Era trecut de miezul noptii. Ploua torential, era racoare, imi ieseau aburi din gura la fiecare expiratie. Mi se rupsese un papuc, motiv pentru care i-am aruncat pe amindoi la marginea trotuarului si-am continuat sa pasesc desculta prin balti si gunoaie. Fusta lunga era atit de uda si grea ca trebuia s-o tin cu ambele miini sa nu-mi alunece de pe solduri. Cred ca ultima oara cind am fost atit de uda a fost acum citiva ani cind m-a aruncat niste amici imbracata in mare. Ascultam muzica la casti, nu prea era lume pe strazi, concertul mai avea citeva minute pina sa se termine. Mi-era frig, nu-mi simteam calciiele si nici degetele de la miini, care-mi inghetasera pe poalele fustei. Ma usturau talpile de la pietrisul ascuns de baltile in care calcam aproape la fiecare pas. Am mers asa prin ploaie vreo 45 de minute. Da, atit de departe de stadion mi-am lasat masina. 🙂 Cind in sfirsit am ajuns la locul de parcare, mi-am dat seama ca sunt prea uda sa ma asez asa pe scaun. Asa ca m-am dezbracat. Am aruncat fusta, maioul si hanoracul cu gluga in portbagaj si m-am strecurat pe scaunul soferului, picurind din par si din degetele de la picioare. Am dat drumul la caldura la maximum si-am stat asa cu motorul pornit vreo 10 minute, fiindca aveam genunchii atit de inghetati ca nu puteam sa apas pedalele. Se aburisera geamurile, rimelul imi ajunsese undeva sub barbie, intr-una dintre bratari mi se agatase o frunza. Se facuse aproape 1. Am pornit incet spre casa. Mi se facuse foame, sete si somn. Nici nu stiu cind am ajuns acasa, cum am parcat, cum m-am imbracat cu hainele ude si reci ca sa pot intra in scara (vecinii mei stau la povesti in fata blocului pina dupa miezul noptii). Acum beau ceai fierbinte, respir aer uscat si mai scutur din par cite-o crenguta uscata.
Stranie noapte. Si foarte uda. Cu toate astea, mi-a fost bine. De parc-as fi jucat rolul principal intr-un film sirbesc de amatori.
Noaptea trecuta
