce privește educația sexuală la adolescenți o face autoarea canalului de youtube Sexul vs. barza, pe care o puteți urmări aici.
Despre cum ne putem asigura că cei mici primesc la timp informații potrivite vârstei lor, despre cum le povestim încă din primii ani de viață despre corpul lor, despre cum le răspundem la întrebări despre de unde vin copiii, astfel încât să fie la adăpost de abuzuri, dar și de rușine față de propriul corp, am scris acum doi ani, aici.
Ce putem face noi? Putem discuta la școală cu ceilalți părinți și cu cadrele didactice despre Educație pentru sănătate, putem cere ca acest „opțional” să se întâmple, putem începe devreme, având cu copiii noștri o relație bazată pe încredere, astfel încât ei să își ia (și) de la noi informații despre acest subiect, putem discuta deschis cu ei despre anatomie și relații sănătoase, putem vorbi și scrie despre asta așa încât viața sexuală să nu mai fie subiect tabu, ci parte dintr-o educație sănătoasă.
Cred ca mai intai ar trebui invatati unii parinti despre impactul acestor informatii asupra copiilor. Si despre faptul ca a invata la scoala asa ceva, nu inseamna ca vor si trece la actiune. Suntem mult in urma cu mentalitatea si deschiderea fata de subiecte tabu! 🙁
Felicitari pentru abordarea subiectului!
Eu sunt de accord cu educatia sexuala in scoli, atat timp cat informatia este adaptata varstei copiiilor!
Subiectul acesta mă scoate din sărite. De câte ori aud educație sexuala îmi trec prin cap vocile a unor ființe nu prea spre deloc educate „adică sa ne învețe copiii sa facă sex ?”.
Cred ca singura soluție ar fi schimbarea numelui materiei pentru ca unora li se pare ca cineva acolo în fața clasei o sa îi învețe care poziție e mai tare și cum sa alăptezi un bebe…
Mi-ai luat cuvintele din „gura”… Exact acelasi comentariu as fi lasat! ?
Cred ca asta e dovada lipsei de educatie sexuala la parinti: nu stiu sa faca diferenta intre functionarea organelor si folosirea lor pt reproducere.
In anglia, rata de teenage pregnancy este una dintre cele mai ridicate din europa (nu am timp acum sa caut linkul acelei statistici), mi se pare important ca fac acest demers, mi se pare ca trebuiau sa il faca mai devreme.
Deja varsta la care adolescentii au primul contact sexual a scazut dramatic, ingrijorator din punctul meu de vedere….la varsta la care eu furam primul sarut, ei deja trec la treburile serioase…Am fata si desi este mica acum, deja ma gandesc la cum sa abordez discutiile despre sex cu ea, in asa fel incat sa nu simta presiunea „de a o face”, sa ii explic ce se intampla, de ce este bine sa mai astepte pana sa faca asta….nu neaparat cu marea ei iubire, dar cu siguranta in conditiile impuse de ea si cu protectia necesara.
Cred ca cei care spun ca asa invata copii sa faca sex, sunt persoane cu un nivel scazut al educatiei….sunt epice exemplele in care (din lipsa de educatie) fetele credeau ca nu raman insarcinate daca fac sex in perioada menstruala de exemplu, sau altele care cred (probabil speriate de mame si bunici mult prea protective) ca un simplu sarut le poate lasa „grele”. Atata timp cat esti informat, care sunt organele genitale, ce se intampla, care sunt riscurile (atat cele de boli sau sarcini cat si cele psihologice), nu are ce sa se intample rau. Noi romanii suntem un popor pudic, ne este rusine sa vorbim despre sex, el se face doar pe intuneric si cu plapuma trasa peste ochi, femeilor li se pare in regula sa faca sex cu un barbat beat / care le abuzeaza / care le forteaza sa faca asta (chit ca este vorba chiar de sotul lor) dar nu li se pare in regula sa transmita fetelor lor sa nu faca aceleasi greseli.
Adevarul este ca este foarte misto sa faci sex, atata timp cat ai grija cu cine si in ce conditii…este un adevar destul de simplu…
G.
