Hai să-ți cânt la paletă un cântecel de iubirrreeee!

Ivan se juca lângă lada de jucării, Sofia alerga prin casă îmbrăcată doar în pălărie, eu o pofteam la baie și le pregăteam cina. Salată de roșii cu telemea pentru unul, lapte și pâine cu unt pentru celălalt.

Dintr-odată, îl aud pe cel mic:
– Mami?
– Îhi?
– Te iubesc.
– Și eu te iubesc, băiețel din soare!

Apoi Sofia:
– Mami, dacă spui Abracadabra să înceapă cântecelul magic de iubire, o să îți cânt un cântecel de iubire.
– Bine, dar să fie unul scurt, că tre’ să mergi la baie repejor, e foarte târziu. Abracadabra să înceapă cântecelul magic de iubire!

Stătea pregătită cu paleta de badminton în chip de chitară. Și a început să lălăie.
– Te iubeeeesc, maaami, până la nori și dincolo de ei, unde este…
S-a oprit puțin:
– Mami, ce e dincolo de nori?
– Aer rece și irespirabil.
– Te iubeeeesc până la aerul rece și irespirabiiil și dincolo de eeeel, unde nu știu ce mai e, dar eu te iubesc și acoloooo…
– Adorabil, și eu te iubesc, acum poți merge la baie, te rog?
– Nu, mai are multe strofe cântecelul de iubire, că te iubesc mult!

Eu mă gândesc că sigur mă iubește mult, dar la fel de mult iubește să tragă de timp când vine vorba de culcare.

În acest moment cheie a intrat pe ușă tati, care s-a șocat puțin de imaginea neobișnuită a fiicei de cinci ani goală pușcă, lălăind teiubescuri la paletă, cu o pălărie cu paiete pe cap.
– Cam ce se petrece aici, dacă aș putea și eu să aflu?
– Copiii îmi fac serenade.
Între timp luase și Ivan paleta lui și o acompania pe soră-sa, el având pe el pijamaua regulamentară.

Menestrelii mei de 3 și 5 ani îmi cântau iubirea lor, tatăl lor se pregătea să le țină basul cu toba, eu eram unsă până la coate de zeamă de roșii coapte și-i grăbeam care încotro, dar trebuie să recunosc că mă simțeam destul de bine, iubită până acolo unde nimeni nu mai știe ce e.

Sursa foto: cântat la chitară imaginară via Shutterstock.com