Știu cum te simți. Mă simt și eu la fel ca tine uneori. Speriată pentru copilul tău, disperată să ajuți, plină de dor, de regrete, poate. Obosită.
Nu-mi pot imagina cât de greu ți-a fost. Cu copil mic în facultate, cu copil lăsat la bunici în timpul săptămânii, cu serviciu în fabrică, în schimburi, cu nimic de cumpărat din magazine în afară de borcane cu mazăre, cu petreceri date cu pătura în geam, cu bărbatul plecat în străinătate pentru niște bani în plus, cu vacanțe din doi în doi ani, că nu erau bani. Singură cu un copil deja măricel, cu un salariu mediu, cu mii de griji și apăsări, decizii și coșmaruri poate.
Ți-ai îngropat tatăl. Apoi și soțul. Unii prieteni. Ai plâns, ai mers mai departe.
Mereu te-am văzut puternică. Mereu îmbrăcată la patru ace, mereu coafată, fardată corect, cu parfumul tău, același de două decenii, amestecat cu miros de tutun. Aproape niciodată plângând. Întotdeauna cu geanta plină de pastile pentru orice fel de urgență și mintea plină de soluții pentru orice fel de problemă. Mereu alături de o prietenă sau alta, de o vecină sau alta, într-o caracatiță uriașă de relații pe care ai știut să le hrănești.
N-am să uit niciodată dimineața zilei de după cea în care ne-a ars apartamentul. Mobilele și hainele noastre fumegând, aruncate pe geam de pompieri. Covoare topite, tablouri curse pe pereți, lustre chircite, mirosul acela de ars pe care-l mai simt în nări și acum, după aproape 20 de ani. Dormisem în noaptea aceea la o vecină, pentru că toate geamurile casei noastre se spărseseră, era februarie și foarte frig. Iar dimineața, când am urcat la noi acasă, când am pășit în holul încă plin de fum, am rămas șocată. Nu la gândul că pierduserăm, amândouă, aproape totul, ci cu ochii la oamenii care mișunau de colo colo să strângă, să spele fumul, să aleagă scrumul de lucruri, toți veniți să te ajute, să ne ajute. În câteva săptămâni am primit covoare, perdele, mobilă, haine, electrocasnice, uși noi, speranță că o să trecem și peste asta. Și am trecut, datorită ție, pentru că tu chiar ești puternică!
Când plângi tu, atât de rar se întâmplă asta, de ce oare m-ai lăsat atât de rar să te văd plângând? Când plângi tu, ceva înăuntrul meu se frânge. Când plângi tu, știu sigur că ceva e teribil de dureros, de definitiv, de ireparabil. Mă doare pieptul și mă dor ochii. Fără să-mi dau seama, plâng și eu cu tine. Vocea ta plângând la telefon, chipul tău plângând mă dor. Suntem legate încă strâns, deși am 37 de ani. Tot copil am rămas. Al tău.
Pentru că am trecut prin atâtea împreună, pentru că deși nu ne-am spus prea multe noi la viața noastră, știm amândouă aproape totul.
Foarte puțin din ce sunt astăzi nu ți se datorează ție. Scrisul, răbdarea, dragul de oameni și de familie, respectul față de adevăr și dreptate, tenacitatea, puterea, de la tine le am.
La mulți ani, mama mea! Ai aici câteva suflete care te așteaptă cu dor, care vor să te aibă aproape, care se gândesc cu drag la tine! Să ne fii sănătoasă, să ne stai aproape, să ne vedem mai des, mai plin, mai cu sens, să avem timp unii de alții, cât mai avem timp!
Te îmbrățișăm și te iubim!
Credit foto: Tiny Smiles, în studioul lor de poveste
Superb…M-ai făcut să plâng și să mi amintesc de copilăria mea! La multi ani mamei tale!
La mulți ani! Intr-adevăr sunteți o regina! Nu va iubesc doar prințesa si familia, ci si noi toți de pe blogul asta, pt ca ne-ați dat asa o prietena! ?
Textul este emotionant pana la lacrimi. Ale mele.
La multi ani cu sanatate si bucurii!
La multi ani, mama Ioanei! Ati crescut un copil minunat!
La multi ani, Doamna!
La multi ani, mama Ioanei, respect pentru copilul pe care l-ati crescut asa frumos, sa ne bucure sufletele
La Multi Ani!
Ma faci sa plang, la prima ora, la birou :(, aseara am vorbit cu mama la telefon si din 2 vorbe ne-am ciondanit, pentru ca eu sunt mereu nervoasa si acida si obosita si tip…si ea zis noapte buna si a inchis 🙁
Dar maine vine pe la noi si abia astept, sper sa ma pot purta mai frumos, cu recunostinta care exista in mine, dar nu se vede.
Multumesc Ioana pentru ca ai impartasit acest text cu noi!
Am cunoscut-o pe mama ta cand erai inca in mansarda din Cotroceni si Sofia era un bobocel. Imi amintesc cum mi-a lasat fix impresia pe care o zici tu mai sus: femeie puternica, doamna, mama gata sa-si suflece manecile si sa-si ajute fiica. Asa e si mama mea si ce bine de noi 🙂 La multi ani!
Foarte frumoasa urarea – la multi ani!
La multi ani!
Ce minune de articol! ce emotie! La multi ani mamei tale! te iubesc!
La multi ani Mama Printesei :)! Ce frumos si din suflet ai scris…, iar am plans pe birou peste facturi 🙂 Sa fiti sanatosi cu totii si sa aveti parte numai de bucurii.
Ce frumos! Cred totusi ca articolul asta nu se poate sa n-o faca sa planga, indiferent cat de puternica este 🙂
La multi ani si felicitari pentru fata pe care o aveti!
La multi ani frumosi frumosi!
La mulți ani!
Am plans. De frumos. De drag. De dor…La multi ani !
La mulți ani, Buni Lili!
La mulți ani doamnă regină,mamă de prințesă.Mulțumim că existati şi ne-ati dăruit o prietenă..Coincidența e că şi mama mea e născută in 30 martie.Abia aştept să o sărbătorim duminică.Vă pupăm!
Frumos! Ar trebui sa recunoaștem mai des ce aport au ceilalți în devenirea noastră! Mi-a plăcut mult! Și mama mea este o Stanca…
La multi ani si multe felicitari ca ne dati un asa fain exemplu, atat de frumos descris de fiica dvs.!
La mulți ani!
M-ai făcut sa mă gândesc (din nou) ca o mare parte din ceea ce sunt, sunt datorita părinților. Datorita exemplului pe care mi l-au dat în mod inconștient.
La multi ani si multa sanatate!
La multi ani cu sanatate mamei tale ! Va doresc sa va bucurati cat mai mult posibil una de cealalta !
La multi ani ,mama Ioanei! 🙂
Felicitarii,Ioana,ptr pasul acesta.Vine o vreme cand suntem parinti,cand ajungem sa ii intelegem,chiar pe cei care au facut greseli si noi am trait cu urmarile.A gresi e omenesc,si ei sunt oameni.Banuiesc ca e un pas al maturizarii.
Va doresc timpuri frumoase impreuna.
La mulți ani! Sa va trăiască si sa petreceți cat mai mult timp frumos împreună!