Mami, dar alea nu-s pete, ci artă și distracție! (p)

De fiecare dată când mă dau cu ruj (rar), am așa un impuls să pictez o inimioară roșie pe oglindă! Evident, nu-mi dau voie, aș pierde apoi minute bune  (pe care nu le am) ștergând-o. Când pictez cu copiii, tentația să dau cu pensula și pe masă e uriașă. Când pun sos peste orez, parcă-mi și văd degetele unse, desenând modele pe scaun, pe gresie, pe jos, pe tricoul de casă. Bleeeah, veți gândi chiar acum, știu, dar asta simt, chiar vă rog să aruncați cu roșii înspre încoace, să fac din ele un frumos tablou cu mult roșu!

Nu știu dacă e tendință umană firească asta, să simți cum dă năvală creativitatea peste tine în preajma lichidelor colorate. Eu una o am, mi-am descoperit-o abia la maturitate. Când eram copil probabil știam că nu-i ceva de  practicat, așa că nici nu mi-a trecut prin cap că aș putea desena pereții, mobila sau hainele.

Asta e, îmi vine să mă murdăresc și să întind culoare peste tot. Desigur, mă abțin. N-ar fi tocmai elegant să întind dulceață de cireșe amare pe faianță, deși poate ar ieși ceva frumos!

Copiii îmi moștenesc dorința de a-și înfige mâinile în orice le iese în cale. Cu cât mai colorat, cu atât mai bine! Pe ei îi las să se manifeste, cu oarecare limite.  De exemplu, nu i-am lăsat să picteze pe pereți, asta pentru că am observat că nici ei nu țin neapărat să facă asta, le-a ajuns tabla de desen pe care le-am oferit-o și foile albe mereu la dispoziția lor.  Am spus de două-trei ori fiecărui copil că aș prefera să deseneze pe foaie sau pe tablă și uite-așa au scăpat pereții cu lavabilul curat.

Nu același lucru pot spune despre masa de cafea, despre scaunele și masa albe din bucătărie, despre câteva uși și despre majoritatea hainelor lor.

Unele tricouri și rochițe le-am pictat intenționat cu acuarele, ca parte din atelierele noastre dezorganizate de pictură. Pe altele și le-au pictat singuri din greșeală, cu carioci, acuarele, înghețată sau zmeură. Dar și noroi, aluat, betadină, cenușă din focul de tabără, zeamă de pepene roșu și sosuri de friptură sau supe creme. Dacă ei vor să le poarte așa, cu pete, eu n-am nimic împotrivă, mai ales că nu m-am priceput niciodată să judec arta vizuală. Le spăl, sigur, pe toate, să nu vă imaginați că-i las murdari pentru că mi-e lene să le spăl hainele. Pur și simplu nu mă stresez și cu asta, îmi păstrez energia pentru luptele care merită purtate (cele care țin de siguranța lor, de alimentație și de sănătătate). N-am certat niciodată copiii pentru petele de pe haine, deși recunosc că îi invit să se așeze la masă, în fața farfuriilor cu sos bolognese, de exemplu, doar după ce-și dau jos hainele noi sau elegante (avem și din astea, un rând pentru fiecare copil, le folosim la nunți și botezuri).

Cred că măcar acum, cât sunt mai mici, se pot bucura de joaca cu texturile și culorile fără prea mare stres. Să experimenteze, să combine, să creeze, apoi să fie mândri de ce-au realizat. Acum avem mașini de spălat și detergent bun, hainele sunt mai ieftine și nu mai e chiar așa rușine să ieși în parc cu o pată verde pe tricoul galben.

Vă încurajez să vă lăsați copiii să creeze. Petele pe care le vedem noi, pentru ei pot fi primii pași spre o carieră de artist. Sau doar distracție și explorare, nici astea nu-s de lepădat! Nu vă temeți de pete, acum aveți parteneri de nădejde pe care vă puteți baza la capitolul Spălat Rufe (mașina de spălat și OMO), mai de preț sunt jocul liber și amintiri frumoase și colorate împreună!

Dacă observați la copilul vostru creativitate și bucuria de a se umple de pete, până pe 7 iulie îl puteți înscrie la concursul online pentru micii creatori organizat de OMO odată cu lansarea noilor ambalaje. Pe platforma OMO Cauta Director Artistic  puteți completa formularul cu isprăvile copilului, ca să câștigați nu doar încredere în copil, ci și unul dintre următoarele premii:

  • Premii zilnice: Vouchere Emag (în valoare de 50 lei)
  • Premii săptămânale: jocuri pentru copii pe segmente de vârstă
  • 10 premii mari: burse de Director Artistic, în valoare de 500 euro fiecare

Concursul se desfășoară sub umbrela de comunicare „Lasă-l să se murdăreasca azi, ca să devină ce vrea el mâine”, care e foarte pe gustul nostru.

Spor la murdărire, copii! Mămici, închideți ochii sau puneți și voi mâna, poate iese o lucrare colaborativă de toată isprava!

a foto: copil jucându-se cu pete via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

7 comentarii

  1. Si noua ne place sa ne murdarim..fetita mea imi spune cand se intoarce de la scoala: nu inteleg de ce pe colegele mele le cearta parintii daca se murdaresc! pe mine nu ma cearta niciodata! iar eu.. ma simt …tare bine!!

  2. Practic, tricourile lor nu prea trec testul primei purtări. Iar petele cu zeamă de cireșe mi se par cele mai odiose. Pentru că rămân pe vecie acolo. O să ii lansez provocarea si lui OMO…
    De pereți ce să mai zic?! Când ne-am mutat din chirie a trebuit să dam cu lavabilă. Pereții casei noastre acum au numai urme de manute cu diverse. După mai puțin de 1 an de când o locuim..

  3. Și noi trăim (aproximativ) același lucru. Până în momentul în care fiica noastră a împlinit 5 ani nu am zugrăvit. Atunci a renunțat la „redecorarea” aproape zilnică a pereților. Acum pictează haine, tricouri, genți, folosind, bineînțeles, materiale potrivite pentru astfel de activități.
    Un sfat pt. mămicile copiilor care au astfel de înclinații: ascundeți markerele permanente! În rest…lăsați-i să se manifeste!

  4. nici eu nu ma supar cand se murdareste, am masina de spalat,am pereti lavabili, am haine cumparate pt a ajunge pana la sfarsitul saptamanii.
    Dar greu a fost luna cand am fost fara masina…

  5. Consider ca un copil fericit este atunci cand trece prin etapele copilariei, se murdareste, cade, rade, pnage, nu cred ca ar trebui sa ne mai stresam atat cu cresterea lor. Foarte frumoas articolul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *