Mîine se împlinesc doi ani de la nunta mea. De-atunci şi pînă azi am mai fost la nişte nunţi, unele mai de drag, altele mai din obligaţie, ca-n mercantila ţară românească unde cele mai frumoase amintiri se vînd pe plicuri de bani. (nunta la care-am fost aseară a fost dintre cele decente, nu în urma ei mă revolt aici, asta ca să nu se simtă vizaţi proaspeţii miri. C şi R, asta NU e despre voi)
Mă abţin de multă vreme pe subiectul ăsta, dar gata, azi dau cu zîmbetul politicos de pămînt şi spun oamenilor care fac nuntă pentru alţii că nu fac bine. Am văzut multe perechi de miri care la nunta lor erau orice numai bucuroşi, mîndri şi atenţi unul la altul nu.
Am văzut mirese dansînd cu sînge în pantofi pentru că soacra mică le spusese că mireasa TREBUIE să chiuie toată noaptea pe ring. Am văzut miri disperaţi de armata de lăutari care le-a lălăit toată noaptea în cap, pentru că mami şi tati VOR muzică lăutărească. Am văzut mirese pupîndu-se şi zîmbind dezorientate la oameni pe care nu-i mai vazuseră niciodată înainte de ziua nunţii lor. Am văzut miri dansînd pinguinul cu o ruşine pe chip pe care n-au trăit-o nici cînd şi-au pierdut erecţia în faţa unei femei frumoase.
Ce amintiri au oamenii ăştia despre ziua nunţii lor? Picioare zdrobite? Creieri bătuţi cu ciocanul de şniţele de ţambalul lătarilor? Lacrimi de ciudă în toaletă? Poze cu tot felul de străni, pe care nu se vor uita nici ei, nici invitaţii, niciodată? Gîndul că, de bine de rău, nunta TREBUIE făcută şi TREBUIE făcută AŞA, ca să fie toată lumea mulţumită? Toată lumea mai puţin mirii, poate. E ridicol.
De ce? Pentru că vă plătesc părinţii nunta? De-aia vă simiţiţi obligaţi să faceţi lucrurile cum vor ei? Păi dacă tot fac gestul ăsta frumos şi vă sprijină cu nişte mii de euro, nu mai bine fac ei gestul pînă la capăt şi vă lasă să faceţi lucrurile cum vreţi voi? Nunta voastră nu e despre voi? Despre ce vă face pe voi fericiţi? Despre oamenii dragi vouă, despre muzica voastră preferată, despre mîncărurile care vă fac vouă bulta palatină să tresalte de emoţie?
Aveţi nevoie de bani? Nu faceţi nuntă. Nunta nu e o afacere. Nu bagi în ea 10.000, apoi te chinuieşti ca un cîine o zi şi-o noapte, dansezi pe muzică pe care o urăşti, mănînci peşte sleit, te pupi de 8 ori cu toţi necunoscuţii pentru ca la final cînd desfaci plicurile să te bucuri c-ai mai luat bani de-acasă.
În mintea mea, nunta e o sărbătoare. E ziua aia în care arăţi oamenilor dragi cît de bucuros eşti de alegerea ta. În care închei un capitol şi, îmbrăcată în alb şi cu papion la gît, spui GATA, de azi sînt în altă parte şi acesta e omul alături de care mă bucur de fiecare dimineaţă. Spui asta răspicat într-o noapte de nuntă, în faţa unor oameni dragi. Nu oameni la a căror nuntă au fost acum 15 ani naşii sau socrii. Nu oameni care vin acolo obligaţi de o cutumă ridicolă, ca să-şi plătească o datorie. Oamenilor ălora nu le pasă de alegerea ta, de viaţa ta, de cît de fericit eşti. Poţi să divorţezi şi mîine, ei tot trebuie să-şi plătească datoria. Oamenii ăia te vor pupa de 8 ori şi-ţi vor zîmbi fals de sub stratul de tencuiala loreal, îţi vor mulţumi pentru invitaţie în timp ce în cap le urlă fustrarea c-ar fi preferat să stea acasă la meci în loc să dea 300 de euro pe o seară în care-or să se plictisească groaznic, or să bîrfească pe supă şerveţele paietele vecinei de masă, or să se îmbete ca să le treacă timpul mai repede şi-or să mănînce peşte sleit şi sarmale prea grase.
Ce trebuie să se întîmple să rupem cercul ăsta cretin? Cînd o să fie în regulă să-ţi faci nunta aşa cum vrei TU? Să nu mai conteze că TREBUIE să faci circ în scara blocului, că TREBUIE să-ţi torni firimituri de turtă-n cap, că TREBUIE să inviţi la nuntă 300 de oameni, cînd cei importanţi pentru tine sînt de fapt alţii zece, că TREBUIE să ai muzică populară la nuntă ca să nu se supere unchii, că nuntă fără sarmale nu se poate, că ce-o să creadă şefa mamei soacre dacă nu porţi pantofi albi cu toc, că TREBUIE să porţi voal, să dansezi găina, să pui basma, să se fure mireasa, să dai bani ca să-ţi dea şi ţie alţii cînd ţi-o veni rîndul.
De ce vă bateţi joc de amintirile voastre? de ce daţi de pămînt cu una dintre puţinele ocazii (dacă nu chiar singura) de-a lăsa lucrurile, toate lucrurile, să fie DESPRE VOI, despre o poveste de dragoste frumoasă, dezinteresată, liberă? De ce ne turnăm în cap plicuri cu bani, mămăligi prea moi, braşovence, pinguini, dedicaţii cu reverb? Nu e retoric. Vreau să ştiu DE CE. Pentru că ştiu sigur că se poate şi altfel. Nunta noastră a fost EXACT cum am vrut-o noi. Exclusiv noi. Nimic din ce-a fost acolo n-a fost vrerea altcuiva sau rezultatul vreunui TREBUIE. Şi-a fost atît de simplu şi de frumos că nu pricep de ce alţi oameni inteligenţi refuză să se bucure de evenimentul ăsta şi preferă, pentru (în cel mai bun caz) o mie două de euro, să-şi vîndă nunta, povestea, manifestul de iubire?
Merită? Atîta valorează nişte amintiri din cea mai cea zi? O mie de euro? Hai, poate două?
Bravo! In sfarsit cineva care spune ceea ce gandeam cu totii.
Superb articol si plin de adevar. Vezi, de-asta urasc eu nuntile – ca sunt false si obositoare 🙁 ca nu sunt celebrari ale unei mari realizari, ci lalaieli chioare…
e trist sa vezi cum nunta in ziua de astazi este o afacere:(
Ok… Sa inteleg ca acum te referi la cuplurile de tineri din zona rurala, la cei care nu au o educatie, la niste oameni care inca nu au stapanire asupra vietii lor! Dar ce se intampla cu cei care chiar isi doresc traditiile amintite? Care considera ca tocmai traditiile acestea sparg monotonia unei nunti si daca le faci cu drag, chiar pot fi un moment important al evenimentului vietii tale. De ce sa nu dansam pana facem basici in talpi si pana ni se umfla picioarele? De ce sa nu ne punem firimituri in cap sau sa ne lasam furate, daca asta consideram ca este oarecum reprezentativ pentru o nunta ROMANEASCA? Am observat ca se renunta treptat la traditii, ca se incearca abordarea americana… De ce sa ne lasam influentati de ei si aici? Oare o nunta americana, la care se canta numai muzica americana, cu meniu american, ne reprezinta pe noi ca si natie? Nu sunt o nationalista, insa cred ca poporul nostru nu merita sufocat cu influentele exterioare, chiar pe toate planurile! Da, trebuie sa devenim mai civilizati, mai tehnici, mai informati, insa sunt aspecte care trebuie pastrate intacte, pentru ca ne definesc, vrem sau nu vrem… Eu tocmai am avut o nunta superba, intr-un local superb, cu mancare genial de gustoasa si cu o atmosfera extraordinara, la care au participat si verii tatalui pe care nu i-am vazut de 10 ani, dar numai pentru ca au dorit sa participe dar si cele 10 persoane indispensabile, pe care ni le doream alaturi.