Conteaza foarte mult si profesorul care va preda materia respectiva ( nu doar materia asta ci materiile in general). Daca preda profu de sport, asa, ca sa-si intregeasca norma….si in timpul orei ii lasa pe copii pe telefoane..( cum fac la alte materii, gen muzica, desen), atunci nu stiu cat de eficienta va fi toata programa materiei!
nu cred ca la educatie sexuala conteaza asa de mult profesorul, atat timp cat ceea ce spune e adevarat, conform cu programa si o spune intr-un mod inteligibil pt copii (chestii de baza, adica).
profesorul e important ca sa-ti insufle interes si eventual pasiune pentru o anumita materie, ex matematica, literatura, engleza, biologie, istorie etc
dar la educatie sexuala e vorba despre a prezenta niste informatii…
oricum majoritatea copiilor cred ca vor fi foarte interesati, ca e despre ei.
Depinde cum prezinti informatiile alea. Ca poti sa le prezinti la modul rece, ca sunt doar niste informatii, sau la modul „judgemental” – gen numai curvele fac sex oral.
In domeniul asta niciodata n-o sa fie vorba de niste simple informatii. Reproducerea la molusca reprezinta simple informatii, reproducerea la om e incarcata de tabuuri si judecati morale
ai dreptate desigur dar mi se pare ca asta e valabil pentru orice materie (adica de ex profesorul de biologie poate sa spuna ca teoria evolutiei nu e adevarata, el fiind creationist) si nici nu avem cum sa ne asiguram ca asa ceva nu se va intampla chiar daca cei care vor preda sunt de specialitate, pentru ca si un om de specialitate poate avea parerea ca doar curvele fac sex oral, corect?
acelasi lucru li se poate spune copiilor (si probabil li se si spune) si la ora de religie.
pare ca cel mai bine e sa li se puna copiilor filme de educatie sexuala, fara interventia nici unui profesor; in felul asta ne asiguram ca mesajul nu e denaturat si nici nu e nevoie de investitii imposibil de facut in oameni
Educatia sexuala e ca orice fel de educatie: n-o faci tu intr-un mod sanatos si competent sau nu o face scoala intr-un mod la fel de sanatos si competent – pai o va face „strada”, vecinul de la 3 sau colegii care au descoperit mai devreme un anumit tip de continut pe Internet.
Eu cred ca educatia sexuala nu are rolul de a reduce sarcinile nedorite ci, in primul rand, de a preveni si de a expune abuzurile de natura sexuala. Da, pe „bunicii pedofili” (si pe fiii si pe nepotii acestora), pentru a intrerupe ciclurile de abuz – fiindca nu toti copiii au parte de experiente cu adulti ci mai degraba cu alti copii mai mari care reproduc ce au vazut in casa sau ce li s-a intamplat lor la o varsta mai frageda. Fara educatie sexuala genul acela de experiente vor fi in continuare ingropate prin cine stie ce cotloane intunecate.
Ce e sexting? Sex prin mesaje?
Sunt de acord cu cei ce spun mai sus ca trebuie lucrat mai intai sau macar in paralel la mentalitatea parintilor. In momentul in care se decide predarea unei astfel de materii, ar fi de ajutor daca parintii ar fi informati cu privire la ce vor auzi copiii lor la orele de educatie sexuala ca sa inteleaga ca nu-i invata sa faca sex (asa cum isi imagineaza, eronat, unii dintre ei), ci ii invata despre anatomie, igiena, consimtamant, iubire, sarcini, boli etc. Ar putea sa li se spuna ca daca ei fac parte dintr-o generatie care se jeneaza sa vorbeasca deschis despre sex, e ok, dar ar fi bine din partea lor sa-i lase macar pe altii, mai avizati si mai informati, sa le ofere (si) acest tip de educatie copiilor la scoala, pe langa celelalte materii.
Mai cred ca ar fi cel mai util ca materia asta sa nu fie predata de un prof la intamplare care e liber (fie el si diriginte) ci, in functie de tematica orei respective (biologica sau afectiva), sa vina la ora medici si/sau psihologi, fiecare abordand teme din specializarea sa. Sau cel mult profesorii de biologie / psihologie sa poata prelua programa fiind mult mai in tema decat un prof de istorie, geografie sau matematica.
mie mi se pare simptomatic faptul ca chiar si cei care sunt de acord, insista ca e foarte important cum se preda si cine le preda.
ceea ce inseamna ca si ei au, undeva acolo in inconstient, o reticenta, o neincredere ca e bine sa li se predea copiilor asa ceva.
adica da, ok, sa se predea, dar trebuie avut grija, sa vedem, sa ne dam acordul, sa vina un specialist, psiholog etc
de parca ar fi operatie pe creier educatia asta sexuala.
cand de fapt, pana si eu as putea sa predau educatie sexuala (bine, dupa ce ma lamuresc cu diferenta dintre vulva si vagin, ca le incurc :))).
dar ca idee: sunt doar informatii seci, stiintifice, nu e nimic de dezbatut la ele, nu e nimic de interpretat, nu e nimic periculos, nu e nimic ce poate fi inteles gresit sau intrebuintat gresit. Cand e vorba despre educatia sexuala, atat timp cat informatiile sunt corecte, practic nu conteaza de la cine vin. Copiii pot sa le vada si pe youtube sau sa le citeasca intr-o carte.
