Telefonul e drog, frate soro. Nu poți sta fără el mai mult de câteva minute. Ți se lipește de mână ca un magnet. Nici nu-ți mai dai seama când îl iei, îl deblochezi, verifici notitificările, comentezi ici și colo, dai un like, ai pierdut încă 5 minute din viață. Împingi la căruț, refresh Facebook. Împingi leagănul cu copil în el, check Instagram. Înfigi lingurița cu piure între fălci flămânde, hai și pe blog oleacă să văd dacă mi-a răspuns careva.
Copilul doar n-o să ignore obiectul acela atât de tentant fără de care mama și tata nu pot trăi. Clar acolo e sfântul Graal, de stau adulții cu ochii și degetele lipite de el la masă, în parc, în pat, în mașină. E colorat, uneori mai și scoate sunete ațâțătoare, și, în plus, nu-i dau voie și lui să-l pipăie, deci cu atât mai interesant. Păi nu-i corect. De ce să te bucuri tu de ceva care-ți face viața așa frumoasă (aiurea) în timp ce pe mine mă trimiți să zornăi o mașinuță? Ia zornăie tu și dă-mi mie treaba cu ecran. Nu vrei, ai?
În plus, ia să te invit eu pe tine, adultule, la masă, de exemplu, și în timp ce tu-mi arăți ceva foarte interesant pentru tine, eu citesc ceva de pe telefon. Ei, îți place? Te simți important? Valoros? Relevant? Nu-ți vine să dai pe foc telefonul cela?
Uite de-aia vrea copilul telefonul. Pentru că-l iubește și pentru că-l urăște. Vrea să se joace cu el și să-l facă bucăți. Uneori face și una și alta, adultul se enervează, tot copilul e de vină, pac, scandal și pedeapsă.
Când adultul scoate telefonul, se strică totul. Copilul se simte ignorat, în concurență cu un obiect irezistibil, e curios, nervos, frustrat, vrea și el. Dacă i-l dai, te enervezi, că rămâi fără el, iar copilul o să-l vrea tot mai des și mai mult. Dacă nu i-l dai, să vezi conflict și neînțelegeri toată ziua. Da’ ce vrei, mă copile, lasă-mă și pe mine să respir, VREAU să umblu pe telefon, că de-aia sunt adult, să fac ce vreau eu, nu ce vrea un mucos de opt luni. Da, numai că lui nu-i pasă de teoriile tale. VREA și el!
Eu am observat asta foarte repede: cât nu există telefon între noi, merg treburile unse. Cum scot să verific ceva, Sofia zice, cu o încruntătură:
– Mami, ce tot coafezi la telefonul ăla? Parcă era timpul tău cu noi.
Ivan zice:
– Mami, iasă teiefonu, acum ne jucăm de-a dagonul!
Și-l las. Răspund dacă sună insistent cineva, altfel, de la 4 și jumătate când rămân cu ei până la 9 și ceva seara când ne băgăm în pat, și în weekend aproape toată ziua, nu pipăi (aproape) deloc telefonul. Caut o adresă de restaurant, invit amici pe la noi pe whatsapp, dar nu dau refresh, nu comentez, nu dezbat. E timpul meu cu ei, care e frumos dacă nu pierd vremea cu prostii.
Uneori, când știu că arde ceva, le zic frumos: mami se ceartă cu o doamnă pe internet și e foarte important să combată chiar acum argumentat, vă rog să vă jucați singuri câteva minute, promit să rezolv repede. Sau ceva similar. Adică nu vă imaginați că-mi iese șnur, încă fac eforturi, dar de cele mai multe ori reușesc să nu pun mâna pe telefon câteva ore seara. Și să știți că e chiar simpatic! Mă uit în jur, mă joc, admir o magnolie, o pereche de picioare tinere, îmi aduc aminte lucruri, îmi vin idei, observ copiii mai mult, iar ei mă simt acolo cu totul, nu doar o carcasă fizică cu ochii și gândul în telefon.