Din partea mea, ca sfat, incercati sa va amintiti de traditii si asa poate reusim sa ne legam un pic mai mult de tara noastra, unde ne-am nascut, am crescut si din care poate acum vrem sa evadam, insa care va fi intotdeauna tara NOASTRA.
Luiza, eu cred ca trebuie sa tii la traditii atat timp cat le simti ca facand parte din tine. Eu nu le simt. In mare parte le consider penibile, rusinoase… nu ma dezic de tara mea, nu sunt cu nasul pe sus, sunt mandra ca sunt romanca, dar nu-mi plac aceste traditii. Avem si traditii frumoase, ce merita conservate si duse mai departe, si cu acelea sunt de acord.
Asa ca eu cred ca este chestie de feeling personal. Daca-ti plac traditiile, du-le mai departe cu mandrie. Dar daca nu-ti plac, nu le inghite nemestecate doar pentru ca „asa se face”, „asa trebuie”, etc… doar fii tu insuti. Decat sa fii un fals nationalist, mai bine un veritabil excentric…
Eu chiar lucrul asta l-am punctat: cine vrea sa duca mai departe traditiile, sa o faca… fara sa ii pese de ideea ca nunta sa nu e „moderna” in de-ajuns!
Si, cel mai important lucru, e sa te simti bine la acest eveniment, sa nu te simti ingradit si sa iti poti exprima dorintele! Pentru ca, pana la urma, e evenimentul vostru, ca si cuplu! Eu nu am o problema cu nunta pe plaja sau cea doar cu 2 martori… daca asta e ceea ce se doreste.
PS: Scuze ca m-am luat cu scrisul si nu am apucat sa va urez „La multi ani!” si sa petreceti o viata minunata impreuna!
Cred ca fiecare poate avea nunta pe care si-o doreste si nu trebuie sa ii judecam pe altii daca au alte gusturi decat noi. Daca traditii inseamna sa joc hora in fata blocului, sa se plimbe un lautar bronzat dupa mine peste tot, sa am o formatie lesinata care sa cante populara, manele si „muzica usoara” pe acelasi ton, formatie pe care trebuie sa o platesc cu 3-4000 de euro, sa vina bucataresele sa danseze cu o gaina prajita printre invitati, si sa se strige darul la sfarsit cu tobe si trambite…gen…un purcel de la nasu’ si 1000 euro….nu, mersi. Aceste „traditii”, nu ne-au reprezentat si am ales sa ne facem nunta in stilul propriu, cred ca fiecare e liber sa aleaga asta.
Eu cred ca Printesa nu se refera aici la oamenii care isi doresc sa faca lucrul acesta, cei care respecta traditiile romanesti din dorinta proprie, ci la cei care detesta din tot sufletul parada asta dar o fac de dragul altora(niciodata al lor).
Sunt perfect de acord cu ce spune ea, sunt la fel de vehementa in afirmatii. Nunta este o afacere la noi, iar daca indrazneste cineva sa faca nunta cu 50 de oameni caci pe aceia ii vrea, este considerat egoist. Si inca ceva ce eu inteleg, de ce majoritatea oamenilor care pastreaza traditiile respective nici macar nu cunosc semnificatia…asta ca sa nu mai vorbesc despre traditii complet macabre….
Recunosc, nici cu nunta americana nu sunt de acord, militez pentru nunta aia la care mirii se simt asa cum vor ei
Ai mare dreptate, si sunt total de acord. Noi anul trecut am avut nunta pe care ne-am dorit-o, in mare parte, insa am cedat la anumite chestii in fata parintilor mei, ca „sa nu-i suparam”. Nu pentru bani, pentru ca nunta ne-am facut-o singuri, doar pentru a-i vedea si pe ei multumiti o data. Am cedat la numarul de invitati adusi de ei (astfel ca ne-am trezit cu un grup de oameni care nu aveau ce cauta la nunta noastra), si ghici ce? Cei nemultumiti la final tot parintii mei au fost. Pentru ca am stat/dansat prea mult cu prietenii nostri si prea putin cu grupul lor; ca am plecat sa facem o mica sedinta foto si nu le-am ajutat invitatii sa gaseasca camerele unde sa se schimbe, etc, etc. Restul invitatilor ne-au zis ca am avut cea mai frumoasa nunta la care au fost vreodata. Asa ca faceti nunta pe care v-o doriti voi, iar de castigat bani nici sa nu va ganditi, cum ai zis si tu, Ioana, nu va vindeti amintirile! Am ajuns la concluzia ca sunt lucrul cel mai de pret.
ce frumos si adevarat! xxx
Nunta la romani a ajuns sa fie exclusiv despre ORICE altcineva mai putin despre cei doi. Eu una am amintiri urate din ziua aia cu biserica. Nu chiar cu pinguini, ca acum 7 ani nu se inventase asta, insa cu oameni straini care ma pupau de zor desi nu ma vazusera niciodata, si cu „amici” de-ai sotului care s-au dat in stamba la restaurant. Organizarea a fost o lupta continua a mea cu cuvantul TREBUIE. Am refuzat tot ce nu imi trebuia. Am jignit prin asta multa lume, in special familia sotului meu, familie care este nascuta si crescuta la sat muntenesc.
Eu nu cred in Dumnezeu si nici in Biserica Ortodoxa care nu te intreaba daca VREI omul ala ci iti spune ca tre sa te inmultesti cu el neaparat. Dar…si aici vine acest dar…eu am facut toata chestia asta cu biserica si restaurantul pentru altii. Am ales sa fac asta, ca un cadou pentru bunica mea care atunci avea 80 de ani, pentru surorile si prietenele ei care ma cunosc din scutece, pentru soacra mea care este un om bun si care stiu cat de mult isi dorea asta. A fost frumos ca mi-au fost prietenii aproape. N-a fost frumos pentru ca am obosit inimaginabil pana la 3 cand s-au dus toti pe la casele lor.
Noi ne sarbatorim in fiecare an data casatoriei civile. Aia e in capul meu ziua cand m-am casatorit, cand am facut actul si i-am luat numele, ala e actul care la o adica tre sa fie desfacut, si aia e ziua cand cineva m-a intrebat si am zis DA, il iau pe ASTA, asta e OMUL MEU, ma leg de el azi si se cheama ca sunt sotia lui.
Cat despre „traditiile romanesti”…io le-as propune inveteratilor sa joace si cearceaful, ca na…trebuie sa pastram domle minunatele „traditii”…Si ce mi se pare si mai scarbos este ca acum a inceput sa fie o moda si cu botezul cu poalele in cap in acelasi stil pinguino-matolistic, eventual cu bebelusul tinut acolo la 100 de oameni in fum de tigara, sa fie pupat si admirat.
si nunta noasta a fost exact cum ne-am dorit-o, dar „am platit” pentru curajul de a infrunta traditiile si ne-am atras multe antipatii in familia extinsa… Pe mine personal nu ma dor, insa regret ca acestea se rasfrang si asupra parintilor mei…. care nu au nici o vina pentru alegerile noastre. 🙂
Chiar si in aceste conditii, tot incurajez orice pereche sa isi faca nunta pe care si-o doreste si sa nu se lase abatuti din calea pe care o aleg, de TREBUIE.
Care-i faza cu „pinguinii”, ca acum o aud prima oara….?
Si, apropo, printeso: La Multi Ani atunci, sa fiti cel putin la fel de fericiti si pe 12 ianuarie 2014, si in 22 mai 2021 si pe 9 septembrie 2039.
Da? 😛
Multumim, sa fie!
Pinguinul e un dans ridicol pe o muzica debila, se pune lumea in trenulet si sar si se imping… un simplu search pe youtube te va lamuri rapid.