E ca si cum ar invata regulile de traversare a strazii sau cum sa se spele pe dinti (alte 2 lucruri absolut necesare si care nu se fac in scoala romaneasca).
Noi, ca societate, ar trebui sa vrem sa fie in scoala pentru ca in felul asta avem garantia ca informatiile astea ajung la toti copiii, nu de altceva, nu pentru ca doar in scoala s-ar putea da aceste informatii.
inca o data se dovedeste ca e foarte greu sa ne scuturam de tabu-ul asta.
eu am avut ore de genul asta la scoala, predate de diriginte care nu prezenta informatiile sec, ci mai presara cate o glumita deocheata, cate o interpretare proprie, cate o judecata. Deci da, conteaza si cine preda.
Nu am inteles daca era de bine sau de rau ca „punea de la el” domnul diriginte. Adica ma gandesc ca eu as fi jenata daca as fi copil si un adult care imi inspira respect ar face o gluma fara perdea in fata mea. Dar e posibil ca tocmai asta sa fi fost atractiv pentru voi?
E oribil ce relatezi, dar nu cred ca are legatura cu orele de educatie sexuala. Sunt destul de sigur ca dl diriginte facea oricum glumite din astea.
Si eu am avut si in gimnaziu si in liceu profesori care faceau glumite si chiar pipaiau fetele in mod subtil (gen le luau de dupa umeri ca si cum ar fi fost prieteni).
Deci riscul sa dai peste unul din asta exista oricum.
Si eu cred ca conteaza profesorul. Noua in scoala generala ne facea profesoara de biologie un soi de educatie sexuala si tin minte ca ne spunea numai aberatii. Cum ca prezervativele sunt o „moda” trecatoare si ca absorbantele sunt o prostie – sa nu dam banii aiurea, sa luam traditionala vata pentru menstruatie, ca e mai buna! Ma ingrozesc cand imi amintesc ca o lasau sa deschida gura in preajma unor copii nestiutori, si chiar si la vremea aia, cu mult mai putina informatie ca acum, tot ne dadeam seama ca spune numai tampenii. In liceu am avut insa o diriginta tanara si cool care ne-a dus intr-o zi incolonati la un cabinet de planificare familiala (asa se numeau pe vremea aia :-), unde niste tipe tinere si destupate ne-au pus niste filmulete educative si ne-au explicat una-alta la modul foarte profesionist si relaxat.
Nu stiu de unde ai scos asta cu: „ceea ce inseamna ca si ei au, undeva acolo in inconstient, o reticenta, o neincredere ca e bine sa li se predea copiilor asa ceva”
Daca am o reticenta aceea nu e ca nu ar fi bine sa li se predea, ci provine din cauza ca nu am incredere ca orice om e la fel de capabil ca altul sa predea asa ceva. Dintr-o tona de motive, primul dintre ele fiind ca cu cat e mai bisericos cu atat ar avea tendinta sa denatureze informatiile inspre opiniile sale personale. Incerc sa spun ca intr-un specialist am mult mai mare incredere ca prezinta informatiile OBIECTIV si STIINTIFIC pe felia lui, separandu-le de propriile convingeri (religioase sau nu).
Am avut in liceu un profesor de geografie care era cam libidinos, aproape ca nu era ora sa nu faca remarci nepotrivite despre cate-o colega cand facea prezenta. Nu ar fi fost deloc nimerit sa i se puna in brate programa de educatie sexuala: „uite, preda tu asta, ca si asa ai 2-3 ore libere.”
Am mai avut un profesor de biologie rusinos ca o fata mare, mai ales cand a trebuit sa ne predea chestii legate de reproducere. Altul care n-ar fi fost indicat, din motive exact opuse fata de primul.
Diriginta – prea bisericoasa. Alta care n-ar fi fost indicata.
Mie nu-mi place deloc atitudinea asta de genul „ce-i mare lucru, si eu pot sa fac asta” si credeam ca incercam sa ne scuturam de ea, mai ales in lumina ultimelor evenimente politice care ne-au dovedit ca e o prostie sa pui intr-o functie oameni cu o pregatire total diferita. Sau a campaniilor de genul „evita improvizatiile, apeleaza la specialisti.”