Vă propun să încercați o jumătate de oră fără smartphone în compania copiilor. Nu muriți, dimpotrivă, veți descoperi că dependența de telefon poate fi ușor combătută, iar sevrajul nu e nici pe departe atât de dureros pe cât v-ați aștepta. Chestiune de autocontrol și priorități. Apoi încercați o oră. Poate chiar două? Facem un club al dependenților anonimi de telefoane care vor să se lase?
Sursa foto: părinții și smartphone-ul via Shutterstock.com
Am reușit o săptămână întreagă să nu butonez decât seara după ce adoarme cel mic.
V-am luat, așa-i ?
Așa-i pe supărarea c-am revenit la vechiul obicei. Trebuie să renunț, pierd mult timp cu telefonul.
Asa-i pe supărarea??Ești din Ardeal, Carla, așa e?,?
I am in !
Eu m-am lăsat de curând și de Facebook, pierdeam prea mult timp aiurea… ma simt ca atunci când m-am lăsat de fumat, liberă și cu mai mult timp pentru ce mă interesează cu adevărat. Cred că cei 3 micuți ai mei simt asta. Și am început să fac sport de când nu mai stau așa mult timp cu telefonul în mână. 🙂
??? Da, cunoastem, cunoastem. Mai ales cand alaptez micul si marele vrea musai telefonul meu sa puna mutunachi si el pe whatsapp, messenger. Depinde pe unde si cu cine vorbesc. Ba sa faca si poze. Si uite asa si-a facut si primul selfie in oglinda.
Cei care sunt activi pe net si care traiesc din asta sigur ca butoneaza mai mult. Eu, am telefon, asa ca l-am primit cadou..dar de multe ori plec la lucru fara el..si ce vezi…n-a murit nimeni.
Ai mei nu sunt asa interesați de telefon. Decât sa apese pe butonul roșu când vorbim cu cineva pe Skype. Soțul nu se atinge de telefon toată seara sau cat sta cu ei. A sunat șeful lui cu o mare urgență personala, el nici nu s-a clintit. Eu în schimb am un apendice…..
Se pune si SOTUL, Smartfonul si Sotia? 😀 :))) (rad eu, da e trist)
Se pune. Eu sunt disperata. Sotul meu mananca, da cu aspiratorul, conduce, merge prin parc cu copiii cu telefonul in mana,jucandu-se. Cam de vreo 8 ani il tine, dar de vreo doi ani a innebunit total. Nu am reusit in nici un fel sa combat dependenta. M-am gandit sa i-l arunc pe geam. Dar, ce castig? Sigur pierd 2000 de lei sa isi ia altul. M-am gandit sa divortez. Pt ca nu il mai suport. Innebunesc cand dau dimineata cu ochii de cetatean, mancandu-si tacticos cerealele in timp ce se joaca. Da, saracii copii. Se simt absolut neinteresanti, insignifianti. Asaa cum ma simt si eu. Cred ca nu am sa mai iau telefonul sau tableta in mana in prezenta lor.
pentru cine are probleme cu dependenta de telefon si vrea sa faca ceva, ii recomand o cura de Black Mirror, ca tot vine vacanta :))
serios ca s-ar putea sa functioneze, am vazut recent toata seria si mi s-a facut un pic greata de telefon… si mi-am dat seama ca telefonul e cu mine, practic, tot timpul.
Subscriu, genial serialul Black Mirror. Episodul cu telefonul si ratingul pe social media (Nosedive) a fost chiar haios si lejer fata de episoade intunecate sau socante precum White Bear.
Buna, sunt Amina si sunt dependenta de telefon!? E greu tare, ‘mai ales cand jobul si hobby ul sunt 100% in online. Dar ne straduim, merita astia mici si meritam si noi sa traim cu adevarat.
Subscriu, doar ca Sunt Raluca?