In primul rand, draga printesa, sa va bucurati unul de altul inca muuuuulti ani de acum inainte, sa fiti fericiti si sa va priviti asa cum stiti voi sa o faceti! Cat despre nunti , am fost wedding planner si pot sa spun ca atat de multe miresici se luau dupa ce vazuse la prietena, colega, verisoara, cumnata ei si nu o facea pentru ca ii placea ci pe principiul: daca a avut aia, eu sunt mai prejos? Am mai vazut si miresici care isi organizau nunta cu banii socrilor sau parintilor si aici era mereu si una bucata soacra sau una bucata mana care mereu avea ultimul cuvant, opriondu-i miresicii expresia „mie imi place….” cu „Lasa, asta e mai buna”. Nu sunt de acord cu asa ceva, din punctul meu de vedere e NUNTA MEA , daca vreau traditii, le fac, daca vreau muzica clasica, de aia imi pun, exact cum ai spus si tu: Eu si cu EL suntem cei mai improtanti, iar cei care vin la nunta mea vin din placere si sa se bucura alaturi de mine, deci ar trebui sa respecte ce imi doresc eu! …
Din pacate sunt multi care inca isi mai fac nunta pentru a arata ce au, cum au, ca sunt mai presus decat colegul sau verisorul care a avut nunta ceva timp inainte. Aici e greu de scos din cap gandirea asta, ca apoi vine totul de la sine!
Intr-un gest (extrem) de protest eu si sotul meu am luat starea civila fara sa ne chemam vreunul din cei 4 parinti la eveniment. Am fost doar noi doi si martorii. Nu tu soacra cu tava de prajituri pe umar, nu tu mama suparata ca puteam sa gasesc ceva mai bun( mai bun pentru cine?…pentru mine sau ea?!) si tot asa. Speram ca asta le va fi invatatura de minte si un semnal de alarma ca facem cum vrem noi!! Poate asa nu vor mai impune tot felul de chestii la cununia religioasa si petrecerea de dupa, daca vor totusi sa participe. Nu suntem rai, serios, chiar ii iubim mult si ne-am straduit foarte multi ani sa facem cum vor ei, ca sa impacam pe toata lumea. Dar stiti ce? E imposibil sa-i impacam pe toti, asa ca macar noi sa ramanem impacati. Si oricum vad ca gura lumii a tot primat in fata a ceea ce vrem noi pentru vietile noastre. Pana aici, ajunge! Ma simt de parca am face o greva matrimoniala :)) Si stiti ce mai simt ? ca vom avea o petrecere cum vrem noi 🙂 Va doresc sa aveti nunti de vis, chiar si cu firmituri de turta in coc daca asta va doreste cu adevarat sufletelul. pup.
Ei nu sunteti singurii care nu v-ati invitat parintii la cununia civila… 🙂 Nici noi nu am facut-o, mai mult, ne-am invitat prietenii (doar ce-i care au contat pentru noi) fix cu o zi inainte de eveniment. Le-am trimis la toti un mail si asta a fost…. Au venit toti, iar petrecerea de dupa a fost dementiala…. Parintilor le-am spus aratadu-le direct actul semnat…. Au ramas fara cuvinte, insa s-au bucurat nespus. Cred ca pentru ei e mai important sa ne vada pe noi fericiti. Intr-adevar cum spunea cineva mai sus, asta e ziua care conteaza cu adevarat, ziua in care ne-am spus „DA” pe viata… Ne amintim cu drag de ziua respectiva si sunt sigura ca peste ani o vom povesti cu lacrimi in ochi nepotilor…
O zi frumoasa,
Iulia
Ce ma bucur ca am mai gasit „grevisti” 🙂 nu conteaza daca motivele difera sau sunt asemanatoare. Va doresc muuulta fericire !
E complicat rau cu nuntile astea. Eu nu as fi vrut sa fac deloc, eventual doar cununia civila, ca sa aiba copiii parinti cu acelasi nume. Iubitul meu si-a dorit totusi petrecere asa ca in septembrie o facem si pe asta. De dragul parintilor si a bunicilor facem si cununia religioasa. Asadar cununia civila este a mea si eu am hotarat cum se face (pe 13 august – imi place sa fac misto de superstitiile oamenilor – cu masa in 20 cei mai dragi oameni la un restaurant dintr-un conac boieresc, la ora la care va fi concert de vioara si pian). Cununia religioasa la o biserica micuta, iar petrecerea la un hotel vechi de 100 ani din centrul vechi al Constantei, cu vedere la mare. Nu ne plac traditiile asa ca nu vor exista lautari sau luat mireasa de acasa. De pinguini ce sa mai zic:). Nu am vrut multi invitati dar s-au autoinvitat ei, fara sa aiba vreo obligatie. Am zis ca daca lor le face placere sunt bineveniti. Ne-am hotarat sa cheltuim cat este necesar pentru mancare si bautura buna, insa putin pentru aranjamente, filmat, etc. , chiar daca vom fi barfiti pentru zgarcenie:). Mi se pare de exemplu incredibil sa dai 4-500 eur pentru filmat profesionist cand de banii astia mai stai cateva zile in luna de miere, mai ales stiind ca nu mai are nimeni rabdare sa se uite la 10 ore de film.
:))))) Am citit prima data 4500 euro pentru filmat……erau sa imi iasa ochii din orbite :))))
Nici eu nu am vrut sa dau 500 euro pentru filmat si poze , am dat 300 si regret din tot sufletul . Nunta a fost iarna si i-am zis ca vreau exact pozele cum sunt facute fara vreo prelucrare , adaugare…..si am poze cu marea in spatele meu , cu cerul , un tablou ca la bunici , niste grozavii de te apuca plansul .
In rest noi am facut nunta exact cum am vrut si a fost grozav , parintii si restul au avut / sau vor avea ocazia sa faca cum vor .
„cununia civila este a mea si eu am hotarat cum se face”.
si…el, el ce zice, sau nu zice? 😛
L-am socat si suparat pe tata ca nu am vrut acordeonist si hora in fata blocului sa se holbeze juma’ de cartier la mine dar am facut o concesie de dragul mamei – mi-am pus voal desi eu doream doar o floare in par. 🙂 Ah, si am refuzat sa port dresuri cu sandale, spre uimirea totala a soacrei!
La multi ani fericiti impreuna, printeso 🙂 Sa aveti timp pentru toate bucuriile si sa va impliniti toate dorintele 🙂
Multumim, Doina, sa fie!
…la mine in sat, traditia era ca dupa noaptea nuntii, mirele sa iasa afara cu cearsaful patat cu sangele miresei, pentru a-i demonstra virginitatea si toata treaba asta era inglobata intr-un adevarat ritual cu cantece, bautura si mancare, o continuarea a petrecerii din ziua nuntii. Ce ar trebui sa facem noi in aceasta situatie, sa ne pastram traditia, atat timp cat ea nu ne mai reprezinta? Eu apreciz traditiile si absolut tot ce tine de trecutul meu de romanca, dar cred cu tarie in evolutie….
Asta este parerea mea, nu vreau sa supar pe nimeni, dar te sustin in totalitatea in ceea ce ai afirmat, cu siguranta nunta mea va fi asa cum imi doresc eu si cu viitorul meu sot.
La multi, multi ani impreuna! 🙂
Multumim, S.!
Ah, ce m-ai atins cu subiectul asta. E ciudat cum mi-a fost teama o viata ca ai mei vor incerca sa impuna tot felul de chestii si cum eu m-am transformat intr-o hiena si sar la gatul lor chiar daca doar ceea ce incearca e de a da un sfat si nimic mai mult.
Pana acum insa totul e cum am vrut noi. Chit ca asta a insemnat ca am vrut sa ne gandim si la invitatii nostri pe care, in mod sigur, ii va incanta prezenta unor lautari. Dar am eu si DJ sa-mi puna un Vaya con Dios sau un Queen? Am!
Sarmaua, fir-ar ea sa fie, e inclusa-n pret. Si, paradoxal, noi am fost la o nunta in acelasi loc si au fost si bune si le-am lasat si pe ele sa se „strecoare” in meniu.
Si-or sa ma rupa si picioarele, dar asta pt ca asa vreau eu. Pt ca vreau eu ca la nunta mea sa-mi dansez tatal, socru, verii toti (care-s multi) si si prietenii.
Hora aia in fata blocului n-as fi vrut-o si inca nu m-am hotarat daca cedez sau nu. Turta de-asupra capului CLAR nu. Gaina aia nici atat. Pinguinul il scot din program si si aia cu „fii cu tupeu nevasta si danseaza pe masa”. Iar Brasoveanca chiar ne place. Mie si Lui adica.
