– Mami, mi-a spus în timp ce eu conduceam ascultând U2 și ea privea absentă pe geamul din spate. Când eu o să fiu mare ca tine, iar tu o să fii bunica copiilor mei, eu o să-mi fac un tatuaj mare, mami. Vrei să știi cu ce o să fie?
– Sunt chiar foarte curioasă, iubito.
– O să fie cu tine întreagă, mami, în blugi și adidași galbeni și bluză galbenă. Și o să îl pun pe domnul tatuatist să mă tatueze și pe mine mică, la tine în brațe, pentru ca atunci când tu ești departe și o să-mi fie dor de tine, doar să mă uit la pielea mea și să-mi aduc aminte cum am fost noi două când era azi.
N-am mai zis nimic o vreme, nici n-aș fi avut ce, nici n-aș fi putut să articulez, mi se pusese o cărămidă pe piept. Doar să ascult muzică, asta puteam. With or without you. Întotdeauna cu ea. Niciodată fără ea. Și ea, iată, simte la fel. Vrea tatuaj cu mine, să-și vindece dorul pe care-l bănuiește cu 30 de ani înainte să-l simtă.
– Știi, mami, eu aș face tatuajul ăsta chiar mâine, dar nu prea e bine, pentru că tatuajul doare puțin și copiii simt durerea foarte tare. Oamenii mari sunt mai rezistenți.
– Ai reținut foarte bine, puiule (am vorbit mult despre tatuaje în ultimele luni). E bine să mai aștepți. În plus, un tatuaj ține toată viața, e de preferat să te gândești foarte bine înainte să-l faci, ca să nu regreți mai târziu.
– Mami, eu m-am gândit foarte bine. Mă gândesc la asta în fiecare seară înainte să adorm. Întâi am vrut să mi-l tatuez pe Olaf, dar apoi m-am gândit că de el deja m-am cam plictisit. De tine, mami, nu am cum să mă plictisesc oricât aș încerca, pentru că eu și cu tine suntem aceeași inimă. Deci sunt sigură, asta vreau să-mi tatuez. Dar mami, pot să te tatuez întreagă, mare, așa cum ești tu? Și cu toate tatuajele tale?
– Nu prea cred, ar ieși un tatuaj foarte mare și probabil n-o să-ți ajungă pielea ta pentru asta.
– Ai dreptate, nu o să încapi. Lasă că la asta o să mă mai gândesc eu. Oricum, o să fie cu tine, asta e obiglatoriu.
Aici am râs, și pentru că a zis greșito-caraghios, dar mai ales pentru că m-a făcut fericită. Nu știe să pronunțe corect obligatoriu, dar știe sigur că o să mă tatueze pe mine cu ea în brațe când o să fie mare. Peste o lună face cinci ani, iar eu nu am cuvinte să-i spun cât este de minunată. Îi spun totuși, cu cuvintele sărace pe care le am, iar ea îmi spune înapoi, uneori cu cuvinte caraghioase, și inima noastră comună știe să înțeleagă ce vocabularul nostru nu reușește mereu să cuprindă.
Chiar dacă nu mai am vreme să comentez mereu, să știi că citesc în continuare. Still in love. Inspirational. Aspirational.
<3
Minunat! Sunteti adorabile si incredibil de frumoase sunt iubirea si legatura dintre voi! Sa fiti sanatoase!
Pe Olaf si-l dorea? :))) Ai castigat, deci, dupa o lupta stransa 🙂
Minunat! Mi-au dat lacrimile. Cu tine, Ioana, zilele de luni devin frumoase! <3
subscriu…cele 15minute doar ale mele, aici pe blog! love you!
Da,da. Lacrimi….si eu
🙂 Ce dulce e si cat de inteligente emotional sunt fetitele!
Cat de frumos ! Dragoste pura si sinceritate !