Normal ca si tu poti sa-ti inveti copiii regulile de baza de circulatie, sunt sigura ca poti sa le dai si o educatie sexuala completa si corecta, dar daca e sa se faca intr-un cadru organizat (vezi scoala), eu zic sa o faca oameni pregatiti fix pe subiectul abordat.
Pai cei care ar preda asta ar face-o voluntar, doar nu ne gandim ca i-ar obliga cineva.
Mi se pare imposibil sa ai oameni pregatiti fix pe subiect si nicu nu stiu ce inseamna asta de fapt, ca presupun ca un curs ar face si ei oricum. Nu cred insa ca in vreo tara exista profesori care predau doar educatie sexuala… cred ca o predau profesori de diferite materii care fac un stagiu.
Dar comentariul tau m-a facut sa-mi dau seama ca intr-adevar in Ro s-ar putea sa fie cam putini profesorii care s-ar baga sa faca educatie sexuala.
Nici mie nu-mi place atitudinea „ce mare lucru”, mai putin in cazurile in care chiar nu e mare lucru.:-))
Conteaza profesorul foarte mult. Adica da, ar trebui sa prezinte sec niste informatii. Dar in majoritatea cazurilor, nu va fi asa. Si atunci vine in discutie background-ul profesorului cu referire la tema.
PLUS copiii vor pune intrebari si in functie de varsta , vor face glume. Vor fi rasete in clasa, etc. Iar profesorul trebuie sa stie sa gestioneze ff bine chestia asta.
Fara sa fie ‘judgemental’, fara sa eticheteze, fara sa etc.
Cred cu tarie ca avem nevoie de educatia sexuala in scoli, dar imi e teama de cine va preda acele ore.
Se mai poate intampla si asa: profesorul de X materie nu are norma. I se dau ore de educatie sexuala in completare de catedra. Omul ia orele, ca doar nu o sa ramana fara job. Dar se simte ff inconfortabil cu asta. Ce face la ora? II pune pe copii sa citeasca materiale singuri, eventual mai da cate un referat pe care pune note.
Si sincer, daca ar face asa, nici nu ar fi rau.
vulva e afara, vaginu inauntru. atat tre sa stii :))))) ma rog, ai inteles tu 🙂
Sunt născută din 81,probabil una din generațiile in care părinți pudici nu discută cu copii.Am avut norocul să am ca materie in clasa a 10 a sexologia predată de profesoara de biologie.Aveam 16 ani.Probabil in ziua de azi ar trebui introdusă materia mai repede.Sper din suflet ca părintii din ziua de azi să fie mai deschişi să înteleagă cât de importantă e materia pentru sănătatea copiilor atât fizică cât şi psihică.
Chiar aseara scriam ceva oarecum la subiect, despre cum s-a oripilat fiica-mea vazand la televizor o scena de sex cu chiuituri intre doi parinti: „Ǎştia de ce mai fac… chestia asta, dacă au deja copil???!!!” :-)))
Are opt ani si stie de cateva luni lucrurile esentiale, fara multe detalii, dar nici nu inflorituri. Mi-a fost teribil de greu sa abordez subiectul, pentru ca asa am fost eu crescuta, sa imi fie rusine de orice e legat de sex. Ceea ce este, evident, o prostie. Si este rezultatul unei educatii religioase perimate, aceeasi care considera si femeia inferioara barbatului, de exemplu, asa ca… sa fim seriosi!
Odata ce am deschis subiectul, insa, mi-a venit usor sa ii vorbesc (in linii mari) si despre sarcini nedorite, la adolescentza, si despre BTS-uri, si despre prostitutie, si despre homosexualitate, si despre magarul care a trecut intr-o zi pe langa mine, pe strada, si mi-a zis discret o porcarie, iar eu nu m-am speriat, ci l-am amenintat in gura mare cu politia, de nu a stiut cum sa fuga mai repede etc. etc.
