Ai cumva impresia că dacă ai arunca o privire în propriul craniu, ai găsi acolo ceva care seamănă uimitor cu o salată de vinete fără ceapă? O pastă diformă, un terci deloc apetisant, o varză fără carne în care cu greu se poate forma orice idee, ce să mai zicem de una genială? Pe scurt, ți se pare că de când ai copii, ești praf? Și că, în mod ciudat, soțul tău nu pare deloc atins de același sindrom?
Ei bine, nu ți se pare. Se întâmplă cu adevărat, iar acum avem și datele statistice să ne-o confirme. Studiile arată că numărul de ore de odihnă de care se bucură femeia scade cu 50% la apariția primului copil. Efectul asupra programului de somn al tatălui tinde spre zero. La apariția următorului copil, numărul de ore de somn de care se bucură mama mai scade cu 50%. Al tatălui rămâne neschimbat.
Revista SHAPE citează un studiu american marca Georgia Southern University, conform căruia apariția copiilor aduce cu ea mai puțin somn, dar numai pentru mamă, nu și pentru tată (sursa).
Mulțumim foarte mult, cred că știam și noi că dormim mult mai puţin de când avem cel puţin un copil, dar oamenii de ştiinţă au stabilit că „reducerea” e de 50% pt fiecare copil (hai măi, așa de mult?) şi că, în schimb, taţii copiilor noştri nu suferă tulburări care să îi facă demni de luat în seamă de către oamenii de ştiinţă.
Acești cercetători americani au analizat cine, cât şi cât de bine doarme în familiile unde tocmai a apărut un bebeluş. La realizarea studiului au participat peste 5.000 de persoane, iar premisa de la care s-a plecat e că peste 7 ore de semn pe noapte e ideal, iar sub 6 e insuficient.
Din cercetare a reieşit că singurul motiv pentru care femeile sub 45 de ani dorm 6 sau mai puţine ore pe noapte este copilul. Nici vârsta, nici starea civilă, nici rasa, greutatea, nivelul de educaţie, nici nivelul de pregătire fizică nu au un impact atât de semnificativ asupra somnului unei femei. Da, măi, dar ce adorabile motive de nesomn avem… 🙂
Interesant este că relaţia copii în plus = ore de somn în minus nu se regăseşte şi în cazul bărbaţilor. Deloc. „Studiul nostru a stabilit nu doar că majoritatea mamelor nu dorm suficient, ci şi că invocă oboseala pe toata durata zilei. Cred că aceste descoperiri o să le energizeze un pic pe femeile care spun că se simt mereu epuizate”, spune autoarea studiului, Kelly Sullivan, de la Universitatea Georgia Southern din Statesboro, membru al Academiei Americane de Neurologie. Studiul va fi prezentat în aprilie în cadrul celei de-a 69-a reuniuni anuale a Academiei Americane de Neurologie.
Țin să precizez că la noi în casă, teoria nu se aplică. La noi, tatăl este cel care și-a sacrificat somnul pe altarul nevestei cu copii, după ce a observat că dacă nu doarme, aceasta se transformă într-un dragon muribund cu nouă capete. Așa că bietul de el a dormit cu primul copil un an și ceva, apoi a venit al doilea și s-a mutat lângă el, unde a rămas până în zilele noastre.
Sursa foto: familie dormind via Shuttrrstock.com
La noi in familie tata lucrează noaptea, ca sa il vadă pe cel mic crescând. Ziua dorm împreuna, dar tata se trezește la orice tresărire sau pârț al copilului. Deși doarme ff puțin, nu s-a plâns niciodată si nici nu cere de la cel mic „inca 5 min”. Concluzia: noroc ca nu trăim in America ?
Nici la noi nu e cazul, tati s-a implicat foarte mult de la inceput, in primele doua luni chiar imparteam timpul de noapte astfel incat sa apuce si mami sa doarma 3-4 ore de somn fara grija, apoi bebe si-a rarit mesele, am dormit cu el pana la 3 luni. Acum facem la fel, mergem pe rand sa invelim copilul, sa ne asiguram ca e ok.
Eu i-am spus sotului ca’l voi trezi si pe el noaptea, cand se va trezi copilul, pe principiul „nu l-am facut singura” :)) Da-ne, Doamne, putere pana in iulie!
La noi tati zice ca îl băgăm în pământ cu regimul asta :))). La. Propriu vorbim, părea mult mai afectat decât mine de oboseală.