Anyway, eu intentionez sa ma distrez.
Pfoai, cat am scris. Cred ca aveam nevoie sa ma reasigur ce permit si ce nu. Multumesc de reminder.
Nunta frumoasa sa aveti, draga mea!
Multumim, Ioana! Sa te auda cine trebuie. Si voua un car de ani inainte!
offf, eu in septembrie la nunta mea voi avea fix 16 invitati, mari si lati! si nu cred ca voi fi mai putin fericita din aceasta cauza!!!urasc acest TREBUIE…..In alta ordine de idei, multi ani fericiti impreuna , printeso!
Wow, felicitari, Gabriela! Sa fie minunat!
Multumim!
Ca sa mergem la origini, nunta este un ritual.
In mod traditional, un cuplu nou este prezentant comunitatii de rude, cunostinte etc. cu ocazia nuntii si primeste recunoastere/ sprijin (financiar) din partea acestei comunitati. Sa nu uitam ca s-a purtat si se poarta „datoria” de nunta, prin care parintii se tot duc la nunti ca sa aiba la randul lor, la nunta copiilor, o participare simetrica.
De ce sa condamnam o traditie? Fiecare sa faca ce vrea cu nunta lui.
Eu nu condamn nici o traditie, ii condamn pe cei care le accepta de dragul banilor sau al rusinii, fara sa le inteleaga sau sa le simta.
La multi ani pentru maine si sa fiti fericiti si plini de viata ca acum..sau mai mult?! 🙂
nunta mea a fost in grecia, simpla si frumoasa, si as mai face-o la fel la fel la fel (inclusiv acelasi mire, ca sa intelegi exact :)) )
Nunta in grecia, da, cred ca a fost minunat!
Multumim pentru urari, sa fie, si la voi neaparat!
da, minunat, cam asa http://iliadorus.blogspot.com/2010/07/2-ani.html
Buna, Oana. Si noi vrem sa facem o nunta restransa in Grecia vara viitoare. Imi poti da, te rog, adresa ta de email, poate ma ajuti cu cateva idei si sfaturi? Multumesc!
Cat adevar graiesti 🙂
Am fost lunile trecute la o nunta din asta si sincer parea o pomana cu muzica…:)
Nu m-am distrat deloc, se vedea ca era un eveniment fortat, exact cu melodiile/dansurile pe care le-ai enumerat si cu zambetele false de rigoare.
Mirii pareau doua marionete, faceau ce au fost invatati dinainte si muzica aia batraneasca(lautareasca) imi provoca doar hohote de ras, in niciun caz cheful de a dansa.
A fost chiar penibil si nu stiam cum sa scap mai repede de acolo.
Sincer, decat sa am o asemenea nunta, mai bine lipsa….
Eu clar nu o sa fac nunta. Nu imi plac. Si nici nu vreau sa o fac eu cum ma taie capul, pur si simplu mi se pare o bataie de cap inutila. Nu, nu m-am visat niciodata in rochie de mireasa, dimpotriva, m-am visat fugind in padure numai ca sa nu ajung la restaurantul unde eram asteptata sa imi intampin invitatii. O petrecere in blugi sau rochita colorata vaporoasa, un bufet suedez si maxim 30 de persoane la mine acasa este tot ce as face. Adica niciun fel de nunta. Si nici cununie religioasa, as fi ipocrita, sunt sa zicem agnostica si mi se pare ridicol intreg ritualul, doar daca imi spala cineva creierii inainte. Amintirile mi le creez deja cu persoana iubita zi de zi si vom continua sa le acumulam in mod firesc, fara acea „the day” din fantasmele edulcorate ale madmoiselelor pretioase.
Felicitari pt curaj, si eu am aceleasi „trairi” fata de circul numit nunta..
Cei care isi fac nunta dupa tiparul descris intra, dupa mine, in 2 mari categorii: cei pe care atat ii duce prostul gust, dorinta de imitare si inteligenta usor negativa (chiar nu conteaza cate scoli au absolvit cu brio mirii, nu aceasta e masura unui om civilizat in zilele noastre) – acestia chiar isi doresc nunta-kitsch – si cei care se lasa influentati de familie – adica cetatenii lipsiti de personalitate.
Uite de asta nu fac nici eu nunta si nici nu ma duc la nuntile altora :))) Eu am mers cu rationamentul un picut mai departe. De ce iti trebuie sa declari in fata a x persoane ca tu esti cu omul ala (ca practic asta inseamna cununia) – ce, asta iti face relatia sa dureze mai mult? Sa fie mai fericita? Mai plina de farmec? Este cununia pasul „final” intr-o relatie? Mie toata lumea imi spune „a, inseamna ca nu-l iubesti daca nu vrei sa te casatoresti cu el”. Numai oamenii casatoriti se iubesc?
Faci petrecere de nunta cam din acelasi motiv pentru care face petrecere de ziua ta. Ca sa sarbatoresti ceva cu niste oameni care inseamna ceva pentru tine. Cred.
Incredibil de bine punctat…si din pacate in majoritatea cazurilor este adevarat. Eu m-am casatorit anul acesta in 2 iule. M-am simtit incredibil de bine, fara lautari fara furat si mai ales fara pinguin:)))Singurul meu regret este ca, desi totul a fost aranjat asa cum imi doream, nu am reusit sa ma distrez la fel de mult pe cat imi doream.
Pai de ce nu te-ai distrat? La ce-ai fost atenta?
M-am distrat, dar nu asa cum mi-as fi dorit, pentru ca a trebuit sa facem ture pe la invitati…dar cei din jurul meu spun ca a fost o nunta foarte reusita, s-a dansat non-stop.Poate ca o sa reusesc sa ma simt asa cum imi doream la nunta surorii mele de anul viitor:)), pentru ca ea la nunta noastra s-a „dezmata”:)))
Hei. Bun subiect. Nu conteaza daca te ajuta financiar sau nu, depinde de „calitatea” parintelui daca vine cu pretentii sau nu. La noi a fos simplu, mama soacra nu s-a bagat, mama a comentat cat pentru 7 soacre, eu am zis Nu si gata. A fost cum am vrut noi si sincer, singura persoana nemultumita la nunta mea a fost mama, ca n-am facut ca X sau Y, dar nici ca ne pasa. Cununia civila a fost la fix, fix cum am vrut, cu cine am vrut, oameni putini, importanti pentru noi. Botezul, asemenea, ghici ce? La toate mama a comentat si fara sa scoata un leu din buzunar, basca ca nu ne-a luat nici macar un cadou, nu mai zic de dar in plic.
Sunt mandra sa spun ca nu am avut nicio obligatie la nunta, au venit doar din prietenie, si noi vom merge la fel. Mi s-a parut targetul principal pentru noi. Si distractie a fost la maxim, inclusiv Crina a avut un separeu unde dormea printre reprizele de alint si ras la lume. Mie genul de nunti mentionat de tine mi se par datorii pe termen fix, vino la mine la nunta, da-mi 300e ca peste 6luni/un an ti dau inapoi+inflatie. Groaznic. Stii ca am iesit in minus, ti-am zis, parca…ma crezi ca nu imi pare rau? A fost exact ce ne-am dorit si s-a vazut.
Ma bucur mult ca v+a fost bine. Imi pare rau c-ati pierdut bani, dar macar aveti la ce sa va uitati in urma, nu? daca te intreb acum citi bani aveai in 2005, mai stii? dar daca ai fost fericita in 2005, asta stii?
aveam bani in 2005, chiar destui, ca lucram in Cluj, eram doar eu, deh, niste diferente. dar eram varza.eram trista, bolnava, singura. 27 decembrie 2008-incepe fericirea si chitaiala de foame, dar deh, nu le poti avea pe toate, nu? oricum, much better decat 2005, cu tot cu ups and downs, you know what i mean.
Printesa draga, excelent scris! La anul fac nunta si ma revolt impotriva tuturor lucrurilor pe care TREBUIE sa le fac. Ziua aceea va fi despre noi.