Desigur, voi vedea abia peste cativa ani daca a fost abordarea corecta. Dar fetita mea stie ce e normal si ce nu, ce e permis si ce nu, nu are absolut nicio curiozitate in domeniu si, mai ales, trece prin acea perioada naturala de profund dispret fata de orice este legat de relatii sau organe intime, asa ca pare ok 🙂
Poate ma duc prea departe cu gandul,dar nu inseamna ca daca are educatie sexuala nu poate fi abuzat(a). Mai bine zis nu poate fi”pacalit”sau „atras in capcana”. La o adica poate sa-i dea cineva una in cap in intuneric,sa-l(o)atraga intr-un loc parasit si sa-l(o) violeze..stiu,scenariu horror,dar se poate intampla chiar daca e toba de educatie sexuala. A nu se intelege ca nu sunt de acord cu educatia.
io m-as ingrijora daca mi-ar promite/garanta cineva ca daca un copil/adolescent are educatie sexuala, atunci nu poate fi abuzat(a), pacalit(a) sau atras(a) in capcana. :-)))
oricat ne-am dori ca ai nostri copii sa fie bulletproof, asta nu e posibil – si o stim, hai sa fim seriosi.
legat de articol, mi se pare foarte potrivit si adaptat vremurilor in care traim faptul ca li se atrage atentia copiilor asupra pericolelor din mediul virtual. e un tip de aducatie care nu se facea nimeni acum 10 ani, de ex.
sa ne gandim la atatea cazuri de pedofili care misuna pe retelele sociale si care reusesc sa convinga copii de diverse varste sa se filmeze in ipostaze sexuale.
imi aduc aminte si de cazul unui copil din marea britanie care s-a sinucis pentru ca cineva l-a convins sa se filmeze, sa trimita imaginile si apoi a incercat sa il santajeze ca sa nu faca publice filmarile. (http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/law-and-order/11661272/Online-trick-led-to-teenage-boys-suicide.html)
educatia sexuala nu e numai despre „dansa-ntr-ansa”, despre contraceptie si evitarea BTS-urilor. asta am retinut eu in articol. 🙂
Uite e o carte pentru copii, scrisa de Meg Hickling care se numeste Boys, Girls & Body Science: A First Book About Facts of Life. In ea se vorbeste despre sex la fel cum vorbim despre copaci sau despre mancare – normal. Se invata copiii (dar si parintii care vin din culturi sau famillii care considera acest subiect tabu) cum sa isi numeasca corect partile corpului, ce este consierat parte privata, cine il poate atinge si cand, si cum se fac si nasc copiii.
Eu o citesc fetitei mele de aproape 5 ani si intrebarile ei sunt absolut pertinente. Nu poti sa te astepti sa deschizi o discutie pe tema asta pentru prima data cand copilul are 10-12 ani. Este responsabilitatea familiei in primul rand sa abordeze subiectul.
Este foarte important cine anume va tine orele de educație sexuala. Nu compara acest subiect cu matematica, istoria, științe etc. Educația sexuala, spre deosebire de istorie și mate, are impact în psihicul copilului și poate contribui la modul în care acesta va lua decizii care țin de sănătatea și viața lui. Sunt de acord cu ce spunea cineva intr-un comentariu mai sus: cei mai potriviți ar fi medici/ psihologi.
Nu prea înțeleg cum va deveni obligatorie, dar părinții vor putea să-și retragă copiii de la aceste cursuri dacă doresc. La noi nu este (încă) o materie de sine stătătoare, dar la orele de dirigenție se discută și aceste subiecte și, în plus, în multe școli sunt programe la care participă medici și psihologi. La școala mea tocmai se derulează un asemenea program, la care elevii participă numai cu acordul scris al părintelui.
adica scolile sunt obligate sa o includa in „oferta”. cu alte cuvinte, obligativitatea acopera scolile, nu si elevii.
Stimati parinti,
Haideti sa va expun urmatorea situatie:
Tatal a avut de curand o discutie cu baietelui lui(12ani) care ii spunea ca este agasat si batjocorit de colegii care au activitati sportive extrascolare(fotbal,basket).
Motivul este ca nu vrea sa dea curs sfatului lor despre „autosatisfacere sexuala” pentru ca spun ei, asa „recomanda” medicul.
Cum ar trebui sa puna problema pentru a nu se simti stanjenit si marginalizat????
Cum sa il faca sa inteleaga si sa ii explice ca nu este adevarat si ca nici un copil nu are nevoie de „sfatul” lor, pentru ca corpul lor nu are nevoie de asa ceva
Acesti colegi in cercul lor sportiv, probabil si datorita altor colegi mai mari, vizualizeaza si filme cu asemenea „subiect”.
Este regretabil ca unii parinti nu isi supravegheaza copiii pe internet/telefon si ca asemenea discutii au inceput destul de devreme.
Consider ca odata cu evolutia tehnologiei, filmelor tv, lipsa controlului de catre parinti se impun ore cu copiii pe tema sexualitatii pentru prevenire.
Va multumesc!