Eu am iesit de pe aproape toate grupurile de pe facebook cand am vazut ca 90% din mamicile din grup nu stiau nici macar sa scrie corect. Imi pierdeam vremea cu analfabeti.
Hm, si pe mine ma irita comunicarea cu cineva care nu are notiuni minime de gramatica…
Am început si eu sa pun telefonul de-o parte cand am văzut ca il voiau amândoi cu insistenta. E bine fara el, esti mai atent la copii, e drept.
Si eu am o problema identica. Ce am inceput sa fac? Las telefonul acasa cat timp ies cu el in oras. La inceput este aiurea rau, daarrr…este mult mai eficient. Pt ca altfel am reflexul acesta de-a verifica non stop…. :))))
La noi aceeasi situatie, calce-l telefon! Am incercat sa nu mai intru deloc pe el, doar cand doarme piticotul sau cand trebuie neaparat sa vb la el…pentru ca facea bebe crize ca vrea telefonul.
Si ce sa vezi bebe e mult mai linistit iar mami la fel… Normal ca ma mananca degetelele :)) dar rezistam tentatiei :))
Da, ma înscriu și eu în club! De o saptamana încerc sa las telefonul deoparte cât stau cu fetita mea (citisem un articol oarecum asemanator care m-a marcat și care spunea ceva de genul: bucură-te acum de copilul tău, cât e mic și tu ești centrul universului lui; în curând lucrurile se vor schimba în totalitate). Reușesc în mai toate zilele. Ce e fain e ca am început sa observ chestii noi la fetita mea pe care nu le remarcasem înainte din cauza telefonului. Ba mai mult, sunt mai relaxata. Înainte eram tot timpul atenta sa caut un moment de neatenție din partea copilului meu ca să mai pot da un refresh la Facebook.
Cand ajungem sa luam copiii de la gradinita/ after adica la 17:30 telefoanele ajung in genti si le folosim doar daca ne suna cineva relevant pentru noi (familia apropiata).
Am Facebook, urmaresc blogul acesta si citesc online presa din Ro si alte tari. Dar am timp sa o fac dupa ce adorm copiii. Instagram Twitter si alte bazaconii ma lasa rece. Recunosc insa ca jobul meu nu implica social media prin urmare nu am de ce sa imi urmaresc activitatea in mediul online.
Cand mai vorbeam la el si ei erau sub 2 ani faceau crize de „gelozie” sa renunt la a oferi altora atentia mea in orele pretrecute cu ei. Fair enough. Si asa stam despartiti atatea ore pe zi in timpul saptamanii.
Off, si eu subscriu. Dependenta de telefon, emailuri, facebook etc. O perioada am dezinstalat aplicatia facebook pe telefon dar nu am rezistat foarte mult. Mi-am propus sa renunt a mai accesa contul de facebook de pe telefon in timpul zilei. Sa vedem daca imi iese:)
Trebuie vointa mare.
Aaaa sa vezi cum este daca n-ai internet pe tel, ca si cum…ai avea telefon doar pentru apeluri si alea rare 🙂
Este oarecum ciudat la inceput, dar te obisnuiesti.Am plecat pe fuga din Romania, cu o cartela prepaid si, ce sa vezi, nu aveam internet, bizar nene, zici ca eram pierduta, ma intrebam cum traiesc oameni, cum gasesc adrese, cum verifica tot felul de chestii, care mi se pareau vitale. Intre timp am internet dar m-am obisnuit fara 🙂 si ce sa vezi, tine chiar si 2 zile bateria la tel.