Si acum, o rugaminte: imi dai, te rog, adresa ta de mail? Am nevoie de un sfat legat de organizarea zilei noastre de poveste! 🙂
Click sus pe butonul de Scrie-i Printesei si ai acolo toate datele mele de contact din lume.
Nunta fara cusur sa ai!
Ma bucur ca gandim la fel!
Eu am avut discutii destul de aprinse cu mama pe chestia asta , desi nu am planuit inca o nunta, insa cu siguranta cum noi platim nunta, vom face ceea ce credem de cuviinta si nu voi avea nici muzica lautareasca (nu-mi place) si nici sarmale (le-as inlocui cu fructe de mare si somon). Voi invita numai oameni dragi si cunoscuti…
Eu am facut un singur TREBUIE: am mers la coafor si am aratat nespalata, nevopsita, unsa si cleioasa, in loc sa am un par lung, simplu si curat. Restul nu m-a interesat, desi m-am luptat 9 luni cu sute de TREBUIE din partea a doua ‘binevoitoare’ pe banii mamei mele! Mi se face greata cand ma gandesc. Nu lasati pe nimeni, chiar daca va da banii pentru nunta, sa va dicteze ceva ce nu vi se pare potrivit.
Mda, si eu m-am coafat complet inutil. Data viitoare o sa stiu mai bine.
hehe 🙂
Printeso, m-a incantat peste masura ce ai scris. Cred ca listez si arat familiei extinse care deja mi-a facut planuri de nunta, ca sa vada ca nu-s singura ”cu asemenea idei” :)). MI-a placut cum au scris si unele fete care au lasat comentarii, asa m-am saturat si eu sa ma lupt cu toti desteptii care nici nu ma cunosc dar ma sfatuiesc pe mine cum sa-mi fac nunta. Mentionez ca nici nu-s logodita macar sau sa stau cu iubitul, dar toti fac planuri :))))))))).
Eu n-am prea fost la nunti din astea. Am fost la nunti anoste, unde oamenii nu se prea cunosteau intre ei si nu s-a sudat petrecerea si, mai ales, am fost la nunti la care nu se mai poarta sa dansezi cum stii si ce stii, nunti la care oamenii se screm sa fie totul cat mai regizoral, cat mai „original”, de auzi cum se screm a original. Nunti la care mirii se sforteaza sa danseze dupa cum i-a invatat instructorul si se vede ca n-au nici o treaba cu ce fac acolo, miscarile le ies patratos si sacadat, strepezite cu transpiratie.
Ca sa ma laud si io, am avut o liota de oameni la nunta, oameni pe care nu-i cunosteam, dar au venit pt ca lucrau la vremea aia cu Cezar si il apreciau si se simteau bine impreuna. Am avut si rude de-ale lui si de-ale mele, cu care nu ne vedem decat o data la doi ani cel des, insa acele rude au venit pentru parintii nostri si eu m-am bucurat ca ei s-au simtit bine cu oameni de varsta si devenirea lor.
Acuma, nu stiu la ce nunti a mers toata lumea de a scris inainte si infiereaza nunta descrisa de tine, dar mie mi s-a intamplat la putine nunti sa vad ce scrii tu acolo. Da, am vazut oameni stresati, dar pt ca ceea ce alesesera ei insisi nu le pica bine (muzica, mancarea etc), nu ca i-ar fi obligat maman si papa sa puie guristi.
Si, da, oamenii primesc bani la nunta, e un obicei vechi, prin care comunitatea pune umarul la caruta celor doi, care abia intra-n greul vietii. Mie mi se pare ca petrecerea de nunta nu e numai expresia unui nou inceput, ci si marca unui sfarsit: adio cu deciziile de capul tau, adio cu fru-fru, de-acum ai responsabilitati in plus, neica! Joaca cat mai poti.
Pai in cazul asta nu ma mai casatoresc nici macar la starea civila daca adio cu tot! Nu, casatoria nu trebuie sa insemne ingradirea libertatii si in niciun caz un sfarsit, altfel nu facem decat sa ingrosam numarul persoanelor acre si frustrate. Si nu acel act ar trebui sa-i tina pe oameni impreuna, sa nu transformam casnicia intr-un contract de sclavie reciproca.
Dar acum cand sunteti impreuna , fara acte , nu luati deciziile impreuna? Sunt o multime care se casatoresc pentru ca au multi ani impreuna sau pentru ca au deja o varsta si trebuie si ei sa intre in randul lumii , ori cine stie ce alte motive , normal ca nu au fete prea fericite.
Responsabilitati ai si inainte , daca vrei sa il consulti intr-o decizie o faci si inainte si dupa , ca daca nu vrei nu o faci indiferent de statutul marital .
Cu sotul meu nu s-a schimbat nimic fata de inainte de casatorie , dar cu el a fost prima data cand chiar mi-am dorit sa fiu mireasa ….si avem 5 ani deja si un bubu mare de 3 ani , nunta am facut-o cum am vrut noi , nu s-a bagat nimeni .
Cred cu tarie ca daca te casatoresti doar din iubire si atat , fara alt motiv , nu vei ajunge frustrat sau acru prea curand . Sa mai zic ca ne-am luat dupa 7 luni :d si inca ne e foarte bine 🙂
Multi ani fericiti Printeso! 😉 Noi ne-am facut nunta pe banii nostri, asa cum am vrut noi, lucru care nu a convenit tuturor. Dar noi suntem impacati cu alegerea facuta si putem sa aruncam asta in fata tuturor nemultumitilor! 😉
Multumim, la fel!
Dar ce-ai luat foc, prințesă! Tare-mi mai place când ești aprigă și bați cu piciorul în podea. 🙂 Eu mi-s sătulă până peste cap de nunți deci nu mă bag în discuție că nu mă mai termin. Îți urez doar să-ți fie exact ca-n povești și să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți!
Ah, asa sa fie, Zina mea!
Am 29 de ani si in viata mea am fost la exact 2 nunti. Una la 5 ani de la care imi aduc aminte doar de plouvarul meu rosu cu catelusi tricotati . Iar cealalta anul trecut la bestgirlfriend ever 🙂
Si din ce stiu eu, traditiile pe care le-am vazut anul trecut la nunta, nu se prea asemanau cu descrierile care mi le fac matusile si unchii de la nunta de acum 24 de ani.
Am avut parte de tot. De turta, de lautari, de dansul pinguinului. De ceremonie de 30 de minute la biserica si de mireasa prost dispusa a doua zi ca nu erau destui bani in plicurile adunate.
Nu mi-a placut. Deloc. Si am spus asa cum este. Inca suntem prietene, dar cred ca ma banuieste de gelozie un pic 😉
Happy aniversary !
P.S.: noi am implinit astazi 1 si 5 luni 🙂
Multi inainte! Si multumim!
Acum e deja „maine”. 🙂 La multi ani fericiti impreuna! Sa va iubiti mereu si sa aveti parte de o viata precum va doriti!
Multumim, la fel si voua, Cojocarilor! 🙂
Printesoooo, la multi ani! 🙂
E fain postul si sunt de-acord cu el. Dar stilul asta ne reprezinta natiunea, inca nu suntem educati sa facem asa cum ne e noua bine.
Hi, eu am avut si pinguin si hora in fata blocului, dar am schimbat sarmalele pe somon si n-am facut poze clasice mai la nimeni (parca prea la nimeni) si n-am iesit cu bani da m-am distrat la nunta si am pupat cu drag de cate 4 x 200 de oameni, oameni dragi cu care am crescut, pe care ii stiam ca asa suntem noi, familie mare si prieteni multi si la barbatul meu inca un numar semnificativ.
Si-am ascultat di tatili felurili de muzica, iar jumatatii mele mai bune i-a fost rusine sa moara la hora din fata blocului, dar ce nu face el de dragul meu cand eu dansam de parca era ultima mea zi pe fata pamantului.
Dintre cei prezenti, nu a fost om pe care sa nu-l fi dorit din tot sufletul acolo, in schimb a fost unul care trebuia sa fie si n-a fost si in schimbul vietii lui (a ei de fapt) as da toata nunta, dar pe nimic mai putin.