Cu cel mare am împărtășit drama nesomnului, dormind amandoi în acelasi pat cu copilul. Apoi a venit bebe mic, eu am plecat cu bebe, el a rămas cu cel mare, victorios. Numai ca… Bebe după 2 luni a dormit toata noaptea și mami este odihnita iar cel mare a inceput sa urle în fiecare noapte! Saracul tati!
La noi, de cand aparut al doilea copil, lucrurile s-au asezat paradoxal.Mami alapteaza si doarme in pat cu bebe, nu am nici o noapte nedormita de cand s-a nascut cel mic, acum are 5 luni , iar copilul nr. 1 ( 4,7 ani ), doarme singur in camera lui si tati la fel.
Ce-i drept ora de somn a celui mic e 19.00, iar pe cel mare il duc la povesti in pat la 20.30, iar la 21.00 cel tarziu doarme si el, ramanand timp si pt noi…:)
Deci, se poate ☺!
Dar ce te faci cand cea mare adoarme pe la23.00 cu mareee chin pt ca nu e obosita.si o cred pt ca mami nu mai poate sa stea cu ea3h afara ca pr vremuri. Si bb si cea mare vor sa doarma cu maaaamiiii
Eu am patru copii, inseamna ca a scazut numarul de ore de somn aproape de zero? ☺
statistic, cam asa. practic, tu stii. 🙂
cati?? stiu, pun o intrebare odios de clasica, insa cum te descurci cu 4? Am unu si mai vreau inca doi :))) ma gandesc ca o sa fiu super happy la batranete cand vom petrece sarbatorile impreuna si o sa fie galagie si haos…dar acum, la tinerete, imi pica parul doar la gand :)) multa sanatate 🙂
Eu am nevoie de mult somn. Nu functionez deloc daca dorm sub 8 ore/noapte pe termen lung. Imediat dupa ce am nascut, dormeam cu fetita cand dormea si ea. De la 2 luni a inceput sa doarma snur pana la 5 dimineata si ma odihneam destul de bine, mai dormeam cu ea si la pranz cand ma simteam obosita. Dupa 1 an am revenit la serviciu, ea deja se trezea de cateva ori pe noapte pt supt si simteam oboseala la serviciu. Dormeam totusi vreo 8 ore /noapte. Dar ma odihneam in weekend la pranz, macar cate 2 ore/zi. Acum are 3 ani. De 3 luni nu mai suge, doarme toata noaptea, iar eu dorm 9 ore pe noapte. Daca ma uit in urma, parca nu a fost prea greu cu somnul. Daca simti ca nu poti fara somn suficient si iti fixezi o prioritate din asta, eu cred ca se poate sa supraviețuiești fara sa fii daramata.
La fel si eu, Ghiocel 🙂 Am dormit si inca dorm cu baiatul, TOCMAI ca l-am alaptat, se trezea destul de des si eu iubesc somnul si sunt vraiste nedormita. Eu nu mergeam nici in cluburi foarte des ca nu mi se parea ca fac un trade bun, somn pt distractie :)) Si pt mine a fost o prioritate sa ma odihnesc, ca apoi sa pot functiona ziua, mi-a iesit in proportie de…70% sa zic. Doamne ajuta cu un copil sanatos, caruia dintii i-au iesit pe nesimtite, ca altfel puteam eu sa prioritizez somnul pan’ la cer si inapoi, ca degeaba 🙂
La noi copilul s-a trezit nonstop până am încetat alăptatul (1 an și 1 lună). Dar mă trezeam doar eu, să îl alăptez, soțul habar nu avea ce se întâmplă, dormea liniștit. Nu mai zic că, în necunoștință de cauză, în primele luni, când se trezea copilul noaptea, îl schimbam frumos, aprindeam o luminiță difuză pe hol, îi cântam copilului și făceam scamatorii ca să-l distrez. Adică cum, copiii trebuie să doarmă noaptea? Dar eu știu că ei încă nu au somnul stabilit și… nu știu când e zi și când e noapte, iar eu trebuie să îl entertain. Noroc că în câteva săptămâni eram epuizată și am zis „gata, maică, la somn, copilașii trebuie să învețe să doarmă noaptea, și dacă nu îl învăț eu, atunci cine?”. Am revenit la serviciu la câteva săptămâni de la nașterea copilului și am avut colegi drăguți și finuți care nu ratau șansele să îmi spună ce față obosită și nedormită am, chiar așa greu e cu copil mic? Noroc că acum doarme toată noaptea, am 9 ore de somn, daaaar… simt că mai am nevoie de ceva ani să recuperez cumva nopțile nedormite din primul an de viață al copilului.