Eu am 6luni fara laptop si tv, tigari si sucuri si 3luni fara Facebook! pentru ca ajunsesem sa vreau sa mor si sa pedalez de la o depresie la alta, nu intelegeam de ce, ce fac gresit si de ce nimic nu-mi iese bine. de ce sunt vesnic obosita, de ce memoria mi-a slabit enorm si nu am niciodata timp pentru mine. si a venit ziua zero cand am spus gata! de azi am incheiat! nu o sa mor! si nu am murit, nu m-am tavalit pe jos cum as fi crezut, ba chiar am simtit ca pot face asta mult mai usor decat am crezut. mi-a ajutat bunul Dumnezeu, am fost persistenta, am fost motivata!!! motivata sa traiesc! si imi dau cuvantul ca viata mea toata s-a schimbat! de cand am inchis Facebook si tv si lucrez pe calculator exlusiv la birou, memoria mea este mult mai buna, am timp de citit, observ oameni, natura, Soare, Luna, viata!!! traiesc! sunt vie! si asta ma bucura enorm! folosesc telefonul pentru serviciu, vorbesc cateva ore/zi, folosesc whatsapp si e-mail tot in interes de serviciu. in rest, nu vreau sa mai stiu de nimic care nu are legatura cu viata mea. si nu negociez asta pentru ca stiu ca eram un zombie depresiv care stia tot ce misca in rest, dar nu stia cum stau lucrurile cu propria viata. am spus!
Facem!
Vara trecuta am stat o luna fara smartphone, dupa ce telefonul meu a facut o baita. Si pana s-au miscat cei de la service, pana ne-am intors din concediu. a trecut o luna. Primele zile au fost groaznice, sevraj. Apoi a inceput chiar sa imi placa, am luna aceea Smartphone detox. Ce am observat? Ca multi oameni nu mai stiu sa interactioneze. M-am dus la un eveniment, unde toata lumea era cu ochii in telefon, nu incerca nimeni sa socializeze cu nimeni. Am intrat in vorba cu o tipa de langa mine, si ce sa vezi, imediat s-au alaturat alte doua doamne. Oare am uitat sa mai comunicam fata in fata cu cei de langa noi? Oare ne transformam usor in niste salbatici digitali?
Cat de exact ai reprodus curiozitatea celor mici. Am facut si eu un exercitiu asemanator, macar in weekend sa nu edschid laptop si telefon. Am reusit!
Eu nu am internet pe telefon, deci cand suntem afara ma uit la telefon doar pentru a verifica ceasul. Vrei nu vrei, ciuciu internet ?? Acasa sunt conectata la wireless, dar reusesc de cele mai multe ori fara telefon pana cand dorm copiii, yuhuu ?
Am fost plecati o saptamana in concediu pe o insula iar internetul se platea. Nu era exorbitant dar am zis pas. A fost extraordinar! In prima zi ne simteam fara maini si picioare, ne trebuiau informatii, harti, cautat diverse. De adoua zi, am luat si am vorbit cu lumea, localnicii, angajatii pentru recomandari si ne-am simtit din nou iarasi noi inainte de toate gadgeturile care ne domina viata uneori fara sa realizam cat de dependenti subtem de ele. A fost atat de minunat incat la intoarcerea acasa nu am avut nici un interes sa sarim pe telefoane, laptopuri. Dupa o perioada am revenit la vechile metehne. Ne trebuie inca un concediu zic!
La mine telefonul e util la teme. Are ceva de desenat, cautam pe internet cum se deseneaza. Nu intelege un cuvant mergem la dexonline. Nu mai stie ce are tema? Verificam pe whatsapp cu parintii colegilor.
Asa ca ne e folositor.
E drept ca uneori ma mai prinde cate o carte, dar cand povesteste ceva pun telefonul deoparte si ascult copilul.
Eu il folosesc cand sunt pe wc, sau cand o pazasc pe pitica sa adoarma si trebuie sa stau in fund pe jos pe o salteluta cuminte, nemiscata si in intuneric. ( pun o paturica peste telefon sa nu faca lumina). In rest : fara telefon.
Al nostru telefon (al meu și al fetiței mele) a decedat taman de Paști, de la suprasolicitare. Avem un înlocuitor mic și amărât, folosit doar pentru apeluri, pe care Ania (fii-mea) refuză să-l numească telefon. Ne descurcăm nesperat de bine amândouă, în acest sevraj impus. :))