Sa nu o lungesc prea tare, cred ca fiecare dintre noi, care citeste acest post nu e asa instarit sa isi permita sa ii adune pe toti toti cei dragi la cate o ocazie fericita, dar nici asa sarac sa fie salvati de banii de la nunta. Eu nu m-am gandit ca e o afacere, dar ca e singura sansa cand pot sa am alaturi oameni multi si apropiati de toate varstele si preocuparile si din toate etapele vietii mele de pana atunci. Eu zic sa ii dati ascultare Printesei si sa nu faceti compromisuri.
Nici sa va aruncati in datorii din cauza evenimentului nu incurajez sa fie clar.
Asa! Chiar imi era dor de tine, M.! Ce+ai facut tot timpul asta?
La multi multi ani impreuna, fericiti si sanatosi!
Ehee, sa fie, multumim, la fel!
La multi ani!Aniversarea nuntii de aur sa o petreceti la fel de fericiti si indragostiti cum sunteti acum! :*
Ptii, sa fie exact cum spui! Si la voi la fel!
Daaa, sunt de acord cu tine, prea multi se vand ieftin, cand totul ar trebui sa fie despre ei.
La noi la nunta a fost foarte frumos, deloc stresant deoarece am invitat doar oamenii dragi noua si nu am facut compromisuri majore.A fost o nunta cu peripetii, eu era sa lesin in biserica (arsita mare si, se pare ca sunt ruda cu Scaraotchi pt ca nu suport mirosul de tamaie), tortul pe care l-am comandat a venit muuuult dupa ora stabilita si l-am refuzat, si in final am avut un tort uracios cu flori din zahar, au mai aparut niste flori la pieptul invitatilor, cu care noi inainte de nunta nu am fost de acord (avea mama soacra o tanti talentata la lucru manual si, s-au ocupat ele, dragutele :D) dar, am zis ca nu merita sa ne suparam din atata lucru si ca e un compromis mic din partea noastra.
Ne-am simtit extraordinar, am apucat sa ne bucuram unul de altul si de momentele noastre si, acum cand privim in urma tare ne mai amuzam.
Sper sa aiba cat mai multi minte, daca ii apuca casatoreala, sa faca nunta doar pentru ei.
Asa, ca bine zici! Viata frumoasa sa aveti, ca vad ca la nunta v+ati descurcat foarte bine!
Si, la multi ani, sa fiti fericiti si sa va pretuiti!
Multumim, sa fie, si la voi la fel!
Bine punctat, princess!
Eu nu am visat niciodata la nunti si rochii si culori si locatii, insa m-am trezit anul trecut cu proprii parinti avand o mini-disputa cu privire la perioada anului in care ar trebui sa ma marit. Le-am retezat-o scurt explicandu-le ca pana la discutia asta am nevoie de un iubit, viitor sot, pe care nu il am in dotare si ca atunci cand va fi sa fie, nu-mi voi chema toate rudele „Jane&John Doe”.
La multi ani magici va doresc impreuna si sa va bucurati cat mai mult unul de celalalt!
Multumesc. Si LA MULTI ANI!
Din pacate si nunta mea a fost asa: am avut invitati multi si sotul meu s-a intretinut cu toti mai putin cu mine. Daca am dansat doua dansuri. Au trecut 6 ani de atunci si speram sa mai facem o reinnoire a ceremoniei mai ales ca am avut niste ani tulburi si nasii de cununie s-au pierdut pe drum. Speram la mai bine.
Revenind, voi, dragilor, sunteti niste frumosi si sa fiti fericiti. Dati-mi voie sa dau mai departe ideea voastra cu a doua nunta la Paris, super 🙂
Nu. Nu merita sa-ti vinzi nunta si visele tale pentru o mie sau doua de euro.
Noi am vrut sa facem dupa sufletul nostru si ne-am pus toate rudele in cap, in special pe soacra-mea. Care, fiindca am indraznit s-o infrunt a plans in ziua nuntii noastre cu lacrimi de crocodil la fiul ei sa nu ma ia de nevasta. Si ne- a facut viata un iad.
Probabil ca tacerea si „nunta pentru altii” cumpara pacea si linistea cand ai o familie nebuna.
Da’ cred ca daca ar fi s-o iau de la capat tot asa as face-o, cu orice pret 🙂
Doamne ajuta!!!!Sa ne scapam de „traditia” asta obositoare!!!!!Pentru postul asta subscriu si as face petitii.
Gand la gand, draga printesa. Ma bucur ca mai sunt oameni care vad asa nuntile. Acest articol ar trebui raspandit din generatie in generatie, poate se mai schimba ceva si la noi.
Heh…ce sa-ti fac daca te plimbai pe la lisboa pre cand la 25 de km de bucuresti tocmai se savarsea nunta perfecta…? 🙂
Ah, si btw, mai departe de faptul ca am facut fix ce ne-am dorit, nunta noastra a fost un manifest. Multi dintre prietenii nostri invitati nu s-au casatorit inca. Imi doresc mult, mult de tot sa fi invatat ceva din nunta asta.
La multi ani draga printesa.
Noi am facut doua nunti – una pentru noi in PL si una pentru parintii mei in RO.
In PL nu sunt traditii mai discrete, la biserica se sta jos, iar invitatii sunt mult mai putini. De fapt toata nunta am facut-o cum am vrut noi – aici nu se face pt bani deoarece cadourile (bani sau obiecte casnice) sunt simbolice in comparatie cu investitia.
In Ro m-a intrebat cineva la nunta daca cunosc toti invitatii. M-a nimerit la fix, caci habar nu aveam cine sunt 60% dintre ei.
Eu am ras toata nunta mea – mi-am propus sa ma simt bine si asta am facut si uite ca asta e si amintirea cea mai importanta pe care o am de la nunta: ca eram vesela. Nu stiu daca regreta cineva ca am uitat sa arunc buchetul (mi-a iesit complet din cap), nici daca a suspinat cineva dupa anumite traditii (am preluat doar ce ne-am dorit noi din toate obiceiurile posibile si imposibile), ori daca lumea a avut alte surse de stres (de la un punct incolo nu ii poti face pe toti fericiti) si din punctul acesta de vedere o consider o nunta reusita. Daca ar fi sa mai fac una, da, mi-ar placea sa fie altfel, dar doar pentru ca „pe aia asa cum am avut” am bifat-o deja pe lista, mi-am scos „bazdacul” din cap, am vazut cum e, pot face altceva acum.
Am planuit nunta cateva luni si am facut altfel decat se facuse pana atunci si nu ne-am dat peste cap pentru asta, si am avut invitatii pe care i-am vrut (nu am cedat la „obligatiile” parintilor).. si lumea ne-a lasat mesaje ca le-a placut si ca a fost una dintre cele mai faine petreceri la care au fost.. si-am sperat sa schimbam ceva in mentalitatile unora.. si sa vedem in viitor macar o nunta diferita.. dar degeaba 🙁 Ma gandesc ca le e frica sa ceara un bufet suedez, alt meniu decat cel cu aperitiv, peste, friptura si sarmale.. sa nu mai puna funde pe scaune.. sa aiba doar un dj si nu formatie de muzica etc.