dupa ce a aparut copilul in viata noastra a aparut somnul de dupa-amiaza in viata mea. :-))) fara intalnirea asta cred ca acum nu mai existam. de teama ca noptile alea demente si starea aia de oboseala crunta, permanenta, se vor repeta nu am avut curajul nici sa ma gandesc serios la un al doilea copil.
acum baiatul e marisor, iar relatia cu somnul de dupa-amiaza o cultiv de fiecare data cand am ocazia. recuperez :-))
si as vrea un studiu despre ce ii face pe barbati sa nu doarma bine / suficient, ca sa aplic acasa metodele…MULTUMESC!
Ma duc sa-mi fac o cafea… 🙂
O corectie la interpretarea rezultatelor: in studiul citat (btw, multumim ca ai pus linkul) se spune ca probabilitatea de a dormi suficient (i.e mai mult de 6 ore) scade cu 50%, nu numarul orelor de somn scade cu 50% (aia chiar ar fi fost implauzilib). E vorba de cum sunt codate raspunsurile. De ex, daca inainte de copii femeile dormeau in medie 6.5 h (deci toate dormeau „suficient”) dar dupa ce apare primul copil jumatate din femei dorm 5.5 ore, iata ca probabilitatea medie de a dormi insuficient creste cu 50%, desi nr. mediu de ore de somn scade cu 30 min overall (7.8%) si 1h pt cele afectate (15.3%). Defect profesional, cand vad studii si cifre trebuie sa vad ce se intampla :). Dar da, si eu dorm mai putin de cand cu bebe 🙂
musai sa va pove una:
-aveam bebelusa de cateva luni. Sotul povesteste cu un prieten:
– doarme bebelusa?
-da!!!! se trezeste 1-2 ori pe noapte
Eu reactionez turbat: DIN ORA IN ORA s-a trezit asta noapte, pe la 7 am oprit numaratoarea!!
😀 😀
Imi e dor să dorm trei ore pe noapte legate de somn.:-) De anul trecut din luna august când avea doar 10 luni până acum când are 1 an şi 5 luni.De la naştere soțul a fost alături de noi in fiecare noapte.Eu o schimbam,o alăptam,iar el ii cânta şi o legăna până adormea la loc.De o lună dorm doar eu cu ea.Măcar unul să ne odihnim.Culmea parcă tot el e mai obosit.Dimineață râd de el şi il intreb dacă a alăptat din nou din oră in oră:)
Eu ma trezesc noaptea la 2 copii, unul de 2 ani, unul de 1 luna, iar dimineata sotul se plange ca este foarte obosit 🙂
Ioana, dar ce crezi despre dormitul în același pat cu cei mici? Studiile zic ca ești o criminala daca dormi cu ei in pat. Noi suntem parte și-n studiu, tati nu se trezește cu bebe-ul, el si asa doarme cate 6 ore pe noapte din cauza job-ului.
Nu stiu despre ce studii spui, eu am citit multe studii care spun ca virgula co-sleepingul este cea mai buna varianta pentru copiii mici.
aici spune ca daca dormi cu copilul scad semnificativ riscurile de Sindrom de moarte subita It has been shown in one previous study using polysomnography that cosleeping infants had more arousals and that they remained in lighter stages of NREM sleep when sharing the same bed with their mothers in the laboratory, regardless of whether they routinely did so at home or not.18 The authors conclude that this reduction of time spent in the deep stages of sleep and the increase in number of arousals when cosleeping are potentially protective against SIDS events, which may relate to an infant’s ability to arouse from sleep.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1201416/
irrepressible (ancient) neurologically-based infant responses to maternal smells, movements and touch altogether reduce infant crying while positively regulating infant breathing, body temperature, absorption of calories, stress hormone levels, immune status, and oxygenation. In short, and as mentioned above, cosleeping (whether on the same surface or not) facilitates positive clinical changes including more infant sleep and seems to make, well, babies happy. In other words, unless practiced dangerously, sleeping next to mother is good for infants. The reason why it occurs is because… it is supposed to.
https://neuroanthropology.net/2008/12/21/cosleeping-and-biological-imperatives-why-human-babies-do-not-and-should-not-sleep-alone/