@Dana – nu cred ca exista reteta unei nunti ,,de dorit”- adica bufet suedez sau nu, sarmale sau nu, dj sau nu, muzica populara sau nu. Ideea e sa faci cum te taie capul si cum simti…in niciun caz cum ii taie capul si cum isi doresc altii. Altfel o dam in alte retete si nu cred ca asta e ideea 🙂
Andrada, unde ai facut nunta? Si eu caut o locatie aproape de Bucuresti, poate ma ajuti cu un sfat! 🙂 Mersi mult!
nuntiinaerliber.ro . Recomand, sunt foarte flexibili, te lasa sa decorezi cum vrei, sa aduci ce muzica vrei, etc. 🙂
🙂 lol
Happy aniversary !!!
ps : the perfect wedding : ELOPED
Urmeaza sa ma casatoresc…dar macar o fac cum ne dorim amandoi. Am reusit sa o convingem pe mama lui ca vom avea alaturi putini, foarte putini oameni. Dar cei mai importanti. Nu vrem banii lor, vrem sa ne fie alaturi in asa momente importante. Zicea mama lui ca cine a mai pomenit asa nunta si mai ales, intr-un pub? :)) acolo vrem! Cu muzica noastra, cu prietenii nostri. Vrem amintiri, vrem sa simtim ca ne-am legat destinele si am impartasit asta cu cei pe care-i iubim si care ne iubesc. Bafta tuturor celor care vor sa se CASATOREASCA, nu sa dea o bauta pentru o turma de necunoscuti.
ai perfecta dreptate. sunt mama de fete, iar prima nunta si-au facut-o copii singuri acum 15 ani. ei si-au organizat-o cum au vrut, noi doar i-am indrumat si sustinut moral. a fost o nunta micuta si a iesit o petrecere pe cinste.fiind vara, am facut-o in satul de vacanta in Constanta, si se opreau oamenii de se uitau cum dansam, mai ales mireasa care s-a distrat de minune. acum urmeaza a doua nunta pe care si-o fac tot copii, iar eu doar incerc sa-i le fiu alaturi, nu sa le creez probleme. nu stiu despre cuscra mea ce si cum, dar sper sa nu-i creeze prea multe probleme ficei mele, mai ales ca fac si botezul o data cu nunta. primei cuscre eu ia-m spus cind au venit in perit sa se poarte cu fiica mea cum vrea sa ma port eu cu fiul ei, dar de unde…… acum am repetat fraza, dar de data asta copii stau cu cuscrii momentan nu cu mine. sper sa iasa bine avind in vedere ca avem si o nepotica.eu consider ca parinte si mama, ca datoria noastra este de a le fii alaturi copiilor de cite ori au nevoie de noi si sa ii sustinem tot timpul, nu sa ne ridicam cu pretentii. eu financiar nu am cum sa ii ajut si atunci cu atit mai mult sa le fiu alaturi cu intalegere, nu cu pretentii si reprosuri. degeaba ajuti pe cineva daca apoi ii tot reprosezi mereu. eu am patito cu mama mea si nu mi-a placut de loc si mi-am promis mie insami sa nu fac asa ceva.va doresc tuturor pace in suflet si putere de a trece peste toate obstacolele vietii. dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cu iubirea lui.
Iata-ma-s la cei 31 de ani cu 2 nunti la activ, prima la dorintele socrilor, a doua dupa mintea mea. Surprinzator, la prima nu m-am ocupat de nimic insa m-am distrat, desi nu-mi va fi iertat vreodata voalul …lipsa. A doua.. am vrut o petrecere. Cum… fara masa mirilor? Zise dl. de la restaurant. Pai..da, sta fiecare cum vrea, noi la fel. Cum..fara sa „prezentam” tortul cu artificii??!? Pai… fara, stiti… nu ne place, nu vrem tambalau mare.. noi cumva umili si scuzandu-ne ca le dam bani pentru ceva care ar trebui sa fie cum vrem NOI!!!! Iar gura lumii… of of of… Mi-am luat in cele din urma si rochie alba, desi era clar ca maritandu-ma a doua oara nu mai eram inocenta deloc.. Insa mama nu ar fi venit la biserica altfel. Si inca ceva, cum sa spui ca nunta e cel mai fericit moment din viata cuiva? As fi murit sa fie asa.. E un moment, atat…
Eu sunt proaspata…. de 4 luni doar casatorita. In dreptul meu spun atat..la finalul serii rupta de oboseala am spus atat „A fost cum mi-am dorit”, i-am avut alaturi pe cei mai dragi si scumpi prieteni veniti unii de foarte departe doar ca sa se bucure de evenimentul meu. Atat de mult iubesc amintirea acelei zile incat as vrea sa o mai traiesc o data…cu acelasi mire si aceasi invitati.
Imi pare rau de miresele care raman cu gust amar dupa acea zi..imi pare rau..sper totusi macar sa fi ales bine. .si chiar daca nunta e o zi, casnicia e o viata..si teoretic..cum toate ne cunununam si in biserica.. ar trebui sa fie pentru toata viata.
Foarte tare articolul si foarte adevarat!Felicitari pentru toate gandurile adevarate Printesa Urbana, la un moment dat le aveam si eu in cap….evident dupa nunta..
Si la intrebarea: „Ei si cum sunteti acum proaspetii insuratei dupa marele eveniment?”…de cate ori spuneam ca a fost obositor/stresant….nu din cauza evenimentului in sine ci din cauza familiei si rudelor care nu reuseam nici cum sa le multumim…..nimeni nu intelegea.
Da si eu sunt de parere ca nunta e un moment unic in viata, dar….. nimeni nu are grija ca cei doi miri sa fie ei in primul rand fericiti…..conteaza ce zice lumea daca nu joci gaina,daca nu-ti pui baticul in cap dupa dezvelitul miresei ……… si ce rahaturi de obiceiuri mai sunt pe la noi!
Oameni buni am citit ce scrie aici. Sfatul meu nu faceti hore, nu chiuiti, nu luati lautari, dansatoare din buric la nunta. Nu cantati si nu dansati cu galagie. Nu va jucati cu lucrurile astea, ca nu e bine. Astea sunt mostenite din perioada precrestina, unde strigatele si galagia erau invocatii catre demoni. Dumnezeu sa ma apere, sa ne apere pe toti. Daca sunteti crestini ortodocsi (ca banuiesc ca o parte din voi sunteti)…cei care sunteti, mai bine tineti-va de rugaciunea lui Hristos ca asa e cel mai bine (cred ca asta e si daca sunt catolici printre voi). Ceilalti feriti-va de lucrurile astea, fugiti de ele.
Stiu patru femei, care au facut asa la nunta si acum dupa 30 de ani una e divortata, una e in depresie, una e maltratata de propriul barbat, una are sotul grav bolnav imobilizat la pat, baiatul nu mai poate munci, ca a avut accident de munca. Deci nu faceti lucruri de astea.
Nu primiti bani la sutien, niciodata, nu va atarnati bancnote de costum, straduiti-va sa nu faceti nunta cu dar, insa daca cineva va face o surpriza si va da un cadou nu refuzati…afara de efort persoana a pus dragoste in darul oferit, dragoste pentru voi.
Nu mancati si nu beti peste masura.
Deci mare atentie cu aceste lucruri, evitati-le pentru ca mai tarziu s-ar putea sa se razbune pe voi. Doamne fereste!
Preferabil sa nu va dezveliti capul, ca sa va puneti palarie, dar fiecare cum doreste.
Spot on!
http://www.wedtheme.ro/de-ce-sa-nu-te-iei-dupa-altii/
La multi ani feticiti impreuna! Dupa ultima nunta la care am fost , si anume , una facuta cu 400 de invitati , facuta doar de dragul de a fi , si de a castiga cat mai multi bani , si una dintre putinele nunti la care mirii nu au fost deloc fericiti, mi-am amintit cu mai multa bucurie de nunta noastra. O nunta facuta de noi , pentru noi. Am plecat impreuna de la noi de acasa , am fost la sedinta foto si apoi ne-am intalnit cu toata lumea la biserica. Nu mi-a cantat nimeni cand mi-a pus stilistul voalul, am avut dj , care a pus muzica pe placul nostru, nu am aruncat buchetul si am plecat acasa cu voalul pe cap. Si un aspect important : nasi ne sunt priteni foarte buni cu noi , nu pe principiul nasi bogati cu renume, pe care nici nu ii cunosti bine, care sa te ajute si sa il ploconesti.
A fost o nunta extraordinara , si am plans pentru ca mi-a parut rau ca s-a terminat si la 6 dim am plecat acasa.
Bingo! Ai pus punctul pe ‘i’ Printeso! Super articolul, oricum in ziua de azi s-a pierdut muuuuuult din simbolistica si insemnatatea nuntii. Ritualul practicat azi nu este decat o umbra a ceea ce a fost, un kitch dintre cele mai urate. Asa ca sunt de acord cu tine, de at sa luam o traditie careia nu ii intelegem rostul, decat sa ne transormam in circarii nuntasilor si ai gurilor batrane, mai bine ne axam pe noi, ca si cuplu, pe relatia noastra, pe scopul acestei sarbatori, pentru ca, intr-adevar, in traditia romana, nunta este o sarbatoare, a mortii si a invierii intr-o singura fiinta! Cat despre dans la nunta, chiuit, etc…..apoi si Hristos a transformat apa in vin, ca sa mai bea nuntasii, iar rugaciunile se faceau cu toata fiinta, cu veselie, cu inima curata, cu glas tare! E bine sa nu exagerezi, e drept, dar nici sa iei cararea habotniciei…e la fel de intunecata, daca nu e adoptata cu suflet curat si fara mandrie. Deci, sa privim nunta ca pe o sarbatoare a noastra, a mirilor, pe care vrem sa o impartasim cu cei dragi noua si de care sa ne aducem mereu aminte cu lacrimi de fericire. Apropo, Printeso…..titlul, NUnta in cer….m-ai uns pe suflet! Am scris la nunta mea o poezie sotului, se numeste NOaptea de SAnziene, acolo mi-am desenat aceasta nunta in cer a noastra, doar a noastra de care vorbesti! Superb articol!
P.S. La toti anii plini de iubire si fericire impreuna!
La mulți ani prințesa si print, delfina si delfin. E frumos sa vezi cum cReste regatul!
Cât despre nunta, eu m-as mai duce la a mea o data, ca mi-a plăcut grozav. Am organizat-o online, intr-o luna. A fost in 27 Decembrie, ninsese si tot orașul era imaculat. Am chemat doar prietenii, iar soacra si-a adus si ea 3 prietene. Asta a fost singurul compromis. N-a fost cu dar, iar dimineața ne-am refugiat doar noi doi in cel mai frumos hotel din Brasov 🙂
Mi-a placut mesajul, foarte de acord cu tot ce zici acolo. Traditiile …imi pare rau sa o spun…dar s-au transformat deja intr-un circ ieftin si facut doar ca sa facem un show in plus pentru invitati. Inca se fac nunti de acest gen, doar de parada, chiar nu inteleg de ce.
Sunt singura la care i se pare cam mare coincidenta ca tocmai saptamana asta am citit un articol similar despre nunta pe blog-ul Petronelei Rotar?
Oana, postul asta e scris de mine acu vreo trei ani, e data acolo sus.
Si noi am avut o nunta exact cum ne-am dorit (doar cu familia si prietenii apropiati), daca ar fi sa o mai facem inca o data, nu as schimba nimic; nu am respectat nici o traditie (doar am aruncat buchetul…asa…for fun) si am dantuit toata noaptea. A trecut asa de repede, totusi…
Tin sa va spun tuturor ca asa a fost nunta mea, cu 16 invitati care s-au bucurat pentru si impreuna cu mine, fara tot felul de superstitii de care trebuie sa tin cont (ba din contra cred ca le-am încălcat pe toate pt ca altfel nu rezistăm o noapte intreaga fara sa ma simt bine), fara plicuri care pe mine una ma cam determina sa fiu stanjenita, ce pot sa spun a fost asa cum noi ne doream. Banii ii faci inapoi fericirea acelui moment nu o vei mai intalnii. Va recomand asta si ve-ti fi fericiti si in timpul evenimentului si dupa cand nu trebuie sa va gânditi ca toata viata aveti obligatia ca in loc sa mergeti in vacante irositi banii intr-o singura seara care nu stiu căt de plăcută va fi.
La multi multi ani impreuna, fericiti si luminosi!
Si noi facem anul asta 2 ani de la cununia civila si 1 an de la cea religioasa +botez. Evenimentul mixt a fost cum am vrut, am niste parinti si socri minunati. Ne-am distrat copios numai cu oameni dragi alaturi. Din motivele pe care le-ai expus, inainte sa-mi intalnesc sotul (care evident gandeste ca mine..) nici nu voiam sa fac vreodata asa ceva.
La multi ani fericiti!
Vreau sa comentez subiectul din prisma celui ce materializeaza dorintele mirilor. Am 10 ani de cand traiesc in „Raiul nuntilor” si am si propria mea nunta la activ. Am servit nunti in carciumi, in restaurante, in saloane fastuase de hoteluri, la iarba verde cu si fara cort. Am constatat ca mirii nu prea stiu ce vor, ei vin chititi mai mult pe negocierea pretului meniului. La degustari am vazut parinti alegand pentru miri de la meniu la aranjamente florare, modelul tortului si momentul lui si tot ce se putea discuta/alege/modifica era ales de batrani chiar si cu pumnul in gura. Apoi am vazut mirii resemnati la propria lor nunta. Am vazut si tineri corporatisti care si-au facut credit pentru nunta si nu le-a iesit pasenta dar macar petrecerea a fost dupa gustul lor. Am vazut nunti fara ”dar” de unde mirii au plecat acasa bogati. Si am mai vazut combinatii din toate acestea, unele fericite altele nu.
Am si o poveste haioasa. In2011 nunta in hotel de 5 stele in buricul capitalei, mireasa in jur de 40 de ani, ginerica sarit bine de 60 plin de fond de ten (ca sa para viu cred). Toti invitatii (in jur de 100) neamuri si prieteni de-ai ei. Mireasa fericita dansa cu toata lumea, ginerica cam motaia la prezidiu. Se anunta ca s-a furat mireasa…peste o ora se dau sarmalele, lumea se foia, mireasa nu mai aparea, vine si friptura dupa miezul noptii, mireasa ioc, ginerica pauza. Pana la urma un invitat a a zis ca cineva trebuie sa il trezeasca pe mire ca mireasa vrea sa respecte traditia, asa ca mosulica a coborat din camera cu dungi pe fata de la asternuturi, a dat ceva in schimbul ei si s-a tirat inapoi la somn. Cred ca acel domn in varsta a facut nunta doar de dragul ei de-a se vedea mireasa.
La fel gandesc si eu si sunt mandra de nunta pe care am avut-o si am ales sa o facem numai dupa placul si alegerile noastre. Recunosc ca am cerut sfaturi in stanga si in dreapta cand m-am impotmolit dar la final a rezultat un eveniment frumos, de suflet. Au fost putini invitati dar au fost cele mai importante persoane din viata noastra, fara turta, fara lautari si alte nebunii.
Simplu si frumos. Pe 1 sept facem 1 an <3. Atunci am dansat impreuna pentru prima data :)).
Nu m-am vazut mireasa niciodata (ba nu, cred ca s-a intamplat cand eram mica, insa delimitarea mireasa/printesa/zana este destul de neclara), nu am vrut nunta, cu atat mai putin una cu muzica lautareasca (ma deprima la modul cel mai serios), cu brazi sau furat de mirese. Insa am nunta. Si nu una in bocanci de rockerita, riding into the sunset on a …no, not a white horse, but a dark motorcyle, ci una cu rochie alba (fara voal), cu brasoveanca (fara pinguin), cu oameni fericiti (incluzand aici, minune-minune, doua perechi de cuscri) si cu una pereche miri multumiti ca i-au vazut pe cei dragi zambind 🙂 As fi vrut sa plec spre apus cu motorul? Aham. Mi-a parut rau ca n-am facut-o? Nope. La sfarsit (sau inceput de zi, ca era vreo 5 dimineata), luandu-ne buna ramas de la ultimul obosit de atata dans, am zambit fericiti: „hai ca a fost frumos!” 🙂
Am acceptat traditii, dar le-am integrat cum a vrut noi. In nunta noastra. Pe care noi am organizat-o, platit-o si trait-o cum am vrut.
La multi ani frumosi, fata draga si Om al ei! 🙂
Nota 10 plus pentru articol..si pe mine ma bate mama la cap sa fac nunta traditionala si i-am spus ca fac nunta numai cu invitatii ei Dar pe banii ei. Iar cu banii mei o sa fac nunta pe care of vreau. ..pe plaja. ..asa ca o sa fiu nevoit sa imi vad sotia de 2 ori mireasa. .si asa toata lumea e fericita.